R s. m. invar. A douazeci si una litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (consoana sonanta lichida (3) vibranta (1) dentala). [Pr.: re].

douazeci si unu num. m., f. douazeci si una

douazeci si unulea (precedat de al) num. m., f. a douazeci si una

S s. m. invar. A douazeci si una^[1] litera a alfabetului, numita „se”, si sunetul corespunzator.

R s. m. invar. 1. A douazeci si una litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (consoana sonanta lichida vibranta dentala). 2. (METR.) Simbol pentru roentgen. 3. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor reale.

douazeci num. card. Numar avand in numaratoare locul intre nouasprezece si douazeci si unu. ◊ (Adjectival) douazeci de carti. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De douazeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate douazeci de masini. ◊ (Substantivat) Cinci de douazeci. [Pr.: do-ua-] – Doua + zeci.

douazeciLEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al nouasprezecelea si al douazeci si unulea. [Pr.: do-ua-] – douazeci + le + a.

catisma (catisme), s. f. – una din cele douazeci de sectiuni in care se imparte psaltirea. Gr. ϰάθισμα prin intermediul sl. kathisma.

TREIZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treizeci de parti. – Trei + zece.

TREIZECILEA, TREIZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se afla in numaratoare intre al douazeci si noulea si al treizeci si unulea. – Treizeci + le + a.

FARA¹ prep. 1) (exprima un raport privativ, indicand lipsa, privatiunea, excluderea) Lucreaza fara intrerupere. 2) mat. (exprima un raport limitativ, indicand operatia scaderii) Minus. Cinci fara trei. 3) (exprima un raport de insuficienta a unei parti dintr-un intreg) Este ora 12 fara douazeci de minute. /<lat. foras

PSI s. m. a douazeci si treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand unei consoane duble, labiale (p) si siflasta (s). (< fr. psi)

NUNTA ~ti f. 1) Ceremonie de oficiere a unei casatorii. 2) Petrecere organizata cu aceasta ocazie. ◊ ~ de argint aniversare a douazeci si cinci de ani de la casatorie. ~ de aur aniversare a cincizeci de ani de la casatorie. A face ~ a se casatori. 3) Totalitate a celor invitati la o nunta; alaiul nuntii; cortegiul nuntii. 4) fig. pop. Invalmaseala galagioasa; zarva. [G.-D. nuntii] /<lat. nuptiae

TABLA², table, s. f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc intre doua persoane, cu doua zaruri si cu treizeci de puluri, care se muta de-a latul a douazeci si patru de sageti incrustate sau pictate pe fundul celor doua compartimente ale unei cutii de lemn; partida dintr-un astfel de joc. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tabla = a juca cu cineva o partida de table². – Din ngr. tavli.

JUBILEU s.n. 1. Sarbatoare pe care vechii evrei o praznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul in care, o data la douazeci si cinci de ani, papa acorda credinciosilor catolici o indulgenta plenara. 3. Sarbatoare in onoarea unei persoane care detine de cincizeci de ani o functie; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui numar rotund de ani de la un eveniment, de la infiintarea unei institutii etc. 4. Cantec al populatiei de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [Pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubile, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel].

CARAT s.n. 1. Unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora