BASM, basme, s. n. 1. Naratiune (populara) cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizeaza fortele binelui si ale raului in lupta pentru si impotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm= a se face de ras. 2. Nascocire, minciuna, scornitura. – Din sl. basnĩ.

LEGENDA, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. Text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.

BANULESCU, Stefan (1929-1998, n. Facaeni, jud. Ialomita), scriitor roman. Proza de atmosfera, cu elemente fantastice, evocind o umanitate proiectata pe fundal mitic, caracterizata prin rafinamentul compozitiei („Iarna barbatilor”, „Cartea milionarului”); versuri incantatorii cu accente folclorice („Cintece de cimpie”); eseuri („Scrisori provinciale”); reportaje.

BASM, basme, s. n. 1. Naratiune (populara) cu elemente fantastice, supranaturale; poveste. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de ras. 2. Nascocire, minciuna. – Slav (v. sl. basni).

LAMPO, Hubert Leon (1920-2006), romancier, critic si eseist belgian de expresie flamanda. Reprezentant al realismului magic, combina cotidianul cu elemente fantastice si onirice pentru a ajunge la o noua dimensiune psihologica a acestei realitati („Calarind pe nori”, „Diavolul si fecioara”, „Reintoarcerea la Atlantida”, „Sosirea lui Joachim Stiller” – capodopera sa).

ALEXANDRIA, roman popular. Scris in Egiptul elenistic (c. sec. 3 i. Hr.) si atribuit istoricului Callisthenes, evoca, apelind adesea la elemente miraculoase, fantastice, razboaiele lui Alexandru Macedon. Raspindit in toata Europa, A. a patruns in literatura romana printr-o traducere in slavona sirbo-croata. Aceasta versiune sta la baza primei prelucrari romanesti cunoscute, datind din a doua jumatate a sec. 16 si pastrata in copii manuscrise, in toate provinciile romanesti. elemente din A. au intrat in folclor (colinde, oratii etc.) si in onomastica populara.

MONSTRU s. m. 1. fiinta fantastica cu corpul din elemente specifice oamenilor si animalelor. ◊ colos, namila, fiinta, lucru de proportii colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. fiinta care prezinta o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedeta a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum)

CAO XUEQUIN (1715-1783), scriitor chinez. Proza imbinind elementele realiste cu cele fantastice de sursa populara („Visul din iatacul rosu”).

SUPRANATURAL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. v. fantastic. 3. imaterial, nematerial, nepamantean, nepamantesc. (element ~.)

MONSTRU s.m. 1. Fiinta fantastica, avand corpul alcatuit din elemente specifice oamenilor si animalelor. ♦ Fiinta care are o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 2. Colos, namila; fiinta sau lucru de proportii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Urias, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].

MASCARON s. n. element decorativ, infatisand un cap fantastic sau grotesc de om ori de animal, la impodobirea cheilor boltilor, a capitelurilor, cremoanelor etc. (< fr. mascaron)

CONSTANTINESCU, Gabriel (n. 1942, Bucuresti), pictor, sculptor si fotograf roman. Stabilit in Germania. Compozitii cu elemente reale intr-o ordine fantastica, cu o perfecta stiinta a desenului („Compozitie structurala”, „Fara titlu”).

fantastic, -A, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu exista in realitate; creat, plasmuit de imaginatie; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatura fantastica = gen de literatura in care elementul preponderent il constituie imaginatia, irealul. 2. Care pare o plasmuire a imaginatiei; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale carui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.

MASCARON s.n. element decorativ care infatiseaza un cap fantastic sau grotesc de om sau de animal, folosit la impodobirea cheilor boltilor, a capitelurilor etc. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. mascaron, cf. it. mascherone – masca mare].

CHAGALL [sagal], Marc (1887-1985), pictor francez de origine rusa. Compozitii care transfigureaza fantastic, intr-o viziune poetica suprarealista, elemente ale folclorului evreiesc („Eu si satul”, „Casatoria”); ilustratii, lucrari de scenografie, ansambluri decorative (plafonul Operei din Paris).

ATLANT, atlanti, s. m. 1. Statuie reprezentand un barbat intr-o atitudine de efort, folosita ca element de sustinere in locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar sau fantastic al Atlantidei. – Din fr. atlante.

MASCARON, mascaroane, s. n. element decorativ folosit in arhitectura, la obiecte de mobilier etc., care reprezinta un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei in relief. – Din fr. mascaron.

FABULOS, -OASA I. adj. 1. care apartine lumii fabulelor; de basm; fantastic. 2. (despre preturi, sume, averi) care depaseste orice inchipuire; enorm, extraordinar. II. s. n. element fabulos (I, 1). (< fr. fabuleux, lat. fabulosus)