MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

MODUL s. n. 1. (mat.) valoare absoluta a unei marimi reale. ◊ numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor componentelor unui numar real. ◊ (stat.) varianta a caracteristicii (4), inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. 2. coeficient care caracterizeaza o proprietate mecanica oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal si lungimea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate de intindere sau incovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apa. 4. parte componenta a unui ansamblu cu functionalitate proprie. ◊ fiecare din partile detasabile ale unei nave spatiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care indeplineste functia de etaj sau de celula intr-un aparat, ori intr-o instalatie electronica. 6. (arhit.) unitate de masura pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr. module, lat. modulus)

PRECOMPRIMARE, precomprimari, s. f. Operatie prin care se aplica, initial, unui element de constructie din beton armat eforturi unitare de comprimare, pentru a-i mari rezistenta. – Pre¹- + comprimare.

FLUAJ, fluaje, s. n. Variatie continua si lenta a eforturilor unitare si a deformatiilor materiale supuse la solicitari continue de durata lunga. [Pr.: flu-aj] – Din fr. fluage.

efort s. 1. v. stradanie. 2. greutate, osteneala, truda. (Cu mult ~.) 3. incercare, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.

TENSIUNE s. v. efort unitar, febra.

PRECOMPRIMARE s.f. Tehnica folosita in constructii constand in a aplica de la inceput unui element din beton armat eforturi unitare de compresiune. [< pre- + comprimare, dupa fr. precontrainte].

PRECOMPRIMARE s. f. (constr.) procedeu constand in a supune un element de beton armat unor eforturi unitare de compresiune, inainte de aplicarea sarcinilor reale. (< precompima)

ROMAN, Ciorogariu (1852-1936, n. Pecica, jud. Arad), pedagog si ziarist roman. M. de onoare la Acad. (1921). Vicar eparhial (din 1913) si episcop (din 1920) din Oradea. S-a implicat in lupta pentru realizarea statului national unitar roman si a depus eforturi in edificarea unor institutii si publicatii din vestul tarii.