ULTRAGIA, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autoritatii in exercitiul functiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva [Pr.: -gi-a]. – Din ultragiu (dupa fr. outrager).

ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensa, insulta, amenintare, act de violenta impotriva unui reprezentant al autoritatii publice aflat in exercitiul functiunii (si care constituie o infractiune); p. gener. jignire, ofensa (grava), amenintare, act de violenta impotriva cuiva. [Var.: ultragiu s. n.] – Dupa fr. outrage, it. oltraggio.

PREVARICATIUNE, prevaricatiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la indatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un functionar aflat in exercitiul functiunii, ♦ Tradare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. prevarication, lat. praevaricatio, -onis.

EXERCITIU, exercitii, s. n. 1. Actiune fizica sau intelectuala, facuta sistematic si repetat, in scopul dobandirii sau perfectionarii unor deprinderi sau indemanari. ♦ Instruire a militarilor pentru manuirea armelor si executarea actiunilor de lupta. ♦ Tema servind ca mijloc pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. 2. (Despre un functionar, o persoana oficiala; in sintagma) in exercitiul functiunii = in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; in sintagma) Exercitiu bugetar = perioada de timp, de obicei de un an, pentru care se intocmeste si se executa bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

TOCA, toci, s. f. 1. Caciulita sau palarioara fara boruri, purtata de femei. 2. Acoperamant pentru cap, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de magistrati si de avocati in exercitiul functiunii. – Din fr. toque.

A ULTRAGIA ~ez tranz. livr. (mai ales o persoana oficiala aflata in exercitiul functiunii) A insulta prin vorbe si actiuni amenintatoare; a supune unui ultraj; a ofensa in mod grav. /Din ultragiu

ULTRAJ ~e n. 1) Ofensa adusa unei persoane oficiale (aflate in exercitiul functiunii) constand din vorbe, gesturi sau amenintari. 2) Jignire grava. /<fr. oultrage, it. oltraggio

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ Mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

PREVARICATIUNE s.f. (Rar) 1. Calcarea indatoririlor de serviciu, abuz comis de un functionar in exercitiul functiunii. 2. Tradarea unei cauze. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. prevarication, lat. praevaricatio].

ROBA s.f. 1. Haina de ceremonie lunga si cu maneci largi, purtata altadata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii etc. 2. Parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. [< fr. robe].

ULTRAGIA vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autoritatii) in exercitiul functiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].

ULTRAJ s.n. Insulta adusa unui reprezentant al autoritatii publice in exercitiul functiunii; (p. ext.) ofensa, insulta la adresa cuiva; jignire. [Var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra – peste].

PREVARICATIUNE s. f. abatere de la indatoririle de serviciu, abuz comis de un functionar in exercitiul functiunii. ◊ tradare a unei cauze, a unor interese care ar trebui aparate. (< fr. prevarication, lat. praevaricatio)

ROBA s. f. 1. haina lunga (neagra), cu maneci largi, purtata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii, precum si de profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. (< fr. robe)

ULTRAJ s. n. insulta adusa unui reprezentant al autoritatii publice in exercitiul functiunii; (p. ext.) ofensa, jignire adusa cuiva. (dupa fr. outrage, it. oltraggio)

functiune f. Stare de functionare a unui sistem (tehnic, organic sau social). ◊ A pune in ~ a face sa functioneze. A intra in ~ a incepe sa functioneze. In exercitiul ~ii in procesul indeplinirii indatoririlor oficiale. [Art. functiunea; G.-D. functiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

exercitiu ~i n. 1) Activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) Ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

exercitiu s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)