NESECAT, -A, nesecati, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seaca sau nu poate seca; fara sfarsit, mereu viu; inepuizabil; nesecatuit. – Ne- + secat.

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

CORESPONDENTA s. I. posta. (Ne vine aproape zilnic ~.) II. 1. v. potrivire. 2. v. concordanta. 3. (GRAM.) corespondenta timpurilor = consecutia timpurilor. 4. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.)

LANGA prep. (reg.) drept, (inv.) prejur. (A venit ~ mine.)

VINO interj. hai!, haide!, (inv.) ni! (Vino incoace!)

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

MAI¹ adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. Vantul s-a ~ potolit. Vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic. ◊ ~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis

vina (-ni), s. f. – 1. Culpa, delict. – 2. Greseala, eroare. Sl. vina „acuzatie” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatu; nevinovat, adj. (inocent); (in)vinovati, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovatie, s. f. (culpabilitate); vinovatie, s. f. (culpabilitate); nevinovatie, s. f. (inocenta).

baldisesc v. intr. (turc. baiylmak, a lesina, baiylty si baiyldo, sfirseala, lesin, cu term. din ngr. bailizo, aor. ebailisa, lesin. V. imambaildi). Dun. de jos. Imi vine rau, lesin. – In Ial. baldabesc (Acad.) si baldait, „ametit, uluit” (Sez., 30, 205).

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

convin, a -veni v. intr. (lat. con-venire, a se intilni; fr. convenir, a conveni. V. de- si pre-vin). Ma invoiesc, consimt: a conveni sa te duci, a conveni pentru suma cutare. Admit, marturisesc: convin ca e asa. Sint convenabil, plac: aceasta casa imi convine. Ma potrivesc: amicitia e usoara cind gusturile convin.

ASTALALT, ASTALALTA, astialalti, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. si fam.) Acesta (din doi) care este in apropierea noastra, cel mai aproape de noi. A venit astalalt. Partea astalalta. [Gen.-dat. sg.: astuilalt, asteilalte si asteilalte; gen.-dat. pl.: astorlalti, astorlalte]. – Ast + alalt (= alalalt).

COCOSAR, cocosari, s. m. Pasare din genul sturzilor, cu pene sure pe spate si castanii pe restul corpului, care vine la noi toamna (Turdus pilaris). – Din bg. kokosar.

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Sa vina aici, ~ ma duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.

CARE pron., adj. 1. pron. v. cine. (~ vine la mine?) 2. adj. v. ce. (~ vant te-a adus pe aici?) 3. pron. ce, (pop.) de. (Cei ~ priveau.)

CINE pron. 1. care. (~ vine cu mine?) 2. v. oricine.

HAIDE interj. hai!, vino!, (inv.) ni! (~ incoace!)

IMPReuNA adv. 1. laolalta, (rar) olalta, (inv. si reg.) delaolalta, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreuna, laolalta, (inv.) depreuna. (Cu totii ~ sa ...) 3. v. alaturi.

ORICAND adv. orisicand, totdeauna, (inv.) fiecand, fiestecand, vericand. (Sa vii ~ la mine.)

PARTE s. 1. v. bucata. 2. v. sectiune. 3. v. judecie. 4. v. submultime. 5. v. pasaj. 6. v. fragment. 7. v. coasta. 8. v. latura. 9. v. sector. 10. v. loc. 11. v. directie. 12. directie, latura, sens. (Din toate ~tile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justitiabil. (~ intr-un proces.) 14. v. tabara. 15. v. participatie.

REveni vb. 1. v. reintoarce. 2. a reaparea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampa.) 3. a recadea. (A ~ in pozitia initiala.) 4. v. intoarce. 5. (FIZ.) a se intoarce, a se rasfrange, a se reflecta, a se repercuta, (inv.) a se refrange. (Unda sonora ~ la intalnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. razgandi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regasi, a se trezi, (inv.) a se dezmeti, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbata. (Si-a ~ destul de repede si a actionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Iti ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cadea, a i se cuveni, (inv. si reg.) a-i veni. (Da-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.

SAPTAMANA s. 1. (inv.) sambata. (Vine la noi de doua ori pe ~.) 2. (BIS.) saptamana mare = saptamana patimilor; saptamana patimilor = saptamana mare.

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

ZARI vb. 1. v. vedea. 2. a (se) vedea. (Il ~ venind spre noi.) 3. v. aparea. 4. a observa, a percepe, a remarca, a retine, a sesiza, a vedea, (inv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare ?)

AL ZECELEA a ~ea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul zece in ordinea numararii; care vine dupa noua. /zece + le + a

china s. f. – Coaja de chinchina. Fr. quina. Cuv. vechi (lipseste din DAR), insa a circulat in sec. XIX; cf. I. Vacarescu: de ce la doctori nu gasim vina, cind ne omoara cu iod sau china? – Der. chinchina, s. f., din fr. quinquina; chinina, s. f., din fr. quinine.

soili (-lesc, -it), vb. – (Arg.) A dormi. – Var. suili. Origine incerta. Se considera der. din tig. sov, part. suto „a dormi” (Graur 187; Juilland 174); dar aceasta explicatie este insuficienta cf. Vasiliu, GS, VII, 125. Cuvintul ne apare cu sensuri foarte diferite si in general prost definite, ca de pilda „a se imbata” sau „a se indragosti” sau „a pierde timpul”. Ar putea fi vb. soi „a murdari”, cu suf. expresiv -li si cu sensul special de „a e******”.

VIEN DIETRO A ME, E LASCIA DIR LE GENTI (lat.) vino dupa mine si lasa lumea sa vorbeasca – Dante, „Purgatoriul”, V, 10.

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Atunci, in cazul acesta, daca e asa, asa fiind. Daca e adevarat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjunctii; adesea cu valoare de conjunctie) Pe langa asta, si inca, unde mai pui ca; dar; altminteri. Si-apoi era razboi pe vremea aceea. [Var.: (pop.) pai, poi adv.] – Lat. ad-post.

ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. in mod special. O vorba anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri, si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis, exact. Cat anume ? – A³ + nume.

ASTA-SEARA adv. deseara, (inv. si reg.) astara. (Sa vii ~ pe la noi.)

IAR adv. 1. iarasi, (inv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. v. tot.

RAR adj., adv. 1. adj. v. distantat. 2. adj. afanat, moale, poros, pufos, (rar) infoiat, taranos, (reg.) puhav. (Pamant ~.) 3. adj. rarefiat, rarit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subtire, transparent, usor, (inv.) usure. (O ceata ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bataia ~ a pendulei.) 6. adv. v. adagio. 7. adv. putin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump.

VOI pron. dumneavoastra. (veniti si ~ cu noi?)

AL MIILEA a mia num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul o mie in ordinea numararii; care vine dupa al noua sute nouazeci si noualea. /mie + lea

MORTALITATE f. Numar de persoane decedate la o mie de locuitori intr-un an de zile. ◊ ~ infantila frecventa a deceselor in primul an de viata la o mie de nascuti vii. /<fr. mortalite, lat. mortalitas, ~atis

FALENA s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricaciuni copacilor din paduri si vitei de vie. [< fr. phalene, cf. gr. phalaina].

FALENA s. f. fluture de noapte care produce mari stricaciuni copacilor din paduri si vitei de vie. (< fr. phalene)

MORTALITATE s. f. raportul dintre numarul de decese si numarul total al populatiei dintr-un teritoriu, intr-o perioada data; letalitate. ♦ ~ generala = frecventa in promile a deceselor dintr-un anumit teritoriu, intr-o anumita perioada; ~ infantila = frecventa deceselor in primul an de viata la o mie de nascuti vii. (< fr. mortalite, lat. mortalitas)

ANUME² adv. 1. Cu numele de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, intentionat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis; exact. Cat anume ? – Din a³ + nume.

CHIAR¹ adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMINESCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) Ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) Nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.

aradui si -iesc, a -i v. tr. (ung. eredni). Trans. Maram. Pornesc: iute la mine il araduieste (Sez. 35,111). Incep: au araduit a veni. V. refl. Ma pornesc, plec. V. indulesc.

cimpesc (Ban.) si (est) cinchesc si chincesc (ma) v. refl. (vsl. cempiti, pol. czupic, id. V. ocimpesc). Ma pitulez, ma stircesc, ma ghemuiesc, ma pun pe vine: se cinchira la pamint (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Si ciunchesc si inc-; si chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. ciucesc 1.

circul si -ez, a -a v. intr. (fr. circuler, d. lat. circulo, -are, a preface in cerc; circulus, cerculet). Ma misc imprejur. Trec, merg din mina in mina, umblu: banii circula. Ma duc si vin: trasurile circula. Fig. Merg, ma propag, ma raspindesc: circula vestea ca podu s´a frint.

2) buluc n., pl. uri (turc. bolluk, belsug). Mare cantitate, berechet: buluc de luminari. Adv. In masa compacta, cu gramada, unu peste altu: calicii veneau buluc. Direct, navalind: venea buluc spre mine. V. busna, ghiotura, podmol.

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

abiogen, -a adj. in absenta materiei vii. (din fr. abiogene)

MORTALITATE s. f. Indice rezultat din raportarea numarului de decese dintr-o populatie, intr-o anumita perioada, la totalul populatiei respective, pe un anumit teritoriu. ◊ Mortalitate infantila = frecventa deceselor in primul an de viata la o mie de copii nascuti vii. – Din fr. mortalite, lat. mortalitas, -atis.

NEPRIHANIRE s. f. Calitate a ceea ce este fara prihana, fara pacat, fara vina, pur; curatenie, puritate; spec. castitate. – Ne- + prihanire (inv. „pacat, vina” < prihana).

ASOCIA vb. 1. a se grupa, a se insoti, a se intovarasi, a se uni, (inv. si pop.) a se prinde, (reg.) a se ortaci, (Mold. si Transilv.) a se insambra, (prin Transilv.) a se soti, (inv.) a intra. (Vino sa te ~ cu mine.) 2. a (se) inlantui, a (se) lega. (Idei care se ~ intre ele.)

APROPO¹ adv. Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. a propos

BUTAS ~i m. Portiune din tulpina, din radacina, ramurile sau frunzele unei plante, detasata de la planta-mama si sadita in pamant pentru a obtine o planta noua. ~ de vita de vie. /<ung. bujtas

A SE IMPONCISA ma ~ez intranz. A veni in conflict cu cineva sau ceva; a fi in dezacord. /in + poncis

A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi

A SE INTOARCE ma intorc intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se inturna. ~ acasa. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la parerea initiala. 3) A-si schimba directia initiala, luand-o in alta parte. ◊ A i se ~ cuiva matele (sau stomacul) pe dos a i se face greata. S-a intors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ intr-un calcai a fi sprinten la treaba; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

A SE INTURNA ma intorn intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se intoarce. 2) inv. A se intoarce cu fata (spre ceva sau cineva). /in + a turna

NEOGRAMATIC ~ca (~ci, ~ce): Scoala ~ca (sau curent ~) curent lingvistic aparut spre sfarsitul sec. XIX, care a inceput sa acorde o atentie sporita studiului limbilor vii si dialectelor. [Sil. ne-o-] /neo- + gramatic

apropo adv. – Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. Fr. a propos. – Der. apropo(u), s. n. (aluzie).

POMAZUI, pomazuiesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) 1. A investi (un domnitor) in functie, prin ungere cu mir; a mirui. Inalt-preasfintitul Teoctist ... a iesit la direptate sa pomazuiasca pe voda Stefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu sa-mi pomazuiesti baietul. CONTEMPORANUL, VII 501.

CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. ◊ Expr. A cauta cearta cu lumanarea = a provoca cearta cu orice pret. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. Sa-i dau un pahar de vin, De certuri Sa ne-mpacam (TEODORESCU). – Postverbal al lui certa.

ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). Am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. Imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).

besica (est) si ba- (vest) f., pl. i (lat. vesica, besica; it. besciga si vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. masika. D. rom. vine sirb. besika). Receptacul membranos care contine u***a in corpu animalelor sau implineste alta functiune la pesti ori pasari. Unflatura pe corp produsa de arsura, de cizma care te roade ori pe palme de multa munca, de gimnastica s.a. Bulbuc, glob cav, unflatura formata de apa, mai ales de sapun: fericirea e ca besicile de sapun, ploua cu besici. Besica de bou, tipla pusa in loc de geam (in vechime).

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

chip n., pl. uri (und. kep dial. kip, id., de unde si vsl. kipu. V. capiste). Imagine, figura: un chip de om. Infatisare, fata, aspect: frumos la chip. Forma, aspect: in chip de pasare. Mod, fel: nu stiu in ce chip sa incep. Nu e chip, e imposibil. Dupa chipu si asemanarea lui Dumnezeu, in forma lui Dumnezeu. Chip cioplit, statua. A incerca fel si chip, a incerca toate mijloacele, a face tot posibilu. Chip sau chipurile, dupa cum se vede, dupa cum se pare, par´ca, in forma: a venit chip (chipurile) sa ma viziteze, (supt pretext de vizita) dar, in realitate, ca sa ma spioneze.

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

LUCRATOR, -OARE, lucratori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care lucreaza, care munceste. 2. (Despre zile) In care se lucreaza, de lucru. 3. (Inv.; despre plantatiile de vie) Care da rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este in activitate. II. S. m. si f. Persoana care munceste producand bunuri materiale; p. gener. orice om care munceste (intr-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ator.

AL NOUALEA a ~a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul noua in ordinea numararii; care vine dupa al optulea. Pagina a noua. ◊ A fi (sau a se crede) in ~ (sau al saptelea) cer (a fi) in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /noua + le + a

A SE RECULEGE ma reculeg intranz. 1) A-si veni in fire (dupa o emotie puternica); a-si recapata echilibrul sufletesc; a se regasi. 2) A se adanci in meditatie; a-si aduna gandurile; a medita profund. /re- + a culege

A SE TRECE ma trec intranz. 1) (despre organisme vii, fructe, flori etc.) A intra in faza degenerarii, pierzandu-si calitatile initiale. ◊ ~ din viata (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substante, alimente etc.) A se epuiza prin folosire. 3) (despre actiuni reprobabile) A nu se lua in seama (ramanand fara urmari). /<lat. traicere

BONIFACIO, numele a noua papi. Mai importanti: B. VIII (Benedetto Caetani) (1294/1295-1303). A dat formularea cea mai categorica principiilor primatului universal al papalitatii, intrind in conflict cu regele Frantei, Filip IV cel Frumos, din ordinul caruia a fost arestat la Anagni (1303).

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.

avin, a aveni v. intr. (lat. advenire, a sosi, a veni). Vechi. Vest. Cresc, dospesc, ma umflu: piine avenita.

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena Animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea rautacioasa) la adresa cuiva; propunere facuta cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. a-propos.

A SE CONTAGIA ma ~ez intranz. A se imbolnavi, venind in contact cu o sursa de infectie; a contacta o boala; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier

A SE CONTAMINA ma ~ez intranz. A se imbolnavi, venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se contagia; a se infecta; a se molipsi; a se umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

A SE INFECTA ma ~ez intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decadea din punct de vedere moral; a duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

A SE INTALNI ma ~esc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni in acelasi loc si in acelasi timp (in urma unei intelegeri prealabile sau intamplator). 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din directii diferite, unindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se incrucisa; a se intersecta. /in + inv. a talni

A SE MOLIPSI ma ~esc intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o boala contagioasa; a se contamina; a contagia; a infecta; a se umple. 2) fig. A capata anumite deprinderi (rele) sub influenta cuiva. /<ngr. molepsa

A SE REGASI ma ~esc intranz. fig. A-si veni in fire; a-si recapata echilibrul sufletesc; a se reculege. /re- + a se gasi

A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere

APROPO adv. (Fam.) Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rau intentionate) la adresa cuiva; aluzii rautacioase. [Pl. -ouri. / < fr. a-propos].

otastina (-ne), s. f. – 1. (Inv.) Dijma pe vii; reprezinta 1/5 din recolta si se platea in general in natura. – 2. Taxa platita proprietarului unei vii luate in arenda. Sb. otistina „must” (Tiktin). Der. din sl. desętistina „dijma” (Cihac, II, 233) nu e probabila. – Der. otasticer, s. m. (arendas de vie).

ALOGEN, -A, alogeni, -e, adj. Care se deosebeste prin natura si origine de mediul in care se afla. ♦ (Despre populatii) De origine straina, venit din alta parte. – Fr. allogene (< gr.).

basca si basca prep. (turc. baska, separat, altfel. V. balcaluiesc). Pop. Afara de, plus: basca via sau basca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, basca ne’ntelegem. V. bez.

anual, -a adj. (lat. annualis). Care tine un an: plantele graminee is anuale. Care revine in fie-care an: venit anual. Adv. Pe an: o mie de franci anual.

LE MOI EST HAISSABLE (fr.) eul este vrednic de ura – Pascal, „Pensees”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformarii eului in centru al Universului, in dusman si despot virtual al celorlalti oameni. A fost aleasa drept deviza de parnasieni.

LARDNER [lardnər], Ring (pseud. lui Ringgold Wilmer L.) (1885-1933), ziarist si scriitor american. Nuvele umoristice, cu tenta satirica, intr-un limbaj viu, plin de savoare („Al, tu ma cunosti pe mine”, „Cum sa scrii multe povestiri”, „Cuibul iubirii si alte povestiri”). Reportaje sportive, mai ales despre baseball.

ABIOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viata; (despre procese) care are loc, se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogene.

ALOGEN, -A, alogeni, -e, adj. Care se deosebeste prin natura si origine de mediul in care se afla; alogenetic. ♦ (Despre populatii) De origine straina, venit din alta parte. – Din fr. allogene.

NEPRIHANIT, -A, neprihaniti, -te, adj. Care este fara prihana, fara pacat, fara vina, pur, curat, nepatat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihanit (inv. „pacatos, vinovat” < prihana).

PRIBEAG adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. adj. v. razlet. 3. s. v. refugiat. 4. adj., s. v. exilat. 5. s., adj. v. emigrant. 6. adj., s. strain, (inv.) nemernic, venit, (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.)

STRAIN adj., s. 1. adj., s. pripasit, venetic, (inv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitura, (inv.) curbet, venitura. (Un ~ pripasit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (inv.) nemernic, venit, (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (inv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. v. instrainat. 6. adj. v. stingher. 7. adj. v. necunoscut. 8. adj. extern. (Probleme ~ preocuparilor noastre.)

A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a ravni. ◊ Cat poftesti cat doresti; cat vrei; oricat. 2) (persoane) A chema in mod politicos (sa vina undeva sau sa participe la ceva); a solicita printr-o invitatie; a invita. 3) pop. (sanatate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebita afectiune; a ura. 4) (urmat de o propozitie completiva cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit sa inchida usa. 5) inv. A solicita intr-o forma categorica. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi sa vina (pe undeva sau pe la cineva). Poftiti in ospetie la noi. ◊ Sa pofteasca a) sa intre; sa vina; b) numai sa incerce (daca vrea s-o pateasca). /<sl. pohoteti

SAMPANIE s.f. Vin alb spumos, obtinut prin procedee speciale. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < fr. champagne, cf. (vin de) Champagne – regiune viticola din estul Frantei].

VIVIPAR, -A adj. (Despre animale) Care naste pui vii. ♦ (Despre unele plante) Ale caror organe de inmultire sunt inlocuite prin muguri care se pot detasa de planta-mama, dand nastere la plante noi. [< fr. vivipare, cf. lat. viviparus < vivus – viu, parere – a naste].

CHARDONNAY s.n. Soi de vita de vie originar din Franta, cu ciorchini mici si boabe rotunde albe-verzui, din care se produc vinuri dulci; (p. ext.) vin din acest soi. [Pron. sar-do-ne. / < fr. chardonnay].

ABIOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viata; (despre procese) care are loc, care se petrece fara participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogene.

APROPO¹ adv. (Frantuzism) Fiindca a venit vorba (de asta); a! bine ca mi-am adus aminte! – Fr. a-propos.

PROveniENTA, proveniente, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obarsie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (inv.) proveninta s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.

DIHANIE ~anii f. 1) Animal salbatic; jigodie; jiganie; jivina; lighioana. 2) Fiinta imaginara de dimensiuni mari si neproportionate; namila; monstru. 3) pop. Fiinta vie; vietate. [Art. dihania; G.-D. dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije

A SE INCRUCISA ma ~ez intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din directii diferite, intalnindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se intersecta. 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se intalni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influenta reciproc in urma unui contact, dand nastere unui idiom amestecat. /in + crucis

A SE INNADI ma ~esc intranz. fig. A se deprinde sa vina (la nada). /in + nada

A SE INSCAUNA ma ~ez intranz. (de-spre domnitori, regi, imparati) A veni la domnie; a se aseza in scaunul domniei; a se introna. /in + scaun

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

2) cerc si (mai des) incerc, a -a v. tr. (lat. circare, a ocoli, it. cercare, a cauta, fr. chercher, vfr. cercher, a cauta). Vechi. Caut: ce ce cer i aici? Azi. Caut, tind: hotu incerca sa scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: incerc apa ca sa vad cit e de adinca, patrulele cercara drumurile. Probez, examinez: incerc o haina ca s´o vad cum vine, la nenorocire se´ncearca amicu. Vizitez: boalele ne incearca des. Prov. A cerca marea cu degetu, a incerca imposibilu.

IONIAN, -A, ionieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Ioniei sau care era originara din Ionia. 2. Adj. Care apartinea Ioniei sau populatiei ei, privitor la Ionia sau la populatia ei. ◊ Scoala ioniana = cea mai veche orientare materialista in filosofia greaca, aparuta in sec. VII-VI a. Cr. in Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.

NERAPITOR, -OARE, nerapitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde si nu se hraneste cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu apartine ordinelor de pasari de prada. – Ne- + rapitor.

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (Apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

NI interj. v. hai, haide, iata, mars, uite, vezi, vino.

ALOGEN, -A adj. (Chim.) Deosebit prin natura si prin origine de mediul inconjurator. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii si intr-un alt loc decat aceasta. ♦ (Despre o populatie) venit din alta parte, de alta origine. [< fr. allogene, cf. gr. allos – altul, genos – neam].

ALOGEN, -A adj. deosebit prin natura si prin origine de mediul inconjurator; alogenetic. ◊ (despre o populatie; si s. m.) venit din alta parte, de alta origine. (< fr. allogene)

ABATE², abat, vb. III. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) indeparta (de la o directie apucata, fig. de la o norma fixata etc.). 2. Refl. A se opri in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vant te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A veni, a cadea pe neasteptate (cu furie, cu forta). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Ii abatuse strigoaicei ca sa-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mahni. Vestea l-a abatut. 5. Tranz. (Frantuzism) A culca la pamant; a dobori. Naprasnica secure... abate toti copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cadea. Se abatu cu fata la pamant (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre.

DIEM PERDIDI (lat.) mi-am pierdut ziua – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, VIII. Cuvinte pe care obisnuia sa le rosteasca imparatul Titus, daca intr-o zi nu facea o fapta buna.

GERANIACEE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze paroase si flori viu colorate; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. geraniacees.

A SE CINCHI ma ~esc intranz. reg. A sta in genunchi sau pe vine. /Orig. nec.

INCOACE adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

cinstesc v. tr. (vsl. cistiti). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer bautura sau si mincare gratis. V. intr. Beau vin ori rachiu. V. refl. Beau cu altii sau chear [!] ma imbat bind cu ei.

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

A SE CIOCNI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte tari, vehicule etc.) A se lovi, venind din directii opuse; a se tampona. 2) fig. (despre interese, idei etc.) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se contrazice. 3) fig. A intra in conflict. Armatele s-au ciocnit. /cf. bulg. tukna, ucr. koknuti

A SE GASI ma ~esc intranz. 1) fam. (despre persoane) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se intalni. 2) A se afla in realitate; a exista; a fi. ~ la serviciu. /<sl. gasiti

IMPARTASANIE ~i f. 1) Ritual crestin constand in gustarea unor bucatele de paine (anafura) cu vin rosu sfintite de preot, simbolizand trupul si sangele lui Isus Hristos; grijanie; cuminecatura. 2) Amestec de anafura cu vin rosu sfintite in acest scop; cuminecatura. [G.-D. impartasaniei; Sil. -ni-e] /a impartasi + suf. ~anie

moroi (moroi), s. m. – Vampir, fantoma in care se incarneaza copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrajitoare”, cf. sb., cr., slov., pol. mora „cosmar”, alb. more, ngr. μόρα (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai putin convingatoare. – Der. moroaie, s. f. (fantoma, spiridus, duh rau).

CHIAR, -A, chiari, -e, adv., adj. I. Adv.1. Tocmai, intocmai, exact. Porneste chiar acum. ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva decat... Era chiar copilul lui. 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn tot simtea. ♦ Inca; deja. Chiar de la inceput. ♦ (Precedat de „nici”) Macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si in cazul. Ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni. 3. In realitate, cu adevarat, intr-adevar. Iata ca chiar vine. 4. (Inv.) In mod clar, lamurit. II. Adj. (Inv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.

A SE DEZMETICI ma ~esc intranz. A-si reveni dupa o emotie puternica; a-si veni in fire. /<lat. dismatticire

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

TOT² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

INTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand interiorul unui spatiu sau al unui obiect, directia) In. Lucreaza intr-un cabinet spatios. 2) (exprima un raport temporal, concretizand perioada de timp) Au plecat intr-o duminica. 3) (exprima un raport modal) Au strigat intr-un glas. ◊ Intr-un suflet in mare graba. Intr-adins in mod intentionat; in mod voit. Intr-o doara la intamplare; la nimereala. 4) inv. (exprima un raport final si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente circumstantiale de scop) In. I-au venit intr-ajutor. 5) (exprima un raport instrumental) S-a imbracat intr-o rochie noua. 6) (exprima un raport transgresiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Cenusareasa s-a transformat intr-o printesa. /<lat. intro

pelin (-ni), s. m. – 1. Planta cu frunze si flori amare (Artemisia absinthium). – 2. (S. n.) Vin preparat in stil de vermut. – Mr. pilonu, megl. pilin. Sl. pelynu (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Conev 47), cf. bg., sb., slov., alb. pelin, pol. piołyn, rus. polin, ngr. πελίνος. – Der. impelina, vb. (a pune la macerat frunze de pelin in vin); pelinat, adj. (preparat in stil de vermut); pelinarita, s. f. (varietate de pelin, Artemisia vulgaris); pelinita, s. f. (varietate de pelin, Artemisia pontica).

VERMILLON s. n. Sulfura rosie de mercur sau de antimoniu, folosita pentru fabricarea culorii rosu-viu; culoare fabricata pe baza acestei sulfuri si intrebuintata in pictura de ulei. [Pr.: -mi-ion] – Cuv. fr.

BIOLUMINESCENTA f. Luminescenta biologica proprie unor organisme vii (bacterii, pesti, insecte), datorita proceselor chimice din corpul lor. [Sil. bi-o-lu-mi-nes-cen-ta] /<fr. bioluminescence

atrag, atras, a atrage v. tr. (lat. attrahere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. Fac sa priveasca: lumina iti atrage privirea. Fac sa vina: politeta te atrage.

BIOCHIMIE f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul compozitiei chimice a materiei vii in corelatie cu procesele ei biologice; chimie biologica. [Art. biochimia; G.-D. biochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. biochimie

MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane

RADIOGONIOMETRU ~e n. tehn. Aparat de radioreceptie pentru determinarea directiei din care vine o radioemisie, folosit in navigatia fara vizibilitate si in radiolocatie; radiopelengator. [Sil. -di-o-go-ni-o-] /<fr. radiogoniometre

span (-ni), s. m. – Viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect. Mag. span, ispan (Candrea; S. Pop, Dacor., VIII, 66). – Der. fispan, s. m. (Trans., prefect, guvernator), din mag. fő-ispan.

astazi adv. (asta zi). Azi, ziua in care ne aflam, intre ieri si mine [!]. Timpu actual: lumea din ziua de astazi. Exclamativ. Da vino astazi, dar vino odata, da vino in sfirsit! – La Cor. astazile, zilele de acum.

PARCA¹ adv. Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea. Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da. Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand. Imi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi. Venea parca o adiere. – Parea + ca.

SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.

DESEN s.n. 1. Prezentare grafica a unui obiect printr-o imbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen facut cu mana libera, fara instrumente; desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc.; desene animate = insiruire de desene care reprezinta fazele unei miscari si care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinte vii cinematografice. V. animatie. 2. Arta si tehnica de a desena. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei tesaturi. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].

BARAJ, baraje, s. n. 1. Obstacol construit de-a curmezisul albiei unei ape pentru a-i opri complet curgerea, in scopul ridicarii nivelului in amonte; stavilar, zagaz. ♦ Lucrare provizorie intr-un put de mina in timpul saparii acestuia, pentru a opri patrunderea apelor care vin de sus sau care izvorasc din fund. 2. Piedica, bariera; (Mil.) lucrare realizata prin sapaturi, asezare de mine etc., cu scopul de a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir sustinut de artilerie, pentru oprirea inaintarii inamicului. – Fr. barrage.

SANIELEVICI, Henric (1875-1951, n. Botosani), critic literar, estetician, sociolog si biolog roman. A explicat fenomenele literare cu argumente biologice sau sociologice, considerand eticul drept generator al valorii („Cercetari critice si filozofice”, „Noi studii critice”). In sociologie, s-a manifestat ca adversar al traditionalismului („Poporanismul reactionar”). Studii biologice („La vie des mammiferes et des hommes fossiles dechiffree a l’aide de l’anatomie”).

NEVINOVAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. ◊ A face pe ~tul se spune despre o persoana vinovata dar care se poarta parca nu ar avea nici o vina. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care exprima curatenie sufleteasca; predispus sa faca numai bine; inocent; candid. Privire ~ta. /ne- + vinovat

VERMILLON [-MI-ION] s. n. sulfura rosie de mercur sau de antimoniu, pulverizata, in pictura de ulei, culoare rosie-vie. (< fr. vermillon)

VIVACE adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager, plin de vitalitate, de viata. ♦ (Adverbial, in legatura cu modul de executare a unei bucati muzicale) Cu voiciune, intr-un ritm viu, energic. 2. (Despre plante) A carei viata si vegetatie dureaza mai multi ani, fara a fi nevoie de o noua insamantare; peren. – Din it., fr. vivace.

CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

IONIAN, -A adj. Care se refera la Ionia antica. ◊ Scoala ioniana = orientare in filozofia greaca din sec. VII-VI i.e.n., care opunea reprezentarilor mitologice traditionale despre lume o conceptie materialist-naiva. [Pron. i-o-ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. ionien].

abanos m. ca copac si n. ca materie (turc. abanos si -oz, d. pers. abnus, ar. ebenus, care vine d. vgr. ebenos, iar acesta d. ebr. eben, peatra [!]; lat. ebenus [copacu] si ebenum, it. ebano, fr. ebene fem.) Un copac din India (diospyros ebenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens si apreciat in strugarie [!], nu pluteste pe apa si cind cade, daca e in forma de bat, se fringe ca sticla. Fig. Par de abanos, par foarte negru. Adv. A raminea abanos a nu mai imbatrini (pin [!] aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezeste). – Barb. eben (dupa fr.).

bosunflu (ma), a -a v. refl. (ruda cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucalat, b. bota, minie, care pare sa vie d. lat. botus, dim. botulus, cirnat, si inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. si cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Ma supar, ma minii: copiii se bosunfla lesne. Adj. (bosunflat). Imbufnat, suparat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorit, buzat.

OCKGHEM [o:kəhəm], Johannes (c. 1420-c. 1495), muzician flamand. Reprezentant al polifoniei vocale. Capelmaistru la curtea regelui Frantei Ludovic XI si Carol VIII (din 1465). Printre primii care au tratat in spirit diferit muzica profana si pe cea religioasa. Cantece profane („Nenorocirea ma loveste”), motete („Ave Maria”, „Alma redemptoris mater”), mise („Missa cuiusve toni”, „Missa prolationum”), carora folosirea deosebit de abila a contrapunctului le confera calitati expresive.

colastra (Olt. Munt.) si corastra (Munt.) f., pl. e (lat. colostra si -strum, de unde s´a facut corastra, cu suf. din maiastra, albastra, apoi s´a disimilat in col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra si gulaszta). Munt. Primu lapte la femei si la vite. Pin [!] a**l. Lapte brinzit. – Si corasla (Mold. Munt.), corasta (Banat) si curasta (Maram.).

GIMNAZIU s. n. 1. (in Grecia antica) institutie de invatamant public pentru exercitii atletice. 2. (la noi, in trecut) scoala secundara cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astazi) ciclul al doilea al scolii generale (clasele V-VIII). (< lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

fa interj. – Formula generica de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, fai. Origine incerta. Dupa Puscariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR si Scriban, ar fi abreviere de la fata, prin analogie cu ma. Pare mai probabila der. de la fie, dialectal fiia, cf. forma inv. fa-sa „fie-sa” citata de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai putin probabila. Cuvint cunoscut in Munt., Mold. si Bucov. (ALR, I, 199); in Mold. mai ales fa. Curent la tara, se considera vulgarism in limba literara.

BIOGEN, -A I. adj. 1. esential pentru mentinerea vietii. 2. produs prin actiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care imbogateste solul in azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogene)

astrologie f. (vgr. astrologia, d. astron, stea si logos, vorbire). Stiinta falsa pin [!] care se pretindea ca se poate ghici dupa pozitiunea stelelor. – Din Haldeia, unde s´a nascut, astrologia s´a raspindit in Egipt, Grecia, Italia si toata europa. Cu greu iti vine sa crezi ca niste oameni celebri in toate timpurile, ca Tacit, Galen, Toma de la Aquino, Tycho-Brache, Kepler si altii mii, s´au ocupat de ia [!]. Fie-care principe avea un astrolog la curte: pe al lui Ludovic XI il chema Galeotti, pe al Ecaterinei de Medicis Cano Ruggieri, amindoi Italieni. Nu se nastea un copil dintr´o familie mai nobila fara ca astrologu sa fie chemat sa-si cerceteze oroscopu. Aceasta absurda superstitiune a disparut in seculu XVII, desi tot vor mai fi fiind oameni simpli care sa creada in stele.

cret, creata adj., pl. f. ete (cp. cu lat. crispus, cret. D. rom. vine sirb. hrecav). Cu mici undulatiuni [!], zgircit ori zbircit: par cret, pele [!] creata. S. n., pl. uri. Incretitura: cretuturile parului, fruntii, hainei. Tort de bumbac. A-ti face gura in cret, a face nasu zbirciog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, intr´o nuvela din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5).

INTRARE s. 1. venire. (Dupa ~ lui in casa.) 2. (BIS.; n. pr.) Intrarea in biserica = (pop.) vovedenie. 3. v. bagare. 4. acces. (Pe unde e ~ in uzina?) 5. (concr.) usa. (Ne asteptau cu totii la ~.) 6. (concr.) v. alee. 7. v. patrundere. 8. v. angajare. 9. v. aderare. 10. patrundere, trecere. (~ cuvan-tului in limba literara.)

PESTE prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleaca ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masa era pusa musamaua.) 4. (local) (slavonism inv.) prez. (Judetele de ~ Olt.) 5. (temporal) dupa. (Vine ~ un ceas.)

BEJAIA, oras in NE Algeriei, port la M. Mediterana (G. Bejaia); 118,2 mii loc. (1987). Port petrolier (c. 17 mil. t/an), punct terminus al pipe-line-ului care vine din zona petroliera Hassi-Messaoud. Ind. textila, mat. de constr. si alim. Vechiul nume Bougie.

INCOACE adv. 1. Inspre mine, spre locul unde ma aflu; in directia mea. ◊ (In loc. adv.) Incoace si incolo = dintr-o parte in alta. (Pop. si fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atragator. ◊ Expr. Ce mai incoace (si) incolo = de ce atat a vorba? e inutila orice discutie. 2. Inspre momentul de fata, mai apropiat de epoca noastra. [Var.: incoa adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

muscoi (-i), s. m. – Catir. – Var. miscoi. – Mr. musca, s. f., megl. moasca, s. f. Sl. misku (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. maska, alb. musk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. musculus (Lambrior, Carte de cetire, Iasi, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibila. Sec. XVI, inv. – Der. muscoaie (var. miscoaie), s. f. (catirca).

DEDUCTIE (‹ fr., lat.) 1. Forma de rationament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz si de logica simbolista. ♦ (In logica traditionala) Proces de obtinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enunturi date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunturi (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.

dansez v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adica „a trage un sir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancowac, rut. tanciuvati, ung. tancolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt in cadenta. V. tr. Execut miscarile unui dans: a dansa un vals. Fac sa danseze cu mine: a dansa o dama. – Vechi dantuiesc (dupa pol. si rut.). V. topai.

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)

A SE APLECA ma aplec intranz. 1) A se inclina spre pamant. 2) fig. A se pune in dependenta totala fata de cineva; a se supune. 3): A i ~ a-i veni greata (din cauza mancarii). /<lat. applicare

asepsie f. (vgr. a-, ne-, fara, si sepsis, putrezire. V. antisepsie). Med. Arta de a opera ferindu-te de microbi fara medicamente, ci numai pin [!] curatenia lucrurilor care vin in contact cu rana.

contez v. intr. (fr. compter. V. comput). Barb. Ma bazez, ma incred: contez pe tine. Is luat in seama, is numarat, is considerat: in socotelile mari sumele mici nu conteaza. Socotesc, sper, cred: contez sa vin mine [!].

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). Stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. Fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

2) capat, a capata v. tr. (lat. capito, -tare, d. capere, captum, a apuca. – Capeti; sa capeti, sa capete. V. scapat): Obtin, dobindesc, primesc (mai ales de pomana): a capata un gologan. A o capata, a o pati, a da de d***u: astimpara-te, c' ai s' o capeti! V. refl. Ma aleg cu, obtin, cistig: m' am capatat c' un franc, c' o bataie, cu nasu rupt. – Barb. dupa germ. bekommen (Trans. Buc.) aici se capata vin, rom. corect: aici se vinde, se ofera, se afla, este vin. – La Cant. incapat.

carne f. (lat. caro, carnis, it. sp. pg. carne, pv. cat. carn, fr. chair). Substanta moale, singeroasa si organica a animalului, indiferent daca e vie (fr. chair) ori de vinzare la macelarie (fr. viande). Carne macra, carne slaba, fara grasime si fara oase. Carne vie, carne care simte. A taia in carne vie (fig.), a-i pedepsi fara mila pe vinovati. Carnatiune: carne sanatoasa. Fig. Natura omului: carnea e slaba, dar sufletu e tare. Pl. n. carnuri, bucate de carne: mie nu-mi plac carnurile (V. hoitina). Carne cu ochi, figura fara expresiune, figura stearsa (V. bot). A creste carnea pe tine, a fi foarte multamit [!]. A ti se scutura, a ti se´ncreti carnea de groaza, a-ti fi foarte groaza. A fi carne si unghie cu cineva, a fi trup si suflet cu el, a-i fi foarte devotat. A fi rau de carne, 1) a te vindeca greu de o rana, 2) a fi libidinos.

BIOGEN, -A, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezulta din activitatea unor tesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obtinut din culturi de bacterii care imbogateste solul in azot si se foloseste ca ingrasamant in agricultura. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogene (<gr.).

SABADELL, oras in NE Spaniei (Catalonia), la 13 km NNV de Barcelona; 183,7 mii loc. (2001). Ind. metalurgica, textila, a pielariei si hartiei; constr. de masini textile si de motoare; produse chimice si alim. (vin, lichior). Muzeu arheologic. Cunoscut din sec. 12.

DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atata stiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a inteles.) 4. adv. poate. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (~ nu mi-oi festeli onoarea!)

A SE URCA ma urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se inalta in sus; a se sui. ~ pe coasta dealului. ◊ ~ (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Daca nu stii ce-i apa nu te urca in luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunosti sau nu esti sigur ca-l vei realiza. A i ~ (sau a i se sui) cuiva in cap a face abuz de bunatatea cuiva. A i ~ (sau a i se sui) cuiva bautura (sau vinul) la cap a se ameti. 2) (despre unele plante) A se ridica agatandu-se de ceva; a se sui; a se catara. /<lat. oricare

abat abatut, a abate v. tr. (lat. pop. abbatiere, it. abattere, fr. obattre, sp. abatir pg. abater. V. bat. Fac sa-si schimbe drumu sau directiunea: a abate un pirau, (fig.) a abate pe cineva de la rau V. refl. Ma dau in laturi, imi schimb drumu pe la: inturnindu-se acasa, s'a abatut si pe la noi. Fig. A-ti abate ceva, a-ti casuna, a-ti veni o dorinta subita: i-a abatut sa plece. I-a abatut ca lui Dragoi de oaste, l-a apucat o dorinta subita. – Barb. dupa fr.: a abate, a dobori; a se abate, a se ofili. V. deviez.

BIOGEN, -A, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezulta din tesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la aparitia vietii pe Pamant. ♦ (Substantivat, n.) Ingrasamant agricol obtinut din culturi de bacterii bogate in azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogene.

A SE ABATE ma abat intranz. 1) A-si schimba directia initiala. ~ din drum. 2) (despre persoane) A se opri (pentru o vizita scurta), renuntand la traseul initial; a trece. 3) (despre fenomene ale naturii) A veni pe neasteptate (si cu putere). /<fr. abattre, lat. abbattere

ACASA adv. 1) In casa in care locuiesti. ◊ Cei de ~ cei apropiati. Acum (sau asa) mai vii de ~ asa te mai inteleg; asa mai merge. A nu-i fi cuiva boii ~ a fi prost dispus. 2) fig. In locul natal; in patrie. 3) Spre casa in care locuiesti. Ma duc ~. /a + casa

chior, chioara adj. (turc. kor, pop. kior). Care are numai un ochi. Intunecos: ferestre chioare. Fig. Iron. Care nu nemereste [!] sau face greseli la joc (foarte des in limba copiilor): mai chiorule! De-a chioara, chioraste, ca chioru, in bobote. Iron. Apa chioara, (dupa unii, din apa chiara, adica „clara, limpede), apa simpla, nu vin. A nu avea nici o para chioara, nici un ban chior, a nu avea nici o letcaie. V. orb.

A SE PLANGE ma plang intranz. 1) A-si impartasi neplacerile, durerile, neajunsurile jeluindu-se (cuiva); a se tangui; a se caina; a se jeli; a se jelui. 2) A adresa o reclamatie (unei autoritati); a veni cu o plangere; a reclama; a se jelui. /<lat. plangere

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

A SE UMPLE ma umplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A se acoperi partial sau peste tot. ~ tot de grasime. ~ de cornuti. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciuda. ~ de bucurie. /<lat. implere

A SE VOALA ma ~ez intranz. 1) (despre voce sau sunete) A pierde claritatea si sonoritatea; a deveni mai putin intens; a se atenua; a slabi; a se estompa. 2) (despre un material fotografic) A se innegri, venind in contact cu lumina. /<fr. voiler

chem, a -a v. tr. (vrom. chiem, d. lat. clamare; it. chiamare, pv. clamar, vfr. claimer, sp. chamar. – Chem, chemi, cheama; sa chem, sa chemi, sa cheme. Chiama e arhaizm [!]. Cp. cu geama, teama, pleaca d. gem, tem, plec. V. aclam). Strig, spun sau fac semn sa vina: a chema in ajutor. Citez: a chema in (sau la) judecata. Invit: a chema la masa. Invoc: a chema pe Dumnezeu. Evoc: a chema umbrele mortilor. Convoc: a chema membrii unei societati. Ma cheama v. impers. Ma numesc: ma cheama August.

CONveni vb. 1. a-i placea, a prefera. (Ti-ar ~ sa te muti la noi?) 2. a se intelege, a se invoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (inv.) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism inv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra pretului.) 3. v. intelege. 4. a accepta, a se invoi, (inv.) a pristani. (A ~ sa vina la nunta.)

CINCIZECI num. card. Numar situat in numaratoare intre patruzeci si noua si cincizeci si unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (in locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intra in componenta num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „cate” intra in componenta num. distributiv) Vin cate cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: cinzeci num. card.] – Cinci + zeci.

EMBRION s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei fiinte vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samanta din care va lua nastere prin germinatie. 2. (Fig.) Inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].

aciuiez, a aciuia si aciua v. tr. (lat. accello, -are adapostesc in celula, d. cella, celula, camaruta, poiata. Din accello vin formele fara l, ca aciuiez, iar din accellare vine aciolez). Adapostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordei, in care se aciua cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se aciuase acolo (Rebr. 2, 61). In Vc. Arg. aciolez si aciurez. In Trans. si Olt. ma aciuiesc: ramas numai cu casuta, s' a aciuit pe linga Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

A SE DESTEPTA ma destept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare constienta a vietii; a se trezi. 3) (despre natura) A incepe un nou ciclu de vegetatie; a reveni la viata. 4) fig. (despre sentimente, dorinte, idei etc.) A incepe sa capete contururi precise; a se infiripa; a inmuguri; a incolti. 5) (despre persoane) A deveni constient; a ajunge sa inteleaga realitatea. 6) A deveni (mai) destept; a capata mai multa inteligenta. /<lat. deexcitare

CALCIDICA (gr. KHALKIDHIKI), Peninsula ~, pen. muntoasa in NE Greciei intre G. Orfani la E si G. Salonic la V, continuata cu trei pen. mai mici: Kassandra, Sithonia si Athos. Expl. de pirite, min. de fier si de mangan. Izv. minerale. Maslini, citrice si vita de vie. Cresterea caprinelor si ovinelor. Pe terit. sau se afla rep. monastica Athos.

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

aplec, a -a v. tr. (lat. applico, -are. – Aplec, apleaca. V. aplic, plec). Plec, inclin, misc spre o parte un lucru vertical: imi aplec capu la dreapta, aplec o prajina pe care o tin in mina. Alipesc la pept [!] un prunc ca sa-l alaptez: copilu, pina nu plinge, nu-l apleaca mama (Prov.) Fig. A-ti pleca urechea la nevoia cuiva, a-l asculta la nevoie, a-l ajuta. V. refl. Ma plec, ma inclin ca sa ridic [!] ceva ori in semn de salut. Se apleaca ziua, se apropie de seara. A ti se apleca, a ti se strica stomahu [!] de mincare, a ti se face greata, a te ciumurlui, a-ti veni sa versi (si deci a te inclina).

NESTINS, -A, nestinsi, -se, adj. Care (mai) arde (cu putere), care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute. ♦ Var nestins = var in forma in care iese din cuptorul de calcinare a pietrei de var. ♦ Fig. (Despre sentimente, senzatii) Care nu se curma, nu inceteaza sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care dureaza etern, vesnic (cu aceeasi intensitate). – Ne- + stins.

DUCE vb. 1. v. cara. 2. v. transporta. 3. a deplasa. (~ lingura la gura.) 4. v. merge. 5. v. deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a ~ la fata locului.) 7. v. pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) misca, (inv. si reg.) a pasa. (Unde te ~?) 9. v. merge. 10. v. trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se ~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a ~ pachetul acasa.) 13. v. ghida. 14. v. insoti. 15. a conduce, a purta. (O ~ de mana.) 16. v. transmite. 17. a se indrepta, a merge. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 18. v. trasa. 19. v. raspandi. 20. v. desfasura. 21. v. purta. 22. a intretine, a purta. (A ~ o corespondenta vie cu ...) 23. v. suporta. 24. v. rezista. 25. a trai, a vietui. (O ~ rau.) 26. a-i merge. (Stiu ca o ~ bine!) 27. v. sfarsi. 28. v. muri.

DOMNIE ~i f. 1) Functia de domn; conducere a tarii de un domn. A veni la ~. ◊ A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de functia de domn. 2) Exercitare a acestei functii. 3) art. (in componenta locutiunilor pronominale de reverenta) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastra, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

A SE DUCE ma duc intranz. 1) A se deplasa, a pleca undeva. ~ la scoala. ◊ ~ dupa cineva a se marita. ~ drept (sau glont, intr-un suflet, fuga, pusca) a merge repede si fara ocoliri. ~ pe copca (sau pe garla, pe apa sambetei) a se pierde. Du-te-vino intr-o parte si in alta. 2) (despre zvonuri, vesti) A se raspandi repede. /<lat. ducere

pravalie (pravalii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

ciucure m. (cp. cu ciuf si turture. D. rom. vine bg. kicor si ung. csukor, funda, ciucure. V. chiciura. Cp. cu viezure s. a.). Vest. Canaf, motocel, snop de fire de ata. Adv. Gramada, imbulziti: calicii ciucure la pomana. Est. (ciucur). Ciorchina, strugure fara bobite. Adv. Ne trezim plini ciucur de riie capreasca (Cr.), foarte plini de riie. V. soroaca.

alt, -a adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelasi, diferit, deosebit: cu alti ochi vezi greselile altuia de cit pe ale tale. Care seamana cu cineva ori cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Alta data sau altadata, nu acum, in alt timp (in trecut ori in viitor). Alta oara (vechi), odinioara. De alta (vechi), in colo, de alt-fel. In alta parte, aiurea, nu aci. Pe de alta parte sau de alta parte, afara de asta. Vest. Fam. Te apuca alta aia sau alte alea, te apuca groaza ori paralizia. Te baga in alte alea, te ingrozeste. Se uita la ia [!] ca la alta aia, se uita la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleaca, altu vine; ce tie nu-ti place, altuia nu-i face; una e sa asculti, alta sa comanzi; atit si nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Intre altele, pe linga altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grija de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (dupa fr. un autre, une autre).

SANTA CRUZ DE TENERIFE [santa kruθ], oras in Spania insulara, centrul ad-tiv al Comunitatii autonome Canare, situat pe tarmul de NE al ins. Tenerife; 188,4 mii loc. (2001). Aeroport. Port comercial. la Oc. Atlantic, prin care se exporta banane, fructe tropicale, tutun, rosii s.a. si punct de escala pe rutele transatlantice. Rafinarie de petrol. Ind. de prelucr. a tutunului si alim. (conserve de legume si fructe, vin). Centru de ceramica. Pescuit. Statiune balneoclimaterica. Turism. Muzeu de arta; Muzeu de antropologie. Teatru. Biserica din sec. 16-17; manastirea San Francisco (sec. 17-18), in stil baroc. Castelul San Cristobal (sec. 17-18). Fundat in 1494. Atacat de catre englezi (in 1657 si 1797), la cel din urma asalt aici si-a pierdut bratul drept capitanul (viitorul amiral) englez Horatio Nelson, in incercarea (nereusita) de a cuceri orasul.

NEVINOVAT, -A, nevinovati, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vina; fara vina. 2. Care nu e atins de rau, care ignora raul, care este incapabil de a comite un rau; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experienta, de artificialitate si de prefacatorie; naiv. ♦ Care denota, exprima inocenta, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rau; inofensiv. – Ne- + vinovat.

2) cistig (est) si castig (vest), a -a v. tr. (lat. castigo, -are, pedepsesc, indreptez, corijez, d. castus, curat, si agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. chatier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sirb. kastigovati, a pedepsi, kastiga, pedeapsa. V. purg). Obtin pin [!] munca: a cistiga un franc, un proces, o batalie. Obtin pin sort: a cistiga la loterie. Fig. Atrag: a cistiga pe cineva pin blindeta [!], a cistiga inima cuiva. V. refl. Vechi. Vest. Ma ingrijesc, am grija. – In est pop. cislig.

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

CONTAMINARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aciunea de a (se) contamina si rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substante radioactive intr-un mediu sau intr-un organ viu (animal sau vegetal), consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatiile de utilizeaza asemenea substante. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructii gramaticale sub influenta altor cuvinte sau constructii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezulta o opera noua. Utilizata ca procedeu stilistic, in vederea obtinerii unor efecte comice. Apare si in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).

A SE APROPIA ma apropii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc. ◊ A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea gasi limba comuna cu cineva; a nu se putea intelege cu cineva. 2) A veni in curand; a fi aproape; a cadea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relatii apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se imprieteni. 5) fig. A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se potrivi. /<lat. appropiare

A SUNA sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ◊ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i ~ (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i ~ cuiva scandura, a-i ~ cuiva ceasul (mortii sau de vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ◊ A-i ~ cuiva la (sau in) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i ~ (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Imi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. ~ din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg. A intra in legatura telefonica; a telefona. 2. tranz. A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. ~ alarma. ~ desteptarea. /<lat. sonare

A SE MISCA ma misc intranz. 1) A iesi din starea de imobilitate, schimbandu-si pozitia sau locul. 2) A fi in actiune, indeplinindu-si functia. 3) A incepe sa se deplaseze in spatiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la actiune; a inceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (intr-o anumita societate), venind in contact cu ea. /Orig. nec.

A RASPUNDE raspund 1. intranz. 1) A da un raspuns. ◊ ~ in doi peri a da un raspuns evaziv. 2) A reactiona intr-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afara. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi in spiritul anumitor exigente; a corespunde cerintelor. 4) rar A avea iesire (in sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-si manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul asteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie complementara) A aduce la cunostinta. Mi-a raspuns ca n-are obiectii. /<lat. respondere

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

INCA adv. I. (Cu sens modal) 1. in plus, pe deasupra. Au venit inca doua persoane. ◊ Expr. Ba inca (sau si inca) = chiar mai mult decat atat. Dar inca = a) cu atat mai mult; b) (dupa o propozitie negativa) cu atat mai putin. (Si) inca cum = foarte mult, in mare masura. Inca pe atat(a) = dublu. 2. (Reg.) De asemenea. 3. (Reg.) Chiar. II. (Cu sens temporal) 1. (Arata repetarea actiunii) Din nou, iarasi. 2. Si acum, in continuare, mai. Inca dureaza. 3. (In propozitii negative) Pana acum; pana atunci. Inca nu mi-a raspuns. ♦ Deja. – Lat. unquam.

BINE¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

OCHI s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. fata. 4. (BOT.) ochii-pasaruicii (Myosotis palustris) = (reg.) graul-cucului, nu-ma-uita, ochiul-sarpelui, urechea-soarecelui; ochii-soricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) imparatus, imparatel, nuculita, panciarus, parasita, patrut, pietrosel, pipirus, pitulusa, pit, pitiimparat, pitiimparatus, pitur, sfredelas, sfredeleac, sfredelus, tartalac, regina-pasarilor, (Ban.) curtubes, (Bucov., Transilv. si Ban.) sofrac, (prin Bucov.) sofracut. 6. (FIZ.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. lat. 8. v. za. 9. (BOT.) mugur, (prin Ban. si Transilv.) pup. (~ la vita de vie.) 10. (reg.) pancova, (Ban.) caigana. (~ din oua.) 11. v. copca. 12. v. bulboana.

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

A ATRAGE atrag tranz. 1) A trage spre sine; a face sa vina spre sine (printr-o actiune materiala). Magnetul atrage fierul. 2) A face sa adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a antrena. ◊ ~ atentia (cuiva) a) a face pe cineva sa-si concentreze atentia asupra cuiva sau a ceva; b) a face in prealabil atent; a preveni. 4) A face sa simta o atractie. Pictura il atrage mult. 5) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a fermeca; a fascina; a incanta; a vraji. Marea ma atrage mereu. 6) A avea drept consecinta. [Sil. a-tra-] /a + a trage

apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).