DETRITUS s. n. 1. Material rezultat din faramitarea rocilor prin actiunea agentilor externi. 2. Material granular marunt rezultat in urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulatiei. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. detritus, lat. detritus.

toltis, toltisuri, s.n. (reg.) drum pietruit.

pat (paturi), s. n. – 1. Strat, baza, sol. – 2. Mobila de dormit; asternut. – 3. Partea de lemn a pustii sau a tunului. – Mr., megl. pat. Lat. pactum, din pangere „a stabili”, cf. it. patto „asternut de paie”, pattume „pat”, impatto „asternut pentru vite”, impattare „a asterne la vite” (H. Meyer, Vox Rom., X, 73-86; cf. REW 6138a). Rezultatul normal, *papt, trebuie sa fi pierdut un p, prin disimilare, ca in botez, sau prin incrucisare cu gr. πάτος „fund”, „strat de adincime”, cf. gr. πάτος „drum pietruit” (Meyer, Alb. St., IV, 73; Candrea-Dens., 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217; Graur, BL, V, 73; Rohlfs, ZRPh., LXVII, 300), cf. sb. patos „lavita” si de asemeni sb., cr. pat „sul de capatii”, ven. pato, pe care Vasmer, Gr., 112, il reduce totusi la gr. πατερόν „capatii la pat”(pentru relatia semantica a lui „capatii” cu „pat”, cf. fr. sommier, traversin). In realitate, atit etimonul lat., cit si cel gr. par sa constituie in sine explicatii suficiente pentru rom. Pentru ideea de „pat” derivata din cea de „a intinde”, cf. plapuma, plocat. Urmatoarele ipoteze nu par sa aiba rezultat: din mag. pad „banca” (Cihac, II, 723); din dacica (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 112); din lat. patu(u)m, in loc de patulum (Tagliavini, Studi rum., III, 86); din lat. *pavatum in loc de pavitum (Candrea, Elements, 10; Pascu, Beitrage, 19; Pascu, Lat. Elem., 276). Der. supat, adv. (dedesubtul patului), in loc de sub pat; patui, vb. (a tortura); patuc (var. patulean, patucel, patuiac), s. n. (patut); patuiag, s. n. (patul), dim. al lui patui; patul, s. n. (constructie rudimentara fixata pe pari; un fel de placa de lemn asezata intr-un copac pentru paznici sau pentru pasari de curte; un fel de podet asezat in mijlocul apei pe care sta pescarul; grinar, hambar), din patui (Byck-Graur, BL, I, 23; cf. Tiktin) sau mai probabil formatie regresiva de la patulet (pat mic); patuli, vb. (a depozita bucatele in hambar), pe care Scriban il pune in legatura in mod echivoc cu sl. potuliti „a rindui”; patulas, s. n. (porumbar asezat intre crengile unui copac); patasca, s. f. (targa, nasalie), cu suf. sl. -asca (relatie propusa de Cihac, II, 248, cu rus. tacka, sau de Tiktin cu fr. patache, este dubioasa). – Cf. patura. – Din rom. provine bg. pat (Capidan, Raporturile, 224).

IMpietruiRE, impietruiri, s. f. Asezare a unor straturi de pietre sau de pietris pe partea carosabila a unui drum; pietruire. – In + pietruire.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.

PAVAT adj. pietruit. (drum ~.)

MACADAMIZA, macadamizez, vb. I. tranz. (Rar) A pietrui un drum cu macadam. – Din fr. macadamiser.

PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) Pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.

PAVARE s. pavat, pietruire, pietruit. (~ unui drum.)

MACADAMIZA vb. tr. a pietrui un drum cu macadam. (< fr. macadamiser)

SOSELUIT, -A, soseluiti, -te, adj. (Despre drumuri) Amenajat prin pietruire; pavat; soselat. – V. soselui.

pietruit s. pavare, pavat, pietruire. (~ul unui drum.)

A pietrui ~iesc tranz. (drumuri, curti, terenuri etc.) A acoperi cu piatra. /piatra + suf. ~ui

SOSEA ~ele f. 1) drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care uneste doua sau mai multe localitati. 2) Strada larga la intrarea intr-un oras, reprezentand continuarea unei cai de comunicatie interurbane. ~ nationala. [G.-D. soselei] /<fr. chaussee

pietruit², -A, pietruiti, -te, adj. (Despre drumuri, sosele etc.) Acoperit cu piatra. – V. pietrui.

SOSELUI, soseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum in sosea prin pietruire, pavare; a sosela. ♦ A inzestra o regiune cu o retea de sosele. – Sosea + suf. -ui.

SOSELA vb. I. tr. A transforma un drum in sosea prin pietruire, pavare. ♦ A inzestra o regiune cu o retea de sosele. [< sosea].

SOSELA vb. tr. a transforma un drum in sosea prin pietruire sau asfaltare. ◊ a inzestra o regiune cu o retea de sosele. (< sosea)

pietrui, pietruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu piatra un drum, o sosea etc. – Piatra + suf. -ui.

PRUNDUI, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundis, a asterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.