ALEAN, aleanuri, s. n. 1. (Pop.) Suferinta, durere sufleteasca (din cauza unei dorinte neimplinite). 2. Sentiment de duiosie; melancolie, dor. 3. Dusmanie, vrajmasie, pica. [Pr.: a-lean] – Din magh. ellen „contra”.

BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, de jale, de tristete, de parere de rau. 2. Suparare, necaz, ciuda. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu banat= (ca formula de politete) a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros, imputare. – Din magh. banat.

INDURERA, indurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufleteasca; a intrista, a amari, a mahni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizica. – In + durere (dupa fr. endolorir).

INDURERAT, -A, indurerati, -te, adj. Care incearca, suporta o mare durere sufleteasca; trist, amarat. ♦ Care exprima durere, mahnire. – V. indurera.

USTURATOR, -OARE, usturatori, -oare, adj. Care ustura, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoaca o durere sufleteasca, o jignire; taios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ator.

USURA, usurez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A reduce sau a scadea din greutate. 2. Fig. A(-si) alina, a(-si) potoli o suferinta fizica sau morala. ♦ A (se) destainui pentru a-si alina o durere sufleteasca. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slabi, a se ameliora. ♦ Tranz. A inlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a iesi de sub apasarea unui lucru greu; a (se) despovara. ◊ Expr. (Fam.) A (se) usura de bani = a face sa cheltuiasca sau a cheltui o mare suma de bani sau toti banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din usor².

MAHNI, mahnesc, vb. IV. Tranz. si refl. A cauza sau a simti o (usoara) durere sufleteasca; a (se) intrista, a (se) amari, a (se) supara. – Et. nec.

OBIDA, obide, s. f. 1. (Pop.) Intristare adanca, durere sufleteasca; mahnire, amaraciune, jale; necaz; ciuda, manie. 2. (Inv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insulta, umilire. – Din sl. obida.

ZGANDARI, zgandaresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pamant, gunoi, paie, etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2. (Focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a rascoli; a scormoni; a zadari. 3. (Rani, bube) A irita prin rupere sau scarpinare. 4. (Fig.; Sentimente, amintiri, etc.) A readuce in memorie (producand durere sufleteasca); a scormoni; a rascoli. 5. (Fig.; Fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata. (Et. nec.)

SUPLICIU, suplicii, s. n. Tortura, cazna, chin fizic. ♦ Fig. Suferinta morala, durere sufleteasca mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.

ALEAN ~uri n. 1) Suferinta, durere sufleteasca; amar; durere. 2) Sentiment de melancolie produs de dorinta de a revedea pe cineva sau ceva drag; nostalgie; dor. [Sil. -lean] /<ung. ellen

BAIERA baieri f. Sfoara sau curea prinsa la un obiect pentru a-l putea transporta, atarna sau lega. ◊ A i se rupe (cuiva) baierile inimii a avea o mare durere sufleteasca. A ofta din baierile inimii a ofta foarte tare, adanc. A strange baierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. baierii; Sil. ba-ie-; Pl. si baiere] /<lat. bajulus, bajula

A SE CONSOLA ma ~ez intranz. A-si alina o durere sufleteasca; a se mangaia sufleteste. /<fr. se consoler, lat. consolari

A INDURERA ~ez tranz. (persoane) A face sa fie cuprins de durere sufleteasca; a mahni adanc. /in + durere

JALE¹ f. Stare sufleteasca apasatoare cauzata de o pierdere irecuperabila, de o situatie disperata etc.; durere sufleteasca adanca; jelanie. Cantec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. zali

JELANIE ~i f. Stare sufleteasca apasatoare cauzata de o pierdere irecuperabila, de o situatie disperata etc.; durere sufleteasca adanca; jale [ G. D. jelaniei; Sil. -ni-e] /<sl. zelanije

LOVITURA ~i f. 1) Atingere brusca si puternica; izbitura. ◊ ~ de gratie lovitura care rapune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitura. 3) fig. Suferinta morala; durere sufleteasca; necaz. ~ile sortii. 4) Atac indraznet efectuat prin surprindere. ◊ A da ~a a realiza pe neasteptate ceva foarte important. ~ de stat preluare a puterii intr-un stat prin rasturnarea violenta a conducerii vechi. ~ de trasnet fapt, eveniment neasteptat. ~ de teatru actiune brusca, efectuata cu scopul de a impresiona puternic. 5): ~ de pedeapsa sanctiune data de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constand dintr-o lovitura executata de echipa adversa. [G.-D. loviturii] /a lovi + suf. ~tura

A SE MAHNI ma ~esc intranz. (despre persoane) A deveni trist; a simti o durere sufleteasca; a se amari; a se intrista; a se scarbi. /Orig. nec.

A RASCOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A intoarce in dezordine cautand; a ravasi. 2) (focul, jaraticul) A amesteca facand sa arda mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (cautand ceva si patrunzand in adancime). 5) A pune in miscare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emotii puternice; a tulbura; a ravasi. 7) rar A face sa se revolte. /<sl. rascoliti

A SCOCIORI ~asc 1. intranz. A rascoli peste tot, cautand cu ravna; a cotrobai; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a rascoli; a scormoni. 2) A scobi patrunzand in adanc; a scormoni. ~ cu cutitul in trunchi. ◊ ~ cu privirea a scruta. /Orig. nec.

A SCORMONI ~esc 1. tranz. 1) (pamant, paie, gunoi etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scurma. 2) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a rascoli. 3) A scobi patrunzand in adanc; a scociori. ~ o rana. 4) (focul, jaraticul) A amesteca cu ceva, facand sa arda mai tare; a rascoli. 2. intranz. A rascoli peste tot, cautand cu ravna; a cotrobai; a scociori; a scotoci. /Orig. nec.

A SFASIA sfasii tranz. 1) A rupe in bucati (cu mainile, cu dintii, cu coltii, cu ghearele etc.); a sfartica. 2) fig. A supune unor suferinte morale; a mahni adanc; a indurera. ◊ ~ cuiva inima a pricinui cuiva o durere sufleteasca. 3) rar A ataca vehement cu vorba; a defaima. [Sil. -si-a] /<lat. exfasciare

A USTURA pers 3 ustura tranz. 1) (in constructii cu sens pasiv) A supune unei senzatii dureroase (prin urzicare, intepare, arsura etc.). Il ustura limba. 2) (fiinte) A face sa sufere, provocand dureri fizice sau morale. ◊ ~ (pe cineva) inima (sau la inima) a simti o extraordinara durere sufleteasca. /<lat. ustulare

A ZGANDARI ~esc tranz. 1) (pamant, gunoi, paie etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a rascoli; a scormoni; a zadari. 3) (rani, bube) A irita prin rupere sau scarpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce in memorie (producand durere sufleteasca); a scormoni; a rascoli. 5) fig. (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata. /Orig. nec.

pas, pasuri, s.n. (reg.) 1. greutate pentru apasat branza sau varza din putina. 2. durere sufleteasca, suferinta, chin; necaz, suparare, nemultumire; grija, imprejurare dificila, impas. 3. boala; astma.

BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, tristete, jale; parere de rau. Cu ochii plini De lacrimi si banat (COSBUC). 2. Suparare, necaz, ciuda. Nu stiu ce-i cu tine, Ca tot porti banat (COSBUC). ◊ Expr. (Ca formula de politete) A nu-i fi cuiva cu banat = a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros; mustrare. Poate ca nu veti aduce banat... profesorului (CREANGA). 4. Banuiala. – Magh. banat.

PAS, pasuri, s. n. durere (sufleteasca) greu de suportat; suferinta, chin; necaz, suparare; grija; imprejurare dificila, impas. *. Loc. adv. Fara pas = nepasator; indiferent. – Lat. pensum.

A SE CICATRIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre rani) A se strange la loc, formand o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufletesti) A inceta sa se mai manifesteze. /<fr. se cicatriser, lat. cicatrizare

NEMANGAIAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la mangaiat) 1) (despre persoane) Care este coplesit de durere; care nu-si gaseste alinare. 3) (despre dureri sufletesti) Care nu poate fi potolit, alinat. /ne- + mangaiat

PAS ~uri n. durere sufleteasca apasatoare. ◊ Fara ~ fara griji; nepasator; indiferent. /<lat. pensum

A ZDROBI ~esc tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface in bucati prin presare, lovire etc.; a sfarama; a zdrumica. 2) (fructe, legume) A face sa-si piarda forma (prin frecare, strangere etc.); a strivi; a turti; a chiflici; a zdrumica. 3) (fiinte) A face sa nu mai existe; a omori prin mijloace violente; a zdrumica; a distruge; a nimici; a prapadi. 4) fig. (persoane) A distruge producand dureri sufletesti. /<sl. sudrobiti

AOLEU interj. Exclamatie care exprima diverse stari sufletesti: durere, spaima, dor etc. [Var.: aleu, aoleo, auleu, oleo, oleoleo interj.]

aht n., pl. uri. (d. ah interj. ca si oft d. of. Cp. cu vgr. ahthos, tristeta). Iron. Tristeta, dor, suferinta sufleteasca: cite ahturi am si eu! Oftat, suspin: a scoate, a trage ahturi.

CERCA, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A intreba, a se informa. 2. Tranz. si refl. (Pop.) A se stradui, a se sili; a cauta sa... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.

durere ~i f. Suferinta fizica sau morala intensa; chin. ~ de cap. ~ sufleteasca. /v. a durea

CERCA, cerc, vb. I. (Adesea in concurenta cu incerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. si refl. A se stradui, a se sili, a cauta sa... Biata fata... se cerca sa zica si ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. Cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMINESCU). 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. Mai mult de opt zile cercara tara (BALCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici carciumaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des (CREANGA). 7. Intranz. A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.

DOR, doruri, s. n. 1. Dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; patimas. 2. Stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dorinta. 3. Suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). 4. (Pop.) durere fizica. Dor de dinti. 5. Pofta, gust (de a manca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau capsunilor) mananci si frunzele. 6. Atractie e*****a. 7. (Pop.; in loc. adv.) In dorul lelii = fara tinta hotarata, fara rost, la intamplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

OPRESIUNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, impilare. 2. (Inv.) Greutate in respiratie (insotita de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresiune sufleteasca, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (inv.) opresie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.

RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.

PACIFICA, pacific, vb. I. Tranz. 1. A face sa inceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capat unui conflict, unor certuri, neintelegeri etc.; a inlatura, a aplana. 2. (Rar) A restabili linistea sufleteasca, a aduce impacarea; a atenua durerea fizica; a linisti, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare.

A PLANGE plang 1. intranz. 1) A varsa lacrimi scotand sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufletesti). ~ de ciuda. ◊ A-i ~ cuiva de mila a-i parea rau cuiva de cineva care se afla intr-o stare penibila. 2) fig. (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tanguioase, pline de jale; a se tangui; a suspina. Vantul plange. 2. tranz. 1) (persoane sau situatii) A regreta cu indurerare (varsand lacrimi); a jeli; a deplange; a tangui. ◊ A-si ~ pacatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu mila compatimind; a deplora; a caina; a deplange. /<lat. plangere

DORINTA, dorinte, s. f. 1. Stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dor, aspiratie. ♦ Ceea ce constituie nazuinta, aspiratia cuiva. 2. Pofta, gust (de a manca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atractie e*****a. [Pl. si: dorinti] – Dori + suf. -inta.

OPRESIUNE ~i f. 1) Ansamblu de actiuni care oprima omul; asuprire; impilare. 2) Greutate in respiratie (insotita de dureri petorale). 3) fig. Tulburare psihica insotita de indispozitie si de depresiune sufleteasca. [Sil. -pre-si-u-] /<fr. oppression, lat. oppressio, ~onis

GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.