BERBEC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii; arete. 2. (La sg. art.) Constelatie din emisfera boreala; unul din cele douasprezece semne ale zodiacului. ◊ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie si 21 aprilie, cand soarele trece in dreptul berbecului (I 2). II. 1. Masina de razboi intrebuintata odinioara la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate. 2. Greutate mare, actionata mecanic sau manual, care prin cadere, serveste la baterea pilonilor, la batucit pamantul, la spargerea bucatilor mari de fonta etc. [Var.: berbece s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

VARA, veri, s. f. Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vara = a) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodeste vara; varatic. ◊ Loc. adv. La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza. Asta-vara = in vara care a trecut. (In) vara asta = in vara in care ne aflam. (Pop.) An-vara = in vara anului precedent. De cu vara = fiind inca vara. Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) In cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primavara).

VACAR, vacari, s. m. 1.Persoana care duce la pascut si pazeste vacile. 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, situata in apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius.

DELFIN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

PAR², peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subtiri de origine epidermica, cornoasa, care cresc pe pielea omului si mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acopera capul omului. ◊ In doi peri = a) loc. adj. (pop.) carunt; p. ext. care este intre doua varste; b) loc. adj. si adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotarat, intre doua stari; p. ext. indoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. si adv. (reg.) ametit de bautura; cherchelit. ◊ Loc. adv. In par = cu toti de fata. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir in (ori a) par = de la un capat la altul si cu lux de amanunte; in intregime, in amanunt. Tras de par, se spune despre o concluzie fortata, la care ajunge cineva exagerand sau denaturand adevarul. A se lua cu mainile de par sau a-si smulge parul din cap, se spune cand cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de par cu cineva = a se certa foarte tare, a se incaiera cu cineva. A atarna de un fir de par = a depinde de o nimica toata. A se da dupa par = a se comporta dupa cum cere imprejurarea; a se acomoda. N-am par in cap sau cat par in cap, ca parul din cap = in numar foarte mare; foarte mult. Cat par in palma (sau pe broasca) = nimic; deloc. Cand mi-o creste par in palma = niciodata. A avea par pe limba = a fi prost; a fi lipsit de educatie, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) parul (in cap sau in varful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) parul maciuca = a se inspaimanta, a se ingrozi, a-i fi foarte frica. A despica (sau a taia) parul (sau firul de par) in patru (ori in sapte etc.) = a cerceta ceva cu minutiozitate exagerata. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sacai, a agasa (pe cineva). A-i iesi (cuiva) peri albi = a imbatrani din cauza prea multor necazuri. A-i iesi (sau a-i trece) cuiva parul prin caciula = a face eforturi deosebite, trecand peste multe greutati; a ajunge la limita rabdarii. ♦ (Pop.) Peri rai = numele unei boli de ochi, de obicei provocata de firele de gene mai lungi care irita globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acopera unele organe sau parti ale corpului insectelor. ♦ P. a**l. Firele scurte, iesire in afara, care acopera suprafata unei tesaturi, in special a unui covor. 2. Denumire generala data fibrelor naturale de origine animala; p. ext. tesatura din aceste fibre. 3. P. a**l. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermica, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc in forma de spirala la ceas. 5. Compuse: parul-fetei = planta criptogama inrudita cu feriga, intrebuintata ca planta medicinala si ornamentala (Adianthum capillus- Veneris); parul-Maicii-Domnului = planta erbacee cu frunze mate, crestate adanc (Asplenium adianthum nigrum); parul-porcului = planta erbacee cu frunze lungi si cu spiculete (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Parul Berenicei = numele unei constelatii din emisfera boreala. – Lat. pilus.

PEGAS, pegasi, s. m. 1. Cal nazdravan cu aripi, din mitologia greaca; fig. inspiratie poetica. 2. Specie de peste care traieste in Oceanul Indian, cu inotatoarele in forma de aripi, asemanatoare cu cele ale liliacului (Pegasus d***o). 3. Numele unei constelatii din emisfera boreala. [Acc. si: pegas] – Din fr. pegase.

PESTE, pesti, s. m. 1. (La pl.) Clasa de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperita cu solzi si bogata in secretii mucoase, cu membrele transformate in inotatoare si cu respiratie branhiala; (si la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ Pesti zburatori = specii de pesti care pot sa sara din apa si sa execute un zbor planat cu ajutorul inotatoarelor pectorale. La peste = la pescuit. ◊ Expr. Cat ai zice peste = foarte repede. A tacea ca pestele (sau ca un peste) = a nu spune nici o vorba, a nu scoate un cuvant, a pastra tacere completa. A trai (sau a se simti etc.) ca pestele in apa = a trai bine, a se simti la largul sau; a-i merge bine. A trai (sau a o duce, a se zbate etc.) ca pestele pe uscat = a duce o viata foarte grea; a face eforturi desperate (si zadarnice). A fi cu borsul la foc si cu pestele in iaz = a se lauda inainte de izbanda. Cand o prinde mata peste = niciodata. ◊ Compuse: peste-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peste de culoare verde-galbuie, cu pete rosii pe spate si cu dungi albastre pe partile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peste-ciocan = specie de rechin din marile calde, cu capul in forma de ciocan (Zygaena malleus); peste-ferastrau = peste din marile calde, cu botul lung, turtit in forma de lama dintata (Pristis pristis); peste-lup = avat; peste-paun = peste mic, frumos colorat, cu jumatatea superioara a corpului albastra-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioara argintie (Coris julio); peste-porcesc = porcusor; peste-de-piatra = a) fusar; b) pietrar; peste-cu-spada = peste mare cu corpul in forma de fus, cu pielea fara solzi, cu capul mare si cu falca de sus prelungita ca o sabie ascutita pe ambele muchii (Xiphias gladius); pestele-lui-Solomon = specie de peste din familia salmonidelor (Salmo labrax); peste-tiganesc = a) nume generic pentru diferite specii de pesti mici; b) caracuda; c) palamida-de-balta; peste-de-mare = calcan. 2. Carne de peste (1), folosita ca aliment; mancare preparata din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i alta mancare de peste = asta este cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. ◊ Zodia pestelui sau (eliptic) pestii = una din cele douasprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc dupa fr. poisson) Barbat intretinut de o femeie. ♦ P******t, codos. – Lat. piscis.

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

CIOBAN, ciobani, s. m. 1. Persoana care paste, pazeste si ingrijeste oile; pastor, pacurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul-cu-oile = numele unei constelatii din emisfera boreala; lira. – Din tc. coban.

VIZITIU, vizitii, s. m. 1. Persoana care mana (ca profesionist) caii la o trasura, la o caruta etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii din emisfera boreala, situata in apropiere de constelatia Gemenilor. [Var.: (reg.) vezeteu s. m.] – Din magh. vezeto.

COROANA, coroane, s. f. 1. Podoaba in forma de cerc facuta din flori si frunze, cu care se incununeaza capul; cununa. ♦ Fig. Incununare. ♦ Cununa de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormantul cuiva. 2. Podoaba de metal (pretios), ornata cu pietre scumpe si purtata de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p. a**l. tiara papala. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat in forma de coroana (1) pe stemele si pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Fig. Putere monarhica, suveranitate; p. ext. persoana care detine aceasta putere. 4. Unitate monetara in anumite tari. 5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. 6. Partea superioara, vizibila, a dintelui omului, care iese din gingie si este acoperita cu smalt. ♦ Imbracaminte de metal, de portelan, de acrilat etc. cu care se acopera un dinte sau o masea cariata. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 9. (In sintagmele) Coroana solara = regiune luminoasa in jurul soarelui, formata din stratul exterior si cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibila cu ochiul liber in timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreala = Numele unei constelatii (circulare) din emisfera boreala; Hora. 10. Nume dat mai multor piese sau parti de piese mecanice, de lungime mica, avand forma unui cilindru gol. 11. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din lat. corona.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ Fig. Om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.

LEBADA, lebede, s. f. 1. Gen de pasari acvatice, mai mari decat gasca, cu pene albe sau (rar) negre si cu gatul lung si arcuit (Cygnus); pasare care face parte din acest gen. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare (inainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

LIRA¹, lire, s. f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanta, doua brate in forma de coarne si mai multe coarde, folosit, in antichitate, mai ales la acompaniere, cand se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului poetic, al inspiratiei poetice, al creatiei poetice, al poeziei (lirice). 2. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (In sintagma) Lira de dilatatie = dispozitiv in forma de lira¹ (1) sau de bucla, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinti. – Din fr. lyre, lat. lyra.

CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina (sau, p. gener., pasare) care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = incubator. ◊ Expr. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. (Adverbial) A sedea (sau a sta) closca = a sta nemiscat sau inactiv. 2. Compus: Closca-cu-Pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; Pleiadele, Gainusa, Pastorul-cu-Oile. – Din bg. klocka.

DRAGON², dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, inchipuit cu gheare de leu, aripi de vultur si coada lunga de sarpe. 2. Specie de soparla care traieste pe copaci in unele regiuni tropicale, avand de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii in forma de aripi (D***o volans). 3. Reprezentare heraldica avand profilul unui chip omenesc cu barba formata din serpi incolaciti. 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala, dispusa intr-un sir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atat calare, cat si pedestru. – Din fr. dragon.

SURUGIU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (calare pe unul dintre cai) diligentele, postalioanele sau trasurile boieresti. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. – Din tc. surucu.

BALAUR s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) sarpe, (prin Olt.) balaoana, (inv.) ajder, zmeu. (~ cu sapte capete.) 2. (ASTRON.; art.) dragonul (art.). (~ul este o constelatie din emisfera boreala.)

BERBEC s. 1. (ZOOL.) (Ban., Transilv. si Mold.) arete. (~ul este masculul oii.) 2. (TEHN.) sfaramator. 3. (MIL., IST.) (inv.) arete. (~ul servea in trecut la spargerea zidurilor unei cetati.) 4. (ASTRON.; art.) (inv.) aretele (art.). (~ul este o constelatie din emisfera boreala.)

DRAGON s. 1. v. d**c-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) Balaurul (art.; n. pr.). (~ este o constelatie din emisfera boreala.)

HERCULE s. (ASTRON.; n. pr.) (pop.) Omul (art.). (~ este o constelatie din emisfera boreala.)

BERBEC ~ci m. 1) Masculul oii. 2) la sing. art. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~cului unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. 3) inv. Masina de razboi, folosita la spargerea zidurilor si a portilor. 4) Masina inzestrata cu o greutate mare, care, prin cadere repetata, serveste la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etc. /<lat. berbex, ~ecis

CLOSCA ~ti f. 1) Pasare care cloceste oua sau ingrijeste puii. ◊ A fura ouale de sub ~ (sau ~ca de pe oua) a fi un hot abil. A sta (sau a sedea) ~ a) a sta fara lucru; a trandavi; b) a nu se misca din loc; a sta nemiscat. 2) fig. Om lenes, inactiv. 3): ~ artificiala instalatie pentru incalzirea puilor de incubator. 4): ~ca-cu-Pui constelatie din emisfera boreala; Gainusa. [G.-D. clostii] /<bulg. klotka

DELFIN¹ ~i m. 1) Mamifer carnivor marin, care traieste in grupuri, avand corp alungit si cap care se prelungeste cu un fel de cioc. 2) Stil de inot caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor dinainte spre inapoi si prin batai ale picioarelor in plan vertical. 3) art. Constelatie din emisfera boreala, situata langa Calea-Laptelui. /<lat. delphinus, it. delfino

PASTOR ~i m. 1) Persoana care are in grija oile; cioban. ◊ ~ul-cu-Oile constelatie din emisfera boreala. 2) rel. Slujitor al cultelor (la protestanti). /<lat. Pastor

PESTE ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung si acoperit cu solzi, cu aripioare pentru inot, avand respisratie, in majoritatea cazurilor, branhiala. ~ viu. ~ congelat. ◊ Cat ai zice ~ intr-o clipa; dintr-o data. Asta-i alta mancare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate si fara succes pentru a iesi dintr-o situatie grea. A tacea ca ~ele a nu rosti nici un cuvant. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~elui unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. II. (in imbinari, indicand diferite specii): ~-vivipar peste care naste pui vii. ~-veninos peste inzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburator peste marin care poate sari din apa si zbura pe o traiectorie mica. ~-cu-spada peste marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, avand falca de sus prelungita si ascutita ca o sabie cu doua taisuri. ~-ciocan peste marin cu cap in forma de ciocan. ~-ferastrau peste marin cu gura in forma de lama de ferastrau, dintata pe doua laturi. ~-de-piatra peste dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, intalnit in ape adanci si cu fund pietros; pietrar. ~-lup peste dulcicol rapitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc peste dulcicol de talie mica, fusiform, cu mustati, patat pe laturi; porcusor. ~-paun peste marin de talie mica, albastrui-verzui, cu nuante aurii pe spate si argintiu pe abdomen si flancuri. ~-tiganesc a) orice peste marunt; b) peste dulcicol de talie medie, cu cap mic si corp lat, avand forma romboidala; caracuda; c) peste dulcicol de talie mica, cu corp fusiform, verde-galbui cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<lat. piscis

SOLSTITIU ~i n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de orizont. ◊ ~ de vara ziua de 21 sau de 22 iunie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. ~ de iarna ziua de 21 sau de 22 decembrie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. [Sil. sol-sti-tiu] /<lat. solstitium, fr. solstice

SURUGIU ~i m. 1) inv. Persoana care conduce o diligenta, un postalion sau o trasura boiereasca, stand calare pe unul dintre cai. 2) art. Constelatie din emisfera boreala; Vizitiul. /<turc. surucu

TAUR ~i m. 1) Mascul reproducator al vitelor mari cornute; buhai.* A lua (sau a prinde) ~ul de coarne a actiona cu energie si curaj intr-o afacere dificila; a infrunta ceva pieptis. 2) pop. Om zdravan si brutal. 3) la sing. pop. art. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. [Sil. ta-ur] /<lat. taurus

TRASURA ~i f. 1) Vehicul pe arcuri cu patru roti, tras de cai, folosit pentru transportarea persoanelor. ◊ ~ de piata birja; fiacru. 2) art. pop. Constelatie din emisfera boreala, invecinata cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. ~ura

TARC ~uri n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; cosar. 2) Ingraditura in jurul unui stog de fan. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatare. 4) rar Mica ingraditura mobila, care limiteaza copiilor spatiul de deplasare, cand incep sa mearga. 5) Mica constructie pe care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. pop. Constelatie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.

VIZITIU ~i m. 1) Persoana care mana caii la o trasura. 2) art. pop. Una dintre cele douasprezece constelatii zodiacale, situata in emisfera boreala. /<ung. vezető

VULTUR ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

DRAGON¹ s.m. 1. Animal fabulos inchipuit cu aripi de vultur, gheare de leu si coada de sarpe. ♦ Reprezentare plastica a acestui animal. 2. Soparla tropicala care traieste pe copaci si care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 3. Numele unei constelatii din emisfera boreala, alcatuita dintr-un sir lung de stele. [< fr. dragon].

ORION s.n. (Astr.) Constelatie intre emisfera boreala si cea australa, situata deasupra ecuatorului. [Pron. -ri-on. / < lat. Orion – vestit vanator omorat de Diana si asezat apoi pe cer ca constelatie].

PEGAS s.m. 1. (Mit.) Cal inaripat; (fig.) simbol al inspiratiei poetilor. ◊ A incaleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peste din Oceanul Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. 3. Numele unei constelatii din emisfera boreala. [< fr. pegase, cf. Pegas – cal inaripat care a deschis cu o lovitura de picior izvorul muzelor de pe Helicon].

ALIZEU s.n. Vant regulat care sufla tot timpul anului in regiunile tropicale, in emisfera boreala de la nord-est catre sud-vest si in emisfera australa de la sud-est catre nord-vest. [Pl. -ee. / < fr. alize, cf. it. aliseo].

DELFIN¹ s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care traieste in cete in toate marile. 2. Stil de inot, caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu miscarea picioarelor in plan vertical. 3. Constelatie din emisfera boreala, situata in vecinatatea Caii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].

TAIGA s. f. formatiune vegetala din emisfera boreala, formata din conifere. (< rus. taiga)

LEBADA, lebede, s. f. 1. Pasare de apa, cu gatul lung si arcuit si cu penele albe (Cygnus olor). ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare de valoare a unui scriitor, a unui muzician etc. inainte de moarte. 2. (Art.) Constelatie vizibila in emisfera boreala. [Pl. si: lebezi] – Slav (v. sl. lebedĩ).

ANDROMEDA 1. (in mitologia greaca) Fiica lui Cefeu, regele Ethiopiei, si a Casiopeei. Perseu a salvat-o de un monstru marin si a luat-o de sotie. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Casiopeea. Cuprinde o nebuloasa in spirala, care se vede cu ochiul liber.

ARGELANDER [arghelandər], Friedrich Wilhelm (1799-1875), astronom german. A studiat stelele variabile si a intocmit un catalog si un atlas cu c. 300.000 de stele din emisfera boreala.

BERBECUL 1. (Aries) Constelatie zodiacala din emisfera boreala. Se compune din: o stea de marimea a doua, o stea de marimea a treia si c. 80 de stele mai mici. 2. Primul semn al zodiacului, corespunzind perioadei 21 mart.-20 apr.

BOARUL (Boetes), constelatie din emisfera boreala. Stelele principale sint dispuse in forma de steag; cea mai stralucitoare stea: Arcturus.

CALUL MIC (Equuleus), constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Pegasul, Varsatorul si Delfinul.

BERBEC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelatie din emisfera boreala, in dreptul careia trece soarele intre 21 martie si 21 aprilie; unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Inv.) Masina de razboi intrebuintata la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesa grea care actioneaza prin cadere, folosit la baterea pilonilor, batucitul pamantului, spargerea bucatilor mari de fonta etc. ◊ Lovitura de berbec = izbitura a coloanei de lichid intr-o conducta, produsa cand scurgerea lichidului e oprita brusc. [Var.: berbece s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

CANCERUL (‹ cancer), constelatie zodiacala din emisfera boreala. Cuprinde roiul de stele Praesepe, 92 de stele mici, apropiate si mici nebuloase. Se mai numeste Racul.

CAPELLA, una dintre cele mai stralucitoare stele din emisfera boreala. Situata in constelatia Vizitiul, la c. 45 ani-lumina de Soare. De marimea stelara 0,1.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa Mare in raport cu Steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

CEFEU (Cepheus), constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Casiopeea, Dragonul si Lebada. Contine o stea de marime variabila (intre 3,6 si 4,2) care a fost descoperita in 1784; este tipul clasei cefeide. Numele popular: Coasa.

CIINELE MIC (Canis minor), constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Gemenii. Contine c. 37 de stele vizibile, dintre care cea mai stralucitoare este Procyon.

CIINII DE VINATOARE (Canes Venatici), constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Ursa Mare. Contine o galaxie in spirala si citeva stele putin stralucitoare.

URSA MARE (Ursa Major), constelatie din emisfera boreala. Cele mai stralucitoare stele, printre care se afla Dubhe si Mizar, sunt de marimea a doua. V. si Carul Mare.

URSA MICA (Ursa Minor), constelatie din emisfera boreala. Asemanatoare cu Ursa Mare, dar dispusa invers. Steaua sa principala este Steaua Polara, situata foarte aproape de Polul Nord ceresc. V. si Carul Mic.

COROANA BOREALA (Corona Borealis), constelatie din emisfera boreala, situata in prelungirea constelatiei Ursa Mare. Cuprinde sase stele principale, dispuse in arc de cerc, dintre care cea mai stralucitoare este Gemma. Numele popular: Hora.

HERCULE 1. V. Herakles. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Lyra si Coroana Boreala. Este vizibila mai ales primavara si vara. In H. se afla apexul solar. Cea mai importanta stea din constelatie este giganta rosie α-Herlis sau Ras Algethi. Contine mai multe stele duble si roiuri globulare, cel mai cunoscut fiind M-13 (descoperit, in 1714, de E. Halley), vizibil chiar si cu binoclul. Numele popular: Omul.

SAGEATA (Sagitta), constelatie din emisfera boreala, situata intre constelatiile Vulpea si Vulturul.

PERSEU 1. (In mitologia greaca) Fiul lui Zeus si al muritoarei Danae. I se atribuie savarsirea mai multor fapte vitejesti, printre care uciderea Meduzei, salvarea de un monstru marin a Andromedei, cu care se insoara, uciderea lui Polydectes, prigonitorul mamei sale. Era considerat intemeietorul legendar al Micenei. 2. (Perseus) Constelatie din emisfera boreala, care contine steaua variabila Algol. Traversata de Calea Lactee, este vizibila in Romania in timpul iernii.

TAIGA, taigale, s. f. Padure formata in special din conifere, care acopera o regiune mlastinoasa intinsa din Siberia si din partea europeana a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei padurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taiga.

SEPTENTRIONAL adj. (GEOGR.) boreal, nordic. (emisfera ~.)

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

boreal, -A, boreali, -e, adj. Din emisfera nordica; septentrional. [Pr.: -re-al] – Din fr. boreal, lat. borealis.

boreal adj. (GEOGR.) nordic, septentrional. (emisfera ~.)

COROANA AUSTRALA (Corona Australis), constelatie din emisfera australa, situata la S de constelatia Sagetatorul. Asemanatoare, ca forma, Coroanei boreale.