GRUPA, grupe, s. f. 1. Colectiv restrans de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau dintr-o institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mica subunitate militara de instructie si de lupta. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (in stiinte) care cuprinde elemente cu trasaturi comune. ◊ Grupa sangvina = fiecare dintre categoriile de clasificare a sangelui, intemeiata pe ansamblul de caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subimpartirile care rezulta din asezarea elementelor chimice in sistemul periodic, grupand elementele cu proprietati inrudite. – Din fr. groupe.

MANUFACTURA s.f. 1. Producere a anumitor lucruri cu mana. ♦ Forma de productie capitalista premergatoare marii industrii, caracterizata prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea muncii in cadrul atelierului si prin reunirea muncitorilor si a mesterilor in ateliere sub conducerea patronului; intreprindere corespunzatoare acestei forme de productie. 2. Produse ale industriei textile; tesaturi. [< fr. manufacture, cf. lat. manus – mina, facere – a face].

GRUPA s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mica subunitate de instructie si de lupta. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune in stiintele naturii alcatuita din elemente care prezinta caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ◊ Grupa sanguina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele. [< fr. groupe].

GRUPA s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mica subunitate de instructie si lupta. ◊ unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune in stiintele naturii, din elemente care prezinta caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ♦ ~ sangvina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele, dupa insusirile antigenice conditionate genetic. 3. subdiviziune in cadrul sistemului morfologic cuprinzand elemente cu trasaturi comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate in timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)

MANUFACTURA s. f. 1. forma de productie industriala, bazata pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii in cadrul atelierului. 2. intreprindere corespunzatoare acestei forme de productie. 3. produs obtinut prin prelucrarea (manuala) a unor materii prime. (< fr. manufacture, germ. Manufaktur)

BECCARIA, Cesare Bonesana, marchiz de (1738-1794), jurist, economist si filozof italian. Contributii in domeniul dreptului procesual si penal („Despre infractiuni si pedepse”), prin teoretizarea principiilor privind interzicerea procedurilor secrete, egalitatea pedepselor pentru toti cetatenii, introducerea prezumtiei de nevinovatie etc. Pionier al analizei economice, precursor al lui A. Smith si Th. Malthus. Studii privind capitalul si diviziunea muncii („Elemente de economie politica”).

RICARDO [rika:dou], David (1772-1823), economist si om politic britanic. Om de afaceri. Reprezentant al scolii clasice de economie. Promotor al sistemului de piata libera; a dezvoltat teoria valorii bazate pe munca si teoria plusvalorii; a analizat repartitia venitului national si principalele categorii economice legate de aceasta. Teoria rentei diferentiale a legat-o de legea fertilitatii descrescande a solului. Justificand liber-schimbismul si diviziunea muncii intre tari, a elaborat teoria costurilor comparative de productie. Opera lui R., alaturi de cea a lui Smith, a influentat gandirea economica contemporana. Op. pr.: „Despre principiile economiei politice si ale impunerii”.

DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.

DIVIZIUNE s.f. Impartire; separare, divizare. ♦ Operatie logica de impartire a genului in speciile sale. ◊ diviziunea muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate; diviziune celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si amitoza. ♦ Fragment, parte, unitate obtinuta printr-o impartire. ♦ Linioara marcata pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura, corespunzand unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].

UZINA s.f. Intreprindere industriala de proportii mari, organizata pe baza de diviziune a muncii, in care se fac in special lucrari de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. ♦ Centrala de forta pentru alimentarea cu energie electrica sau cu apa a unei localitati. [< fr. usine].

UZINA s. f. 1. unitate industriala mare, organizata pe baza de diviziune a muncii, in care se fac in special lucrari de utilaj, se produc semifabricate sau materiale pentru alte industrii, pentru fabrici etc. 2. centrala de forta furnizoare de energie electrica, termica, de apa etc. (< fr. usine)

MANUFACTURA, manufacturi, s. f. 1. Forma de productie premergatoare marii industrii, caracterizata prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amanuntita a muncii in cadrul atelierului si prin reunirea muncitorilor si a mesterilor in ateliere sub conducerea patronului. 2. Intreprindere industriala in care predomina munca manuala, in care un rol important il au abilitatea si talentul lucratorului si care este destinata in special producerii unor bunuri de larg consum. Manufacturi de portelan. 3. Produse ale industriei textile; tesaturi. Magazin de manufactura. – Din fr. manufacture. Cf. germ. Manufaktur.

diviziune s. f. 1. impartire; separare, divizare. ♦ a muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate. 2. operatie logica de impartire a genului in speciile sale. 3. (biol.) ~ celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si meioza. 4. parte, fragment, fractiune. ◊ linioara pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)

COMUNA ~e f. 1) Colectiv de persoane care s-au unit pentru a munci si a duce o viata in comun. ~ de munca. ◊ ~ primitiva prima formatie social-economica omeneasca. 2): ~a din Paris guvern revolutionar, creat de muncitorii parizieni in 1871. 3) diviziune administrativ-teritoriala rurala compusa din unul sau mai multe sate si condusa de un primar. 4) (in evul mediu in Europa Occidentala) Oras care a obtinut independenta fata de stapanul unui domeniu feudal. [G.-D. comunei] /<fr. commune

GRADATIE, gradatii, s. f. 1. Crestere sau descrestere treptata, progresiva, inaintare succesiva (a unui proces, a unui fenomen, a unei actiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se gasesc pe suportul unui instrument de masura cu scari gradate. 3. Figura de stil constand in trecerea treptata, ascendenta sau descendenta, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptata de la o nuanta la alta. 4. Fiecare dintre treptele de incadrare pe care se afla un salariat in cadrul gradului sau, acordata pe baza vechimii in serviciu si a aportului in munca; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecareia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.