PALTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore inalt, cu frunzele crestate adanc, cu florile mici si fructele prevazute cu aripi, avand trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) artar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) palten s. m.] – Lat. platanus.

CRUCE, cruci, s. f. I. 1. Obiect format din doua bucati de lemn, de piatra, de metale pretioase etc. asezate perpendicular si simetric una peste alta si constituind simbolul credintei crestine. ◊ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut. A fi cu crucea-n san = a fi (sau a se preface) evlavios. Cruce de aur, spun oamenii superstitiosi cand aud numele diavolului. 2. Figura sau desen in forma de cruce (I 1), avand diferite semnificatii: intr-o lista de nume de persoane arata ca posesorul celui insemnat cu cruce a decedat; inaintea unui cuvant atesta vechimea mare a cuvantului respectiv; in calendar marcheaza o zi de sarbatoare crestina; peste un text indica semnul anularii etc. ◊ Cruce rosie = semn distinctiv al spitalelor, ambulantelor, centrelor de asistenta medicala, de prim ajutor etc. 3. Simbol al ritualului crestin, care consta dintr-un gest (semnul crucii) facut cu degetele la frunte, la piept si, succesiv, la cei doi umeri. ◊ Expr. A-si face cruce = a) a executa simbolul crucii (I 1); b) a se minuna, a se mira tare. 4. Religia, confesiunea crestina: crestinism. 5. Termen care intra in componenta numelui unor decoratii, insigne etc. in forma de cruce (I 1). Crucea „Sfantul Gheorghe”. 6. Nume dat la diverse obiecte sau parti ale unor obiecte, dispuse in forma de cruce (I 1). ◊ (Tehn.) Cruce cardanica = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permitand transmiterea miscarii circulare intre doi arbori care pot forma intre ei un unghi oarecare. 7. Piesa de otel, fonta, beton etc. pentru legarea a doua conducte in prelungire, din care se despart doua orificii laterale perpendiculare. ♦ Fiting cu patru intrari. ♦ Crucea carutei = bucata de lemn pusa de-a curmezisul peste protap. Crucea amiezii = a) punct pe bolta cereasca unde se afla soarele la amiaza; b) ora 12 ziua. Crucea noptii = miezul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In cruce = (asezat) crucis, incrucisat. ◊ Expr. (Soarele) e cruce amiazazi sau in crucea amiezii sau soarele e (in) cruci sau (in) cruce amiazazi = (e) la amiaza, (ne aflam) la ora 12 din zi. ♦ (Adverbial) Crucis. ◊ Expr. A se pune cruce = a se impotrivi unei actiuni, a se pune de-a curmezisul spre a o zadarnici. 8. Instrument de tortura in antichitate, pe care osanditul il purta adesea in spinare pana la locul de executie si pe care era apoi pironit cu cuie. ◊ Expr. A-si purta crucea = a indura o suferinta mare. ♦ (La catolici) Drumul crucii = ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentand chinurile lui Cristos de la judecata lui Pilat pana la rastignire; calvar, drumul Golgotei. 9. (Pop.: art.) Constelatia lebedei, formata din cinci stele asezate in forma de cruce (I 1). 10. (Adesea la pl.) Loc unde se intretaie doua sau mai multe drumuri; rascruce, raspantie. ◊ Expr. A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se intalni intr-o statie, venind din directii diferite. (Reg.) A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i iesi cuiva cineva in cale, a se incrucisa drumurile mai multor persoane. A da cu crucea peste cineva = a intalni pe cineva din intamplare, pe neasteptate. A i se face cuiva calea cruce = a se deschide inaintea cuiva o raspantie; fig. a avea de ales intre mai multe solutii; a se ivi piedici inaintea cuiva. ♦ (Inv.) Echipa compusa din doi pana la patru soldati, care erau obligati sa plateasca, in mod solidar, capeteniilor o anumita cota de impozite. 11. (In sintagma) Cruce de voinic (sau de om) = barbat in toata puterea; barbat bine facut; voinic. II. (Bot.) Compuse: crucea-pamantului = planta erbacee melifera din familia umbeliferelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu flori albe sau roz; branca-ursului (Heracleum sphondylium); crucea-voinicului = planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Hepatica transilvanica). – Lat. crux, -cis.

MERISOR¹, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar¹. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. Mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar¹ + suf. -isor.

KETCH s.n. Nava mica cu vele cu doi arbori inegali. [Pr.: checi] (din engl. ketch)

CRABOT, craboti, s. m. (Tehn.) Fiecare dintre proeminentele frontale ale unui manson sau ale unui disc, prin intermediul carora se poate realiza antrenarea in miscarea de rotatie a doi arbori. – Din fr. crabot.

CUPLAJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Organ de masina care face legatura intre doi arbori coaxiali pentru a transmite rotatia si puterea de la arborele conducator la arborele condus. 3. Manifestatie sportiva alcatuita din doua sau mai multe meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. – Din fr. couplage.

KETCH [pr.: keci] n. Nava mica cu vele si cu doi arbori inegali. / Cuv. engl.

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

IOLA s.f. Ambarcatie cu vasle sau cu panze, stramta, lunga si usoara, larg raspandita in concursurile de iahting. ♦ Ambarcatie cu doi arbori, folosita pentru pescuit. ♦ Barca cu doua, patru sau sase rame, folosita de nave in diferite scopuri. [Pron. io-. / cf. fr. yole, sp. yola, engl. Yawl, norv. jol].

LUGHER s.n. (Mar.) Velier mic cu doi arbori, arborele mic fiind prevazut cu o vela patrata. [< engl. lugger].

CRABOT s.n. (Tehn.) Fiecare dintre dintii unui manson sau al unui disc prin intermediul carora se imprima miscarea de rotatie a doi arbori. [< fr. crabot].

KETCH s.n. Nava mica cu vele cu doi arbori inegali. [Pron. checi. / < engl. ketch].

AMBREIAJ s. n. organ de masina care asigura o legatura temporara intre doi arbori coaxiali, permitand si decuplarea in functionare. (< fr. embrayage)

CRABOT s. m. (tehn.) coroana dintata care serveste la cuplarea a doi arbori. (< fr. crabot)

IOLA¹ s. f. ambarcatie de sport stramta, lunga si usoara, cu o singura vela, condusa de o singura persoana. ◊ ambarcatie cu doi arbori, pentru pescuit. ◊ barca cu doua, patru sau sase rame, folosita de nave in diferite scopuri. (< fr. yole)

KETCH CHECI/ s. n. nava mica cu vele cu doi arbori inegali. (< engl. ketch)

LUGHER s. n. velier mic cu doi arbori, arborele mic fiind prevazut cu o vela patrata. (< engl. lugger)

DEBREIA (‹ fr.) vb. I tranz. A desface legatura dintre o piesa motoare si una antrenata. ♦ (La automobile) A desface legatura dintre doi arbori cuplati printr-un ambreiaj, permitand scoaterea din serviciu a arborelui antrenat, in timp de arborele motor functioneaza; a apasa pedala ambreiajului.

SCUNA (‹ it.) s. f. Nava cu vele, cu doi arbori, asemanatoare cu goeleta.

GOELETA s. f. veche nava de transport cu doi-trei arbori si vele aurice. (< fr. goelette)

SLOOP SLUP/ s. n. velier mic cu un singur arbore si doua vele, fara bompres. (< engl. sloop)

DUD, duzi, s. m. Numele a doua specii de arbori cu frunzele lobate asimetric, cu fructe mici, carnoase, albe (Morus alba) sau negre-rosietice (Morus nigra), cu un gust dulce fad, ale caror frunze constituie hrana viermilor de matase; agud. – Din tc. dut.

sosna s.f. (reg.) 1. catina-rosie. 2. numele a doua specii de arbori: arborele-vietii (tuia-oriental si occidental). 3. motul-curcanului.

OSIE, osii, s. f. arbore sau ax terminat la cele doua capete cu fusuri, pe care sunt montate rotile unui vehicul rutier. ◊ Expr. (Fam.) A unge osia = a mitui. – Din sl. osĩ.

CURTINA s.f. 1. Fiecare dintre partile care alcatuiau blazonul mantiei regale (in Franta). 2. Zid care uneste flancurile a doua turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbusti din cuprinsul unui spatiu verde, constituit dintr-o singura specie. [< fr. courtine].

ALEE s. f. 1. drum intr-un parc, intr-o gradina, pe margini cu arbori, flori. ◊ strada ingusta; intrare. 2. insiruire pe doua randuri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allee)

CURTINA s. f. 1. fiecare dintre partile care alcatuiau blazonul mantiei regale (in Franta). 2. zid de aparare al unei cetati intre doua turnuri sau bastioane succesive. 3. masiv de arbori sau arbusti din cuprinsul unui spatiu verde, dintr-o singura specie. (< fr. courtine)

ALEE s.f. 1. Drum intr-un parc, intr-o gradina etc. avand pe margini arbori sau flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta, intrare. 2. Insiruire pe doua randuri a unor elemente arhitecturale de acelasi fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allee].

RAMIFICA, pers. 3 ramifica, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulatie etc.) A se desparti in doua sau in mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.

RAMIFICA vb. refl. (despre arbori, cai de comunicatie, conducte etc.) a se desparti in doua sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)

CUZINET ~ti m. tehn. Piesa cilindrica (uneori formata din doua parti semicilindrice) care captuseste un lagar si serveste ca sprijin pentru fusul unui arbore sau al unui ax. /<fr. coussinet

RULMENT ~ti m. 1) Dispozitiv al unei masini (constand din doua inele concentrice, separate prin bile, role etc.), care serveste la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii. 2): Fond de ~ ansamblul capitalului si valorilor disponibile pentru cheltuieli curente. /<fr. roulement

SALCAM (‹ tc.) s. m. arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

BRIC s.n. Corabie cu doua catarge, echipata cu panze patrate si uneori cu motor. ◊ Bric-goeleta = bric al carui arbore trinchet poarta vele patrate, iar celalalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.

ALEE, alei, s. f. 1. Drum intr-un parc, intr-o gradina etc. asternut cu nisip sau cu prundis si marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta si scurta, intrare. ♦ Fasie dintr-o artera larga de circulatie, avand destinatii speciale. 2. Insiruire pe doua randuri de elemente arhitecturale de acelasi fel. – Fr. allee.

BUCHET s.n. 1. Manunchi, legatura de flori. 2. Grup de arbori de aceeasi specie in cadrul unui arboret; boschet. 3. Aroma specifica a unor vinuri vechi, selectionate. 4. (Mar.) Ansamblu format din doua-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].

BUCHET s. n. 1. manunchi de flori aranjate si legate impreuna. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de acelasi fel puse impreuna; grup de compuneri (literare, muzicale) luate impreuna. 2. grup de arbori de aceeasi specie in cadrul unui arboret. 3. aroma specifica a unor bauturi si preparate din fructe si legume. 4. ansamblu din doua-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)

COAMA, coame, s. f. 1. Par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.

CATINA (lat. catena) s. f. Denumirea regionala a sapte specii de plante: c. alba, c. de garduri, c. mica, c. rosie, c. cuscuta, holera (3), spin (2). ♦ C. alba = arbust sau arbore de talie mica (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenusii-argintii, spinosi, parosi, decorativi (Hippophae rhamnoides). C. rosie = numele a doua specii de arbusti, spinosi, de c. 3 m inaltime, cu ramuri maro-rosietice, e****e (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) si flori mici, rozee.

CARDANIC, -A, cardanici, -ce, adj. 1. (Despre un sistem de suspensie) Care permite unui obiect suspendat sa-si pastreze pozitia orizontala. 2. (Despre un sistem de articulatie a doua piese ale unui mecanism) Care permite uneia dintre piese sa-si pastreze pozitia favorabila transmiterii miscarii, indiferent de pozitia celeilalte piese. ◊ Ax cardanic sau axa cardanica = arbore de transmisie (la automobile si la alte masini) care leaga cutia de viteza cu arborele diferentialului. – Cardan + suf. -ic.

CARDANIC, -A, cardanici, -e, adj. 1. (Despre un sistem de suspensie) Care permite unui obiect suspendat sa-si pastreze pozitia orizontala. 2. (Despre un sistem de articulatie a doua piese ale unui mecanism) Care permite uneia dintre piese sa-si pastreze pozitia favorabila transmiterii miscarii, indiferent de pozitia celeilalte piese. ◊ Ax cardanic sau axa cardanica = arbore de transmisie (la automobile si la alte masini) care leaga cutia de viteza cu arborele diferentialului. – Din Cardan (nume propriu) + suf. -ic.

TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe sau albe-galbui, puternic parfumate, melifere, intrebuintate in farmacie, si cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-rosiatic, usor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore inalt pana la 20 m, ale carui flori se folosesc in farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, franghii, rogojini. ◊ Expr. A lega doua-n tei = a reusi sa adune ceva avere. A gasi tei de curmei = a gasi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).

AVOCADO (cuv. sp.), subst. Fructul arborelui Persea americana, din familia lauracee originar din emisfera vestica. Este de culoare verde-galbui, contine c. 25 la suta uleiuri, este foarte parfumat si are o greutate de 1-2 kg. Se cultiva in cele doua Americi, Australia, Hawaii, Israel s.a.

ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.

SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.