PLECAT, -A, plecati, -te, adj. 1. Indreptat in jos sau intr-o parte; incovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lasat intr-o parte; inclinat, povarnit. 2. Supus, ascultator; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; fig. dus pe ganduri. – V. pleca.

ABSENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care lipseste. 2) fig. Care este dus pe ganduri; distrat. Privire ~ta. /<fr. absent, lat. absens, ~ntis

infiptat, -a, adj. (reg.) dus pe ganduri, foarte serios.

DUS², -A, dusi, -se, adj. 1. Plecat (fara a se mai intoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adanc. ♦ (Despre unitati de timp si despre actiuni) Trecut, disparut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adancit in orbite (de oboseala, boala, suparare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, ingandurat. ◊ Loc. adv. si adj. dus pe ganduri = ingandurat. – V. duce.

TRANSPORTAT, -A, transportati, -te, adj. Stapanit de un entuziasm, de o placere fara margini. ♦ dus pe ganduri, absent. – V. transporta.

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

TRANSPORTAT, -A adj. Stapanit de emotie, incantat peste masura. ♦ dus pe ganduri, absent. // s.n. Transportare. [< transporta].

DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gandurile, actiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Actiune de lupta astfel dusa incat sa-l induca in eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. 2. Actiune politica intreprinsa cu scopul de a distrage atentia de la problemele reale ale vietii publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.

SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.

A MEDITA ~ez 1. intranz. A gandi mult si profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) inv. A supune unui examen amanuntit (pentru a cunoaste mai bine); a analiza atent si sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) inv. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a tese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-si reprezenta in minte; a pregati indelung in gand; a plasmui; a urzi; a plamadi. 4) (elevi, studenti etc.) A face sa capete cunostinte intr-un domeniu oarecare (in mod particular). /<fr. mediter

SFAT s. 1. indemn, indrumare, invatatura, povata, povatuire, vorba, (pop.) invat, (inv.) consiliu, cuget, dascalie, gand, povatuiala, povatuitura, sfatuiala, sfatuire, socoteala. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (inv.) scaun, tanaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; in Roma antica) sfatul batranilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primarie, (inv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinta.)