BERGSON [bercsɔn], Henri (1859-1941), filozof francez. A criticat pozitivismul, sustinind ca stiinta trebuie prelungita cu o metafizica definita ca „experienta integrala” („Introducere in metafizica”). Esenta metafizicii sale este teoria duratei („Eseu asupra datelor imediate ale constiintei”). A elaborat o teorie a cunoasterii axata pe intuitie, o metafizica a vietii de tip intuitionist, potrivit careia esenta vietii rezida intr-o energie care impinge spre evolutie, numita „elan vital” („Evolutie creatoare”). Studii de psihologie etica si estetica („Cele doua surse ale moralei si religiei”, „Risul”). Premiul Nobel pentru literatura (1927).

TEMPERAMENT, temperamente, s. n. Ansamblul trasaturilor fiziologice si nervoase ale unei persoane, care determina diferentieri psihice si de comportament intre indivizi; fire. ♦ Energie vitala, avant, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. temperament, lat. temperamentum.

TEMPERAMENT s. n. 1. ansamblul particularitatilor legate de latura dinamica si energetica a activitatii psihice a unei persoane, avand o baza ereditara si exprimandu-se stabil in comportament; fire. 2. energie vitala, impetuozitate, elan. (< fr. temperament, lat. temperamentum)