BITUM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagra, obtinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. si: bitum] – Din fr. bitume.

GAZ¹ ~e n. 1) Substanta in stare fluida, cu densitate mica, expansibila si compresibila, care ia volumul si forma spatiului disponibil. ◊ ~e naturale gaze formate in natura. ~e artificiale gaze obtinute pe cale industriala. ~e combustibile gaze folosite ca sursa de energie calorica. ~ de iluminat (sau aerian) gaz obtinut prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~ inert a) gaz care nu arde; b) gaz care nu reactioneaza chimic, folosit la fabricarea becurilor cu incandescenta si a tuburilor cu descarcari electrice luminoase. ~ lichefiat gaz transformat in lichid. ~ perfect (sau ideal) gaz rarefiat pentru care produsul dintre presiune si volum este invariabil la orice temperatura. ~ detonant material explozibil constand dintr-un amestec de hidrogen si oxigen. ~ de balta gaz incolor, inodor si inflamabil, obtinut din zacaminte naturale si folosit drept combustibil sau ca materie prima in industrie; metan. ~ nobil (sau rar) gaz inert, incolor si inodor, situat in grupa zero a sistemului periodic. 2) mai ales la pl. Substanta toxica, asfixianta sau iritanta, folosita ca arma de lupta. 3) la pl. pop. Emanatie (cu miros neplacut) degajata de stomac sau de intestine. /<fr. gaz

AERIAN, -A, aerieni, -e, adj. Care se afla in aer. ◊ Fir aerian = conductor suspendat care serveste la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tractiune electrica; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil intrebuintat la iluminat si incalzit, obtinut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se intampla, se produce in aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingas, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aerien.

GAZ², gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusa, incolore, usor deformabile si expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o forma proprie stabila si tind sa ocupe intregul volum pe care il au la dispozitie. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune si volum ramane constant la orice temperatura. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obtinut prin distilarea huilei la temperaturi inalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile usor lichefiabile, obtinut prin extragerea directa din gaze de sonda sau prin distilare din unele produse petroliere, pastrat in stare lichida in butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate in grupa a opta principala a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inertia lor chimica. Gaz solid = combinatie solida de molecule de gaz metan si de apa, care se gaseste in special in zonele unde pamantul este inghetat pana la mari adancimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emana din pamant. 2. (La pl.) Nume dat unor substante gazoase toxice sau asfixiante folosite in razboi. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita; nici nu ma gandesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomana. – Din fr. gaz.

ANTRACEN s.n. Substanta organica cristalizata, care se prepara prin distilarea gudroanelor de huila si este folosita la fabricarea unor coloranti sau ca antiseptic. [< fr. anthracene].

ANTRACEN s. m. hidrocarbura aromatica, substanta cristalizata, care se prepara prin distilarea gudroanelor de huila. (< fr. anthracene)

BENZOL s. m. amestec de benzen, toluen si xilen, rezultat din distilarea gudroanelor de huila. (< fr. benzol)

CREOLINA s. f. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huila, cu miros puternic si persistent, dezinfectant. (< fr. creoline)

PIROL s. m. compus heterociclic azotat, lichid incolor, cu miros de cloroform, obtinut prin distilarea gudroanelor de huila. (< fr. pirrol)