VULCANISM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de eruptiile vulcanice (1). 2. Fig. Insusirea de a fi vulcanic (2); impetuozitate. – Din fr. volcanisme (dupa vulcan).

VULCANOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul fenomenelor vulcanice actuale si vechi, ale modului de evolutie si de previziune a eruptiilor si de utilizare a produselor rezultate din eruptiile vulcanice. – Din fr. vulcanologie.

TUF, tufuri, s. n. Roca formata prin acumularea si consolidarea cenusii, nisipului etc. provenite din eruptiile vulcanice. ◊ Tuf calcaros = roca sedimentara formata prin depunerea bicarbonatului de calciu din apele calcaroase. – Din fr. tuf.

TUF ~uri n. Roca poroasa, provenita din eruptiile vulcanice, folosita ca material de constructie. ◊ ~ calcaros roca sedimentara calcaroasa, usoara si poroasa, provenita prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff

ERUPTIVISM s. n. ansamblu de fenomene legate de eruptiile vulcanice. (< fr. eruptivisme)

AUREOLA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele sfintilor; aura (2). 2. (FIZ.) Zona mai putin luminoasa care inconjura o flacara, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice in care, sub influenta temperaturii si a chimismului magmei in ascensiune, se manifesta fenomenul de metamorfism. A. hidrotermala = zona din jurul unui cos vulcanic, in care rocile sint metamorfozate de catre solutiile hidrotermale. A. mofetica = zona de raspindire a emanatiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocatiile sau eruptiile vulcanice. A. geochimica (sau de dispersiune) = zona din jurul unor zacaminte de substante minerale utile care prezinta un continut ridicat in elementele chimice ce alcatuiesc acel zacamint si care se formeaza concomitent cu zacamintul (a. primara) sau prin alterarea acestuia (a. secundara).

CON², conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

CUTREMUR, cutremure, s. n. 1. Miscare puternica si brusca, verticala, orizontala sau de torsiune a scoartei pamantului, provocata de dislocari subterane, de eruptii vulcanice etc.; seism. 2. Fig. Infiorare, cutremurare, fior; p. ext. teama, frica, groaza; panica. – Din cutremura (derivat regresiv).

BOMBA ~e f. 1) Proiectil cu incarcatura, folosit la bombardamentele de aviatie. ~ atomica. ~ cu hidrogen. ◊ ~ vulcanica bucata de lava, aruncata in atmosfera, mai ales la inceputul eruptiei vulcanice. 2) fig. fam. Stire senzationala, sosita pe neasteptate. ◊ A cadea ca o ~ a veni pe neasteptate. 3) sport Sut de minge. 4) med. Recipient pentru gaze sau substante radioactive. [G.-D. bombei] /<fr. bombe

CUTREMUR ~e n. 1) Miscare brusca si puternica a scoartei pamantului, cauzata de dislocari tectonice, eruptii vulcanice etc.; seism. 2) fig. Zguduire nervoasa; infiorare. /v. a cutremura

EFUZIUNE s.f. 1. Manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile; caldura sufleteasca. 2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mica. 3. eruptie vulcanica. [Pron. -zi-u-, var. efuzie s.f. / cf. fr. effusion, lat. effusio – raspandire].

EXTRUZIUNE s.f. 1. (Geol.) Venirea la suprafata a unei magme. ♦ eruptie vulcanica. 2. Extrudare. ♦ Extruziune dentara = iesirea din alveola a dintelui. [Pron. -zi-u-, var. extruzie s.f. / < fr. extrusion, cf. lat. extrudere – a impinge afara, a azvarli].

LAHAR s.n. (Geol.) Curgere noroioasa care apare in cazul unor eruptii vulcanice insotite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian].

CATACLISM s.n. Schimbare violenta, brusca in natura, care se intinde pe o mare suprafata a Pamantului, provocata de un cutremur, de o eruptie vulcanica etc. ♦ (Fig.) Dezastru, calamitate. [< fr. cataclysme, cf. gr. kataklysmos].

eruptie s.f. 1. Iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc.; erupere, tasnire, izbucnire. ◊ eruptie vulcanica = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei si de revarsarea ei sub forma de lava; vulcanism. 2. eruptie solara = crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute in cazul unor boli. [Gen. -iei, var. eruptiune s.f. / cf. fr. eruption].

CATACLISM s. n. 1. schimbare violenta, brusca in natura sub influenta unor fenomene interne si de scurta durata (cutremure, eruptii vulcanice etc.). 2. (fig.) rasturnare brusca, distrugatoare, in viata sociala; calamitate, dezastru. (< fr. cataclysme, gr. kataklysmos)

EFUZIUNE s. f. 1. manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile; caldura sufleteasca. 2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mica. 3. eruptie vulcanica. (< fr. effusion, lat. effusio)

EXTRUZIUNE s. f. 1. venirea la suprafata a unei magme. ◊ eruptie vulcanica. 2. extrudare. ♦ ~ dentara = iesirea din alveola a dintelui. (< fr. extrusion)

HAVAIAN, -A I. adj. 1. din insulele Hawaii. 2. (despre un tip de eruptie vulcanica) caracterizat prin emisiune fara explozie si bombe vulcanice ale unei lave bazaltice fluide. II. s. f. instrument muzical cu coarde, asemanator cu chitara, cu sunetul lin si taraganat. (< fr. hawaienne /II/ hawaienne)

LAHAR s. n. curgere noroioasa care apare in cazul unor eruptii vulcanice insotite de ploi abundente. (< fr. lahar)

PIROSFERA s. f. zona fluida din interiorul Pamantului, cu o temperatura foarte ridicata, sediu al eruptiilor vulcanice. (< fr. pyrosphere)

CRETACIC, a treia si ultima perioada a Mezozoicului, care a durat c. 65 mil. ani. Fauna este reprezentata prin toate clasele de nevertebrate si prin aproape toate vertebratele; apar primele mamifere placentare. Flora este dominata de de gimnosperme, in special conifere. Sedimentele marine sint formate din calcare, gresii calcaroase, calcare marnoase si creta. Orogeneza a produs cutari si exondari (miscarile cimmeriene noi, austrice, subhercinice si laramice), s-au inregistrat frecvente eruptii vulcanice, reprezentate prin uriase curgeri de bazalte in India („trappele” din Pod. Deccan), in Africa Orientala, intruziunile de granodiorite, sienite, si revarsarile de dacite si riolite din Muntii Apuseni.

CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). Intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.

SANTORIN (THIRA), grup de ins. grecesti in M. Egee (in S arh. Cicladelor); 75 km². In urma a numeroase eruptii vulcanice si in speciala celor din din primul sfert al milen. 2 i. Hr., ins. a fost aproape distrusa; totusi, pe ins. a ramas un oras, datand din perioada minoica; catre anul 1000 i. Hr. pe ins. au sosit dorienii, care mai tarziu, in 631 i. Hr., au fundat pe litoralul de N al Africii importantul oras-stat (polis) Cirene.

ERUPTIV, -A, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o eruptie (1), care provine dintr-o eruptie; de origine vulcanica. ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor) Nestapanit, impetuos; violent. 2. (Despre o boala) Insotit de aparitia unei eruptii (2), care se manifesta printr-o eruptie. – Din fr. eruptif.

ERUPTIV, -A adj. 1. De (din) eruptie; (despre roci) de origine vulcanica. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (in porniri, in gandire). 2. (Despre o boala) Insotit de o eruptie. [< fr. eruptif].

ERUPTIV, -A adj. 1. de, din eruptie; (despre roci) de origine vulcanica. ◊ (fig.; despre oameni si manifestarile lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) insotit de o eruptie. (< fr. eruptif)

BANDAI San, vulcan activ in partea centrala a ins. Honshu (Japonia), la SV de Fukushima. Alt. max.: 1.819 m. La 5 iul. 1888 a erupt catastrofal (1,17 km³ de material, 71 km² supr. acoperita cu lava), aruncind cenusa la peste 6.000 de m alt. (vulcanul cu cea mai mare inaltime a norului de eruptie de pe glob). A dat numele unui tip de activitate vulcanica exploziva, care antreneaza in timpul eruptiei dopul de lava acida, consolidata pe cos, si uneori partea superioara a conului vulcanic.

CENUSA f. Masa pulverulenta reziduala, rezultata din arderea completa a unui corp (organic). ◊ ~ vulcanica pulbere fina aruncata de un vulcan in eruptie. A preface in scrum si ~ a distruge complet (prin ardere). A nu avea nici ~ in vatra a fi foarte sarac. A-i lua cuiva si ~a din vatra a-i lua tot ce are. A-si pune ~ pe (sau in) cap a-si recunoaste vina. [G.-D. cenusii] /<lat. cinusia

LAVA, lave, s. f. Masa minerala in stare lichida incandescenta, azvarlita la suprafata pamantului de un vulcan in eruptie (si care, prin racire, da nastere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

vulcanic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de vulcani; propriu vulcanilor. eruptie ~ca. 2) Care este format prin actiunea vulcanilor; realizat ca urmare a eruptiei vulcanilor; plutonic. Cenusa ~ca. 3) care nu poate fi stavilit; cu manifestari violente; navalnic; impetuos. /<it. vulcanico, fr. volcanique

BOMBA s. f. 1. proiectil cu incarcatura exploziva, incendiara etc., la bombardamentele de aviatie. ♦ ~ atomica (nucleara) = dispozitiv avand ca exploziv energia nucleara dezvoltata prin reactia de fuziune in lant a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bomba A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a carui explozie se datoreste energiei termonucleare dezvoltate prin reactia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bomba H, bomba termonucleara. ◊ ~ vulcanica = bucata de lava azvarlita de un vulcan, la inceputul eruptiei. 2. recipient in medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (peior.) carciuma sordida, rau famata. 4. (fig.; sport) lovitura puternica de minge. 5. (fam.) stire, fapt care produce senzatie. (< fr. bombe)

CENUSA s. f. 1. Substanta minerala in forma de pulbere, care ramane dupa arderea unui corp. ◊ Expr. A preface in cenusa = a distruge in intregime prin foc, a pustii. A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa pe cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata de un vulcan in eruptie. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. – Lat. *cinusia (< cinus).

AVALANSA (‹ fr.) s. f. Masa de zapada care se deplaseaza pe pantele muntilor cu inclinare mai mare de 20º, antrenind in miscare zapada, pietrele si copacii intilniti in cale; lavina. 2. (GEOL.) A. arzatoare = asociatie de material fragmentar solid si de gaze, produsa in cadrul exploziei vulcanice, care coboara pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberata in cursul eruptiei sau prin distrugerea unor formatiuni preexistente.

CENUSA s. f. 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc). A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. 2. (In sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Lat. *cinusia (< cinis).

BOMBA s.f. 1. Proiectil (lunguiet) cu incarcatura exploziva, incendiara etc., folosit la bombardamentele de aviatie. ◊ Bomba atomica = proiectil avand ca exploziv energia obtinuta prin dezagregarea atomului; bomba cu hidrogen = bomba bazata pe o reactie termonucleara, prin care atomii de hidrogen se transforma in atomi de heliu cu o uriasa degajare de caldura si de energie; ♦ Bomba vulcanica = bucata (rotunda) de lava, azvarlita de un vulcan de obicei la inceputul eruptiei. 2. Recipient folosit in medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (Peior.) Carciuma sordida, murdara. 4. (Fig.; sport) Lovitura puternica de minge. 5. (Fig.; argou) Stire, fapt care produce senzatie. [Var. boamba s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].

eruptie ~i f. 1) Izbucnire brusca si violenta din pamant (a lavei vulcanilor, gazelor, titeiului etc.). ~ vulcanica. ◊ ~ solara crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 2) Aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute, constituind simptomul unei boli. [G.-D. eruptiei; Sil. -ti-e] /<fr. eruption, lat. eruptio, ~onis

CUMULOVULCAN s.m. (Geol.) Con vulcanic format prin suprapunerea alternativa a curgerilor de lava cu ingramadiri de blocuri si cenusa provenite din eruptii. [< fr. cumulo-volcan].

CUMULOVULCAN s. m. con vulcanic format prin suprapunerea alternativa a curgerilor de lava cu ingramadiri de blocuri si cenusa provenite din eruptii. (< fr. cumulo-volcan)

eruptie s. f. 1. iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanica = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei si de revarsarea ei sub forma de lava; vulcanism. 2. ~ solara = crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 3. aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute in cazul unor boli. (< fr. eruption, lat. eruptio)

TAAL, lac in Filipine, in SV ins. Luzon, la c. 50 km S de Manila; 243 km². Este situat intr-o imensa caldeira (30 km lungime) formata cu 500.000-100.000 de ani in urma prin puternice eruptii succesive. In partea centrala a lacului se afla insula Vulcano, rezultata prin suprapunerea mai multor conuri vulcanice; in mijloc exista un alt lac, de 2 km lungime. Pe ins. se afla vulcanul Taal, care in decursul timpului a provocat numeroase victime omenesti. In lac traiesc diverse specii endemice de pesti.

JAN MAYEN [jan majən], insula vulcanica norvegiana in N Oc. Atlantic, la 480 km E de Groelanda; 372,5 km². Alt. max.: 2.277 m (vulcanul Beerensberg, ultima eruptie in 1732). Clima subarctica maritima. Ghetari. Tundra. Bauxita. Pescuit. Descoperita de H. Hudson in 1607 si redescoperita in 1614 de navigatorul olandez Jan Jacobszoon May, al carui nume il poarta. Anexata de Norvegia (1929). Statie de radionavigatie si meteorologica.