AIURIT, -A, aiuriti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care are comportari anormale; (om) zapacit, trasnit, zanatic. 2. Adj. (Despre manifestarile oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populara de aiurea).

CALDARAS², caldarasi, s. m. (Ornit.) Botros. – *Cardel (inv. „sticlete” < lat. *cardillus) + suf. -as, prin etimologie populara.

GEAMBLAC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai multi scripeti ficsi si o rama, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezesti, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populara de geam.

COMPLET¹, completuri, s. n. (Frantuzism iesit din uz) Bal popular; local de dans (in cartierele periferice ale unui oras). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populara, cu complet²).

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

LAPTOC, laptoace, s. n. Jgheab de scanduri prin care trece apa la moara, pentru a invarti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) latoc s. n.] – Din ucr. lotok (prin etimologie populara).

RARITA, rarite, s. f. 1. Unealta agricola asemanatoare cu plugul, care rastoarna brazda in ambele parti, formand santuri. 2. (La pl. art.) Sir de trei stele din constelatia Orion. [Var.: ralita s. f.] – Din bg. ralita (apropiat prin etimologie populara de rar).

agust, s. m. – August. – Var. gust, agustru. Mr. avgustru, megl. avgust. Lat. pop. agustus, forma redusa de la augustus (Puscariu 40; Candrea-Dens., 24; REW 786; DAR); cf. alb. gust, it., sp., port. agosto, prov., cat. agost, fr. aout. Coexista in prezent cu dubletul neol. august, inainte pronuntat de asemenea avgust (‹ ngr. αὔγουστος). – Der. agustos, s. m. (varietate de struguri timpurii); gustar, s. m. (august), rezultat din contaminarea cu a gusta, etimologie populara care a interpretat numele lunii ca momentul cind se gusta si se incearca roadele culesului, si mai ales ale viei.

avram (avrama), adj. – Varietate de pruna. – Var. avramiu. Ngr. ἀβράμηλο „pruna” (Iordan, BF, VI, 155); cuvint pe care Danguitsis 148 il deriva din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influentat si de sl. (j)ablanu „mar”; cf. gr. μήλος si chiar de aspectul fructului, care are o anume asemanare cu marul. Dupa DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curind etimologie populara.

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

bosumfla (bosumflu, bosumflat), vb. – A se supara, a se imbufna, a stringe din buze. – Var. bozumfla, bosinfla, buzumfla. Prezenta v. prov. boudenfla, prov. budenfi, si cat. botunflat, botinflat, indica existenta unei compuneri romanice, intemeiata pe inflare (› rom. umfla) si pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populara s-a facut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a raminea cu buzele umflate. Dupa Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenintator”, contaminat cu umfla.

chilata (-te), s. f. – Patul armei. – Var. chiulata. Fr. culasse, cu o schimbare greu de explicat (DAR se gindeste la o etimologie populara, adica la o confuzie cu lat., nu poate fi intimplatoare coincidenta cu aceeasi schimbare ca in sp.).

chiparos (chiparosi), s. m. – Arbore rasinos cu lemnul parfumat (Cupressus sempervirens). – Mr. chiparis. Ngr. ϰυπαρίσσι (sec. XVII), cf. v. sb. kiparisi (Vasmer, Gr., 78), alb. kiparis. – Der. chiparoasa (var. tiparoasa), s. f. (planta decorativa, Polianthes tuberosa), din fr. tubereuse, contaminat prin etimologie populara cu chiparos (se numeste si tuberoza, ca in fr.).

cochii-vechi s. m. pl. – Licitatie. Mag. kotyavetye, din sb. koce vece „cine da mai mult?” (Cihac, II, 492; DAR; Galdi, Dict., 174). In Trans. si Mold. Fonetismul a fost alterat de o etimologie populara.

complet (-ta), adj. – 1. Intreg. – 2. (S. n.) Plen (al unui tribunal). – Var. complect, s. n. (bal popular, la mahala). Fr. complet. Var. este o deformatie a lui cuplet ‹ fr. couplet, apropiat prin etimologie populara de ideea de „plin, complet”, poate datorita multimii care umple de obicei salile de bal, cf. un tramvai complect. Adj. complect, forma vulgara, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ fr. parfait. – Der. completa, vb. (a intregi), din fr. completer; completas, s. m. (tinar recrut autorizat provizoriu sa se intoarca la ocupatiile sale civile); descompleta, din fr. decompleter.

c***i (-desc, -it), vb. – A avea contact carnal, a copula. Tig. kur-, part. kurdo „futuere” (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coarda prin etimologie populara. – Der. coarda, s. f. (p*********a); c******a, s. f. (copulatie). Sint cuvinte de argou.

crunt (crunta), adj. – 1. Plin de singe, insingerat. – 2. Singeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, ingrozitor. Lat. cruentus (Puscariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento. – Der. crunta vb. (a insingera, a umple de singe; a taia, a rani); incrunta, vb. (a insingera; a taia, a rani; a increti; refl., a-si increti fruntea, a se uita urit), la care ultimele sensuri par sa apartina unui cuvint diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populara (dupa Puscariu 824; Candrea-Dens., 415; si DAR direct din lat. cruentare); incruntatura, s. f. (pata de singe; privire amenintatoare); incruntator, adj. (crud, salbatic), inv.; descrunta, vb. (a linisti, a potoli). In toate cuvintele, sensul etimologic este inv.

desghin (-nuri), s. n. – Cabriola, saritura. var. dezghin, dejghin. Tc. dezgin (Seineanu, II, 157; Lokotsch 527; Ronzevalle 93), cf. bg., sb. dizgin. Cuvintul turc inseamna „hat”, astfel incit este posibila o etimologie populara, care ar fi apropiat termenul de desghina „a separa, a desparti” (Tiktin).

flor (floara), adj. – Blond, cu parul roscat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beitrage, 16; Pascu, I, 86). Cuvint rar in rom., abia daca a fost atestat in mr. Constituie o explicatie mai buna pentru toate numele de persoane si de animale in general se pun in legatura cu floare, cum sint: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florila, pentru boi, Floran pentru ciini. In general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu parul galben; insa prin etimologie populara se dau adesea si unor animale care se nasc in saptamina Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (baltat cu rosu).

foiufiu (-ii), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, fahiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyofű (Draganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explica printr-o etimologie populara care le-a apropiat de foaie si de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219).

invarnici (invarnicesc, invarnicit), vb. – (Olt., Banat) – A infrati. Sb. vernik „prieten”, apropiat de var prin etimologie populara (Puscariu, Dacor., VII, 123; DAR).

CONOCHIFTIRITA, conochiftirite, s. f. (Reg.) Coropisnita. – Bg. konopisnica (prin etimologie populara).

ornic (ornice), s. n. – Ceas. Cuvint artificial, folosit de unii scriitori mold. si impus prin etimologie populara, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic si acesta din urma ca der. din ora cu suf. -nic.

paducel (paducei), s. m. – 1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). – 2. Riie a oilor. – 3. Mincarime sau furnicatura pe talpile picioarelor. – Mr. piducl’as, megl. pidutel. Lat. *peducellus „sarcopt”, in loc de peducullus (Puscariu 1239; Candrea-Dens., 1305; REW 6349; Puscariu, Dacor., VII, 479), cf. it. pedicello „viemisor”. Numele de spin se explica prin usturimea produsa de fructul sau. Scriban il explica prin credinta populara ca ar provoca furnicatura; dar e vorba de o etimologie populara. – Cf. paduche.

paraleu (paralei), s. m. – In povesti, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine indoielnica. Se considera de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar aceasta comp. nu e normala, fiindca para- nu indica altceva decit o repetitie agasanta si nu ideea de „arhi-” sau de „stra-” (cum presupunea Dame). Mai sigur e vorba de o etimologie populara; in acest caz, cuvintul ar putea sta in loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.

singeapa (-gepe), s. f. – (Mold.) Cinzeaca, vas de forma speciala din care se bea rachiu. – Var. singeap. Origine indoielnica. Se considera in general ca der. de la cinzeaca, datorita unei deformari greu de admis si pe care Candrea o explica drept etimologie populara sau mai curind o asociere glumeata a lui singe si apa. Aceasta explicatie e mai putin acceptabila, deoarece o apropiere nu se poate face decit intre singe si „vin”, ultimul nefiind consumat niciodata in vasul numit singeapa. Sl. są sądu „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvint oriental.

sugubat (-eata), adj. – 1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznas. Sl. dusegubici (Seineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. desugubina, apropiat prin etimologie populara de a sugui „a glumi”.

CHIFTERITA, chifterite, s. f. (Reg.) Coropisnita. – Din [coana] chifterita (etimologie populara din conopistita < bg. konopistica).

ETIMOLOGIE, etimologii, s. f. 1. Stabilire a originii unui cuvant prin explicarea evolutiei lui fonetice si semantice. 2. Ramura a lingvisticii care studiaza originea cuvintelor unei limbi. ♦ (Gram.; inv.) Morfologie. 3. Etimon. ◊ Etimologie multipla = provenienta a unui cuvant din doua sau mai multe surse diferite. etimologie populara= modificarea formei unui cuvant (recent intrat in limba) sub influenta unui cuvant mai cunoscut cu care prezinta asemanari de forma sau uneori de sens. – Din fr. etymologie, lat. etymologia.

ETIMOLOGIE s.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. 2. Explicare istorica a sensului si a formei unui cuvant. ♦ Etimon. ◊ etimologie populara = modificare a unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva; etimologie multipla = explicarea originii unui cuvant prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. etymologie, lat., gr. etymologia – studiul intelesului adevarat < etymos – adevarat, logos – studiu].

cinteza (cinteze), s. f. – Mica pasare cintatoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintita, cintezoi, tintizoi. Creatie expresiva, bazata pe radacina expresiva cint- care imita cintecul pasarilor cintatoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Draganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cinta mierla”, mr. ciona „cinteza”, megl. cifinca „cinteza”, bg. cinka „cinteza”. Der., prin intermediul suf. -za, cf. pupaza. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformatie prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celalalt nume al sau pisca-n flori (DAR).

coropisnita (coropisnite), s. f. – Insecta daunatoare (Gryllotalpa vulgaris). – Numeroase var.: coropijnita, coropistnita, conopisterita, cinepisterita, (cu)coanachifterita. Probabil din bg. konopistica, si este de la konopi „cinepa” (DAR). Este posibil si sa se plece de la sl. skoroposistinu sau skoropodviziniku „mobil, agil”, de la skoru „rapid”; in acest caz celelalte forme ar fi ceea ce par, adica etimologii populare. Din sl. sturici „animal” dupa Miklosich, Slaw. Elem., 53; de la konoplja sturici „animal de cinepa”, dupa Philippide, Principii, 108.

frisca² sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: fristi etimologie: din maghiara fricska ] (popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) Femeie tanara, zglobie, atragatoare, smechera si usor frivola. 3. (Regional) Nume dat de ciobani cainilor de la stana. 4. (Translvania) Bobarnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatura (Motacilla alba)

etimologie s. f. 1. stabilire a originii unui cuvant prin explicarea evolutiei lui fonetice si semantice. ♦ ~ multipla = explicarea originii unui cuvant prin mai multe etimoane. ♦ ~ populara = modificare a formei unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva. 2. etimon. 3. ramura a lingvisticii care studiaza istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. (< fr. etymologie, lat., gr. etymologia)