ETALON, etaloane, s. n. Marime, greutate etc. acceptata oficial in stiinta, in tehnica sau in relatiile economice si care serveste ca unitate de baza intr-un sistem de masurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al preturilor = preturi impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei masuri-tip, confectionat cu mare precizie si acceptat oficial spre a servi ca baza de comparatie. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. etalon.

etalon s.n. Model, tip cu care trebuie sa se potriveasca, cu care trebuie sa fie conforme unitatile de masura. ♦ Greutate dintr-un metal pretios care serveste drept baza unui sistem monetar. ◊ etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. etalon].

MONOMETALISM s.n. Sistem monetar cu etalon metalic unic. [Cf. fr. monometallisme].

etalon s. n. model, tip cu care trebuie sa se potriveasca, sa fie conforme unitatile de masura. ◊ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ◊ cantitate determinata dintr-un metal pretios baza a unui sistem monetar. (< fr. etalon)

BIMETALISM n. Sistem monetar cu un dublu etalon metalic (de obicei, aurul si argintul). /<fr. bimetallisme

MONOMETALISM s. n. Sistem monetar bazat pe un singur etalon metalic (aurul sau argintul); teorie care preconizeaza acest sistem. – Din fr. monometallisme.

BIMETALIC, -A adj. 1. Format din doua metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe un dublu etalon metalic, bimetalist. [Cf. fr. bimetallique].

BIMETALISM s.n. Sistem monetar care are un dublu etalon metalic (de obicei aurul si argintul). [Cf. fr. bimetallisme].

BIMETALISM s. n. Sistem monetar intemeiat pe un dublu etalon metalic. – Fr. bimetallisme.

BIMETALISM s. n. Sistem monetar bazat pe valoarea a doua metale-etalon, aur si argint. – Din fr. bimetallisme.

BIMETALIC, -A, bimetalici, -e, adj. 1. Alcatuit din doua metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Care e bazat pe un dublu etalon metalic. – Fr. bimetallique.