STILISTIC, -A, stilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care tine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectiva, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S. f. Disciplina care studiaza mijloacele de exprimare ale unei colectivitati, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al continutului lor afectiv, al expresivitatii sau din punctul de vedere al calitatilor si normelor lor. – Din fr. stylistique.

STILISTIC, -A adj. 1. Privitor la stil. 2. Care se refera la mijloacele de exprimare afectiva a limbii. [Cf. fr. stylistique].

STILISTIC, -A I. adj. referitor la stil, la mijloacele de exprimare afectiva a limbii. II. s. f. disciplina care studiaza stilurile limbii literare. (< fr. stylistique)

DIONISIAC, -A adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectiva, exprimand impulsurile irationale ale vietii; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

INTERJECTIE ~i f. lingv. Parte de vorbire neflexibila care exprima atitudinea afectiva a vorbitorului sau care imita sunete din realitatea inconjuratoare. [G.-D. interjectiei] /<lat. interjectio, ~onis, fr. interjection

AMIMIE s. f. Stare patologica constand in incapacitatea de exprimare a starilor afective prin mimica. – Din fr. amimie.

EXCLAMATIE, exclamatii, s. f. Cuvant, propozitie sau fraza rostita cu un ton ridicat (si prelungit), pentru a exprima o stare afectiva puternica; strigat, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.

LIRIC, -A, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprima direct stari afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirica (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care apartine poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirica. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatura lirica. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care apartine muzicii de opera, referitor la muzica de opera. ♦ (Despre voce) Care se caracterizeaza prin sonoritate dulce, lipsita de incordare, prin mobilitate; (despre cantareti) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.

EXCLAMATIV, -A, exclamativi, -e, adj. Care exprima o exclamatie. Ton exclamativ. ◊ Propozitie exclamativa (si substantivat, f.) = propozitie care exprima o stare afectiva. – Din fr. exclamatif.

EXCLAMATIE ~i f. Cuvant, propozitie sau fraza care exprima o stare afectiva puternica. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis

EXCLAMATIV, -A adj. Care exprima o exclamatie. ◊ Propozitie exclamativa (si s.f.) = propozitie in care se exprima o stare afectiva (admiratie, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].

EXCLAMATIV, -A adj. care exprima o exclamatie. ♦ propozitie ~a (si s. f.) = propozitie care exprima o stare afectiva. (< fr. exclamatif)

SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprima atitudinea omului fata de realitate; simtamant. ♦ Afectiune. 2. Facultatea de a simti, de a cunoaste, de a aprecia ceva; constiinta. ♦ Credinta, impresie intima; convingere. Avea sentimentul ca l-a mai vazut undeva. [Var.: (inv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.

EXCLAMATIV ~a (~i, ~e) Care exprima o exclamatie; propriu unei exclamatii. ◊ Propozitie ~a propozitie care exprima in mod spontan o stare afectiva. [Sil. ex-cla-ma-tiv] /<fr. exclamatif

AMIMIE s.f. Pierdere a capacitatii de exprimare prin mimica a unor stari afective. [< fr. amimie].

AMIMIE s. f. pierdere patologica a capacitatii de exprimare prin mimica a unor stari afective, idei etc. (< fr. amimie)

SENTIMENT s. n. 1. proces afectiv mai durabil si mai complex decat emotia, exprimand atitudinea pe care omul o are fata de realitate; simtire, simtamant. ◊ afectiune. 2. credinta, impresie intima; convingere. (< fr. sentiment)

STILISTICA s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul stilurilor limbii literare. ♦ Studiul mijloacelor de exprimare ale unei limbi privite sub aspectul continutului lor afectiv. [Cf. fr. stylistique].

DIMINUTIV ~e n. Cuvant, format de obicei printr-un sufix, care exprima ideea de mai mic, insotita uneori de o nuanta afectiva sau peiorativa. /<fr. diminutif

DIMINUTIV, -A adj. 1. (Rar) Care micsoreaza, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvant (de obicei derivat printr-un sufix) care exprima in general o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvantul de baza, adaugandu-i uneori o nuanta afectiva sau peiorativa. 2. Scurtare familiara a unui nume de persoana; nume de persoana format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].

EMOTIE s. f. reactie afectiva puternica si uneori neasteptata, care oglindeste atitudinea cuiva fata de lumea inconjuratoare. ◊ ~ estetica = moment al vietii psihice exprimand experienta contemplatiei obiectului estetic. (< fr. emotion, it. emozione)

EMOTIE s.f. Reactie afectiva puternica si uneori neasteptata, adesea insotita de modificari in starea si functionarea organismului. ◊ Emotie estetica = moment al vietii psihice exprimand experienta contemplatiei obiectului estetic. [Gen. -iei, var. emotiune s.f. / cf. fr. emotion, it. emozione < lat. emotus – miscat].