DOCENT, docenti, s. m. 1. (In alte tari) Grad didactic onorific in invatamantul superior, corespunzand de obicei aceluia de conferentiar; persoana care are acest grad. 2. (In tara noastra; de obicei in sintagma doctor docent) Titlu stiintific acordat doctorilor in stiinte care s-au distins printr-o activitate valoroasa; persoana care are acest titlu. – Din germ. Dozent.

doctor s. m. 1. titlu stiintific conferit doctoranzilor in urma sustinerii examenelor si a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ♦ ~ docent = titlu stiintific care se acorda doctorilor (1) care fac dovada unei activitati stiintifice indelungate si valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institutiile de invatamant superior unei personalitati de mare prestigiu, din tara sau din strainatate, pentru realizari deosebite in domeniul stiintei, tehnicii si culturii, pentru servicii de mare insemnatate aduse patriei si umanitatii. 2. medic. 3. (fam.) persoana foarte priceputa intr-un anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

docent ~ti m. 1) Grad didactic in invatamantul superior, care precede imediat pe cel de profesor. ◊ doctor ~ titlu stiintific acordat doctorilor in stiinte care s-au distins printr-o activitate deosebita. 2) Persoana cu acest grad didactic. /<germ. Dozent

docent s.m. 1. (In trecut) Profesor universitar neretribuit, la al carui curs studentii nu erau obligati sa dea examen. 2. Titlu in invatamantul superior acordat de o facultate unui doctor in stiinte pentru merite stiintifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a invata].