PEAJ s.n. (Liv.) Vama la trecerea peste un pod, pe un drum de acces intr-un oras sau la acostarea unei nave la un chei. ♦ Dreptul de a folosi o cale ferata straina. [Pron. pe-aj. / < fr. peage].

PEAJ s. n. 1. vama la trecere peste un pod, pe un drum de acces intr-un oras sau la acostarea unei nave la un chei. 2. drept de a folosi o cale ferata straina. (< fr. peage)

SEMIBARIERA s. f. bariera care inchide numai jumatate din latimea unui drum de acces peste calea ferata. (dupa fr. demi-barriere)

acces, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.

A BARA ~ez tranz. 1) (cai, drumuri, accese) A inchide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apa) A opri cu ajutorul unui baraj; a stavili; a zagazui; a indigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer

acces¹ s. n. Posibilitate, drept de a ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana. ♢ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc.– Fr. acces (lat. lit. accessus).

straifau, straifaua, s.n. (reg.) 1. constructie de barne, umpluta cu piatra, care se face la malul unui rau pentru a-l consolida sau pentru a feri plutele de izbituri. 2. lemn pus pe marginea drumurilor de acces in padure.

BARA, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a intrerupe, a impiedica o trecere, circulatia, a inchide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arata ca este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

PODET, podete, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); podulet, podisca (1), podut², podis (2), podisor, podurel. ♦ Scandura, pod mic, rudimentar, asezat peste santul de la marginea drumului (pentru a permite accesul in curte); podisca (1). – Pod + suf. -et.

GALERIE ~i f. 1) drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria