ATIC, -A I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit in Atica; frumusete ~a = frumusete desavarsita. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~a = ironie subtila, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornisei, menita sa mascheze marginea acoperisului. 2. etaj scund, deasupra cornisei, la nivelul fatadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

ATIC, -A, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusete atica = frumusete perfecta. 2. Parte a unei constructii situata deasupra cornisei si menita sa mascheze acoperisul. 3. etaj scund situat imediat sub acoperis. – Din fr. attique.

ATIC n. 1) Parte a unei constructii situata deasupra cornisei pentru a masca acoperisul. 2) etaj scund situat imediat sub acoperis. /<fr. attique, lat. atticus

MEZANIN, mezanine, s. n. etaj mai scund situat intre parter si primul etaj. – Din fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin.

ANTRESOL ~uri n. etaj mai scund situat intre parter si primul etaj; mezanin. /<fr. entresol

MEZANIN ~e n. etaj mai scund, situat intre parter si primul etaj; antresol. /<fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin

MEZANIN s.n. etaj mai scund care se afla intre parter si primul etaj. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. mezzanine, cf. it. mezzanino, germ. Mezzanin].

MEZANIN s. n. etaj mai scund, intre parter si primul etaj; antresol. (< fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin)

RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.

SAXIFRAGACEE (lat. saxum) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, adesea cu rozete bazale, cu flori avand 5 (4) petale libere. Cuprinde 75 de genuri cu peste 800 de specii, printre care unele plante scunde din genul Saxifraga care cresc pe stancarii (de ex. ochii soricelului) sau in etajul alpin si in tundra, dar si plante de ghiveci (ex. Saxifraga sarmentosa) si arbusti decorativi ca lamaita (Philadephus coronarius) sau Deutzia.

TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).