CURS¹ ~uri n. 1) Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei. 2) Intindere a unei ape de la izvoare pana la varsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durata de timp. ◊ In ~ de... in timp de... 4) Desfasurare a unui eveniment. In ~ul pregatirilor... ◊ Lucrari in ~ lucrari care se infaptuiesc. A da ~ unei cereri a inainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Pretul care se stabileste la bursa (pentru valuta, hartii de valoare, polite etc.). 6) fin. Pretul unei unitati banesti straine, exprimat in unitati banesti nationale. /<lat. cursus, fr. cours

PENSIE s. f. suma de bani care se acorda (lunar) celor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau pentru invaliditate, precum si urmasilor acestora, in cazurile prevazute de lege. ♦ ~ alimentara (sau de intretinere) = suma de bani, lunara, pe care o persoana trebuie sa o plateasca altei persoane in cuantumul si pe durata de timp stabilita de o instanta judecatoreasca. (< rus. pensiia)

PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)

STALIE s. f. (mar.) durata de timp convenita pentru incarcarea-descarcarea unei nave comerciale. (< it. stallia)

TIME-SHEET TAIM-SIT/ s. n. document care stabileste durata de timp folosit efectiv pentru incarcarea-descarcarea unei nave. (< engl. time-sheet)

INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.

VELEAT, (rar) veleaturi, s. n. (Inv. si pop.) 1. timp fixat, hotarat pentru realizarea a ceva; data, termen; p. ext. an. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul. 2. durata a vietii, trai. ♦ (In constructie cu verbele „a veni”, „a sosi”) Sfarsitul vietii; moartea. [Var.: valeat s. n.] – Din sl. vuleto „in anul...”.

LUNGIME, lungimi, s. f. 1. Marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.

ETERNITATE s. f. Faptul de a fi etern (1); existenta infinita in timp; durata nelimitata, vesnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioada foarte lunga. – Din fr. eternite, lat. aeternitas, -atis.

LUNGIME ~i f. 1) Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ~ea coridorului. ◊ ~ de unda distanta dintre doua puncte succesive ale unei unde aflate in aceeasi faza de oscilatie. 2) Interval mare de timp; durata. [G.-D. lungimii] /lung + suf. ~ime

MULT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care este in cantitate mare. 2) Care este de lunga durata. ~ timp. /<lat. multus

cursoare, cursori, s.f. (inv.) 1. curent, curs, flux; forta. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureala. 4. dezvoltare, evolutie. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.

cursura s.f. (inv.) 1. curgerea apei, curs, curent, cursoare. 2. scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureala. 4. coltuc de paine. 5. durata timpului, trecerea acestuia, cursul vremii.

papriste, papristi, s.f. (inv.) 1. unitate de masura pentru lungimi, egala cu 200 de metri. 2. perioada de timp; durata.

RESURSA, resurse, s. f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. ◊ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au varsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor in varsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate intr-o ramura a economiei. 2. durata de timp in ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii generale sau intre doua revizii. – Din fr. ressource.

NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.

STADIAL, -A, stadiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se dezvolta in etape, in faze. 2. Adj. (Biol.) Care se refera la stadiile de dezvoltare a organismelor. 3. S. n. (Geol.) Interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand, datorita unei scaderi mai accentuate a temperaturii medii anuale, s-a manifestat o extindere maxima a ghetarilor. [Pr.: -di-al] – Din germ. stadial, lat. stadialis.

ETATE f. durata de timp socotit de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; varsta. ◊ In ~ in varsta; batran. [G.-D. etatii] /<lat. aetas, ~atis

HALTA ~e f. 1) Statie mica de cale ferata; gara mica. 2) Oprire de scurta durata in timpul unui drum; popas. /<germ. Halte[stelle]

IZOCRON ~a (~i, ~e) (despre doua sau mai multe procese fizice sau chimice) Care se repeta la acelasi interval de timp; cu durata egala. [Sil. -zo-cron] /<fr. isochrone

INTINSOARE ~ori f. rar1) v. A INTINDE si A SE INTINDE. ◊ Intr-o ~ a) fara incetare; intruna; b) repede. 2) rar timp neintrerupt; durata continua. /intins + suf. ~oare

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

RABINAT n. 1) Functie de rabin. 2) durata de timp in care un rabin isi exercita functia. /<fr. rabbinat, germ. Rabbinat

STARETIE ~i f. 1) Functie de staret (sau stareta). 2) durata de timp in care un staret isi exercita functia; egumenie. 3) Sediu al staretului sau al staretei unei manastiri; egumenie. [G.-D. staretiei] /staret + suf. ~ei

VARSTA¹ ~e f. 1) durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

VECHIME f. 1) Stare a ceea ce este vechi, ce exista de demult. 2) pop. durata de timp in care se desfasoara activitatea unei persoane intr-un anumit domeniu. ~ in munca. 3) Trecut indepartat. ◊ Din ~ de demult; de pe vremuri. In ~ pe vremuri; in antichitate. [G.-D. vechimii] /vechi + suf. ~ime

STADIAL, -A adj. 1. Care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. Referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. // s.n. Interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. [Pron. -di-al. / < germ. stadial, cf. lat. stadialis].

LETARGIE s. f. 1. stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. (< fr. lethargie, lat. lethargia)

STADIAL, -A I. adj. 1. care creste, care se desfasoara in stadii, in etape. 2. referitor la stadiile de dezvoltare a organismelor. II. s. n. interval de scurta durata in timpul unei glaciatii, cand ghetarii au cunoscut o extindere maxima. (< germ. stadial, lat. stadialis)

RAStimp, rastimpuri, s. n. durata (limitata) de timp; interval intre doua perioade sau intre doua momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. In rastimpuri sau din rastimp in rastimp = din cand in cand, cateodata, uneori. Intr-un rastimp = de la o vreme, la un moment dat. In rastimp = intre timp. – Din sl. rastonpu (dupa timp).

PERMISIE, permisii, s. f. Invoire (acordata in special militarilor) de a parasi serviciul pe o durata scurta de timp. – Din fr. permission, lat. permissio.

BAC interj. Exprima zgomotul produs de o lovitura sau o cazatura. Forma expresiva, bazata pe consonanta tipica cu scopul evocarii zgomotului unei lovituri sau cazaturi, cf. boc, cioc¹, hac, tac, tic¹, toc¹. Intentia imitativa reproduce trei posibilitati ale zgomotului: 1. O singura lovitura, bac. 2. Ritmul binar, care indica o miscare in doi timpi, cu implicarea duratei, baltac. 3. Ritmul ternar sau intrerupt, care pare sa includa intentii secundare, de opozitie fata de miscare si de cadere definitiva, baldabac. – Varianta: baca

CURS¹, cursuri, s. n. I. 1. Miscare a unei ape curgatoare in directia pantei; p. ext. albia, intinderea sau directia unei ape curgatoare. 2. (Inv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durata, interval (de timp). ◊ Loc. prep. In cursul... = in timpul cat dureaza ceva. In curs de... = in timp de... 2. Desfasurare, mers, directie a unor evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua in considerare, a rezolva o cerere. III. Pret sau cost, la un moment dat, al unei hartii de valoare in raport cu alta hartie de valoare. ◊ Cursul actiunilor = pretul la care se vand si se cumpara actiunile la un moment dat. Cursul bursei = pretul la care este cotata la un moment dat, la bursa, o hartie de valoare, o valuta straina etc. ♦ Putere de circulatie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri dupa fr. cours).

DECURS n. : In ~ de (sau in ~ul a ...) in timp de ...; pe durata ...; in rastimp ... /v. a decurge

DISTRACTIE ~i f. 1) Lipsa de atentie (obisnuita sau momentana); neatentie. 2) Petrecere placuta a timpului (de scurta durata); divertisment; amuzament; agrement. [Art. distractia; G.-D. distractiei; Sil. -ti-e] /<fr. distraction, lat. distractio

DIVERTISMENT ~e n. 1) Petrecere placuta a timpului (de scurta durata); distractie; amuzament; agrement. 2) Compozitie muzicala instrumentala cu caracter distractiv. 3) Suita muzicala, alcatuita dintr-o serie de bucati muzicale cu caracter distractiv si variat. /<fr. divertissement

NESFARSIT² ~uri n. 1) Intindere fara margini; spatiu nemarginit. 2) durata nelimi-tata de timp; existenta infinita; vesnicie; eternitate. /ne- + sfarsit

PARCURS ~uri n. 1) v. A PARCURGE. 2) Cale care trebuie strabatuta pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ◊ Pe (tot) ~(ul) in (tot) timpul cat a durat ceva. /<fr. parcours

PRELUNG ~ga (~gi, ~ge) 1) Care este alungit; lunguiet. 2) Care tine mult timp; de lunga durata. /<lat. pralongus

VESNICIE ~i f. 1) Fiintare fara sfarsit; vecie; eternitate. 2) Caracter vesnic. 3) Peri-oada de timp foarte lunga. 4) durata care are un inceput, dar nu are sfarsit. [G.-D. vesniciei] /vesnic + suf. ~ie

VOLANT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care se deplaseaza dintr-un loc in altul (in functie de necesitati); caracterizat prin mobilitate. Echipa ~ta. ◊ Biblioteca ~ta fond de carti al unei biblioteci pus temporar la dispozitia unei institutii. 2) Care dureaza putin timp; de scurta durata. ◊ (Adunare) ~ta adunare de lucru pentru solutionarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se incadreaza intr-un intreg; detasat de intreg. ◊ Foaie ~ta a) apel cu continut politic urmarind scopuri de agitatie; proclamatie; b) foaie detasabila dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant

COMPUTARE s.f. Actiunea de a computa si rezultatul ei. ♦ Computarea preventiei = scaderea din totalul timpului de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului cat a durat detinerea sau arestarea preventiva. [< computa].

scurtator, scurtatoare, adj. (inv.) care determina reducerea unui interval, a unei unitati de timp, a unei durate; care scurteaza viata.

IZOCRON, -A I. adj. care se repeta identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care uneste punctele egal departate in timp de un punct dat. (< fr. isochrone)

ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

ETERNITATE f. 1) Caracter etern; vesnicie; vecie. 2) Perioada de timp, de foarte lunga durata. [G.-D. eternitatii] /<fr. eternite, lat. aeternitas, ~atis

PEREN ~a (~i, ~e) 1) (despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani, avand radacina persistenta; cu capacitatea de a trai si de a rodi mai multi ani de-a randul; vivace. 2) fig. Care dureaza un timp indelungat; de lunga durata; persistent; dainuitor. /<lat. perennis, fr. perenne

PIC² ~uri n. 1) Particica globulara de lichid; strop; picatura. 2) Cantitate foarte mica din ceva; faramitura; picatura; strop; dram. ~ de faina. 3) durata foarte scurta. ~ de timp. /Onomat.

SECUNDA, secunde, s. f. 1. Unitate de masura a timpului egala cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipa, moment. 2. (Muz.) Intervalul dintre doua sunete ale gamei aflate pe doua trepte alaturate. – Din fr. seconde.

durata, durate, s. f. Interval de timp in care se petrece, se desfasoara o actiune; timpul cat dureaza ceva. ♦ Spec. timpul cat tine intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat intre doua evenimente succesive si de aceeasi natura. durata recreatiei. – Dupa fr. duree. Cf. it. durata.

RAMAZAN s. n. 1. A noua luna a anului musulman; postul cel mare, cu o durata de o luna, in timpul caruia musulmanii postesc de la rasaritul pana la apusul Soarelui; p. gener. post. 2. (Fam.) Stomac. ◊ Expr. A-l taia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame. – Din tc. ramazan.

RUT s. n. Stare fiziologica la animale, corespunzatoare perioadei de activitate s*****a, de durata si periodicitate variabila, in timpul careia se petrec unele transformari ale aparatului genital. – Din fr. rut.

R***T s. v. durata, interval, intindere, perioada, rastimp, timp.

durata ~e f. 1) Interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; marime. 2) muz. timpul cat tine executarea unei note muzicale. /<fr. duree

PUTIN² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu mult) Care este in cantitate sau in numar mic; care nu este indeajuns; insuficient. ~i cercetatori. ~a umezeala. ◊ ~ la minte cam prost; prostut. ~ la simtire nesimtitor. 2) (in opozitie cu mare) Care este de dimensiuni, proportii sau volum redus. ~ pamant. 3) (despre timp) Care este de scurta durata. /<lat. putinus

PESMET, pesmeti, s.m. 1. (La sg.) Paine uscata sau prajita, pisata sau macinata marunt, utilizata variat in bucatarie. 2. (In special la plural) Felii de paine alba, prajite sau uscate pentru a deveni crocante si conservabile de lunga durata, utilizate pe vremuri in timpul calatoriilor; in prezent se fabrica pesmeti speciali, dulci sau sarati, cu diverse arome, fiind consumati ca biscuitii crocanti (engl. crackers).

IZOCRON, -A adj. (Despre fenomene) Care se repeta la intervale de timp egale, care are o durata egala cu un altul. // s.f. izocrona – linie care uneste punctele egal departate in timp de un punct dat. [Var. isocron, -a adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp].

durata s.f. Perioada de timp in care are loc, se desfasoara ceva; interval de timp cat dureaza ceva. ♦ timp cat dureaza intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. duree].

MOMENT s.n. 1. Clipa, secunda, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurta durata; efemer; moment muzical = piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ♦ Situatie in timp a unui fapt, a unei intamplari etc. ♦ Schita restransa la maximum, cultivata la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. Ocazie, circumstanta (prielnica). 3. Marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. [Cf. fr. moment, lat. momentum].

CRONOPROFESIOGRAMA s. f. inregistrare grafica in timpul unei activitati, cu determinarea duratei fiecarei operatii componente. (< crono- + profesiograma)

durata s. f. 1. interval de timp in care are loc, se desfasoara ceva; timpul cat dureaza ceva. 2. (muz.) timpul afectat unei note sau pauze. (dupa fr. duree, it. durata)

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

MOMENTAN, -A, momentani, -e, adj. 1. Care dureaza un moment sau putin timp; temporar, trecator. ♦ (Gram.; despre verbe si timpuri verbale) Care exprima actiuni de durata scurta. 2. Care este din momentul de fata; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecat; in clipa de fata. [Var.: momentaneu, -ee adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan.

INTERVAL s. 1. v. perioada. 2. v. curs. 3. bucata, rastimp. (A trecut un bun ~ de timp de cand...) 4. v. rastimp. 5. v. durata. 6. v. termen. 7. v. distanta. 8. bucata, distanta, (reg.) postata. (A parcurs un bun ~ din drum.)

CRONIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care dureaza de mult timp; cu evolutie lenta si de durata. 2) fig. Care se prelungeste multa vreme; de lunga durata. /<fr. chronique

FOAMETE f. 1) Lipsa mare si de lunga durata de produse alimentare. 2) Perioada de timp cand au avut loc asemenea lipsuri. Pe timpul ~i. 3) fig. fam. Persoana careia mereu ii este foame. [Sil. foa-me-] /<lat. fames, ~itis

MAREGRAFIC, -A adj. Referitor la maree. ◊ Zi maregrafica = intervalul de timp (24 de ore si 50 de minute, durata zilei lunare), in care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. [Cf. fr. maregraphique].

MAREGRAFIC, -A adj. referitor la maree. ♦ zi ~a = intervalul de timp (2⁴ de ore si 5⁰ de minute, durata zilei lunare), in care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. (< fr. maregraphique)

MOMENT s. n. 1. interval scurt de timp; clipa, secunda. ♦ de ~ = de scurta durata; efemer; ~ muzical = mica piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ◊ perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. (art.) ocazie. 3. schita restransa la maximum, care cuprinde un instantaneu din viata cotidiana. 4. marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

CLONIC, -A (‹ fr.; {s} gr. klonos „agitatie”) adj. Contractie c. = forma de contractie musculara involuntara de scurta durata, repetata la scurte intervale de timp. ◊ Faza c. (a unei crize convulsive) = contractie musculara involuntara prelungita, intrerupta in mod intermitent.

INTERSTADIAL, -A, interstadiale, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Interval de clima mai calda de durata relativa in cadrul unei glaciatii, in timpul regresiunii ghetarilor; interstadiu. 2. Adj. Referitor la interstadial (1). [Pr.: -di-al] – Din germ. Interstadial, engl. interstadial.

TEMPORAR, -A, temporari, -e, adj. Care e de scurta durata, care nu dureaza decat un anumit timp; vremelnic, trecator, provizoriu. ◊ Care exercita o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.

FULGERARE ~ari f. 1) v. A FULGERA. 2) v. FULGER. 3) fig. Lumina de scurta durata (ca un fulger). 4) fig. Interval de timp foarte scurt; clipa. 5) pop. Senzatie dureroasa, violenta, dar scurta. /v. a fulgera

SCURTAT, -A, scurtati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care este redus din lungime sau din inaltime. 2. (Despre timp sau actiuni durative) Care este redus ca durata. – V. scurta.

PERIOADA s. 1. epoca, interval, ragaz, rastimp, spatiu, timp, vreme, (pop.) raspas, soroc, (inv. si reg.) seama, (inv.) zastimp, (grecism inv.) protesmie. (In acea ~ agitata ...) 2. v. era. 3. v. ani. 4. v. rastimp. 5. v. durata. 6. v. termen. 7. (FIZ.) perioada de injumatatire v. timp de injumatatire.

BURNITOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre timp) Care se caracterizeaza prin burnita (de lunga durata). /burnita + suf. ~os

MARIME ~i f. 1) Valoarea dimensionala a unui obiect; ceea ce se poate masura sau calcula. ~ea casei. ~ naturala. 2) Interval de timp in care se petrece sau dureaza ceva; durata. 3) Dimensiunile dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte sau de incaltaminte. 4) Ceea ce impresioneaza, trezind respect si admiratie. 5) Loc de frunte intr-o ierarhie. 6) inv. Larghete sufleteasca; generozitate; marinimie. 7): ~ stelara intensitatea stralucirii unui astru. [G.-D. marimii] /mare + suf. ~ime

SCOLARITATE f. 1) rar Stare de scolar. 2) durata prescrisa reglementar pentru studiile scolare. 3) Perioada de timp cat cineva este scolar. /<fr. scolarite

timp¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

IMPERFECT, -A adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesavarsit. ◊ (Gram.) timp imperfect (si s.n.) = timp verbal care arata o actiune neterminata, de durata. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].

MOMENTAN, -A adj. 1. de o clipa; de moment, trecator. ◊ (despre verbe si timpuri verbale) care exprima o actiune de scurta durata. ◊ (adv.) numaidecat, imediat. 2. actual, de fata. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentane, germ. momentan)

RAStimp s. 1. v. perioada. 2. v. timp. 3. v. curs. 4. v. interval. 5. ceas, interval, ora, perioada, timp. (A asteptat un ~ bun pana sa vina.) 6. v. durata.

ETERNITATE, (rar) eternitati, s. f. Faptul de a fi etern; existenta infinita in timp, constituind una dintre proprietatile de baza ale materiei; durata nelimitata, vesnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioada foarte lunga. – Fr. eternite, (lat. lit. aeternitas, -atis).

FORTAREATA, fortarete, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic intarit, pregatit pentru aparare de lunga durata in caz de asediu. ◊ Fortareata zburatoare = denumire data in timpul celui de al doilea razboi mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – Dupa fr. forteresse.

RASUFLET ~e n. Interval scurt de timp intre doua faze ale unei activitati; intrerupere de scurta durata; scurt ragaz. /a (se) rasufla + suf. ~et

COMPUTARE s. f. actiunea de a computa. ◊ (jur.) -ea preventiei = scaderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului retinerii sau al arestarii preventive. (<computa)

MINUT ~e n. 1) Interval de timp egal cu a saizecea parte dintr-o ora. 2) Rastimp de durata foarte mica; clipa; moment; clipita; secunda. 3) mat. Unitate de masura pentru unghiuri egala cu a saizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mancare (frugala) pregatita pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute

SOMN¹ ~uri n. 1) Stare fiziologica normala de repaus, care este necesara fiintelor pentru reinnoirea fortelor vitale. ~ adanc. ◊ ~ letargic stare patologica manifestata printr-un somn de durata foarte lunga. ~ hibernal stare de amorteala a unor animale in timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ◊ ~ usor formula adresata cuiva inainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a atipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus

CRONAXIE s.f. timpul fiziologic caracteristic de e************e a fiecarui organ sau tesut; (spec.) durata minima de actiune a unui curent electric, necesar ca substratul e*****t sa atinga pragul de raspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare].

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

CRONAXIE s. f. timpul fiziologic caracteristic de e************e a fiecarui organ sau tesut; (spec.) durata minima de actiune a unui curent electric, necesar pentru ca substratul e*****t sa atinga pragul de raspuns. (< fr. chronaxie)

IMPERFECT, -A I. adj. (si adv.) care nu este perfect; nedesavarsit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arata o actiune neterminata, de durata. (< lat. imperfectus, dupa fr. imparfait)

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

timp s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (In acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatire = perioada de injumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)

DECURS s. n. (Cu referire la o perioada de timp, in loc. prep.) In decurs de... sau in decursul... = in curgerea..., pe durata..., in desfasurarea... – V. decurge.

durata s. 1. intindere, lungime, marime. (~ unei zile de vara.) 2. interval, intindere, perioada, rastimp, timp, (reg.) r***t. (Pe toata ~ examenului.)

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

PAUZA s. f. 1. intrerupere momentana a unei actiuni. ◊ reactie (2). ◊ antract. 2. semn conventional care indica o intrerupere pe o durata determinata a frazei muzicale. 3. semn de punctuatie (-) pentru a arata o oprire in lectura. 4. timpul de oprire cerut de respiratie la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

VECIE ~i f. 1) durata avand un inceput, dar neavand sfarsit; vesnicie; eternitate. ◊ Pe ~ pe veci; pentru totdeauna. 2) Perioada de timp foarte lunga. [G.-D. veciei] /veac + suf. ~ie

CRONIC, -A adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evolutie lenta, de durata. ♦ (Fig.) Care se prelungeste multa vreme, invechit, greu de inlaturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

SUT¹, suturi, s. n. durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori intr-o mina; schimb; norma a unui miner in timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

EMIGRATIE ~i f. 1) Situatie a celui ce emigreaza. 2) durata situatiei de emigrant. 3) Totalitate a persoanelor emigrate dintr-o tara in alta intr-o anumita perioada de timp. [G.-D. emigratiei; Sil. -mi-gra-ti-e] /<fr. emigration, lat. emigratio,~onis

PAUZA s.f. 1. Intrerupere momentana a unei actiuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indica o intrerupere de o anumita durata a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuatie de forma unei liniute orizontale, folosit pentru a arata o oprire in lectura; timpul de oprire cerut de respiratie la recitarea versurilor. [< lat., it. pausa, cf. gr. pause, germ. Pause].

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

timp² ~i m. 1) Fiecare dintre fazele unei miscari, ale unei actiuni. ◊ In doi ~i si trei miscari foarte repede. 2) muz. Fiecare dintre partile egale ca durata care alcatuiesc o masura; bataie. 3) Fiecare dintre fazele ciclului unui motor. Motor in patru ~i. /<lat. tempus, ~oris

pasca s. f. – 1. (Inv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascala. – 3. Cocatura pentru sarbatoarea de Pasti. – Var. inv. pasha. Mgr. πάσχα; der. prezinta dificultatea fonetica, dar exista si in pascalie (var. pascalie), s. f. (zodiac, calendar de lunga durata), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasa; din sl. provine numai var. inv. – Der. pascali, vb. (a prezice timpul si viitorul pe baza de zodiac, a ghici, a profetiza); pascalitor, s. m. (astrolog); pascuta, s. f. (covrigel dat de pomana in Saptamina Patimilor). – Cf. Paste.

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

MOCNIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este linistita, inceata, dar de lunga durata. 3) (despre stari de lucruri) Care ascunde o amenintare (gata sa se declanseze). 4) (despre vreme, atmosfera) Care devine mai intunecos din cauza norilor; innourat; mohorat. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apa) Care sta mai mult timp intr-un loc; neimprospatat. /v. a mocni

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.

BATAIE s. 1. incaierare, lupta, (rar) incaier, incaieratura, (reg.) incaierat, (fam.) tavaleala, tranteala. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corectie, (pop. si fam.) bruftuiala, chelfaneala, ciomageala, mustruluiala, paruiala, scatoalca, (fam. fig.) scarmanare, scarmanatura, tarnuiala, tarnuire, (arg.) mardeala. (A mancat o ~ zdravana.) 3. v. infrangere. 4. bocaneala, bocanire, bocanit, bocanitura, ciocaneala, ciocanire, ciocanit, ciocanitura, (reg.) tocanire, tocanit. 5. v. impreunare. 6. v. boiste. 7. v. scornire. 8. v. haituire. 9. v. falfait. 10. suflare, suflu, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. 11. v. palpitatie. 12. v. timp. 13. bataie de joc v. batjocura.

PARTIDA ~e f. 1) durata a unui joc sportiv sau distractiv, la sfarsitul careia se stabilesc castigatorii. ~ de tenis. ~ de baschet. ◊ A pierde ~a a suferi un esec. 2) Divertisment concret cu participarea mai multor persoane. 3) Casatorie contractata in urma unor demersuri prealabile. 4) Persoana care constituie obiectul contractarii unei asemenea casatorii. 5) Fragment al unei partituri destinate unui interpret dintr-un ansamblu sau unui grup de interpreti, care canta la unison. 6) Sistem de evidenta a unor operatii financiare; cont. 7) (in comert) Cantitate dintr-o marfa venita in acelasi timp de la fabrica sau pusa odata in vanzare; lot. [G.-D. partidei] /<ngr. partidha, fr. partie