ATOMIC, -A, atomici, -ce, adj. Care tine de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomica = energie nucleara. Arma (sau bomba) atomica = instrument de lupta a carui putere e bazata pe energie nucleara. Masa (sau greutate) atomica = raportul dintre masa atomului unui element chimic si a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pila atomica = reactor nuclear. – Din fr. atomique.

ENERGIE s. 1. dinamism, forta, impetuozitate, putere, robustete, tarie, vigoare, vitalitate, vlaga, (livr.) potenta, (pop.) vanjosenie, vanjosie, vartosie, voinicie, (reg.) mau, vanj, vlasta, (Munt., Olt. si Ban.) snaga, (inv.) sforta, tarime, vartute, vlavie, (fig.) seva. (Da dovada de o ~ inepuizabila.) 2. v. barbatie. 3. (FIZ.) energie atomica = energie nucleara; energie electrica v. lumina electrica; energie nucleara v. energie atomica.

ATOMIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de atomi; propriu atomilor. ◊ Energie ~ca energie nucleara. Arma ~ca arma de nimicire in masa a carei forta de distrugere e bazata pe energia nucleara. /<fr. atomique

A NUCLEARIZA ~ez tranz. (unitati industriale) A trece la functionare pe baza de energie nucleara. [Sil. -cle-a-] /nuclear + suf. ~iza

ATOMIC, -A adj. Referitor la atomi, specific atomilor. ◊ Numar atomic = numar de ordine pe care il are fiecare element chimic in tabela periodica a elementelor; energie atomica = energie nucleara; bomba atomica = bomba a carei putere este bazata pe energia nucleara. [< fr. atomique, it. atomico].

NUCLEAR adj. Referitor la nucleu, al nucleului (unui atom). ◊ Fizica nucleara = parte a fizicii care studiaza nucleul atomic si fenomenele legate de el; chimie nucleara = parte a chimiei care studiaza nucleul atomului; reactie nucleara = interactiune a doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai acestora), prin care se modifica natura, structura, numarul particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie; energie nucleara = energie care se dezvolta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare. [Pron. -cle-ar. / cf. fr. nucleaire].

ATOMIC, -A adj. 1. referitor la atomi, specific atomilor. ♦ numar ~ = numar de ordine pe care il are fiecare element chimic in tabelul periodic al elementelor; energie ~a = energie nucleara; bomba ~a = bomba a carei putere este bazata pe energia nucleara. 2. care foloseste armele atomice. (< fr. atomique)

NUCLEAR, -A adj. 1. referitor la nucleul celulei. 2. referitor la nucleul atomului. 3. referitor la energia atomica, bazat pe aceasta energie. ♦ energie ~a = energie care se dezvolta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; combustibil~ = material fisionabil care produce energie nucleara. ◊ arme e = arme care folosesc energia nucleara (arma atomica si termonucleara). (< fr. nucleaire)

NUCLEARIZA vb. tr. (despre state, uzine etc.) a folosi energie nucleara. (< nuclear + -iza)

ATOMIC, -A, atomici, -e, adj. Care tine de atomi; specific atomilor. ◊ Energie atomica = energie nucleara, v. nuclear. Arma (sau bomba) atomica = instrument de lupta a carui putere e bazata pe energie nucleara. – Fr. atomique.

NUCLEAR, -A, nucleari, -e, adj. 1. Care apartine nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ◊ Fizica nucleara = ramura a fizicii care se ocupa cu studiul nucleului atomic si al fenomenelor in care nucleul are rolul principal. Chimie nucleara = ramura a chimiei care se ocupa cu studiul nucleului atomic. Reactie nucleara = fenomen de interactiune intre doua sau mai multe nuclee atomice (ori constituenti ai lor), in urma caruia se modifica natura, structura, numarul etc. particulelor participante si se dezvolta o mare cantitate de energie. energie nucleara = energie obtinuta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; energie atomica. 2. Care se bazeaza pe energia atomica, pe degajarea de energie atomica sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucleaire.

NUCLEARIZA, nuclearizez, vb. I. Tranz. (Despre state, uzine etc.) A introduce, a folosi energia nucleara. [Pr.: -cle-a-] – Nuclear + suf. -iza.

NUCLEONICA s. f. Disciplina al carei scop este aplicarea energiei nucleare in stiinta si in industrie. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucleonique.

PLUTONIU s. n. Element chimic de sinteza, radioactiv, obtinut din uraniu, capabil sa intretina reactii nucleare in lant, intrebuintat la obtinerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium.

BOMBA, bombe, s. f. 1. Proiectil aerodinamic incarcat cu materie exploziva, incendiara etc., care se arunca din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ◊ Bomba atomica (sau nucleara) = bomba bazata pe energia nucleara, cu o putere de distrugere extraordinara. 2. (In sintagma) Bomba vulcanica = bucata de lava aruncata in aer din crater si rotunjita prin invartirea in atmosfera. 3. (In sintagma) Bomba calorimetrica = vas rezistent de metal intrebuintat pentru determinarea caldurii de ardere a unei substante. 4. Fig. (Sport) Lovitura de minge trasa puternic spre poarta. 5. Fig. (Arg.) Stire senzationala. 6. Fig. (Arg.) Spelunca. – Din fr. bombe.

TERMONUCLEAR, -A, termonucleari, -e, adj. (Despre energia nucleara) Obtinut prin fuziunea nucleelor de atomi usori. ◊ Reactie termonucleara = reactie de fuziune a nucleelor elementelor usoare, produsa sau amorsata pe cale termica prin realizarea unor temperaturi extraordinar de mari, fapt care face sa se obtina cantitati uriase de energie greu de stapanit si de dirijat. ♦ Care se bazeaza sau se refera la reactia termonucleara. Arma termonucleara = bomba cu hidrogen. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. thermonucleaire.

NUCLEONICA f. Ramura a electronicii care se ocupa cu studiul energiei nucleare si al metodelor de aplicare a acesteia in stiinta si in industrie. [Sil. -cle-o-] /<fr. nucleonique

PLUTONIU n. Metal alb-cenusiu radioactiv, foarte toxic, intrebuintat la obtinerea energiei nucleare. /<fr. plutonium

URANIU n. Metal alb-argintiu, radioactiv, folosit, mai ales, la obtinerea energiei nucleare. /<fr. uranium

PLUTONIU s.n. Element transuranic sintetic, folosit pentru obtinerea energiei nucleare. [Pron. -niu. / cf. fr. plutonium, germ. Plutonium].

NUCLEARIZA vb. I. tr. (Despre state, uzine etc.) A introduce, a folosi energia nucleara. [< nuclear + -iza].

BOMBA s. f. 1. proiectil cu incarcatura exploziva, incendiara etc., la bombardamentele de aviatie. ♦ ~ atomica (nucleara) = dispozitiv avand ca exploziv energia nucleara dezvoltata prin reactia de fuziune in lant a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bomba A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a carui explozie se datoreste energiei termonucleare dezvoltate prin reactia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bomba H, bomba termonucleara. ◊ ~ vulcanica = bucata de lava azvarlita de un vulcan, la inceputul eruptiei. 2. recipient in medicina pentru gaze sau substante radioactive. 3. (peior.) carciuma sordida, rau famata. 4. (fig.; sport) lovitura puternica de minge. 5. (fam.) stire, fapt care produce senzatie. (< fr. bombe)

ELECTRONUCLEAR, -A adj. (despre centrale electrice) care utilizeaza energia nucleara. (< fr. electronucleaire)

CACUCI, Dan Gabriel (n. 1948, Cluj), fizician si inginer american de origine romana. Prof. la univ. Urbana (Illinois). Studii si cercetari privind matematica si fizica aplicata in domeniul energie nucleare.

TANTAL (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010ºC, p. f. c. 4.100ºC, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenusiu, lucios, dur, ductil in stare pura si foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se gaseste in natura in tantalit si si pamanturile rare. Formeaza combinatii in treptele de valenta 2, 3, 4 si 5. Se foloseste in metalurgie (component al aliajelor refractare, solide si rezistente la coroziune), in energia nucleara, ind. constructoare de masini, chimica, electronica, in medicina (aplicarea suturilor, fixarea oaselor si vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (in locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg in 1802.

TERMONUCLEAR, -A adj. (despre energia, reactia nucleara) obtinut prin fuziunea nucleelor de atomi usori. ♦ bomba (sau arma) ~a = bomba cu hidrogen. (< fr. thermonucleaire)

COMBUSTIBIL, -A, combustibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care are insusirea de a arde. 2. S. m. Materie, de obicei organica, care arde, dezvoltand caldura, si care este folosita ca izvor de energie in industrie si in economia casnica. ◊ Combustibil conventional = combustibil teoretic cu putere calorica de 7000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferitilor combustibili reali. Combustibil nuclear = material fisionabil intrebuintat pentru a produce energie in reactoarele nucleare. – Din fr. combustible.

ELECTRONVOLT s.m. Unitate de energie folosita in fizica nucleara, egala cu energia castigata de un electron accelerat cu o diferenta de potential de un volt. [< fr. electronvolt].

SURSA, surse, s. f. 1. Loc unde se produce, unde se poate gasi sau de unde se propaga ceva; sediul sau obarsia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumina, radiatii nucleare etc. ◊ Sursa de energie electrica (sau electromagnetica) = generator de energie electrica (sau electromagnetica). ♦ (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de camp, care furnizeaza putatorii de sarcina majoritari. 2. Posibilitate de castig. 3. Fig. Loc de unde emana o informatie, o noutate. 4. Fig. Izvor, obarsie, origine. ◊ Sursa de inspiratie = domeniu din care se inspira un scriitor – Din fr. source.

NUCLEAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de nucleul atomic; propriu nucleului atomic. ◊ Fizica ~a ramura a fizicii care se ocupa cu studiul nucleului atomic. energie ~a energie produsa de reactia nucleara. Reactie ~a fenomen de transformare a nucleelor atomice in procesul de interactiune reciproca dintre ele. Explozie ~a degajare brusca a unei cantitati enorme de energie, determinata de o reactie in lant. 2) Care tine de energia atomica; propriu energiei atomice. ◊ Arme ~e arme bazate pe folosirea energiei atomice. 3) Care apartine nucleului (unei celule). [Sil. -cle-ar] /<fr. nucleaire

PILA s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ ~ atomica = reactor nuclear; ~ electrochimica = pila de curent continuu. 2. (fam.) protectie, sprijin dat cuiva de o persoana influenta; (p. ext.) persoana insasi. ♦ a avea e = a se bucura de protectia cuiva. 3. picior intermediar intre culeele unui pod, din zidarie, beton sau metal. (< fr. pile)

BETATRON (‹ fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat in fizica nucleara pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit in 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst.

ATOMOELECTRIC ~ca (~ci, ~ce) Care se refera la electricitatea bazata pe energia atomica. ◊ Centrala ~ca centrala care produce energie electrica cu ajutorul reactoarelor nucleare. /<fr. atomoelectrique

REZONANTA s.f. 1. Fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etc. de a intari si prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. resonance, it. risonanza].

REZONANTA s. f. 1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. resonance)

OAK RIDGE [ouk ridʒ], oras in partea de ESE a S.U.A. (Tennessee), situat pe platoul Cumberland, pe raul Clinch, la 27 km VNV de Knoxville; 27,4 mii loc. (2000). Aici a fost construit (1942-1943) un laborator de cercetari nucleare pentru realizarea primei bombe atomice (proiectul „Manhattan”). Dezafectat in 1948; o parte a laboratorului a fost transformata in muzeu al energiei atomice, iar o parte a devenit institut de studii si cercetari nucleare pentru utilizarea pasnica a energiei atomice (radioizotopi pentru medicina si biologie, instrumente nucleare etc.).

SPECTROMETRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin masurarea intensitatii fiecarei radiatii monocromatice din spectru. 2. Instalatie complexa folosita in fizica nucleara pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectrometre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – masura].

SPECTROMETRU s. n. 1. aparat in spectrometrie. 2. aparat in fizica nucleara pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr. spectrometre)

DEMATERIALIZARE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (In fizica nucleara) Anihilare a particulelor materiale si aparitie corelativa de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].

PILA s.f. 1. Dispozitiv alcatuit din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ Pila atomica = dispozitiv pentru producerea unei reactii nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar intre culeele unui pod, facut din zidarie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevra, interventie, sustinere nedreapta a cuiva in scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].

CUANTA (‹ fr. {i}; {s} lat. quantum „cit”) s. f. Cea mai mica valoare discreta pe care o poate lua o anumita marime fizica toate celelalte valori ale sale fiind multipli intregi ai acesteia. Constituie unitatea structurala de baza a cimpurilor fizice (ex. fotonul pentru cimpul electromagnetic, gravitonul pentru cimpul gravitational). ◊ C. de lumina = foton. ◊ C. de energie = cantitate determinata si finita de energie care poate fi emisa sau absorbita de un sistem atomic sau nuclear. Notiunea a fost introdusa (1900) de M. Planck.

TERMOnuclear ~a (~i, ~e) (despre fenomene termice) Care tine de reactiile nucleare; provenit din reactiile nucleare. ◊ Reactie ~a reactie de fuziune a nucleelor elementelor usoare, produsa pe cale termica, care eliberea-za cantitati uriase de energie. [Sil. -nu-cle-ar] /<fr. thermonucleaire

SANIELEVICI 1. Simion S. (1870-1963, n. Botosani), matematician roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi. Lucrari in domeniul ecuatiilor diferentiale si integrale („Ecuatii diferentiale ale coardelor si membranelor vibrante”) si al mecanicii. Manuale universitare („”Curs de mecanica rationala„). 2. Alexandru S. (1899-1969, n. Bucuresti), Fiul lui S. (1). M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul radioactivitatii si al fizicii nucleare (”Radioactivitatea. Fenomene si legi generale„, ”Structura nucleului atomic si tranzactiile radioactive„). A pus la punct masurarea dozelor de energie inalta, cu aplicatie in tratamentul tumorilor maligne.

REACTOR, reactoare, s. n. 1. Aparat propulsor cu o camera de ardere la care propulsia se realizeaza prin interactiunea mecanica dintre gazele rezultate din actiunea arderii unui combustibil in aceasta camera si peretii recipientului prin care se evacueaza aceste gaze. 2. (In sintagma) Reactor nuclear = instalatie complexa in care se realizeaza fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reactie in lant controlata, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator in care se produce o reactie chimica. 4. Bobina electrica sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezinta in principiu reactanta intr-un circuit electric; bobina cu reactanta. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reacteur.

JERBA, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, asezate in asa fel incat sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. (Fiz.; in sintagma) Jerba nucleara = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic in nenumarate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particula cosmica cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

SEABORG [si:bɔrg], Glenn Theodore (1912-1999), chimist american. Prof. univ. la Berkeley (California). Lucrari in domeniul chimiei si fizicii nucleare („Chimia elementelor actinide”). Intre 1940 si 1957, impreuna cu alti specialisti, S. a participat la descoperirea a peste 100 de izotopi, la izolarea si identificarea elementelor transuranice: americiu, curiu, berkeliu, californiu, einsteiniu, fermiu, mendeleeviu si nobeliu. A obtinut in mod artificial plutoniul. Cu toate ca s-a alaturat, din 1942, „Proiectului Manhattan”, care a realizat bomba atomica americana, a fost ulterior un militant pentru dezarmarea nucleara si pentru limitarea armelor de distrugere in masa. In 1997, in semn de pretuire, numele sau a fost dat unui nou element chimic. Presedintele Comisiei pentru energie Atomica (1961-1971). Premiul Nobel pentru chimie (1951), impreuna cu E. M. McMillan.

COMUNITATEA EUROPEANA A energieI ATOMICE (EURATOM), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entitati ale Comunitatilor Europene. Fondata prin Tratatul separat de la Roma din 1957, isi incepe activitatea in 1958, in scopul coordonarii politicilor statelor membre in domeniul cercetarii nucleare si al crearii unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxemburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986).

AGENTIA INTERNATIONALA PENTRU ENERGIA ATOMICA (A.I.E.A.; in engl.: International Atomic Energy Agency – I.A.E.A.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creata la 7 oct. 1957, in scopul coordonarii activitatilor internationale pentru cooperarea tehnico-stiintifica in domeniul utilizarii tehnologiei nucleare in scopuri pasnice. Are birouri de legatura in Canada, Geneva, New York si Tōkyō, laboratoare in Austria si Monaco si un centru de cercetari la Triest (Italia), administrat de U.N.E.S.C.O. A.I.E.A. are 134 state membre (2002), printre care si Romania (din 1957).