HOLIE s. f. (In superstitii) Spirit rau, duh necurat. – V. hola.

SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) Fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.

sperioi, -oaie, s.m. si f. (reg.) duh necurat care provoaca spaima.

chiraleisa s. f. art. – 1. Kyrie eleison, formula liturgica a cultului ortodox pastrata in obiceiuri folclorice legate de sarbatoarea de Boboteaza. – 2. Spirit rau, duh necurat. – 3. (Interj.) Iisuse! Ngr. ϰύριε ὲλέησον. Deformatie populara care s-a pastrat si in anumite regiuni din Franta. Hautes Vosges kyriole „cintec si obicei popular de Rusalii”, si din Italia (berg. krioles); cf. si sl. kerlesi, ceh. krles, v. pol. kierlesz, rus. kurolesa (Miklosich, Fremdw., 98; Seineanu, Semasiol., 117; Berneker 502; T. Papahagi, Din folklorul romanic, 7; DAR; Vasmer 551). Din acelasi cuvint provine gr. provine fr. kyrielle, de unde chiriela, s. f. (insiruire, sirag). Der. ciurlezi, s. m. pl. (Munt., obicei popular de Boboteaza); ciurleza, vb. (a vizita casele in ziua de 6 ianuarie); ciurlezeala, s. f. (obicei popular legat de aceasta sarbatoare; obiceiul este mai mult sau mai putin general, cf. iordani, insa acest nume se foloseste numai in regiunea Dimbovita).

chiraleisa f. (ngr. kyrie, eleison, Doamne, miluieste). Est. Vorba sau cintecu de Doamne, miluieste. Un fel de duh necurat ori chear [!] d***u, „la apropierea caruia strigi Doamne, miluieste!”

CHIRALEISA interj., s. f. 1. Interj. Formula liturgica greceasca (rostita de cei care insotesc pe preot cand umbla cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgica ortodoxa. 3. S. f. (Reg.) duh necurat. – Din ngr. kirie eleison.

VICLEAN, -A, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poarta, vorbeste fara sinceritate, ascunzandu-si adevaratele intentii (reprobabile); fatarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) siret, smecher, istet. 2. (Pop.) Rau, crud, neindurator, hain. 3. (Inv.) Care isi calca credinta sau cuvantul; necredincios; tradator. ♦ (Rar) Care nu crede in invataturile religiei crestine; pagan. ♦ (Substantivat, m.) duh necurat, d**c. [Var.: (inv.) hiclean, -a adj.] – Din magh. hitlen.

NECURAT, -A, necurati, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. ◊ duh necurat = spirit rau. ♦ (Substantivat, m. art.; pop.) D****l, diavolul. – Ne- + curat.

cotroase s.f. pl. (reg.) 1. duhuri necurate. 2. ispravi, pozne, d****i.

nazaranii s.f. pl. (reg.) duhuri necurate, iele.

napust, napusturi, s.n. (reg.) 1. pustiire, risipire; calamitate. 2. (art.) duh rau, demon; necuratul, d****l. 3. insecta care traieste in lemn si face un zgomot asemanator ceasului.

stima, stime, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate. 2. pocitura, pocitanie. 3. fiinta sau planta purtatoare de noroc. 4. noroc. 5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt. 6. copil mic si neastamparat. 7. presimtire. 8. (in forma: stema) taina, secret. 9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.

necurat ~ta (~ti, ~te) si substantival (negativ de la curat) Care este caracteristic pentru d**c; de d**c; d**cesc; diavolesc; diabolic. ◊ (duh) ~ spirit rau; diavol. /ne- + curat