COMANDAMENT, comandamente, s. n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unitati sau a unei institutii militare. ◊ Comandament suprem = cel mai inalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state in timp de razboi. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, porunca, regula, norma. 3. (Jur.) Act prin care incepe executarea silita imobiliara a unui debitor. – Din fr. commandement.

plineala, plineli, s.f. (inv.) 1. plinatate. 2. indeplinire, executare silita (a unei hotarari). 3. achitare a unei datorii.

executare s. 1. v. confectionare. 2. efectuare, executie, facere, implinire, indeplinire, infaptuire, realizare, savarsire, (inv.) savarsit. (~ unei lucrari.) 3. executie, facere, faurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfasurare. 5. v. efectuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, indeplinire. (~ unei sentinte.) 8. (JUR.) (inv.) zapciala, zapciitura, zapcilac. (~ silita a cuiva.)