MANECAT s. n. Faptul de a (se) maneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, in etc.) manecate = foarte de dimineata, dis-de-dimineata. – V. maneca.

PROUR s. n. (Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineata) cand pleaca oile la pasune. ◊ Expr. In prour de... = la inceputul zilei; p. ext. la inceputul unui anotimp. [Var.: proor s. n.] – Et. nec.

ZIUSOARA s. f. (Rar) Ziulica. ◊ Loc. adv. La ziusoara = in zori de zi, dis-de-dimineata. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -usoara.

MANECA, manec, vb. I. Refl. si intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineata; a pleca dis-de-dimineata; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.

ZORI¹ 1. s.m. pl. ~ ◊ Luceafar de zori = Zorila, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., in forma zorile) ~ 3. (Uneori in expr. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineata, a doua zi dupa inmormantare.

dis-DE-dimineata adv. Foarte de dimineata; in zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineata, des-dimineata adv.] – dis- + de⁴ + dimineata.

UTRENIE, utrenii, s. f. Slujba religioasa care se oficiaza in Biserica ortodoxa dimineata (foarte devreme), inaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineata. [Var.: (reg.) utrina s. f.] – Din sl. utrĩnja.

DES-DE-dimineata adv. v. dis-de-dimineata.

DES-dimineata adv. v. dis-de-dimineata.

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

dis-de-dimineata adv.

dis-DE-dimineata adv. Foarte de dimineata; in zorii zilei. /dis- + de + dimineata

GEANA gene f. 1) Fir de par de pe marginea pleoapei. 2) fig. Fasie luminoasa; dunga de lumina (pe un deal, pe o culme, pe un nor etc.). ◊ In ~a zilei in zorii zilei; dis-de-dimineata. [G.-D. genei] /<lat. genna

A MANECA manec intranz. pop. 1) A se scula in zorii zilei; a se trezi cu noaptea in cap. 2) A pleca dis-de-dimineata. /<lat. manicare

NEINCEPUT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la inceput): Apa ~ta apa din fantana sau de la izvor, luata dis-de-dimineata inaintea altora, careia superstitiosii ii atribuie o putere supranaturala. /ne- + inceput

UTRENIE ~i f. Slujba religioasa oficiata dimineata, inainte de liturghie. ◊ Pe la ~ dis-de-dimineata. [G.-D. utreniei] /<sl. utrinja

VARSARE ~ari f. 1) v. A VARSA si A SE VARSA. ◊ ~ de sange omor; ucidere in masa. 2) Loc unde se varsa o apa curgatoare. 3): ~ de ziua dis-de-dimineata. ~area serii amurgire; inserare. /v. a (se) varsa

ZORI m. pl. 1) Lumina care apare la orizont inainte de rasaritul soarelui. ◊ In ~ de zi, la revarsatul ~lor dis-de-dimineata. Din ~ si pana-n noapte ziua intreaga. 2) Timpul cand apare aceasta lumina. 3) fig. Inceputul a ceva mult asteptat. ~i libertatii. /<sl. zorija

nopticel s. (reg.; in loc. adv.) de nopticel = dis-de-dimineata; cu noaptea in cap.

saneca vb. I (inv. si reg.) a porni la drum dis-de-dimineata.

zori s. f. pl. – Faptul zilei, aurora. – Megl. zor. Sl. zoria, zaria (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, si bg. zora „aurora”, zori „in zori, dis-de-dimineata”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziua); zorea, s. f. (clopotel, Ipomaea purpurea), cf. numele sau fr. belle-de-jour; Zorila, s. m. (personaj din mitologia populara, reprezinta zorile; luceafarul de dimineata; nume de bou); zorit, s. n. (in Trans., obicei folcloric care consta dintr-o cintare matinala pentru tinerii casatoriti).

DESdimineata adv. v. dis-de-dimineata.

ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumina care se arata pe cer inainte de a rasari soarele; faptul zilei, aurora. ◊ Loc. adv. In zori sau in zori de zi (sau de ziua), ori pana-n zori, din zori, in zorii zilei, in zorii zorilor, sau de (o data) cu zorile sau catre zorirea zorilor = dis-de-dimineata. ◊ Expr. Din zori si pana-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori in zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)varsa (sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da in fapt (sau a se anunta) de zori = a aparea zorile, a incepe sa se faca ziua. ◊ Luceafar-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joaca la nunta si melodia dupa care se executa; melodie care se canta miresei la uncrop. [Art.: zorii si zorile^[1]] – Slav (v. sl. zorja).

ZIUSOARA s. f. (Rar) Ziulica. ◊ Loc. adv. La ziusoara = in zori de zi, dis-de-dimineata. – Din zi + suf. -us-oara.