H******P, h*********i, s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipa a fost pusa in inferioritate de echipa adversa. 2. Fig. Greutate, piedica intervenita in munca cuiva. 3. Deficienta senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. h******p.

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal pretios, semnul oficial care ii garanteaza calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica, o trasatura caracteristica; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate in evidenta, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafata etc. prin linii, semne; a insemna. 4. (Sport) A obtine unul sau mai multe puncte intr-o competitie, intr-un joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive, sau sa marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCAJ, marcaje, s. n. Actiunea de a marca si rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn facut pe copaci, pe stanci etc. sau pe tablite speciale, pentru a indica turistilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indica un drum turistic; spec. semn conventional care indica ceva (pe o suprafata, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive sau sa marcheze (4). 3. (In sintagma) Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza scorul intr-o competitie (sportiva). – Din fr. marquage.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

A FAULTA ~ez 1. intranz. A comite un fault. 2. tranz. (sportivi din echipa adversa) A ataca nereglementar, comitand un fault. [Sil. fa-ul-] /<engl. fault

LOVITURA ~i f. 1) Atingere brusca si puternica; izbitura. ◊ ~ de gratie lovitura care rapune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitura. 3) fig. Suferinta morala; durere sufleteasca; necaz. ~ile sortii. 4) Atac indraznet efectuat prin surprindere. ◊ A da ~a a realiza pe neasteptate ceva foarte important. ~ de stat preluare a puterii intr-un stat prin rasturnarea violenta a conducerii vechi. ~ de trasnet fapt, eveniment neasteptat. ~ de teatru actiune brusca, efectuata cu scopul de a impresiona puternic. 5): ~ de pedeapsa sanctiune data de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constand dintr-o lovitura executata de echipa adversa. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. ~tura

A MARCA ~chez tranz. 1) A evidentia printr-o marca; a insemna. 2) (obiecte din metale pretioase, marfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea si autenticitatea). 3) (terenuri, suprafete) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate in evidenta. ~ greselile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul sau ori al echipei sale; a inscrie. 6) sport (jucatori din echipa adversa) A supune unui marcaj. 7) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovada; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

OFSAID s.n. (Sport) Greseala constand in depasirea fara minge a ultimului jucator din echipa adversa (cu exceptia portarului) de catre un fotbalist sau a liniei pe care se afla mingea de catre un rugbist. ◊ (Argotic) A prinde in ofsaid = a prinde pe picior gresit, a surprinde intr-o situatie nefavorabila, in care nu are dreptate. [Pron. of-said, scris si offside. / < engl. offside].

H******P s.n. 1. (Sport) Avantaj pe care il capata concurentii mai slabi intr-o competitie pentru a avea sanse egale; avantaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipa a fost pusa in inferioritate de echipa adversa. 2. (Fig.) Greutate, piedica in munca etc. [< engl., fr. h******p].

MARCA vb. I. tr. 1. A insemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaste; (spec.) a insemna (un obiect de aur, de platina etc.) pentru a garanta ca este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a arata, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa spre a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive; a inscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -cheaza. / < fr. marquer, cf. it. marcare].

porcar, porcari, s.m. (pop.; in unele jocuri cu mingea) fiecare dintre jucatorii care trebuie sa prinda mingea aruncata de echipa adversa si sa tinteasca cu ea pe adversari.

porcaras², porcarasi, (reg.) fiecare dintre jucatorii care prind mingea, aruncata de echipa adversa, cu care apoi tintesc pe membrii acesteia; porcar.

MARCA vb. tr. 1. a insemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaste; (spec.) a insemna (un obiect de aur, de platina etc.) pentru a garanta ca este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arata, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutiera sau navigabila etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa spre a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive. 5. a inscrie unul sau mai multe puncte intr-o competitie etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

BASCHETBAL s. n. Joc sportiv disputat intre doua echipe de cate cinci jucatori, care marcheaza punctele facand sa treaca mingea prin cosul de sfoara impletita fixat de un panou inalt pe terenul echipei adverse; baschet. – Din engl., fr. basket-ball.

BASE-BALL s. n. Joc sportiv nord-american, practicat intre doua echipe de cate noua jucatori cu o minge ca cea de oina, care se lanseaza cu un batator spre terenul echipei adverse, de unde poate fi trimisa inapoi tot prin lovire cu batatorul. [Pr.: beiz-bol] – Cuv. engl.

GOL¹, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii in poarta echipei adverse; punct marcat in favoarea echipei care a reusit aceasta introducere. – Din engl. goal.

HANDBAL s. n. Joc sportiv de echipa, in care jucatorii, aruncand mingea cu mana, incearca s-o introduca in poarta echipei adverse. – Din germ. Handball, fr., engl. hand-ball.

HOCHEI s. n. Joc sportiv pe gheata sau pe iarba, in care jucatorii, servindu-se de o crosa, cauta sa introduca in poarta echipei adverse un puc sau o minge. – Din fr., engl. hockey.

INCERCARE, incercari, s. f. 1. Actiunea de a incerca si rezultatul ei; verificare, proba. 2. Tentativa; straduinta, silinta. 3. (La jocul de rugbi) Asezare a mingii cu mana in terenul de tinta al echipei adverse; punctele obtinute in urma acestei actiuni; eseu. 4. Lucrare (literara) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau stiintific). 5. Necaz, suferinta. primejdie; dificultate pe care o indura cineva. 6. (Inv.) Experienta practica; cunoastere. – V. incerca.

VOLEI s. n. Joc sportiv practicat pe un teren dreptunghiular de doua echipe adverse compuse din cate sase jucatori, care arunca o minge speciala peste o plasa intinsa sus, in mijlocul terenului. [Var.: volei-bal s. n.] – Din engl. volley[-ball].

OFENSIVA, ofensive, s. f. Forma principala a actiunilor de lupta ale armatei, constand in luarea initiativei operatiilor prin care se urmareste distrugerea fortei inamicului si cucerirea terenului pe care il ocupa. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac sustinut al unei echipe impotriva echipei adverse. ♦ Fig. Actiune puternica, concentrata, intreprinsa in vederea infrangerii unei dificultati, lichidarii unei situatii neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.

OFSAID, ofsaiduri, s. n. (Sport) Imprejurare, penalizata de arbitru, in care un jucator aflat in posesia mingii se gaseste in zona pe care o formeaza linia ultimului jucator al echipei adverse si linia portii adverse. – Din engl. off-side.

BASCHETBAL n. Joc sportiv, practicat intre doua echipe a cate cinci jucatori, care tind sa introduca mingea cu mana intr-un cos fixat pe un stalp de pe terenul echipei adverse. /<engl., fr. basket-balle

GOL³ ~uri n. 1) (la unele jocuri sportive) Introducere a mingii in poarta echipei adverse. 2) Punct marcat in favoarea echipei ce a reusit aceasta introducere. /<sl. golu

OFENSIVA ~e f. 1) Actiune de atac a unor forte armate, cu scopul de a nimici inamicul si de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Actiune energica de amploare, realizata prin participarea mai multor persoane, in vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatica. /<fr. offensive, germ. Offensive

OFSAID ~uri n. (la fotbal) Situatie (care se penalizeaza) cand un jucator, aflat pe jumatatea de teren a echipei adverse, este pus in posesia mingii in momentul cand se gaseste mai aproape de linia portii decat jucatorii din formatia opusa (cu exceptia portarului). /<engl. offside

PENALTI ~uri n. Lovitura de pedeapsa executata de la 11 metri la fotbal si de la 7 metri la handbal in poarta echipei adverse. /<fr., engl. penalty

BASCHET s.n. Joc de echipa cu mingea in care fiecare echipa urmareste sa arunce mingea intr-un cos fixat de un stalp pe terenul echipei adverse. // s.m. pl. Incaltaminte de sport asemanatoare unor ghete de panza cu talpa groasa, folosita in practicarea jocului de baschet. [Var. baschetbal, baschetbol s.n. / < engl., fr. basket(-ball)].

COSGHETER s.m. Sportiv care inscrie cele mai multe puncte la baschet (prin introducerea mingii in cosul echipei adverse). [Var. cosgeter s.m. / < cos, dupa golgheter].

HANDBAL s.n. Joc sportiv intre doua echipe de cate unsprezece sau sapte jucatori, in care se arunca mingea cu mana si se cauta a o introduce in poarta echipei adverse. [Pron. si hend-bol. / < engl. hand-ball, cf. hand – mana, ball – minge].

CENTRA vb. I. tr. 1. A aseza, a fixa in (pe) centru sau intr-o pozitie corecta (o piesa). 2. (Fig.) A indrepta (o actiune) catre un anumit scop. 3. A trimite mingea la centru sau langa poarta echipei adverse (la fotbal si la rugbi). [< fr. centrer].

HOCHEI s.n. Joc pe iarba sau pe gheata care se disputa dupa reguli asemanatoare cu cele ale jocului de fotbal, jucatorii urmarind sa introduca in poarta echipei adverse o minge mica de piele, respectiv un disc mic, cu ajutorul unei crose. [< engl., fr. hockey].

porcareala², porcareli, s.f. (reg.; la unele jocuri cu mingea) prindere a mingii aruncata de membrii echipei adverse si aruncarea ei dupa acestia; porcarie, porcarit.

porcari², porcaresc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a avea rolul de porcar (de prinzator si aruncator al mingii in membrii echipei adverse).

porcarie², s.f. (reg.; in unele jocuri cu mingea) rol de porcar (de prinzator al mingii de la jucatorii echipei adverse si apoi de tintire a acestora cu mingea).

porcarit², porcarituri, s.n. (reg.; la unele jocuri cu mingea) prinderea mingii aruncata de membrii echipei adverse si apoi lovirea acestora cu mingea.

BASCHET I. s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 5 jucatori, in care mingea se arunca intr-un cos fixat de un stalp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. incaltaminte de sport asemanatoare unor ghete de panza cu talpa groasa. (< engl., fr. basket)

OFENSIV, -A I. adj. care ataca; cu caracter de ofensiva (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. forma principala a actiunilor de lupta, inaintarea catre obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; in jocurile cu mingea) atac sustinut al unei echipe impotriva echipei adverse. 2. (fig.) actiune puternica ce urmareste a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)

BASCHET (BASCHETBAL) (‹ engl., fr.) s. n., s. m. 1. s. n. Joc sportiv inventat de James Naismith (1891). Se disputa intre doua echipe formate din cite cinci jucatori, in care fiecare component incearca sa introduca mingea in cosul echipei adverse. Partida se desfasoara in doua reprize a cite 20 minute de joc efectiv, pe un teren dreptunghiular, avind la capete panouri cu cosuri, la inaltimea de c. 3m. 2. s. m. (Mai ales la pl.) Ghete pentru sport care fac parte din echipamentul baschetbalistului.

PRESING ~uri n. 1)(in jocurile sportive cu mingea) Tactica defensiva prin care fiecare membru al unei echipe trebuie sa supravegheze un jucator advers, neutralizandu-l in permanenta. 2) Presiune exercitata asupra adversarului. /<engl. pressing

CRICHET s. n. joc sportiv intre doua echipe a cate 11 jucatori (unul portar), fiecare echipa cautand sa introduca mingea in poarta adversa (ghiset), lovind-o cu un baston special de lemn. (< engl., fr. cricket)

HOCHEI s. n. joc sportiv pe iarba sau pe gheata, care se disputa intre doua echipe, jucatorii cautand sa introduca in poarta adversa o minge mica din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose. (< engl., fr. hockey)

MOTOBAL s. n. joc sportiv intre doua echipe, pe motociclete, care urmaresc sa introduca mingea in poarta adversa. (< fr. motoball)

MOTOBAL s.n. Joc sportiv pe echipe, in care mingea este lovita de pe motocicleta sau cu motocicleta si introdusa in poarta adversa. [Cf. fr. moto(cyclette), engl. ball – minge].

FOTBAL s. n. joc sportiv intre doua echipe de cate 11 jucatori, care cauta sa introduca mingea, jucata doar cu piciorul si capul, in poarta adversa. (< engl., fr. football)

HANDBAL s. n. joc sportiv intre echipe a cate 7 (sau 1¹) jucatori, in care se arunca mingea cu mana, cautand a o introduce in poarta adversa. (< germ. Handball, fr., engl. handball)