ATRA CURA (lat.) grija neagra – Horatiu, „Ode”, III, 1, 40: „Post equitem sedet atra cura” („In spatele calaretului sta grija neagra”). Pe drumul vietii, moartea il insoteste permanent oe om. V. si Il vivere e un correre alla morte.

NEL MEZZO DEL CAMMIN DI NOSTRA VITA (lat.) la mijlocul drumului vietii noastre – Dante, „Infernul”, I, 1. In simbolistica dantesca, varsta de 35 de ani, punctul cel mai inalt al arcului vietii.

accidentat, -a adj. (d. accident; fr. accidente). Plin de accidente, zgrunturos, gropilat, hopuros, cu ridicaturi si adincaturi: drum, teren accidentat, Fig. Zbuciumat: viata accidentata. Inegal: stil accidentat. Fam. Care a suferit un accident: accidentatii au fost dusi la spital.

INDRUMA, indrumez, vb. I. Tranz. 1. A arata cuiva drumul, a indrepta in directia potrivita; a calauzi. ♦ Refl. (Reg.) A se indrepta spre o tinta, a pleca la drum, a porni. 2. A calauzi pe cineva intr-un domeniu, in viata. [Prez. ind. si: indrum] – In + drum.

POVATUI, povatuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfatui pe cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. A conduce, a calauzi, a indruma pe cineva in viata sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Inv.) A comanda o armata. – Povata + suf. -ui.

RASPANTIE, raspantii, s. f. Loc unde se incruciseaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; rascruce. ♦ Fig. Moment hotarator in viata cuiva. [Var.: (reg.) raspintene s. f.] – Din sl. raspontije.

LABIRINTUL DIN CRETA (in mitologia greaca), opera arhitecturala, alactuita dintr-un numar foarte mare de incaperi si coridoare cu o dispunere atat de complicata, incat iesirea era aproape de negasit. Construit de Dedal, in Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l inchide pe Minotaur. Teseu a reusit sa-l strabata ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vietii considerate o caercera, ale carui drumuri intortocheate nu pot duce, in cele din urma, decat la moarte.

Cercopes, fiii Theiei, erau niste tilhari vestiti – de statura uriasa si inzestrati cu o forta extraordinara – care-i jefuiau pe calatori. Incercind sa-l prade si pe Heracles, au fost prinsi si legati cobza de catre erou, care insa mai apoi le-a dat drumul teferi si nevatamati. Continuindu-si viata de jafuri si pradaciuni, cercopii au sfirsit prin a-i minia pe zei, care i-au transformat in maimute. Dupa o alta legenda, cercopii erau niste spiridusi.

RASPANTIE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; rascruce; incrucisare. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; rascruce. ◊ La ~ la un moment hotarator. [G.-D. raspantiei; Sil. -ti-e] /<sl. raspontije

BRATU, Lucian (n. 1924, Bucuresti), regizor roman de film. Abordeaza cu succes filmul istoric („Tudor”), apoi filme cu tematica inspirata din viata cotidiana care investigheaza cu precadere psihologia eroinelor („drum in umbra”, „Orasul vazut de sus”, „Angela merge mai departe”).

TAOISM s. n. Curent in filozofia chineza veche bazat pe actiunea de tao „drum, cale”, inteleasa ca ordine universala, proprie fenomenelor naturii, vietii sociale si gandirii omenesti; religie chineza care a existat pana in sec. XVII si care a avut la baza aceasta conceptie. [Pr.: ta-o-ism. – Var.: daoism s. n.] – Din fr. taoisme.

A NINGE pers. 3 ninge 1. intranz. A cadea zapada. Peste noapte a nins. ◊ Ploua-ninge, drumul nu sta se spune pentru a sublinia, ca viata nu se intrerupe orice s-ar intampla. Ii tot ninge si-i ploua (intruna) se spune despre cineva care este mereu nemultumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu par carunt. 3) fig. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). /<lat. ningere

RASCRUCE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; raspantie; incrucisare. ◊ In ~ crucis. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; raspantie. 3) pop. Parte in forma de cruce a unui vehicul cu tractiune animala, de care se prinde protapul sau cele doua orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor incrucisate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vartelnitei, constand din doua brate incru-cisate, pe care se pun cele doua fofeze; fofelnita. /ras- + cruce

TOVARAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viata dusa in comun, privite in raport una fata de alta. ~ de drum. ◊ ~ de suferinta persoana care a patimit cu cineva impreuna. ~(a) de viata sot (sotie). 2) Persoana asociata cu alta intr-o actiune sau intr-o activitate; companion. /<ucr. tovarys, rus. tovarist

PREGATIRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparatie. (~ celor necesare la drum.) 2. v. gatit. 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ de nunta.) 5. v. formare. 6. instruire, indrumare. (~ unei fete pentru viata de gospodina.) 7. v. meditare. 8. v. invatatura. 9. v. formatie. 10. v. capacitate. 11. cunostinta, (inv.) stiinta. (Nu avea nici o ~ in acest domeniu.)

PIONIER s.m. si f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucreaza la terasamente, la minari etc. 2. Persoana care desteleneste si cultiva un tinut v****n, punand bazele unei vieti civilizate in acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi; deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 4. (In trecut) Membru al organizatiei de masa a tineretului scolar care ingloba elevi intre 9 si 14 ani si ii educa in spiritul conceptiei marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner].

PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

UMBLAT², -A, umblati, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circula mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trait si a vazut multe lucruri (acumuland o mare experienta de viata); calatorit, purtat² (2). – V. umbla.

CALAUZI vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) indruma, a (se) orienta, (inv.) a (se) povatui. (A ~ pe un drum; dupa ce principii se ~?) 2. v. in-druma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a indruma, a povatui, a sfatui, (inv.) a drege, a miji, a nastavi. (L-a ~ bine in viata.) 5. a initia, a introduce. (A ~ pe cineva intr-un domeniu.)

RASCRUCE, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. Fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

SFARSIT ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. Fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi

ZBURATACI, zburatacesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (intr-o pasare, intr-un pom etc.). Ca pomul langa drum: Cati trec il zburatacesc (SEVASTOS). 2. Intranz. si refl. (Despre pasari) A se risipi batand din aripi si inaltandu-se de la pamant; a face zboruri scurte, aproape de pamant. ♦ Tranz. A face sa se imprastie, a spulbera. Vantul zburataceste frunzele. 3. Intranz. si refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a creste; a capata independenta; a se razleti. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sa-si faca un rost in viata. – Din zbura.