ILUSTRATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ramura a graficii care include: desenul, acuarela, gravura, fotografia, imaginea ce insoteste, in scop explicativ sau interpretativ, un text. ◊ I. de carte = gen al graficii prin care se reprezinta tipuri sau momente esentiale ale unui text literar; poate avea si functie ornamentala. Cunoscuta din vechime in Egipt si Extremul Orient, cand a avut mai ales caracter explicativ. In Evul Mediu au avut o mare valoare i. de c. religioasa din Bizant (sec. 9-10) si a manuscriselor evangheliarelor irlandeze (sec. 9-10). Dupa inventarea tiparului, a fost realizata in xilogravura si in lucrari beletristice si stiintifice.Printre cei mai importanti ilustratori de carte se numara H. Daumier, E. Delacroix, Salvador Dali s.a. In Romania exista o bogata traditie a i. de c., incepand cu sec. 15 (ex. „Tetraevangheliarul” lui Nicodim de la Tismana din 1404, decorat cu elemente vegetale si zoomorfe). Printre cei mai importanti ilustratori romani: Margareta Sterian, Mac Constantinescu, A. Demian, A. Jiquidi, Tia Peltz, Lena Constante, Florica Cordescu-Jebeleanu, Vasile Kazar, Ion State, Val Munteanu, Florin Puca, Mircea Dumitrescu, Done Stan, Vasile Socoliuc s.a. ◊ I. muzicala = a) includere intr-un curs, intr-o lectie sau expunere despre arta, literatura etc. a unor fragmente muzicale; b) fond sonor care insoteste o productie audio (radio) sau audio-vizuala (teatru, cinematografie, televiziune).

CONSTANTA 1. Municipiu in SE Romaniei, port la Marea Neagra, resed. jud. omonim; 358.457 loc. (1991). Cel mai mare port maritim al Romaniei cu un trafic anual de c. 50 mil. t marfuri. Aeroport international („Mihail Kogalniceanu”) situat la 27 km NV de oras. Termocentrala (Palas). Ind. constr. de masini (constr. si reparatii de nave maritime; produse metalice diverse), mat. de constr. (prefabricate din beton), celulozei si hirtiei, prelucr. lemnului (mobila), textila, conf., poligrafica, alim. (ulei, bere, produse lactate si de panificatie, conserve de legume etc.). Statiune balneoclimaterica estivala, indicata, deopotriva, pentru odihna, cit si pentru tratament. Centru cultural si artistic: Universitatea „Ovidius”, Institutul de marina civila, Institutul de marina militara „Mircea cel Batrin” si un colegiu economic, tehnic si de administratie; un teatru dramatic si unul de revista, muzeu de arta, istorie si arheologie al Dobrogei, al marinei romane; acvariu, delfinariu si planetariu; edificiul roman cu un mozaic (sec. 4) extins pe c. 2.000 m², din care s-au recuperat 700 m², reprezentind un imens covor cu motive geometrice si elemente vegetale in culorile rosu, bej, caramiziu, verde si alb, pastrat nealterat; ruinele zidului de incinta al cetatii Tomis (sec. 3-7), doua bazilici, farul genovez (inalt de 8 m) construit in anul 1300, statuia poetului latin Publius Ovidius Nato etc. Orasul este situat pe terit. fostei colonii grecesti Tomis. Avind o existenta neintrerupta, in sec. 13, genovezii au construit aici o asezare intarita si un port, care figura si in izvoarele cartografice medievale; cucerit in 1393 de sultanul otoman Baiazid I. Chiar daca asezarea nu a mai avut, in cursul ev. med., o importanta deosebita, prin portul de la C. se exportau produsele romanesti destinate Constantinopolului. Dupa o perioada de declin, C. a cunoscut o dezvoltare deosebita in sec. 19 si mai ales dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), cind a devenit poarta maritima a Romaniei. Declarat municipiu in 1968. 2. Jud. in extremitatea de SE a Romaniei, intre Dunare (la V) si Marea Neagra (la E), la granita cu Bulgaria; 7.055 km² (2,97% din supr. tarii); 751.941 loc. (1991), din care 69,53% in mediul urban; densitate: 91,2 loc./km². Resed.: municipiul Constanta. Orase: Basarabi, Cernavoda, Eforie Hirsova, Mangalia, Medgidia, Navodari, Negru Voda, Ovidiu, Techirghiol. Comune: 52. Relief predominant de podis tabular (Pod. Dobrogei centrale si de Sud), sub 200 m alt., cu interfluvii largi, brazdate de vai bine individualizate. Relief calcaros in Pod. Dobrogei de Sud, evidentiat prin martori de eroziune, pe aliniamentul Hirsova-Crucea-Gura Dobrogei, chei, doline, pesteri. Clima temperat-continentala, cu veri calduroase si secetoase si ierni reci. Temp. medie anuala oscileaza in jurul valorii de 11ºC. Precipitatii reduse cantitativ (sub 400 mm anual) si repartizate neuniform. Vinturi dominante din N si NE. Reteaua hidrografica are cursuri scurte, care seaca in anotimpul cald, cu exceptia riurilor Casimcea si Topolog. Numeroase limane fluviatile (Bugeac, Girlita, Oltina, Dunareni), fluvio-maritime (Istria, Nuntasi, Tasaul, Siutghiol) si maritime (Mangalia, Tatlageacu Mare, Techirghiol). Resurse naturale. Min. de fier (Palazu Mare), fosforite (Pestera, Ivrinezu Mare), diatomite si argile bentonice (Adamclisi, Rasova, Urluia s.a.), creta (Basarabi, Medgidia, Nazarcea), calcar (Topalu, Medgidia, Cheia, Hirsova, Saligny, Mircea Voda, Corbu s.a.), dolomite (Ovidiu), caolin (Basarabi, Cuza Voda), sisturi verzi (Casimcea, Pantelimon, Mihai Viteazu s.a.), porfire (Istria), nisipuri cuartoase (Remua Opreanu), ape minerale sulfuroase, mezotermale (Mangalia, Topalu). Economia. In ind. se realizeaza energie electrica (termocentralele Ovidiu, Palas-Constanta, Navodari), nave maritime de mare capacitate, inclusiv tancuri petroliere pina la 150.000 t. d. w. si mineraliere pina la 65.000 t. d. w. (Constanta, Mangalia), utilaje tehnologice pentru ind. chimica si siderurgica, pentru recoltatul stufului, masini si utilaje agricole, remorci autobasculante (Medgidia), suruburi (Saligny), rafinarea titeiului, superfosfati si acid sulfuric (Navodari si Midia), celuloza si hirtie (Constanta), ciment (Medgidia, Cernavoda), prefabricate din beton (Constanta, Cernavoda), mobila (Constanta), conf. si tricotaje (Mangalia), produse alim. (preparate din carne si lapte, conserve de legume, produse zaharoase, uleiuri vegetale, produse fainoase, vinificatie, bere etc.). Agricultura dispunea, in 1989, de un fond agricol mare (563.899 ha), din care 483.760 ha terenuri arabile pe care se cultivau porumb (122.659 ha), griu si secara (128.221 ha), plante de nutret (45.420 ha), plante uleioase si floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, sfecla de zahar, cartofi, pepeni, legume etc. Viticultura are conditii optime de dezvoltare (podgoriile Murfatlar, Medgidia, Nazarcea, Ostrov, Oltina, Cochirleni s.a.). Livezile formeaza bazine pomicole in arealul localit. Medgidia, Basarabi (piersici), Nazarcea (caisi), Cuza Voda, Lipnita, Ostrov (pruni, meri, peri, ciresi si visini). In 1990, sectorul zootehnic, profilat in principal pe prod. de lapte, lina si carne, cuprindea 709,6 mii capete ovine (predominant rasa merinos de Palas, locul 1 pe tara), 413,7 mii capete porcine, 166,7 mii capete bovine, 25,6 mii capete caprine s.a.; avicultura; apicultura; piscicultura. Agricultura jud. C. dispunea, in 1989, de cel mai mare sistem de irigatii Carasu-Canalul Dunare-Marea Neagra, plus sistemul din zona lacului Sinoe. Cai de comunicatie (1990): lungimea retelei feroviare este de 392 km, din care 71 km electrificate, iar cea a drumurilor publice de 2.272 km, din care 507 km modernizate. Transportul fluvial este servit de porturile Hirsova, Cernavoda, Medgidia, Basarabi, cel maritim de porturile Constanta si Mangalia, iar cel aerian de aeroportul international „Mihail Kogalniceanu”. Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): 258 scoli generale, 32 licee, o universitate, cu patru facultati, un institut de marina civila cu doua facultati si de marina militara „Mircea cel Batrin”, un colegiu, patru teatre (drama si comedie, liric, de revista, de papusi), 420 biblioteci, muzee, 115 cinematografe s.a. Turism. Prin particularitatile cadrului natural (litoralul Marii Negre, zona complexului lagunar Razim-Sinoe, cea a canalului Dunare-Marea Neagra in arealul careia se afla podgoria Murfatlar) si prin varietatea obiectivelor istorice (vestigiile cetatilor Histria, Tomis si Callatis, edificiul roman cu mozaic de la Constanta, monumentul triumfal „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi, Complexul rupestru de la Basarabi etc.), jud. C. se inscrie printre primele zone turistice ale tarii. Litoralul Marii Negre detine o pondere de c. 60% din afluxul turistic international al tarii, aici aflindu-se 15 statiuni balneoclimaterice (Navodari, Mangalia, Constanta, Agigea, Eforie Nord si Eforie Sud, Techirghiol, Costinesti, Olimp, Neptun, Cap Aurora, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia). Indicativ auto: CT.

ANTOGENEZA s. f. formare a florilor din elementele vegetale ale plantei. (< anto- + -geneza)

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. Parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

OMNIVOR, -A adj. 1. (despre organisme) care se hraneste atat cu substante animale cat si vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale si vegetale. (< fr. omnivore)

ALBUMINA, albumine, s. f. Substanta organica din grupul proteinelor care intra in alcatuirea chimica a celulelor animale si vegetale si constituie elementul de baza in compozitia albusului de ou si a serului din sange. – Fr. albumine.

AZOT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor si insipid, parte componenta a aerului si element esential al tesuturilor vegetale si animale; nitrogen. – Din fr. azote.

FIZIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza functiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

IZOGAM, -A adj. (Despre vegetale inferioare) La care elementele de reproducere care se unesc pentru a produce celula-ou sunt asemanatoare. [Var. isogam, -a adj. / < fr. isogame, cf. gr. isos – egal, gamos – casatorie].

AZOT s. n. Corp gazos simplu incolor si inodor, parte componenta a aerului si element esential al tesuturilor vegetale si animale; nitrogen. – Fr. azote (< gr.).

ORGANISM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate intre ele, care constituie un tot intreg in stare sa functioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismos, germ. Organismus, fr. organisme

ALBUMINA s.f. Substanta organica din grupul proteinelor, care intra in constitutia celulei animale si vegetale. // (In forma albumin-, albumino-) element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) albumina”. [< fr. albumine].

ROCAILLE [RO-CAI] adj. inv. stil ~ (si s. n.) = stil, baza de inflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor rasucite si prin imitarea unor elemente naturale (grote, stanci, volute vegetale etc.). (< fr. rocaille)

PENTAMER, -A adj. 1. (despre organe vegetale) format din cinci parti sau elemente. 2. (despre insecte) cu tarsul divizat in cinci parti. ◊ (despre fiinte sau organe) cu simetrie rapida in cinci parti sau elemente. (< fr. pentamere)

CITOPLASMA f. element principal al protoplasmei constituit din celule vegetale si animale. /<fr. cytoplasme

CITOPLASMA s. f. element constitutiv fundamental al unei celule animale sau vegetale, format indeosebi din albumina asociata cu alte substante organice. – Din fr. cytoplasme.

AUTOTROF, -A, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme vegetale) Care este capabil sa transforme substantele anorganice in elemente organice necesare hranei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophe.

MACROELEMENT, macroelemente s. n. (Biol.) Element mineral esential aflat in cantitate mare in tesuturile vegetale si animale. [Pr.: -cro-e-] – Din engl. macroelement.

PENTAMER, -A adj. (Despre organe vegetale; si s.n.) Format din cinci parti sau elemente; (despre insecte) al carei tars este divizat in cinci parti. [< fr. pentamere, cf. gr. pente – cinci, meros – parte].

ORGANOGEN, -A adj. (Biol.; despre elemente) Care intra in compozitia substantelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organica. [< fr. organogene, cf. gr. organon – organ, gennan – a naste].

ORGANOGEN, -A adj. 1. (despre elemente chimice) care intra in compozitia substantelor organice animale sau vegetale. 2. (despre roci minerale etc.) de origine organica. (< fr. organogene)

MICROelement ~e n. element chimic (iod, fier, cobalt etc.) aflat in cantitati mici in organismele vegetale si animale, care joaca un rol important in stimularea functiilor biologice. [Sil. -cro-e-] /<fr. micro-element

ORGANOGEN ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente chimice) Care intra in componenta substantelor din structura organismelor ani-male sau vegetale. 2) (despre roci, minereuri, minerale etc.) Care este format din ramasite de organisme vegetale sau animale; din resturi de organisme vii. /<fr. organogene

ORGANOGEN, -A, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intra in compozitia substantelor organice din structura animalelor si a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formatii geologice) Care consta din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub actiunea organismelor. – Din fr. organogene.

PRINCIPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem, o norma de conduita etc. 2. lege de baza a unei stiinte, arte etc. 3. element primordial, cauza primara a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. regula, norma de actiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ in ~ = din punct de vedere teoretic, in general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe)

SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ Nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia

SELECTIE s.f. 1. Alegere gandita, chibzuita, facuta dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ♦ (Biol.) Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; selectie artificiala = sistem de masuri luate pentru imbunatatirea speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati. 2. (Mat.) Orice multime finita de elemente observate. ♦ (Statist.) Parte selectata dintr-o colectivitate statistica spre a servi la o cercetare selectiva; esantion. [Gen. -iei, var. selectiune s.f. / cf. fr. selection, lat. selectio].

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

FIBRA s.f. 1. Fir subtire, flexibil, obtinut din anumite tesuturi vegetale sau pe cale sintetica si folosit la fabricarea tesaturilor, a hartiei etc. 2. (Anat.) Formatie cu aspect de fir care alcatuieste un tesut organic. // (In forma fibr-, fibri-, fibro-) element prim de compunere savanta cu sensul de „(referitor la) fibra”, „cu aspect de fibra”, „compus din fibre”. [< fr. fibre, it., lat. fibra].

PRINCIPIU s.n. 1. element fundamental, idee de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentala a unei stiinte, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline. 3. (In antichitate si in evul mediu) element primordial care era considerat drept origine sau componenta de baza a lumii fizice. ♦ (In conceptiile mistice) Cauza initiala a lumii fizice si morale. ♦ Principiu activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. Regula sau norma de actiune, de legislatie etc. ♦ In principiu = din punct de vedere teoretic, in general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; inv.) princip, printip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio].

FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvolta din ovarul fecundat, continand semintele plantei respective; poama, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei actiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor straduinte, al muncii etc. 3. inclinare fata de verticala a fetei vazute a unui element de constructie. (< lat. fructus)

VARIATIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (La pl.; si in forma variatiuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat, caruia i se adauga diferite ornamentatii. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati sub influenta anumitor factori. [Gen. -iei, var. variatiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].

STRUCTURA s. f. I. 1. ansamblu de elemente de constructie solidarizate intre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta si le transmite la fundatie. 2. mod de alcatuire interna a unui corp, a unui sistem. ◊ dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ◊ mod de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. mod de asezare a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ◊ (psih.) conformatie, factura, formatie. 4. fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ◊ mod de organizare a oricarei ramuri de productie. (< fr. structure, lat. structura)

MANGAN (‹ germ.) s. n. element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247ºC, p. f. 2.030ºC), metal alb-cenusiu, foarte dur si foarte sfaramicios, care se gaseste in natura sub forma de oxizi. Formeaza combinatii in starile de valenta 2, 3, 4, 6 si 7. Se intrebuinteaza la fabricarea unor oteluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vietii, fiind prezent in tesuturile animale si vegetale. Organismul uman contine c. 30 mg. de m. Multe saruri ale m. sunt folosite in terapeutica. Mari cantitati de m. se afla pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

STATIUNE s. f. I. 1. localitate care prezinta elemente de atractie turistica sau conditii climatice prielnice sanatatii, ape minerale etc. 2. ansamblu de cladiri, instalatii, laboratoare la efectuarea unor observatii, la indeplinirea unei operatii tehnice sau a activitatii unei unitati de munca de pe un anumit teritoriu. ◊ centru special pentru cercetari experimentale. 3. asezare omeneasca din epocile primitive. II. pozitie caracteristica a corpului (la om si la animale). III. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze. (< fr. station, lat. statio)