ALIZEU, alizee, s. n. Vant regulat care sufla in tot timpul anului in regiunile tropicale, cu directie opusa, de la NE spre SV (in emisfera nordica) si de la SE spre NV (in emisfera sudica). – Din fr. alize.

BOREAL, -A, boreali, -e, adj. Din emisfera nordica; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boreal, lat. borealis.

SUD s. n. 1. Punct c******l opus nordului, aflat in directia in care se indreapta Soarele la amiaza in emisfera nordica; miazazi, amiaza. ◊ Loc. adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc., asezata spre sud (1). ♦ Popoare, populatii care locuiesc in sud (2). – Din fr. sud.

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

DRAGON² ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu si coada de sarpe, care scoate foc pe gura. 2) art. Constelatie in emisfera nordica situata intre Ursa Mare si Ursa Mica. /<fr. dragon

GULFSTREAM [pr.: galfstrim] n. Curent cald care se manifesta pe tarmul Oceanului Atlantic in emisfera nordica. /Cuv. engl.

LEBADA ~ede f. Pasare acvatica migratoare de talie mare, cu gat lung, arcuit si cu penaj alb sau negru. ◊ Gat de ~ a) gat lung si gratios; b) conformatie defectuoasa a gatului. Cantecul ~edei ultima opera de valoare a unui autor ilustru. 2) art. Constelatie din emisfera nordica. [G.-D. lebedei] /<sl. lebedi

PEGAS² m. astr. Constelatie din emisfera nordica a cerului. /<fr. pegase

TOAMNA ~e f. Anotimp al anului care urmeaza dupa vara si cuprinde, in emisfera nordica, lunile septembrie, octombrie si noiembrie. ◊ ~ tarzie sfarsit de toamna. La ~ a) cand va sosi toamna; b) in timpul toamnei viitoare. Asta ~ toamna trecuta. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus

VARA¹ veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, in emisfera nordica, lunile iunie, iulie, august. ◊ De ~ a) necesar pentru vara; b) care are loc vara. La ~ in timpul verii viitoare. Asta ~ vara trecuta. De cu ~ inca din timpul verii. Pierde-vara om care nu are nici o ocupatie, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera

VERTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formatii anatomice. 2. punct in care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon in emisfera nordica, de la care acesta isi schimba directia. (< fr., lat. vertex)

BAER, Legea lui ~, teorie care atribuie abaterea apelor curgatoare (spre malul drept in emisfera nordica si spre malul sting in cea sudica) miscarii de rotatie a Pamintului (forta Coriolis).

URSIDE, familie de mamifere mari din subordinul Fispede, preponderent omnivore, greoaie, cu coada scurta, picioare puternice cu gheare mari, mers plantigrad, urechi mici, rotunjite. Cuprinde diversele specii de urs; este raspandita indeosebi in emisfera nordica, dar are unii reprezentanti si in America de Sud.

CORIOLIS, Gaspard de (1792-1843), fizician francez. Contributii in mecanica solidului. A constatat (1835) aparitia unei forte de inertie exercitata asupra unui corp care se misca radial intr-un sistem de rotatie (forta C.: ex. devierea vinturilor, curentilor si riurilor spre dreapta in emisfera nordica). A introdus notiunile de lucru mecanic si de energie cinetica.

SEPTENTRIONAL adj. (GEOGR.) boreal, nordic. (emisfera ~.)

ECUATOR n. Cerc imaginar pe suprafata Pamantului care imparte globul pamantesc in doua emisfere, nordica si sudica. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. equateur, lat. equator

STURIONI s.m.pl. Ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, avand corpul acoperit cu placi osoase; (la sg.) peste din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stohr].

CIRCUMBOREAL, -A adj. din regiunile temperate si reci ale emisferei nordice. (< fr. circumboreal)

HOLARCTIC, -A adj. din regiunea temperata si rece a emisferei nordice, cu o oarecare unitate de flora si fauna. (< fr. holarctique)

STURIONI s. m. pl. ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fara solzi, acoperit cu placi osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione)

TETRAS s. m. pasare galiforma de talie mare, in padurile din regiunile temperate si reci ale emisferei nordice; cocos-de-munte. (< fr. tetras)

ROURICA (< roua) s. f. Planta erbacee perena din familia poancee, inalta de c. 1 m, cu inflorescenta panicul unilateral, ingust si cu fructe cariopse dulci, comestibile (Glyceria fluitans). Creste prin stufarisuri, pe langa izvoare si paraie. Alte c. 40 de specii inrudite sunt raspandite, mai ales, in zona temperata a emisferei nordice.

BOREAL adj. (GEOGR.) nordic, septentrional. (emisfera ~.)

emisfera ~e f. 1) Jumatate de sfera. 2) Fiecare din cele doua jumatati ale globului pamantesc sau ale sferei ceresti. ~ nordica. ~ sudica. 3) : ~ cerebrala fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. [Sil. e-mi-sfe-ra] /<fr. hemisphere, lat. hemisphaerium

ECUATOR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafata Pamantului, rezultat din intersectia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, impartindu-l in doua emisfere si reprezentand cercul de referinta al latitudinii terestre; p. ext. zona care se intinde pana la cateva grade latitudine nordica si sudica de acest cerc; zona ecuatoriala. 2. Cercul mare al unei sfere, obtinut prin intersectia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei ceresti, situat intr-un plan perpendicular pe linia polilor Pamantului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. equateur, lat. aequator.