REZOLUTIE, rezolutii, s. f. 1. Hotarare luata de un colectiv in urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Disparitie a semnelor de boala sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desfiintare, cu efect retroactiv, a unui contract, in cazul in care una din obligatiile reciproce, carora acesta le da nastere, nu a fost executata. [Var.: rezolutiune s. f.] – Din fr. resolution, lat. resolutio, -onis.

REZOLUTORIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoaca anularea unui act, care desfiinteaza. ◊ Conditie rezolutorie = conditie a carei implinire determina stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. resolutoire.

RETROACTIUNE s.f. 1. Situatie a ceea ce este retroactiv, efect retroactiv. 2. (La calculatoarele electronice) Feed-back. [Pron. -ti-u-. / < fr. retroaction].

COMISORIU, -IE adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. ♦ pact ~ = clauza intr-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, daca una din parti nu-si respecta obligatiile. (< fr. commissoire, lat. commissorius)

RETROACTIUNE s. n. 1. actiune de raspuns la o alta actiune. 2. efect retroactiv. 3. (la calculatoarele electronice) feedback; reactie (5). (< fr. retroaction)

RETROACTIUNE s. f. 1. Actiune de raspuns la o alta actiune. 2. efect retroactiv. 3. Feedback. [Pr.: -tro-ac-ti-u-] – Din fr. retroaction.

retroactiv, -A adj. Care are efect si pentru ceea ce s-a petrecut in trecut; (spec.; despre legi) care se aplica si pentru fapte din trecut. [Pron. -tro-ac-. / < fr. retroactif, it. rettroattivo, cf. lat. retroagere – a face inapoi].