LA¹ prep. A. I. (Introduce complemente circumstantiale de loc sau atribute care arata locul) 1. (Complementul indica directia sau tinta unei miscari, a unei actiuni) S-a dus la el. 2. (Complementul indica limita in spatiu) Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indica distanta) Cade la doi metri de casa. 4. (Complementul indica locul, pozitia unde are loc o actiune, o stare) Locuieste la munte. ♦ (Atributul indica pozitia) Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul indica perioada, momentul, ocazia in prezent, tercut sau viitor) Plecam la inceputul primaverii. ◊ Expr. La multi ani ! = (ca urare facuta cuiva, de obicei cu prilejul aniversarii zilei de nastere) iti doresc sa traiesti inca multi ani ! 2. (Complementul indica periodicitatea) Festivalul are loc o data la doi ani. III. (Introduce un complement circumstantial de scop) S-a dus la vanatoare. ◊ Loc. adv. (Pop. si fam.) La ce ? = in ce scop ? ce rost are ? IV. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Tresarea la orice zgomot. V. (Introduce un complement circumstantial de mod) Caii alearga la galop. ◊ Expr. La pret (sau la pretul) de... = cu pretul, contra pretului; in schimbul pretului... ♦ (Complementul indica masura) Matasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstantial instrumental) Canta la pian. VII. (Introduce un complement circumstantial de relatie) Este rau la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect) Nu raspunzi la intrebari. IX. 1. (Cu valoare de num. nehot., exprima o cantitate mare) Bea la apa. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa. Erau la 30 de oameni. B. (In prepozitii compuse) I. De la. 1. (Introduce un complement circumstantial de loc care indica punctul de plecare al unei actiuni in spatiu) Coboara de la munte. 2. (Introduce un complement circumstantial de timp care indica punctul de plecare al unei actiuni in timp) Doarme de la pranz. ◊ Loc. adv. De la o vreme = incepand cu un moment dat, dupa un timp, intr-un tarziu. 3. (Introduce un complement circumstantial de mod; in loc. adj.) De la sine = fara ajutorul sau interventia nimanui. 4. (Introduce un complement indirect) De la cine ai primit scrisoarea ? 5. (Introduce un atribut care indica locul existentei, provenienta sau apartenenta) Flori de la munte. Degetele de la mana. 6. (Introduce un atribut care indica timpul) Sedinta de la ora 12. II. Pe la. (Da o nuanta de aproximatie) 1. (Introduce un complement circumstantial de loc) Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstantial de timp) Pleaca pe la amiaza. III. Pana la. 1. (Introduce un complement circumstantial de timp) Asteapta pana la vara. 2. (Introduce un complement circumstantial de loc) Il conduce pana la usa. 3. (Introduce un complement circumstantial de mod) Ii chinuieste pana la exasperare. ◊ Expr. Pana la unul = absolut toti. – Lat. illac.

NARVAL, narvali, s. m. Mamifer cetaceu asemanator cu delfinul, lung de 5-6 m, care traieste in marile inghetate din nord, masculul avand doi dinti canini, dintre care unul cu lungimea de circa doi metri (Monodon monoceros). – Din fr. narval.

DUBLU², -A, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult in raport cu o cantitate data; indoit. ◊ Cuvant (sau vorba, afirmatie etc.) cu dublu sens (sau inteles) = cuvant (sau afirmatie etc.) cu doua intelesuri, echivoca. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de masura de capacitate pentru cereale, egala cu 20 de litri; vas avand aceasta capacitate; dublu-decimetru s. m. = rigla cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de masura pentru volumul lemnelor, egala cu doi metri cubi. 2. Alcatuit din doua elemente sau parti egale, identice ori asemanatoare; care are loc intre doua elemente; care se face in doua locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dubla = (la unele jocuri cu zaruri) a cadea acelasi numar de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea doua imagini ale aceluiasi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ametit de bautura. ♦ (Substantivat, m.) Dublu baieti (sau fete, mixt) (si eliptic) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte. 3. (In sintagma) Minge dubla (si substantivat, f.) = miscare nereglementara constand (la volei si la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau (la tenis si la tenis de masa) in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeasi parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

CONSUMA vb. 1. a folosi, a intrebuinta, a utiliza, (inv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoara pentru...) 2. v. pierde. (Si-a ~ toata ziua reparand bicicleta.) 3. v. manca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a inghiti, a manca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la aceasta mancare.) 8. a (se) epuiza, a (se) ispravi, a (se) sfarsi, a (se) termina, (reg.) a (se) gati, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)

PANZA s. 1. (inv. si reg.) panzatura, (reg.) panura, panzare. (A cumparat doi metri de ~.) 2. panza de cort v. foaie de cort. 3. v. vela. 4. v. paienjenis. 5. v. pictura. 6. lama, tais. (~ ferastraului, a coasei.) 7. (GEOL.) strat. (~ freatica.) 8. (GEOL.) vana. (O ~ de apa freatica.)

CIRPA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche, folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (stergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate, pe care il poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deseuri textile folosite ca materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtire, lunga de peste doi metri, purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tesuta acasa, impodobita pe margine cu dantela, specifica portului popular din zonele de cimpie din E si S Romaniei.

TETRAmetru, tetrametri, s. m. Vers grec compus din patru grupe a cate doua picioare (patru metri). – Din fr. tetrametre.

PELAGIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de fundul marii; propriu fundului marii. ◊ Zona ~ca zona in largul marilor si oceanelor considerata de la adancimea de doua sute de metri pana la fund. Organisme ~ce plante si animale care vietuiesc in zona pelagica. /<fr. pelagique

INTERVALOmetru s.n. Dispozitiv mecanic atasat la un aparat fotografic automat, cu ajutorul caruia se regleaza intervalul de timp dintre doua expuneri succesive. [< interval + metru].

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu sase fete patrate, egale intre ele. 2. Produs al inmultirii unui numar cu sine insusi de doua ori. ♦ (Adjectival; in sintagma) metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de masura pentru volume, egala cu volumul unui corp de forma cubica, avand latura egala cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.

croislog, croisloguri, s.n.(reg.) spartura de un metru care face legatura intre doua galerii de mina suprapuse.

TETRAmetru s.m. Vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grupe a cate doua picioare). [< fr. tetrametre, cf. gr. tetrametron < tetra – patru, metron – masura].

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

TETRAPODIE s.f. metru ritmic in prozodia greaca, constand din doua dipodii de acelasi fel. [Gen. -iei. / < fr. tetrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior].

TETRAPODIE s. f. metru ritmic in prozodia greaca constand din doua dipodii de acelasi fel. (< fr. tetrapodie, gr. tetrapodia)

celichiu s.n. (reg.) joc de copii cu doua bete (unul scurt si ascutit la amandoua capetele, celalalt de un metru); popic, turca.

TROHAIC, -A adj. 1. (despre versuri) din trohei. ♦ metru ~ = sistem de versificatie avand la baza troheul. 2. (despre cezura) care taie al treilea dactil al unui hexametru dupa primele doua silabe, un troheu. (< fr. trochaique)

MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.

NIVELmetru ~e n. 1) Instrument geo-dezic pentru determinarea diferentei de nivel dintre doua puncte de teren, precum si pentru determinarea pozitiei orizontale. 2) Aparat pentru determinarea nivelului unui lichid sau al unui material pulverulent sau granular aflat intr-un recipient. /nivel + metru

TRAMBITA¹ ~e f. 1) inv. Instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama, indoit de doua ori, cu clape, avand un capat larg in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; trompeta; goarna. 2) Instrument muzical popular de suflat, constand dintr-un tub conic, lung pana la trei metri, folosit in regiunile de munte pentru semnalizari. [G.-D. trambitei] /<sl. tronbica