TURBINA, turbine, s. f. Motor alcatuit dintr-un rotor (solidarizat cu un arbore) si dintr-un stator, care transforma energia potentiala a unui fluid in energie mecanica de corp solid. – Din fr. turbine.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

TURBINA ~e f. tehn. Motor cu rotor care transforma energia potentiala a unui flux de apa sau a aburilor in energie mecanica. ~ hidraulica. [G.-D. turbinei] /<fr. turbine

ELECTROMOTOR, -OARE adj. Care poate produce curent electric. // s.n. Masina care transforma energia electrica in energie mecanica; motor electric. [Cf. fr. electromoteur].

MOTOR s.n. 1. Masina care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicleta. 2. (Fig.) Ceea ce misca ceva, ceea ce porneste o actiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].

PISTON s.n. 1. Organ de masina adaptat etans in interiorul unui cilindru (in care are o miscare rectilinie alternativa, spatiul pe care-l inchide intre el si cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru in energie mecanica (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator trompetei. ♦ Clapa mobila care inchide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa].

MOTOR, -OARE I. adj. care pune in miscare, care misca. II. s. f. 1. masina de forta care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. 2. (fig.) ceea ce misca ceva; imbold, stimulent. (< fr. moteur, germ. Motor)

PISTON s. n. 1. organ de masina, cilindru infundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o miscare rectilinie, alternativa, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic in energie mecanica sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alama, cu ajutorul caruia, marindu-se lungimea coloanei de aer, se coboara inaltimea sunetului emis. (< fr. piston)

TURBINA s. f. masina de forta dintr-un stator si un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transforma energia potentiala a unui fluid in energie mecanica, transmisa apoi arborelui rotorului. (< fr. turbine)

ROTOR (‹ fr., engl. {i}; {s} lat. rotator „cel care invarteste”) s. n. 1. (TEHN.) Organ rotitor al unei masini de forta motoare sau generatoare, cu ajutorul caruia, la masinile motoare, energia fluidului motor se transforma in energie mecanica de rotatie, iar la masinile generatoare energia mecanica de rotatie se transforma in energie a fluidului deplasat. R. este prevazut cu elemente speciale (palete, cupe etc.) active in contact cu fluidul de lucru (aburii, apa etc.). 2. (ELT.) Subansamblu rotitor al masinilor electrice, avand functiunea de indus sau de inductor (la masini sincrone); este prevazut cu infasurari electrice, cu poli etc.

DINAMO-ELECTRIC, -A, dinamo-electrici, -ce, adj. Care transforma energia mecanica in energic electrica, privitor la aceasta transformare. – Din fr. dynamo-electrique.

GENERATOR, -OARE adj. Care genereaza, care da nastere la ceva. // s.n. Masina care transforma energia mecanica in energie de alta forma. ♦ Aparat care produce o anumita forma de energie. ♦ Aparat, instalatie care produce un combustibil gazos. ♦ Generator cuantic = denumire generica pentru laser, maser si alte dispozitive de acelasi tip. [Cf. fr. generateur, germ. Generator].

SONICITATE s.f. Ramura a fizicii care se ocupa cu transmiterea energiei mecanice in fluide prin v******i elastice care se propaga in masa acestora. [Pl. -tati. / < sonic + -itate].

DINAMO-ELECTRIC, -A adj. (despre masini) care transforma energia mecanica in energie electrica, sub forma de curent continuu. ◊ principiu ~ = principiu de baza in exploatarea magnetismului, pentru producerea curentului in motoarele tip dinam. (< fr. dynamo-electrique)

SONICITATE s. f. ramura a fizicii care studiaza transmiterea energiei mecanice in fluide prin v******i elastice ce se propaga in masa acestora. (< sonic + -itate)

CONSTANTINESCU, George (Gogu) (1881-1965, n. Craiova), om de stiinta, inginer, inventator roman. A trait in Anglia (din 1912). M. coresp. al Acad. (1920), m. de onoare al Acad. (1965). A creat (1912) stiinta si tehnica sonicitatii, ramura a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice prin v******i elastice in fluide („Teoria sonicitatii”). A inventat si construit numeroase masini si dispozitive sonice (convertizorul sonic). Pionier al constructiilor de beton armat in Romania.

PERPETUUM s.n. Realizare a unei entitati vesnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea functiona la infinit, producand lucru mecanic sau energie fara a primi energie din afara. ♦ (Muz.) Compozitie clasica cu caracter de virtuozitate, bazata pe revenirea repetata a aceleiasi teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

ERG¹ s. m. unitate de masura pentru energie, lucru mecanic si caldura egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon)

WATT, wati, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a puterii egala cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule intr-o secunda. – Din fr., engl. watt.

PERPETUUM MOBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil sa functioneze neincetat, efectuand lucru mecanic sau producand energie, fara sa primeasca energie din exterior sau consumand numai din energia termica a unui singur corp, fara a se afla in contact si cu un alt corp mai rece decat primul. 2. Denumire data unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcatuite din note scurte si de valoare egala, a caror succesiune repetata lasa impresia unei miscari continue. – Loc. lat.

KILOGRAM-FORTA-METRU, kilograme-forta-metru, s.n. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul depus de o forta de un kilogram-forta la deplasarea pe o distanta de un metru. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogramul-forta-metru; Simb. kgf.m]

KILOGRAMMETRU, kilogrammetri, s.m. Unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutati de 1 kg cu 1 m. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogrammetrul, pl. art. kilogrammetrii; Simb. kgm] (din fr. kilogrammetre) [def. MDN]

MOTOR¹ ~oare n. 1) Masina care transforma o forma oarecare de energie in lucru mecanic. ◊ ~ cu ardere interna motor bazat pe arderea in spatiu inchis a unui combustibil. ~ electric motor bazat pe folosirea curentului electric. ~ cu reactie motor in care forta de tractiune este obtinuta datorita evacuarii unui flux de gaze. ~ hidraulic motor bazat pe actiunea unui flux de lichid. 2) fig. Factor (intern sau extern) ce indeamna la o actiune; imbold; stimulent; impuls; indemn. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, a lucrului mecanic si a cantitatii de caldura, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm in directia ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

KILOGRAMMETRU s. m. unitate de masura a lucrului mecanic si a energiei, egala cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutati de 1 kg cu 1 m. (< fr. kilogrammetre)

PERPETUUM MOBILE s. n. 1. sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar care ar putea functiona la infinit, producand energie sau lucru mecanic fara a primi energie din exterior. 2. (muz.) piesa instrumentala cu pasaje de virtuozitate, bazata pe succesiunea rapida si continua a unor sunete de durata egala, cu revenire repetata a temei principale. 3. miscare continua. (< lat. perpetuum mobile)

ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice pentru o activitate sportiva. 2. Tranz. A atrage, a stimula intr-o actiune. 3. Refl. A se lasa tarat; a se aprinde, a se inflacara. ◊ Tranz. Fac mult haz ca sa-l antrenez (CAMIL PETRESCU). 4. Tranz. A da miscare de functionare unei masini sau unui vehicul prin consum de energie musculara sau mecanica. – Fr. entrainer.

WATT, wati, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a puterii, egala cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule. [Pr.: vat] – Fr. watt (engl. watt).

CORIOLIS, Gaspard de (1792-1843), fizician francez. Contributii in mecanica solidului. A constatat (1835) aparitia unei forte de inertie exercitata asupra unui corp care se misca radial intr-un sistem de rotatie (forta C.: ex. devierea vinturilor, curentilor si riurilor spre dreapta in emisfera nordica). A introdus notiunile de lucru mecanic si de energie cinetica.

JOULE, jouli, s. m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton, cand punctul ei de aplicatie se deplaseaza cu un metru in directia si in sensul fortei. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule.

MASINA, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

ELECTROBUZ, electrobuze, s. n. Autovehicul de transport in comun, actionat de un motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie. – Din germ. Elektrobus, fr. electrobus.

ERG¹, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu un centimetru. – Din fr. erg.

SONICITATE s. f. Ramura a mecanicii care se ocupa cu transmiterea prin v******i si prin unde elastice longitudinale a energiei sau a puterii mecanice in masa corpurilor lichide si a corpurilor solide. – Sonic + suf. -itate.

ERG ~gi m. fiz. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forta de o dina, cand aceasta isi deplaseaza punctul de aplicatie pe distanta de un centimetru. /<fr. erg

JOULE [pr.: fr. jul, engl. giul] ~i m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta unui newton. /<engl. joule

PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) Piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.

KILOWATT-ORA s.m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat intr-o ora de un sistem care are o putere de un kilowatt. [Cf. fr. kilowatt-heure].

JOULE s.m. Unitate de energie si de lucru mecanic, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu un metru. [Pron. jul. / < fr., engl. joule, cf. J. P. Joule – fizician englez].

KILOJOULE s.m. Unitate de energie sau de lucru mecanic, egala cu 1000 de jouli. [Pron. -jul. / cf. fr. kilojoule].

JOULE (Pron.: giul, jul) s. m. unitate de masura a energiei egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton care isi deplaseaza punctul de aplicatie pe distanta de 1 m. (< fr., engl. joule)

acumulator adj. Care acumuleaza. Si m. sau n., pl. oare. Aparat (mecanic, electric) care acumuleaza energie.

DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.

TERMIE, termii, s. f. (Fiz.) Unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.

TERMIE ~i f. fiz. Unitate de masura a cantitatii de caldura egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic. /<fr. thermie

TERMIE s.f. 1. (Liv.) Temperatura. 2. (Fiz.) Unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „caldura”, „temperatura”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].

TERMIE¹ s. f. unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu caldura produsa prin transformarea in energie termica a unei unitati de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie)

INTRETINUT, -A I. adj. (despre oscilatii mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine mentinuta constanta printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este in intretinerea altei persoane de s*x opus (cu care traieste in c********j). (< intretine)

energie, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic in trecerea dintr-o stare in alta stare data. 2. Forta, putere, tarie, vigoare, capacitate de a actiona. ♦ Fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. – Din fr. energie, lat. energia.

energie s.f. 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o alta actiune echivalenta. 2. Forta, putere, vigoare, tarie. ♦ Fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. [Gen. -iei. / < fr. energie, it. energia, cf. gr. energeia – activitate].

energie (energii), s. f. – 1. Capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic. – 2. Forta, tarie, putere. – Var. (inv.) energhie. Gr. ἐνέργεια (sec. XVIII, cf. Galdi 178), si modern din fr. energie. – Der. energic, adj.; energetic, adj.

energie s. f. 1. capacitate a unui sistem de a efectua un lucru mecanic sau o alta actiune echivalenta. 2. forta, putere, vigoare. ◊ fermitate, hotarare in atitudini, in actiuni. (< fr. energie, lat. energia, gr. energeia)

RECEPTOR, -OARE adj. Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (p. ext.) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei e**********i exterior in energie nervoasa. [Cf. fr. recepteur].

energie ~i f. 1) Marime egala cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic in procesul de transformare dintr-o stare in alta. ~ mecanica. ~ termica. ~ atomica. 2) Capacitate de a actiona efectiv, cu multa forta si fermitate; vitalitate fizica. 3) Hotarare si perseverenta in atitudini si in actiuni. A actiona cu ~. [G.-D. energiei] /<fr. energie, lat. energia

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la indeplinirea unei functiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; totalitatea angajatilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = totalitatea notelor si comentariilor care insotesc o editie critica. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri dupa fr. appareil).

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. (Anat.) Totalitatea organelor care servesc la indeplinirea unei functiuni; sistem. Aparatul digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii. Aparatul administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor administrative ale statului. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea mijloacelor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = prezentarea (si discutarea) de catre un editor, in alcatuirea unei editii critice, a variantelor unui manuscris. – Fr. appareil, apparat (lat. lit. apparatus).

RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)

REZONANTA s.f. 1. Fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etc. de a intari si prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. resonance, it. risonanza].

CINETIC, -A, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care tine de miscare, privitor la miscare. ◊ energie cinetica = energie dezvoltata de un corp in miscare, egala cu jumatatea produsului dintre masa corpului si patratul vitezei lui. 2. S. f. Ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 3. S. f. (In sintagma) Cinetica chimica = ramura a chimiei fizice care studiaza evolutia reactiilor chimice si influenta factorilor fizico-chimici asupra desfasurarii acestor reactii. – Din fr. cinetique.

INTENSITATE, intensitati, s. f. 1. Insusirea de a fi intens; grad de tarie, de putere, de forta. 2. (Fiz.) Valoarea anumitor marimi. ◊ (Fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forta mecanica cu care se rosteste un sunet. 3. (Ec.; in sintagma) Intensitatea muncii = gradul de incordare al muncii, caruia ii corespunde un anumit consum de energie musculara si nervoasa a lucratorului. – Din fr. intensite.

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

EINSTEIN [ainstain], Albert (1879-1955), fizician german. Emigrat (1933) in S.U.A.; naturalizat (1940). Prof. univ. la Berlin si Princeton. In 1905, a explicat efectul fotoelectric pe baza naturii corpusculare (discontinue) a luminii, introducand notiunea de foton. Autorul teoriei relativitatii restranse, care modifica legile mecanicii newtoniene (mai ales la viteze mari), ce sta la baza electrodinamicii relativiste („Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare”, „Depinde oare inertia corpurilor de cantitatea de energie pe care o contin?”, 1905) si al teoriei relativitatii generalizate, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele de referinta din Univers, inertiale sau neinertiale („Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”, 1916). In 1917, a enuntat legile statistice ale proceselor de emisie spontana si de absorbtie a luminii de catre atomi si ale emisiei stimulate a luminii, pe baza careia s-a construit ulterior (1960) laserul. A elaborat teoria caldurii specifice a solidelor, a efectului giromagnetic (numit si efectul Einstein-de Haas, 1915). In 1928, a enuntat teoria campului unitar (magnetismul si gravitatia sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen). Premiul Nobel pentru fizica (1921).

CUANTIC, -A (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care sta la baza fizicii moderne, conform careia emisia si absorbtia de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub forma de cuante. ◊ Logica c. = logica trivalenta propusa in 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: contine trei valori: adevarat, fals si indeterminat, in sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.

CINETIC, -A I. adj. referitor la miscare. ♦ energie ~a = a) energie dezvoltata de un corp in miscare; b) energie rezultata in urma procesului de dezasimilatie; arta ~a = arta care atribuie miscarii reale aceeasi importanta estetica precum formei, culorii, liniei si compozitiei. II. s. f. 1. ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 2. studiu al vitezei reactiilor chimice. (< fr. cinetique, gr. kinetikos)

MECANIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de mecanica; propriu mecanicii. 2) Care este pus in miscare de o masina sau de un mecanism; functionat de o masina sau de un mecanism. 3) fig. Care este facut fara participarea constiintei sau a vointei; inconstient; automat; masinal; instinctiv; involuntar. 4) Care rezulta din miscare; produs prin miscare. energie ~ca. Reactie ~ca. /<lat. mechanicus, it. meccanico, fr. mecanique

SANIELEVICI 1. Simion S. (1870-1963, n. Botosani), matematician roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi. Lucrari in domeniul ecuatiilor diferentiale si integrale („Ecuatii diferentiale ale coardelor si membranelor vibrante”) si al mecanicii. Manuale universitare („”Curs de mecanica rationala„). 2. Alexandru S. (1899-1969, n. Bucuresti), Fiul lui S. (1). M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul radioactivitatii si al fizicii nucleare (”Radioactivitatea. Fenomene si legi generale„, ”Structura nucleului atomic si tranzactiile radioactive„). A pus la punct masurarea dozelor de energie inalta, cu aplicatie in tratamentul tumorilor maligne.

REACTOR, reactoare, s. n. 1. Aparat propulsor cu o camera de ardere la care propulsia se realizeaza prin interactiunea mecanica dintre gazele rezultate din actiunea arderii unui combustibil in aceasta camera si peretii recipientului prin care se evacueaza aceste gaze. 2. (In sintagma) Reactor nuclear = instalatie complexa in care se realizeaza fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reactie in lant controlata, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator in care se produce o reactie chimica. 4. Bobina electrica sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezinta in principiu reactanta intr-un circuit electric; bobina cu reactanta. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reacteur.

POTENTIAL, -A adj. 1. A carui forta este in stare latenta. ♦ energie potentiala = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. 2. Posibil; presupus posibil. ♦ Propozitie potentiala = propozitie care exprima posibilitatea realizarii unei actiuni fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. // s.n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. Capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei forte, a unei activitati; putere. ♦ Potential de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. Mod verbal care prezinta actiunea ca posibila. [Pron. -ti-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. potentiel, lat. potentialis].

RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.

POTENTIAL, -A I. adj. 1. care exista ca posibilitate, in mod virtual. ♦ energie ~a = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. ◊ (adv.) in mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propozitii etc.) care prezinta o actiune posibila, fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei activitati; nivel; forta, putere. ♦ ~ de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. ~ de inmultire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)

SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.