DUPLICATIE s. f. 1. duplicare. 2. prezenta in dublu exemplar a unui segment cromozomial intr-un stoc haploid. (< fr. duplication, lat. duplicatio)

A DUBLA ~ez tranz. 1) A face sa se dubleze; a indoi. 2) (materiale) A pune in dublu; a uni doua cate doua. 3) (opere, lucrari, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, avand scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A inlocui din diferite motive in interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune in alta limba prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o captuseala; a captusi. /<fr. doubler

DUAL, -A I. adj. care prezinta dualitate; dublu. ◊ (despre doua notiuni matematice) de aceeasi natura, obtinute una din cealalta prin acelasi procedeu. II. s. n. numar gramatical caracteristic unor limbi, deosebit de singular si plural, prin care se arata ca este vorba de doua exemplare din aceeasi specie sau de o pereche de obiecte. (< fr. dual, lat. dualis)