drujba (drujbe), s. f. – Prietenie, intimitate, familiaritate. Sl. (bg., sb., rut., rus.) druzba. – Der. drusca, s. f. (prietena a miresei, care o insoteste la ceremonia de nunta, domnisoara de onoare), din sl. druzika „prietena” (Cihac, II, 103; Conev 58), cf. bg., rus. druzka „domnisoara de onoare”; dirzar, s. m. (invitat al miresei, la nuntile din popor), cf. sb. drugar „tovaras”.

DOMNISOARA, domnisoare, s. f. Termen de politete pentru o fata (sau o femeie nemaritata); duduie. ◊ domnisoara de onoare = a) fata tanara care insoteste mireasa la cununie; b) fata (din aristocratie) aflata in serviciul unei printese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiica. – Doamna + suf. -isoara.

domnisoara ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Persoana de s*x feminin pana la casatorie; fata; duduie. ◊ ~ de onoare prietena a miresei care are anumite obligatii in cadrul ceremoniei nuntii. 2) inv. Tanara care facea parte din paturile privilegiate. [Sil. -soara] /doamna + suf. ~isoara