REMIZA s. f. I. 1. partida de sah in care cei doi jucatori consimt reciproc la un rezultat de egalitate. 2. forma de retribuire a muncii sub forma de cota procentuala in functie de munca prestata si rezultatele obtinute. 3. operatie financiara de achitare a unei datorii in strainatate prin transmiterea catre un creditor a unui document de plata. ◊ comision; reducere, rabat. II. 1. cladire destinata pentru adapostirea (auto)vehiculelor rutiere, masinilor agricole, locomotivelor etc. 2. padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. (< fr. remise)

ACCEPTARE s.f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei; primire, consimtire. ♦ (Cont.) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordinul dat bancii pentru achitarea documentului de plata acceptat. [< accepta].

DEVIZE s. n. pl. mijloace de plata utilizate in decontarile internationale, prin documente de plata (trate, cecuri etc.) si hartii de valoare emise in valuta straina. (< fr. devises)

ACCEPTARE, acceptari, s. f. Actiunea de a accepta; primire, consimtire. ♦ (In decontarile intre intreprinderile socialiste) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordin dat bancii de intreprinderea cumparatoare pentru achitarea documentului de plata acceptat.

GIR, giruri, s. n. 1. Semnatura pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevazute in document catre o anumita persoana si la o data anumita. 2. Mijloc, act prin care cineva garanteaza pentru actiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.

VIRAMENT, viramente, s. n. Operatie contabila prin care o suma de bani se trece dintr-un cont in altul, fara a fi nevoie ca suma sa fie varsata in numerar; plata fara numerar, prin trecerea la banca a unei sume de bani din contul celui care face plata in contul beneficiarului; (concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operatii sau plati. – Din it. viramento. Cf. fr. virement.

DEVIZE s. n. pl. documente de credit si de plata (cambii, cecuri etc.) emise in valuta straina si pe baza carora beneficiarul obtine o anumita cantitate de valuta dintr-o alta tara; mijloc de plata in valuta straina. – Din fr. devises.

devize (documente de credit si de plata in valuta straina) s. n. pl.

INCASO (‹ it.) s. n. Modalitate de plata si de credit practicata in relatiile comerciale internationale, prin care exportatorul transmite bancii sale documente din care rezulta indeplinirea obligatiilor contractuale de livrare; in fapt, exportatorul acorda un credit importatorului pana la data incasarii contravalorii marfii expediate sau serviciului prestat, fara a avea certitudinea efectuarii platii de catre importator. Setul de documente este transmis de banca exportatorului bancii importatorului care efectueaza plata, dupa ce a stabilit corectitudinea documentelor primite. Se mai numeste si i. documentar.

VIRAMENT ~e n. 1) Operatie bancara de trecere a unei sume de bani de pe un cont pe altul, fara folosirea ei in numerar. 2) plata fara numerar, efectuata prin trecerea la banca a unei sume de la contul platitorului la cel al beneficiarului. 3) document in baza caruia se efectueaza aceasta plata. /<fr. virement, it. viramento

cec (cecuri), s. n. – document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check.

AVIZ ~e n. 1) document prin care se anunta ceva; instiintare. ~ de plata. 2) Parere competenta emisa de cineva asupra unei probleme in discutie. ~ favorabil. /<fr. avis, it. avviso

MAPA ~e f. 1) Obiect de birou, confectionat din carton, piele sau material plastic, in care se pastreaza anumite hartii sau documente. 2) Coperta de protectie a unei carti. 3) Servieta plata cu mai multe deschizaturi. [G.-D. mapei] /<germ. Mappe

VIRAMENT s. n. 1. plata fara numerar efectuata intre intreprinderi, institutii etc. care au conturi de decontare deschise la banca. ◊ document pe baza caruia se face o asemenea plata. 2. operatie contabila constand in trecerea unei sume dintr-un cont in altul. (< it. viramento, fr. virament)

CEC¹ cecuri n. 1) document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul sau, prezentatorului. 2) Chitanta in care se indica suma platita de cumparator sau primita de la acesta pentru marfa cumparata. /<engl. check, fr. cheque

BON (‹ fr.) s. n. document (cu valabilitate limitata in timp) care confera detinatorului sau dreptul de aprimi ceva sau de a beneficia de ceva; nota de plata pe baza careia se achita marfuri sau servicii ♦ B. de lucru = document pe baza caruia se executa o lucrare si care serveste la evidenta muncii prestate, precum si la calculul platii cuvenite pentru ea. ♦ Bonuri de tezaur = titluri de imprumut (purtatoare de dobinda) emise de ministerul finantelor sau de tezaur pentru a obtine fonduri de la cetateni sau de la banci, in vederea acoperirii unor goluri bugetare. ♦ Bonuri de casa = titluri emise mai ales de intreprinderi sau de banci pentru procurarea de fonduri pe termen scurt. Dupa natura emisiunii, publice sau private, exista b. la purtator sau la ordin. B. de c. au acelasi regim fiscal ca al obligatiunilor. ♦ B. de subscriptie = titluri atasate obligatiunilor, conferind dreptul subscrierii acelei obligatiuni unei actiuni. Conditiile de subscriere sint stabilite de la inceput. Daca bonul este separat de obligatiune face obiectul unei cotatii separate.

ACREDITIV, acreditive, s. n. 1. Suma de bani special rezervata de un cumparator din contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca acestuia sa i se faca plata in momentul in care dovedeste predarea furniturilor in conditiile stabilite inainte prin contract. 2. document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. – Din fr. accreditif, germ. Akkreditiv.

BON ~uri n. 1) document care da detinatorului dreptul sa primeasca suma indicata pe el sau sa procure anumite lucruri. 2) Nota (de plata) cu care se achita sau se ridica marfa intr-un magazin. 3) fin. Hartie de valoare, emisa de stat sau de o institutie bancara. ◊ ~ de tezaur obligatie emisa de stat pentru a obtine imprumuturi (cu dobanda) de la cetateni sau de la banci. /<fr. bon

CEC¹, cecuri, s. n. document nominal sau la purtator, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o alta persoana imputernicita, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat in contul titularului. – Din engl. check, fr. cheque.

STAT², state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) Stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ Stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [Var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

CASA² ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat intr-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Incapere intr-o institutie unde se fac incasarile si platile; casierie. 4) Suma de bani in numerar de care dispune casieria unei intreprinderi, organizatii etc. ◊ A face ~a a face bilantul incasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse

ACREDITIV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari. 2. Suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveste un furnizor pentru ca acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeste expedierea (predarea) marfurilor. ♦ Suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii si consemnatiuni pentru a-i sta la dispozitie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< fr. accreditif].