hogas, hogasuri, s.n. (reg.) 1. adancitura pe un drum ingust; fagas. 2. valcea, vagauna mica. 3. sant sapat. 4. crestatura in lemn. 5. petec de pamant, hatas.

PAS³ s. n. 1. drum ingust intre munti; trecatoare. 2. senal navigabil. (< fr. pas, germ. Pass)

poteca (poteci), s. f. – Carare, drum ingust. – Var. Mold. potica, Banat poteaca. Bg. patek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. testi „a alerga”, cf. slov. potek „curs, miscare”. – Der. potecuta, s. f. (diminutiv al lui poteca); potecas, s. m. (granicer, corp organizat in Munt. in 1834).

ulita (-te), s. f. – 1. Drum. – 2. Pedeapsa inv. care consta in a biciui invinuitii pe strada sau in piata. Sl. (bg., slov., rus.) ulica (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 438; Conev 81), cf. mag. utca. – Der. ulicioara, s. f. (drum ingust); ulicer, s. m. (Mold., vecin, persoana care locuieste pe aceeasi strada); ulitarnic, adj. (Mold., Trans., hoinar, pribeag). Tig. sp. ulicha „drum” (Besses 165) ar putea proveni din rom.

CARARE, carari, s. f.1. drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat. A-i taia (sau a-i inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. A-si indrepta cararile = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva) 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

ULITA, ulite, s. f. 1. drum ingust care strabate un sat (rar un oras), marginit de o parte si de alta de case; p. ext. strada. ◊ Expr. A bate ulitile = a umbla fara rost, haimana; a hoinari. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc in casele de pe ulita (1). [Pl. si uliti] – Din sl. ulica.

COLNIC, colnice, s. n. 1. Colina¹. 2. drum ingust care trece peste un deal sau prin padure. 3. Loc mic, in padure, lipsit de arbori; luminis. – Din bg., scr. kolnik.

DRUMEAG, drumeaguri, s. n. drum ingust. – Drum + suf. -eag.

TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodarii agricole mari); cultura de pe o astfel de portiune. 2. (Rar) drum ingust care desparte semanaturile; hotar. – Tc. tarla.

TRECATOR, -OARE, trecatori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fara a se opri multa vreme, care este in trecere pe undeva. II. S. m. si f. Pieton. ♦ Drumet, calator. III. S. f. 1. drum ingust de trecere printre doi munti sau printre doua inaltimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ator.

CARARE ~ari f. drum ingust pe care se merge pe jos; poteca. ◊ A-i taia (sau a-i inchide) cuiva ~arile a-i inchide cuiva calea. A-i scurta cuiva ~arile a-l omori pe cineva. A umbla pe doua ~ari a umbla clatinandu-se datorita consumului de alcool. Pe toate ~arile peste tot. [G.-D. cararii] /

COLNIC ~ce n. 1) Ridicatura de teren de forma alungita si cu pante line, mai mica decat dealul; deal mic; colina. 2) drum ingust care trece peste un asemenea deal sau printr-o padure. 3) Teren fara copaci (acoperit cu iarba si flori) intr-o padure; poiana; luminis. /<bulg., sb. kolnic

HUDA ~e f. reg. drum ingust (nepavat) in interiorul unui sat sau al unui oras; ulita. /<sl. hadu

ULITA ~e f. 1) drum ingust intr-un sat. ◊ A bate ~ele a umbla fara rost; a hoinari. 2) Strada nepavata. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de strazi. [G.-D. ulitei /< sl. ulica

PAS² s.n. drum ingust intre munti; trecatoare. V. defileu. [Pl. -suri. / < germ. Pass, fr. pas].

CARARE, carari, s. f. 1. drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a umbla clatinandu-se, a fi beat. (Reg.) A taia (sau a inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a inchide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-si indrepta cararile (intr-o directie) = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori. 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

boruga f., pl. i (cp. cu coruga). Trans. (Latunasi). drum ingust printre dealuri numai cit sa poata trece un car.

PAS², pasuri, s. n. 1. drum, loc ingust si mai coborat, de-a lungul unei vai, intre munti sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte in alta; trecatoare. 2. (Inv.) Pasaport. – Din germ. Pass, fr. pas.

POTECA, poteci, s. f. drum foarte ingust la tara, la munte, in padure etc., pe care se poate merge numai pe jos; carare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, in orice loc, pretutindeni. A sti toate potecile = a cunoaste secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe poteca = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potica s. f.] – Din bg. pateka.

TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren agricol marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune); sola; cultura de pe o astfel de suprafata. 2. (Rar) drum sau teren ingust care desparte semanaturile; hotar. – Din tc. tarla.

SUGRUMA, sugrum, vb. I. 1. Tranz. A strange pe cineva de gat (pentru a-l omori prin sufocare); a gatui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) strange prea tare corpul, impiedicand miscarile, respiratia. 2. Tranz. Fig. A inabusi, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A inabusi cu violenta o actiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se ingusta (brusc), a se gatui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugusa.

SERPENTINA ~e f. 1) drum serpuit, construit special pentru a usura urcusul in panta. 2) Cotitura a unui astfel de drum. 3) Fasie lunga si ingusta de hartie colorata, infasurata strans, care, fiind aruncata, se desfasoara in forma de spirala si este folosita drept mijloc de amuzament la petreceri. 4) Tub in forma de spirala folosit ca schimbator de caldura. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

SERPENTINA s. f. 1. traseu serpuit al unui drum in panta. 2. fasie ingusta de hartie colorata, care se desfasoara in spirala cand este aruncata la distanta. 3. tub indoit in forma de spirala, de elice etc., ca schimbator sau radiator de caldura. (< fr. serpentin, germ. Serpentine)

SERPENTINA¹, serpentine, s. f. 1. Traseu serpuit al unui drum care strabate un teren in panta; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, serpuit. 2. Fasie lunga si ingusta de hartie colorata, infasurata strans, care, aruncata la distanta, se desfasoara in spirala si care se foloseste ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau teava) de metal sau de sticla indoit in forma de spirala sau de elice si folosit ca schimbator de caldura. – Din fr. serpentin.

A SE STRANGULA ma ~ez intranz. 1) A se lipsi de respiratie prin strangere de gat; a se gatui; a se sugruma. 2) (despre rauri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) ingust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare

A SE SUGRUMA ma sugrum intranz. 1) (despre rauri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) ingust pe unul din segmentele sale; a se strangula. 2) (despre persoane) A pierde pentru un moment respiratia; a se strangula. ~ de ras. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze

SERPENTINA s.f. 1. Traseu serpuit cu cotituri dese al unui drum dintr-o regiune de munte. 2. Fasie ingusta de hartie colorata, care se desfasoara in spirala cand este aruncata la distanta. 3. Tub sau teava indoita in forma de spirala, de elice etc. si folosita ca schimbator de caldura. 4. V. serpentin. [< fr. serpentin, serpentine, cf. germ. Serpentine < lat. serpens – sarpe].

HUDITA ~e f. pop. Ulicioara ingusta care serveste drept trecere de pe un drum pe altul. /huda + suf. ~ita

RIGOLA ~e f. 1) Adancitura ingusta de-a lungul ambelor parti ale unui drum pentru scurgerea apei; sant. 2) Canal mic dintr-o retea de irigatie. /<fr. rigole

ALEE ~i f. 1) drum intr-un parc sau intr-o gradina publica. 2) Strada ingusta si scurta marginita de arbori. [ G.-D. aleii; Sil. -le-e] /<fr. alee

ALEE s. f. 1. drum intr-un parc, intr-o gradina, pe margini cu arbori, flori. ◊ strada ingusta; intrare. 2. insiruire pe doua randuri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allee)

ALEE s.f. 1. drum intr-un parc, intr-o gradina etc. avand pe margini arbori sau flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta, intrare. 2. Insiruire pe doua randuri a unor elemente arhitecturale de acelasi fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allee].

LABIRINT¹ s. n. 1. constructie cu foarte multe incaperi si galerii in care orientarea este dificila. ◊ gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti. 2. dalaj meandric in unele catedrale din evul mediu, pe care credinciosii trebuiau sa-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenta care cere a gasi iesirea dintr-o retea de linii intortocheate. ◊ joc constand dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de camarute, la care unii pereti au cate un orificiu ce lasa sa treaca o bila de metal. 4. (fig.) incurcatura, incalceala datorata unor dificultati, unei proceduri. ◊ situatie incurcata, fara iesire. 5. dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung, in scopul de a-i micsora viteza. 6. parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

ALEE, alei, s. f. drum intr-un parc, intr-o gradina etc. asternut cu nisip sau cu prundis si marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta; stradela, intrare. ♦ Spatiu de circulatie, marginit pe ambele parti de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allee.

ALEE, alei, s. f. 1. drum intr-un parc, intr-o gradina etc. asternut cu nisip sau cu prundis si marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta, intrare. ♦ Fasie dintr-o artera larga de circulatie, avand destinatii speciale. 2. Insiruire pe doua randuri de elemente arhitecturale de acelasi fel. – Fr. allee.

LABIRINT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe incaperi si galerii (asemanator edificiului mitic construit de catre Dedal in Creta), in care orientarea este foarte dificila. ♦ Gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti dispuse intr-o inlantuire care creeaza posibilitatea de ratacire. ♦ (Fig.) Lucru incalcit, incurcat. 2. Dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung in scopul de a-i micsora viteza. 3. Parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].

FAGAS, fagase, s. n. Urma adanca (si ingusta) sapata in pamant de suvoaiele apelor de ploaie sau lasata de rotile unui vehicul. ♦ Scobitura sapata pe intreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a usura desprinderea ulterioara a rocii. ♦ Fig. Directie, drum. Si-a orientat cercetarile pe un nou fagas. [Pl. si: fagasuri. – Var.: (reg.) haugas, hogas, vagas s. n.] – Din magh. vagas.

COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta