DEFLAGRATIE s. f. 1. ardere exploziva in care reactia de descompunere se propaga cu viteze mici. 2. explozie violenta. 3. conflict generalizat. (< fr. deflagration, lat. deflagratio)

SUFLU, sufluri, s. n. 1. Respiratie. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor in diferite boli, asemanatoare cu zgomotul facut de o coloana de aer sau de lichid impinsa cu forta intr-un canal ingust. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistenta fizica (mare). 2. Adiere, boare. 3. Masa de aer deplasata cu violenta (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii si distrugeri. 4. Fig. Avant, elan, insufletire. – Din fr. souffle.

FULMINANT, -A adj. 1. care produce explozie; exploziv. 2. (fig.) violent, amenintator. (< fr. fulminant)

FULMINANT, -A, fulminanti, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenintator; violent; atatator, provocator. – Din fr. fulminant.

FULMINANT, -A adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ (Fig.) Amenintator; violent; atatator, provocator. [< fr. fulminant].

explozie s.f. 1. Detonatie produsa prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta, efectuandu-se si un lucru mecanic. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ explozie demografica = crestere brusca a unei populatii. 4. Iesire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

explozie s. f. 1. reactie fizico-chimica foarte rapida, violenta, insotita de degajare mare de energie, provocata de descompunerea unei substante explozive; detonatie (2). ♦ ~ vulcanica = iesire brusca a lavei, a bombelor vulcanice si gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant si de aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 3. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 4. (fig.) izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ crestere (brusca) a unei populatii, a cantitatii de informatie etc. 5. a doua faza a articularii unei consoane oclusive, deschiderea brusca a organului fonator si iesirea aerului oprit de organe in actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternica executata la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)

explozie ~i f. 1) Reactie fizico-chimica produsa brusc si violent prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz, insotita de o bubuitura puternica. 2) fig. Manifestare brusca (deseori neasteptata, violenta) si de scurta durata a unei stari de spirit. [G.-D. exploziei; Sil. ex-plo-zi-e] /<fr. explosion, lat. explosio, ~onis

A EXPLODA ~ez 1. intranz. 1) (despre explozii, proiectile, gaze etc.) A produce explozie. 2) (despre instalatii, substante explozive) A se sfarama sub actiunea presiunii interne; a sari in aer. 3) (despre vulcani) A erupe brusc. 4) fig. (despre persoane) A interveni brusc si violent intr-o discutie; a izbucni. 2. tranz. (bombe, proiectile etc.) A face sa produca explozie. [Sil. ex-plo-da] /<lat. explodere

EXPLOZIV, -A I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizeaza explozia (5). ♦ consoana ~a (si s. f.) = oclusiva. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanta, amestec de substante care prin incalzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

EXPLOZIV, -A, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (si substantivat, f.) = consoana care produce, la deschiderea brusca a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate, masini etc.) Care actioneaza prin explozia unor substante speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansa consecinte grave. 2. S. n. Substanta sau amestec de substante care, sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaze, provocand o crestere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

RESAC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin intoarcerea violenta a apei care a lovit un obstacol si care se combina continuu cu valul direct, prezentand aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

EXPLODA, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltand brusc caldura si gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice si efectuare rapida de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care functioneaza cu gaze sub presiune) A se sfarama datorita presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lava, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc si violent in discutie; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser.

A BUFNI ~esc 1. intranz. 1) A face „buf”; a produce un zgomot puternic si infundat (prin cadere, lovire, explozie). ◊ ~ in (sau de) ras (sau de plans) a incepe sa rada (sau sa planga) brusc si navalnic. 2) A bombani suparat. 3) A intra (undeva) pe neasteptate si cu repeziciune; a da buzna. 2. tranz. A izbi cu violenta, facand sa produca zgomot; a tranti. /Din buf