CALOS, -OASA adj. Cu ingrosari, intarituri; cu bataturi. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care leaga cele doua emisfere cerebrale. [< fr. calleux, cf. lat. callum – batatura].

CALOS, -OASA adj. cu ingrosari. ♦ corp ~ = fascicul de fibre nervoase care leaga cele doua emisfere cerebrale. (< fr. calleux, lat. callosus)

CEREBEL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situata in regiunea posterioara si inferioara a emisferelor cerebrale, cu rol important in reglarea miscarilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

emisfera, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumatate dintr-o sfera. 2. Fiecare dintre cele doua jumatati ale sferei ceresti sau terestre, marginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, si de meridianul de referinta. 3. (Anat.; in sintagma) emisfere cerebrale = cele doua jumatati simetrice ale creierului mare. – Din fr. hemisphere, lat. hemisphaerium.

CREIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

TRIGON, trigoane, s. n. 1. Prajitura in forma de triunghi, preparata din foi de placinta umplute cu nuci si m****e in sirop; prajitura in forma de triunghi preparata din aluat frantuzesc umplut cu crema de vanilie. 2. (In sintagma) Trigon cerebral = lama de materie nervoasa care (impreuna cu corpul calos) face legatura intre emisferele cerebrale. – Din fr. trigone.

COMISURA, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a doua parti anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.

DECEREBRARE s. f. Indepartare a emisferelor cerebrale efectuata experimental pe animale, in scopul studierii functiunilor diferitelor parti ale creierului. – Cf. fr. decerebration.

SCOARTA ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

DECEREBRA vb. I. tr. A indeparta emisferele cerebrale la animale in scopul studierii activitatii sistemului nervos central. [< fr. decerebrer].

emisfera s.f. Jumatate de sfera. ◊ emisfera cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatati ale globului pamantesc, delimitate de primul meridian sau de ecuator. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatati ale sferei ceresti. [Var. hemisfera s.f. / < fr. hemisphere, cf. gr. hemi – jumatate, sphaira – sfera].

GLIOBLASTOM s.n. (Med.) Forma de gliom malign cu evolutie rapida, care apare la varsta mijlocie in emisferele cerebrale. [Pron. gli-o-. / < fr. glioblastome].

COMISURA s.f. 1. Loc unde se reunesc doua parti ale unui organ sau ale corpului; legatura, incheietura. 2. Fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura].

DIENCEFAL s.n. Parte a encefalului situata intre trunchiul cerebral si emisferele cerebrale. [Pron. di-en-. / < fr. diencephale].

ASTROCIT s. n. celula de tesut nervos proprie emisferelor cerebrale. (< fr. astrocyte)

CICLENCEFALIE s. f. monstruozitate in fuziunea sau lipsa emisferelor cerebrale. (< fr. cyclencephalie)

CINGULUM s. n. 1. formatiune anatomica in forma de cordon. ◊ fascicul de fibre situat pe fata interna a emisferelor cerebrale, cu rol important in geneza emotiilor. 2. proeminenta pe fata ovala a incisivilor superiori. (< fr., lat. cingulum)

COMISURA s. f. 1. punct de unire a doua formatii anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legatura intre pietre. (< fr. commissure, lat. commissura)

DECEREBRA vb. tr. a indeparta emisferele cerebrale la animale in scopul studierii activitatii sistemului nervos central. (< fr. decerebrer)

DIENCEFAL s. n. segment al encefalului sub emisferele cerebrale, intre telencefal si mezencefal; creier intermediar. (< fr. diencephale)

GLIOBLASTOM s. n. forma de gliom malign cu evolutie rapida, care apare la varsta mijlocie in emisferele cerebrale. (< fr. glioblastome)

PALEOCORTEX s. n. ansamblu de zone de la baza emisferelor cerebrale, nivel superior al functiilor vegetative. (< paleo- + cortex)

SEMNALIZARE s. f. 1. actiunea de a semnaliza. ◊ indicare a parcursului unui drum catre o localitate prin plantarea de panouri indicatoare. ◊ plantare de balize in puncte geodezice in vederea masurarii cu teodolitul. 2. notiune in neurofiziologie introdusa de Pavlov, activitatea emisferelor cerebrale prin care diferite insusiri ale mediului, asociindu-se cu stimuli ce declanseaza anumite reactii innascute, pot deveni semnale ale acestor stimuli, declansand reactiile corespunzatoare. (< semnaliza)

PAVLOV, Ivan Petrovici (1849-1936), fiziolog rus. Prof. si director (1895-1925) al Institutului Experimental de Medicina din Moscova si prof. la Academia Militara Medicala din Sankt-Petersburg (1890-1925). Unul dintre fondatorii psihofiziologiei experimentale. Descoperind reflexul conditionat, a explicat rolul acestuia in relatiile organismului animal si uman cu mediul, mecanismele si legile activitatii sferelor cerebrale („Prelegeri despre activitatea emisferelor cerebrale”). Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina (1904).

HEMIENCEFALIE s. f. aplazie cerebrala limitata la o singura emisfera. (< fr. hemiencephalie)

emisfera s. f. 1. (mat.) jumatate dintr-o sfera. ♦ ~ cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. 2. fiecare dintre cele doua jumatati ale sferei ceresti sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv, de cel terestru si de primul meridian. (< fr. hemisphere)

TRIGON, trigoane, s. n. 1. Prajitura in forma de triunghi, preparata din foi de placinta umplute cu nuci si m****e in sirop. 2. (In expr.) Trigonul cerebral = lama de materie nervoasa, care (impreuna cu corpul calos) face legatura intre emisfera dreapta si cea stanga a creierului mare. – (1) Fr. trigone (gr.), (2) gr. trigonon.

TRIGON s. n. 1. preparat de patiserie triunghi din foi de placinta umplute cu nuci si m****e in sirop. 2. ~ cerebral = lama de materie nervoasa, triunghiulara, care impreuna cu corpul calos face legatura dintre cele doua emisfere ale creierului mare; formix. 3. (astr.) pozitie a unei planete al carei unghi pe distanta Pamant – Soare (Luna) si Pamant – planeta se ridica la 12⁰s. (< fr. trigone, 3/ germ. Trigon/alschein/)

TRIGON s.n. 1. Prajitura in forma de triunghi facuta din foi de placinta umplute cu nuci si m****e in sirop. 2. Trigon cerebral = lama de materie nervoasa, de forma triunghiulara, care impreuna cu corpul calos face legatura intre cele doua emisfere ale creierului mare. [< fr. trigone, cf. gr. tri – cu trei, gonia – unghi].

emisfera ~e f. 1) Jumatate de sfera. 2) Fiecare din cele doua jumatati ale globului pamantesc sau ale sferei ceresti. ~ nordica. ~ sudica. 3) : ~ cerebrala fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. [Sil. e-mi-sfe-ra] /<fr. hemisphere, lat. hemisphaerium