CONTROVERSA s. f. discutie in contradictoriu asupra unei chestiuni; polemica, disputa. ◊ (fam.) discutie aprinsa. (< fr. controverse)

POLEMIC, -A I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discutie in contradictoriu; lupta de idei cu privire la o problema literara, stiintifica etc. (< fr. polemique, gr. polemikos)

LITIGIOS ~oasa (~osi, ~oase) Care constituie (sau poate constitui) obiectul unui litigiu. ◊ Problema ~oasa problema care poate provoca discutii contradictorii. [Sil. -gi-os] /<fr. litigieux, lat. litigiosus

POLEMICA s.f. discutie contradictorie asupra unui subiect, asupra unei teme etc.; lupta de idei cu privire la o problema literara, stiintifica etc. [< fr. polemique, it. polemica, cf. gr. polemikos < polemos – razboi].

CONTROVERSA s.f. discutie contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) discutie aprinsa, cearta, sfada, scandal; neintelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitura].

POLEMIC, -A, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. discutie in contradictoriu, controversa pe o tema literara, stiintifica, politica etc. 2. Adj. Care tine de polemica (1), cu tendinta de polemica, privitor la polemica; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polemique.

LITIGIOS, -OASA, litigiosi, -oase, adj. Care provoaca un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discutii in contradictoriu. [Pr.: -gi-os] – Din fr. litigieux, lat. litigiosus.

CONTROVERSA, controverse, s. f. discutie in contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discutie aprinsa, cearta, neintelegere. – Din fr. controverse.

DISPUTA, dispute, s. f. 1. discutie in contradictoriu intre doua sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversa; p. ext. cearta. 2. Lupta pentru intaietate, pentru transarea in favoarea sa a unei rivalitati; spec. Intrecere sportiva; desfasurare a unei intreceri sportive. – Din fr. dispute.

CONTROVERSA ~e f. discutie in contradictoriu (asupra unei probleme); polemica. [G.-D. controversei] /<fr. controverse

discutie ~i f. 1) Schimb de pareri referitor la o chestiune in vederea unei hotarari; dezbatere. ◊ Fara ~ fara a se pune la indoiala; in mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; dialog; convorbire. 3) Schimb de pareri contradictorii. [Art. discutia; G.-D. discutiei; Sil. -ti-e] /<fr. discussion

DISPUTA ~e f. discutie in contradictoriu asupra unei probleme in prezenta unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. /<fr. dispute

POLEMICA ~ci f. discutie in contradictoriu; controversa. ~ stiintifica. ~ politica. [G.-D. polemicii] /<fr. polemique

ELENCHOS s.n. (In filozofia scolastica) Chestiune in discutie. ♦ Rationament contradictoriu. [Var. elenchus s.n. / < gr. elenchos, lat. elenchus – index].

HARTUI, hartuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necaji pe cineva cu tot felul de neplaceri, a nu lasa in pace pe cineva; a cicali, a sacai, a pisa. ♦ (Reg.) A intarata, a zadari un caine. 2. Tranz. A desfasura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panica si de a nu-i permite deplasarea, pregatirea unor actiuni de lupta, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discutii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. [Var.: hartui vb. IV] – Harta + suf. -ui.

FOC² ~uri n. I. 1) Senzatie de arsura in interiorul corpului, cauzata de o boala. 2) Ardoare a sentimentelor; inflacarare deosebita. ~ul tineretii. 4) fig. discutie aprinsa in contradictoriu. ◊ A turna gaz in (sau pe) ~ a agrava o neintelegere. II. (urmand un adjectiv, ii atribuie valoare de superlativ absolut) Scump ~. Urat ~. Frumos ~. ◊ (Frumos, urat etc.) de mama ~ului grozav, strasnic (de frumos, de urat etc.). /<lat. focus

discutie, discutii, s. f. 1. Schimb de pareri, de vederi; convorbire, conversatie. ♦ Conversatie animata in contradictoriu; controversa, disputa; cearta. ◊ Loc. adv. Fara discutie = fara indoiala; neindoios, indiscutabil. ◊ Expr. Nu (mai) incape discutie = desigur. 2. Cercetare, analiza, examinare, dezbatere minutioasa a unei probleme, facuta de obicei in cadrul unui colectiv organizat. [Var.: discutiune s. f.] – Din fr. discussion.

LAMURI, lamuresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A ajuta pe cineva sa inteleaga sau a intelege, a ajunge sa inteleaga ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la intelegerea unui lucru in urma unei discutii in care s-au dezbatut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face sa fie clar, inteles de cineva; a clarifica, a deslusi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. si refl. (Inv.) A face sa devina sau a deveni curat, lipsit de corpuri straine, pur. – Din lamura.

discutie s. f. 1. convorbire, schimb de pareri. ♦ dezbatere contradictorie; disputa. 2. cercetare, examinare minutioasa a unei probleme. ♦ fara ~ = desigur; nu incape ~ = in mod sigur. (< fr. discussion, lat. discussio)

A DISCUTA discut 1. intranz. 1) A purta o discutie; a sta de vorba; a disputa; a conversa. 2) A vorbi in contradictoriu; a disputa. 2. tranz. (lucrari, proiecte, probleme etc.) A analiza intr-un colectiv, printr-un schimb de pareri, in vederea luarii unei hotarari. /<fr. discuter

DEZBATE¹, dezbat, vb. III. Tranz. A discuta pe larg si adesea in contradictoriu o chestiune, o problema etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discutiei. ♦ A examina o cauza, un proces (cu participarea ambelor parti). – Dez- + bate (dupa fr. debattre).