LIMÁN ~uri n. 1) Fâșie de pământ situată de-a lungul unei ape; țărm; mal. ◊ A ieși la ~ a) a ieși la mal; b) a scăpa dintr-o încurcătură. 2) Loc de adăpost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmărit. 3) Loc în cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o dună de nisip, care comunică cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman

JUNGARIA (JUNGGAR PENDI), depresiune în NV Chinei, înconjurată de munții Tian Shan, Alatau și Altaiul Mongol; c. 700 mii km². Alt.: 300-800 m. În centrul ei se află mari suprafețe acoperite cu nisip (dune și barcane). Climă temperat continentală uscată (variații mari de temperatură); precipitații scăzute 100-200 mm/an. Vegetație de stepă. Lacuri sărate. Culturi irigate de porumb, grâu, bumbac, gaolean. Mari exploatări de petrol (Karamay).

BARCÁNĂ, barcane, s. f. dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea în partea de unde bate vântul. – Din fr. barkhane.

ERG², erguri, s. n. Deșert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porțiunile mai coborâte ale scoarței pământului. – Din fr. erg.

STABILITÁTE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemișcare. (~ unor dune de nisip.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvență, constanță, statornicie. (~ în sentimente.)

BARCÁNĂ ~e f. dună de nisip caracteristică periferiei deșerturilor, având formă de potcoavă cu convexitatea în bătaia vântului. /<fr. barkhane

BARCÁNĂ s.f. dună de nisip în formă de semilună, cu convexitatea în bătaia vântului. [< fr. barkhane].

TINÍCOL, -Ă adj. (despre plante) care crește pe dunele de nisip. (< fr. thinicole)

BARCÁNĂ, barcane, s. f. dună de nisip în formă de semilună cu convexitatea în bătaia vântului. – Fr. barkhane.

CARAORMAN, grind de origine fluvio-marină, în Delta dunării, între brațele Sulina și Sf. Gheorghe, format din dune de nisip întrepătrunse de gîrle. Supr.: 7.000 ha; alt. max.: 6,7 m. Aici se află o pădure seculară, de stejari, declarată rezervație naturală.

RÂU NEGRU, râu, afl. stg. al Oltului în aval de com. Chichiș (jud. Covasna); 97 km. Izv. de pe versantul de S al m-ților Nemira, de sub vf. Șandru Mare, de la 1.280 m alt., curge mai întâi pe direcție N-S, iar în arealul com. Lemnia (jud. Covasna), pătrunde în depr. Târgu Secuiesc, pe care o drenează pe direcția NE-SV, în cadrul căreia meandrează puternic, având numeroase despletiri ale cursului său. În cursul inf. străbate o zonă mlăștinoasă și arealul cu dune de nisip de la Reci. Afl. pr.: Estelnic, Cașin, Mărcușa, Zăbala, Covasna, Tărlung.

PADRE ISLAND, insulă-barieră în partea de S a S.U.A., în SE statului Texas, care separă Laguna Madre de G. Mexic. Se extinde de la N la S pe 182 km lungime și 4,8 km lățime max., între G. Corpus Christi (la N) și localit. Port Isabel, aflată la c. 20 km N de gura de vărsare a fl. Rio Grande (la S). Aici se află plaje întinse, dune de nisip acoperite din loc în loc cu vegetație arenicolă, numeroase specii de păsări. Activitate turistică; pescuit. Descoperită în 1519 de exploratorul spaniol Alonso Alvarez de Piñeda.

ERG s.n. (Geol.) Deșert de nisip format din dune, în Sahara occidentală. [< fr. erg < cuv. arab].

BARCÁNĂ s. f. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcția vântului, în deșerturi. (< fr. barkhane)

ERG² s. n. deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc. (< fr. erg)

potmól (-luri), s. n. – Noroi, tină, clisă. – Var. podmol. Bg., slov. podmol „loc spălat de ape” (Tiktin). Este dubletul lui podmol (var. posmol, pomnol, postomol), s. n. (dună; grind de nisip), în Trans. – Der. (îm)potmoli, vb. (a se opri, a se mocirli).

prund (prúnduri), s. n. – 1. Pietriș, prundiș. – 2. Albie cu prund. – 3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin. Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr. prud „dună”, pol. prąd „curent”, rus. prud „heleșteu”. – Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus); prundărel, s. m. (alcion); prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria); prundi, vb. (a acoperi cu pietriș); prundiș, s. n. (pietriș mărunt); prundos, adj. (pietros); prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui).

DÚNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acțiunea vântului. (< fr. dune)

DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină].

DÚNĂ ~e f. Val sau colină de nisip, format de vânt pe malul unei mări sau într-un deșert. /<fr. dune

FEIDJ s.n. Depresiune alungită, modelată prin acțiunea vântului între dune, având forma unui culoar cu fundul acoperit de o cuvertură de nisip. [< fr. feidj < cuv. arab].