AD-HOC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanta. ◊ (Adjectival; in expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele doua adunari speciale care s-au intrunit in 1857 (la Iasi si la Bucuresti) si au cerut unirea tarilor romanesti. – Din lat. ad hoc.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

AHEI s. m. pl. 1. Populatie indo-europeana asezata la inceputul mileniului al doilea i.Hr. in Pelopones, unde a intemeiat puternice centre de civilizatie. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumirea generala a vechilor triburi grecesti la Homer. – Cf. Ahaia (n. pr.).

ALTERN, -A, alterne, adj. (In sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate de o parte si de alta a doua drepte taiate de o secanta. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

AMIGDALA, amigdale, s. f. (Anat.) Fiecare dintre cele doua glande de natura limfatica, situate de o parte si alta a omusorului. – Din fr. amygdale.

AURICUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele doua despartituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AVANSCENA, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsa intre cortina si rampa. 2. Fiecare dintre cele doua loji asezate langa scena. – Din fr. avant-scene.

BRAHMAN, -A, brahmani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Membru al castei sacerdotale, considerati prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

BRONHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele doua ramificatii ale traheii prin care aerul ajunge in plamani. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

BULFEU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele doua speteze care leaga partea de sus a jugului de policioara. – Din magh. belfa.

BUZA, buze, s. f. l. Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ◊ Buza de iepure = anomalie congenitala care consta in faptul ca buza este usor despicata (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale. A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare, a se cai. A sufla (sau a bate) in (sau din) buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba. A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva. A-i crapa (sau a-i plesni, a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de sau dupa ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva). A lasa (sau a pune) buza (in jos) = (mai ales despre copil) a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza strachinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui sant, a unei paduri etc. 4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais. 5. (In sintagma) Buza de bandaj = partea proeminenta a bandajului montat pe rotile autovehiculelor de cale ferata, care serveste la mentinerea si la conducerea vehiculului respectiv pe sina. – Cf. alb. buze.

CALCANEU, calcanee, s. n. Unul dintre cele doua oase ce formeaza calcaiul. – Din fr. calcaneum, lat. calcaneum.

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

CANAT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua parti ale unei piei de animal taiate in jumatate, de-a lungul spinarii. 2. Fiecare dintre partile mobile din care este alcatuita o usa, o poarta, o fereastra etc. 3. Toc², pervaz de usa. – Din tc. kanat.

C******L, -A, c*******i, -e, adj., s. m. I. Adj. Principal, esential, fundamental. ◊ Punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, care ajuta la determinarea pozitiei unui punct de pe glob. Numeral c******l = numeral care exprima un numar intreg abstract sau un numar determinat de obiecte, fiinte etc. II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de inaltii demnitari care alcatuiesc consiliul papei si dintre care se alege noul papa; persoana care poarta acest titlu. ♦ (Adjectival; in sintagma) Rosu c******l = rosu purpuriu. – Din fr. c******l, lat. c*******is.

CARNASIER, -A, carnasieri, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Carnivor. 2. S. f. Fiecare dintre cele patru masele mari si taioase ale unor animale carnivore. [Pr.: -si-er] – Din fr. carnassier.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii la cartile de joc, insemnata cu romburi. – Din fr. carreau.

CAROTIDA, carotide, s. f. Fiecare dintre cele doua artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte si de alta a gatului, care transporta sangele de la inima la cap; artera cefalica. – Din fr. carotide.

CATETA, catete, s. f. Fiecare dintre cele doua laturi care alcatuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. – Din fr. cathete, lat. cathetus.

CATUSA, catuse, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor. 2. Planta erbacee melifera, cu flori albastre-violacee si cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. si: catusi] – *Cata (< lat. catta „pisica”) + suf. -usa.

CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp egal cu 60 de minute; ora. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile = timp indelungat, mult. La tot ceasul = intruna, mereu. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curand) = cat mai repede cu putinta, pana nu e prea tarziu. In ceasul al doisprezecelea = in ultimul moment. ♦ Spatiu, distanta care se poate parcurge in timp de o ora. Acest sat e la 3 ceasuri de Bucuresti. ◊ Expr. A face un ceas bun pana... = a avea nevoie de o ora intreaga (sau de mai bine de o ora) pana... ♦ Fiecare dintre cele 24 de parti in care este impartita o zi si care sunt marcate pe cadranul si cu acele unui ceasornic; p. ext. bataie a ceasornicului, cand acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului. 2. Moment, clipa; timp, vreme. ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊ Expr. Ceas bun (sau rau) = (in superstitii) moment considerat ca norocos (sau nenorocos). (Sa fie) intr-un ceas bun! formula prin care se ureaza cuiva sucees cand intreprinde ceva. (Pop.) A se da de ceasul mortii = a se agita; a se framanta, a se zbuciuma. 3. Aparat care serveste la determinarea si masurarea timpului in limitele unei zile; ceasornic. ◊ Ceas electronic = ceas a carui functionare se bazeaza pe folosirea circuitelor integrate specializate. Ceas digital = ceas (electronic) la care ora este indicata prin cifre atasate pe un ecran. Ceas vorbitor = a) ceas electronic la care ora este anuntata verbal; b) magnetofon pentru redarea inregistrarilor de semnal orar si a unor informatii vorbite asociate, folosit pentru anuntarea orei exacte in reteaua telefonica. Ceas solar = suprafata marginita de numere, avand in centru o tija a carei umbra indica cu aproximatie orele zilei; cadran solar. ◊ Expr. A merge ca ceasul = (despre masini, aparate etc.) a functiona perfect. ♦ Aparat in forma de ceas (3), ale carui limbi inregistreaza miscarea, viteza, consumul; contor. 4. Slujba religioasa savarsita la anumite ore din zi. – Din sl. casu.

CERC, cercuri, s. n. I. 1. Figura geometrica plana formata din multimea tuturor punctelor egal departate de un punct fix; circumferinta; suprafata limitata de aceasta figura. ◊ Cerc polar = fiecare dintre cele doua linii inchipuite pe globul pamantesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade si 33 de minute la nord sau la sud de el. Cerc diurn = cerc descris de astri in miscarea lor aparenta, zilnica, in jurul Pamantului. 2. Figura, desen, linie sau miscare in forma de cerc (I 1). ◊ Loc. adv. In cerc = circular. ♦ Cerc vicios = greseala de logica constand in faptul de a defini sau de a demonstra un lucru printr-un alt lucru care nu poate fi denumit sau demonstrat decat cu ajutorul primului lucru. 3. Linie in forma de arc. 4. Fig. Sfera, intindere, cuprins, limita (de cunostinte, de atributii, de ocupatii etc.) II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. in forma de linie circulara. 1. Banda subtire de metal sau de lemn care inconjura un butoi cu doage pentru strangerea si consolidarea acestora. 2. Banda subtire (de metal) cu care se consolideaza un cufar, un geamantan etc. 3. Sina de fir fixata in jurul rotilor de lemn ale vehiculelor, pentru a consolida obezile si pentru a servi ca piesa de uzura la rulare. 4. Obiect de lemn de forma circulara, pe care il ruleaza copiii lovindu-l cu un betisor. 5. (Inv.) Diadema. III. Disc gradat, intrebuintat la unele instrumente de masura pentru calcularea unghiurilor. Cerc de busola. IV. Grup de oameni legati intre ei prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de prietenie. ♦ Grup de oameni legati intre ei prin preocupari, convingeri, idei etc. comune, de obicei cu scop stiintific, artistic sau instructiv-educativ. ◊ Cercuri muncitoresti = organizatii politice muncitoresti aparute la noi la sfarsitul secolului trecut. ♦ Lume; societate. – Lat. circus (cu sensuri neologice dupa fr. cercle).

CEVIANA, ceviane, s. f. Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu varfurile unui triunghi, punctul fiind coplanar cu triunghiul. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cevienne.

CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si al copilului, care are proprietatea de a inchega cazeina din lapte; chimozina, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (In sintagma) Cheag sangvin = masa gelatinoasa rosie care se formeaza prin inchegarea sangelui; coagul. 4. Fig. Fond initial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a incepe sa se imbogateasca, a se imbogati. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

CHELICER, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele doua apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chelicere.

CLAVICULA, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele doua oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articuleaza cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.

DAMA, dame, s. f. I. 1. (Inv.) Doamna, cucoana. ◊ Loc. adj. De dama = femeiesc. 2. Femeie cu moravuri usoare; p*********a. II. 1. (La jocul de carti) Fiecare dintre cele patru carti pe care este infatisata figura unei femei. 2. (La jocul de sah) Regina. 3. (La pl.) Joc alcatuit din puluri albe si negre, care se muta dupa anumite reguli pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. III. Scobitura in bordura unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul vaslei. – Din fr. dame, it. dama.

EMISTIH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele doua jumatati ale unui vers (despartite prin cezura). [Var.: hemistih s. n.] – Din fr. hemistiche, lat. hemistichium.

GAMETOFIT, gametofiti, s. m. Una dintre cele doua generatii din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gametophyte.

GANASA, ganase, s. f. (Zool.) Fiecare dintre cele doua ramuri ale mandibulei la animale. [Var.: ganas s. n.] – Din fr. ganache.

GLAS, glasuri, s. n. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifica omului de a emite sunete articulate; voce. ◊ Loc. adv. Intr-un glas = (toti) deodata; in unanimitate. ◊ Expr. A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau in scris). A ridica (sau a inalta) glasul = a vorbi, a raspunde cu un ton ridicat, tare, rastit; a protesta. A capata (sau a prinde) glas = a capata curaj, a-si reveni (si a incepe sa vorbeasca). A-i pieri (cuiva) (sau a i se stinge, a-si pierde) glasul = a nu mai putea sa vorbeasca, sa raspunda; a nu mai avea ce raspunde. ♦ (La pl.) Murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent). ♦ Ciripit sau cantec al pasarilor. ♦ Strigat produs de unele animale. 2. Fig. Zgomot produs de vant, de o apa etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 3. Fig. (Inv.) Veste, stire. 4. Denumire data scarii muzicale in cantarea bisericeasca rasariteana. ♦ Fiecare dintre cele opt moduri (3) fundamentale dupa care se executa cantarile bisericesti. – Din sl. glasu.

HARACI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care tarile vasale il plateau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate in care se achitau darile. – Din tc. harac.

HULUBA, hulube, s. f. Fiecare dintre cele doua prajini prinse de crucea carutei, a trasurii etc., intre care se inhama calul. [Var.: uluba s. f.] – Din ucr. holoblja.

IERBAR², ierbare, s. n. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor; rumen¹. – Iarba + suf. -ar.

ILIAC, -A, iliaci, -ce, adj. Care este asezat in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ◊ Os iliac (si substantivat, n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partea anterioara si laterala a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

INTERBELIC, -A, interbelici, -ce, adj. Dintre doua razboaie (mai ales dintre cele doua razboaie mondiale). – Inter¹-+belic (< lat. bellicus).

INTERCARDINAL, interc*******e, adj. (In sintagma) Punct intercardinal = fiecare dintre cele patru directii aflate intre punctele c*******e principale, care servesc la determinarea mai precisa a unui punct de pe glob. – Din engl. intercardinal.

INTERN, -A, interni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care se afla inauntrul unui obiect, al unei fiinte, al unui spatiu etc., care este in interior. ◊ Organe interne = organe situate in cavitatile abdominala si toracica. Boli interne = bolile organelor din interiorul corpului. Motor cu ardere interna = motor care foloseste energia unui combustibil ars in interiorul cilindrului. Unghiuri interne = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri situate in interiorul a doua drepte paralele taiate de o secanta si aflate de aceeasi parte a secantei. ◊ Loc. adj. De (sau pentru) uz intern = a) (despre medicamente) care se ia oral; b) (despre carti, documente, acte etc.) care poate fi consultat numai in conditii speciale in interiorul unei institutii. 2. S. m. si f., adj. (Elev sau ucenic) care locuieste intr-un internat sau la locul unde invata meseria. 3. S. m. si f. Student in medicina admis pe baza de concurs sa faca practica la un spital. – Din fr. interne, lat. internus.

ISCHION, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei parti care formeaza osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.

JAMBA, jambe, s. f. Fiecare dintre cele doua picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse rotile avionului. – Din fr. jambe.

JUMATATE, jumatati, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti egale in care se poate diviza un intreg; parte dintr-un intreg divizat in doua parti aproximativ egale. ◊ Jumatate de masura = masura fragmentara, incompleta, numai pe jumatate. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) jumatate = in doua parti egale, pe din doua; partial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumatate = a nu duce (ceva) pana la capat. (O data) si jumatate, exprima ideea de superlativ. Cu jumatate de gura (sau de glas) ori cu jumatate gura (sau gura) sau cu gura (pe) jumatate = cu glas scazut, fara convingere sau entuziasm. Cu jumatate de inima sau cu inima pe jumatate = fara curaj, fara hotarare, fara avant. ♦ (Adverbial) In parte, intrucatva. 2. Sotie. 3. Punctul care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Masura de capacitate sau de greutate reprezentand o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mica formata din snopi asezati in forma de cruce. [Var.: (fam. si reg.) juma, jumate s. f.] – Et. nec.

MENINGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii. – Din fr. meninge.

NUTATIE, nutatii, s. f. 1. Miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamantului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare a unor organe ale plantelor, constand in oscilatii laterale si in rotiri ale varfului organului respectiv in jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

URECHE, urechi, s. f. I. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului si echilibrului, asezate simetric de o parte si de cealalta a capului omului si mamiferelor, alcatuite dintr-o parte externa, una mijlocie si una interna. ◊ Expr. A fi numai urechi sau a-si deschide urechile (in patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmatii, zvonuri, stiri) a deveni cunoscut, stiut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai in treacat, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche si a-i iesi pe alta (sau pe cealalta) = a nu retine ceea ce i se spune, a trece usor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externa, cartilaginoasa, vizibila a urechii (I 1); pavilionul urechii, auricula. ◊ Loc. adv. Pana peste urechi = extrem de..., foarte. ◊ Expr. (A fi) intr-o ureche = (a fi) smintit, scrantit, ticnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-si pierde rabdarea asteptand (sa manance etc.), a dori foarte mult (ceva). ◊ Compuse: (Bot.) urechea-babei = ciuperca comestibila de culoare galbuie sau trandafirie pe partea exterioara si rosie-portocalie pe partea interioara; urechiusa (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu tulpina paroasa si ramificata in partea superioara, cu frunzele ovale si dintate si cu flori mici, albastrui-violete (Salvia verticillata); urechea-soarecelui = nu-ma-uita; urechea-ursului = planta erbacee cu frunze carnoase, ovale, usor dintate, dispuse in forma de rozeta si cu flori galbene (Primula auricula). 2. Fig. Facultatea de a auzi; simtul auzului; auz. ◊ Expr. A avea ureche (muzicala) = a avea facultatea de a percepe just (si de a reproduce in mod exact) sunetele muzicale. A canta dupa ureche = a reproduce o melodie dupa auz, fara a folosi partitura. II. (Pop.) Organul respirator al pestilor; branhie. III. P. a**l. 1. Gaura acului (prin care se petrece ata sau sfoara). ◊ Expr. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate, in mod miraculos dintr-o situatie dificila. 2. Cheotoarea de piele sau de panza care se coase la marginea posterioara de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul careia se trage incaltamintea in picior. 3. Toarta; inel, belciug. ♦ Proeminenta in forma de carlig la capatul de sus al leucii carului, de care se sprijina lantul sau veriga care leaga loitrele de leuca. ♦ Ochi, lat, juvat la capatul streangului; valul streangului. 4. (La pl.) Portiune iesita in afara dintr-o lucrare de zidarie, amenajata pentru a usura fixarea unui toc de fereastra sau de usa, pentru a sustine un ornament etc. – Lat. oricla (= auricula).

URETER, uretere, s. n. Fiecare dintre cele doua canale cilindrice subtiri, membranoase, care unesc bazinetul cu vezica u*****a. – Din fr. uretere.

VALET, valeti, s. m. 1. Servitor la casele boieresti (aflat in serviciul personal al stapanului); fecior, lacheu. 2. Fiecare dintre cele patru carti de joc, reprezentand figura unui cavaler; fante. – Din fr. valet.

VALVA, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre peretii exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permitand caderea semintelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armatura care serveste la stabilirea, intreruperea sau reglarea circulatiei unui fluid printr-o conducta, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva.

VAMA, vami, s. f. 1. Institutie de stat care se ocupa cu evidenta si controlul asupra intrarii si iesirii din tara a marfurilor, mijloacelor de transport etc. si care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct in care functioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateste ca un bun sa treaca dintr-o tara in alta sau (in trecut) dintr-o regiune in alta a tarii. ◊ Loc. vb. a pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de graunte care se percepe la moara ca taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintele populare) Fiecare dintre cele sapte (sau noua) popasuri (in vazduh) prin care se crede ca trebuie sa treaca sufletul mortului pentru a ajunge in cer. ♦ Bani pe care trebuie sa-i plateasca mortul ca sa poata trece si calatori pe lumea cealalta. – Din magh. vam.

VARSATOR, -OARE, varsatori, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsa. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelatii (si simboluri) ale zodiacului, care se gaseste intre constelatia Capricornului si cea a Pestilor. – Varsa + suf. -ator.

VAZ s. n. Unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep imaginile, se inregistreaza direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum si distanta si miscarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; vazut¹. ◊ Loc. prep. In (sau, inv., la) vazul... = in ochii..., in fata..., fata de... – Din vedea (derivat regresiv).

ZAHARURI s. n. pl. Nume generic dat substantelor organice care formeaza (alaturi de albuminoide si de grasimi) una dintre cele trei grupe de combinatii specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahar.

ZAVELCA, zavelci, s. f. Fiecare dintre cele doua fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poarta una in fata si alta in spate, ca fusta. [Var.: zavelca, zevelca, zivelca, zovelca, zuvelca s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZEUGMA, zeugme, s. f. Figura de stil prin care se unesc gramatical doua sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se refera decat la unul dintre cele doua substantive. – Din fr. zeugma.

ZODIAC, zodiace, s. n. 1. Zona circulara a sferei ceresti in care se afla cele douasprezece constelatii corespunzatoare lunilor anului si prin fata carora trece drumul aparent al Soarelui in cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone. ◊ Semnele zodiacului sau zodiacele = figurile simbolice ale zodiacului reprezentand cele douasprezece constelatii. 2. Carte de astrologie cuprinzand preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei in care s-au nascut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kiklos] zodhiakos.

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. gener. constelatie, planeta. ♦ Interval de timp determinat cand Soarele se afla intr-un astfel de sector. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa unele credinte, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzator; p. ext. destin, ursita. ◊ Expr. (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul dupa pozitia stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zodhion.

ZONA, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate in functie de poli, de cercurile polare si de tropice si caracterizate printr-o clima specifica. Zona temperata. Zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) Fiecare dintre partile cerului corespunzatoare celor cinci zone (1) ale Pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitata pe baza unor caracteristici distinctive, a unor imprejurari speciale, a unei destinatii determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua paralele. 4. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

MAGNETIC, -A, magnetici, -ce, adj. (Despre forte, fenomene) Care se refera la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Camp magnetic = stare fizica particulara a unui spatiu in care se exercita forte magnetice; p. ext. spatiul respectiv. Fluid magnetic = forta prin care se explica, in stiintele oculte, fenomenele telepatice si hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele doua puncte ale globului pamantesc catre care se indreapta capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercita o influenta profunda sau o atractie irezistibila; care magnetizeaza. – Din fr. magnetique, germ. magnetisch.

ECHINOCTIAL, -A echinoctiali, -e, adj. Referitor la echinoctiu, care apartine echinoctiului. ◊ Punct echinoctial = fiecare dintre cele doua puncte de intersectie ale eclipticii cu ecuatorul ceresc, in care se afla soarele la echinoctiu. [Pr.: -ti-al. – Var.: echinoxial, -a adj.] – Din fr. equinoxial.

ECHINOCTIU, echinoctii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului (in jurul lui 21 martie si 23 septembrie), cand ziua este egala cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. equinoxe.

MALAR, malare, adj. (In sintagma) Os malar (si substantivat, n.) = fiecare dintre cele doua oase ale craniului, situate in partile laterale ale fetei, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire.

MANDIBULA, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (si la om si la animale). 2. Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. ♦ Fiecare dintre cele doua parti chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.

ANOTIMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezinta caractere specifice de clima si de lumina. – An² + timp (dupa germ. Jahreszeit).

MASTOIDA, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele doua proeminente ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. (Rar) Care tine de mastoida (1), care se refera la mastoida. – Din fr. mastoide.

VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus estului; p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat asezat spre apus (in special nume dat statelor din apusul Europei si din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene – Din germ. West.

CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.

CULOARE, culori, s. f. 1. Totalitatea radiatiilor de lumina de diferite frecvente pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra retinei o impresie specifica; aspectul colorat al corpurilor. ◊ Culoare calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). Culoare rece = culoare aflata in cea de a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben si albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ Expr. A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arata bine. A-si pierde culoarea = a) (despre fata omului) a deveni palid; b) (despre tesuturi) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = trasaturile caracteristice ale unei tari, ale unei epoci etc., redate intr-o opera literara, artistica. Culoare istorica = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politica = apartenenta la un partid politic. 3. Substanta intrebuintata pentru a vopsi, a picta etc., materie coloranta. 4. Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc dupa culoare (1) si forma punctelor. [Var.: coloare s. f.] – Din lat. color, -oris, fr. couleur.

EMISFERA, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumatate dintr-o sfera. 2. Fiecare dintre cele doua jumatati ale sferei ceresti sau terestre, marginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, si de meridianul de referinta. 3. (Anat.; in sintagma) Emisfere cerebrale = cele doua jumatati simetrice ale creierului mare. – Din fr. hemisphere, lat. hemisphaerium.

MASEA, masele, s. f. 1. Fiecare dintre dintii mari (terminati cu o suprafata plata) fixati in partea posterioara a maxilarelor, dupa canini, la om si la unele animale, servind la zdrobirea si la macinarea alimentelor; molar¹. ◊ Masea de minte = fiecare dintre cele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. ◊ Expr. (Oltean) cu douazeci si patru (sau cu gura plina) de masele = (om) voinic si istet, descurcaret, abil. A-i crapa (cuiva) maseaua (sau maselele) (in gura) = a fi nerabdator, a avea mare nevoie de ceva. A trage (sau a o lua) la masea = a bea mult, a fi betiv. N-ajunge nici pe o masea = e foarte putin, e insuficient. A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o masea sau nici cat (sa) pui pe o masea = a avea foate putin (de mancare). A lepada, a arunca etc. (pe cineva sau ceva) ca pe o masea stricata = a se debarasa (de cineva sau ceva) fara parere de rau. 2. Compus: (Bot.) maseaua-ciutei = mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori rosii, cu frunze patate rosu-brun (Erythronium dens canis). 3. Nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte asemanatoare, ca forma sau ca functie, cu maseaua (1) (la roata morii, la grindeiul de la piua, la grapa, leuca, talpile saniei, bocanci etc.) – Lat. maxilla „maxilar”.

LATIME, latimi, s. f. Insusirea de a fi lat; cea mai mica dintre cele doua dimensiuni liniare ale unei suprafete plane dreptunghiulare; intindere opusa lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime.

PICA², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.

PLEOAPA, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua membrane mobile, marginite de gene, care acopera si protejeaza ochiul in partea anterioara. 2. (Inv. si pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioapa s. f.] – Cf. bg. pohlupka.

RE² s. m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele sapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzatoare acestui sunet. 2. A treia coarda a unei viori. – Din fr. re, it. re.

SOCOTEALA, socoteli, s. f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerica. ◊ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plati (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-si gresi socotelile = a se insela in asteptari; a nu izbuti. A iesi la socoteala (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabila, favorabila (in legatura cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteala = a lua in consideratie (ceva). A pune (ceva) in socoteala cuiva = a obliga pe cineva sa plateasca (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situatie (de venituri si cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operatii aritmetice fundamentale. ♦ Suma de bani datorata (pentru o consumatie, o cumparatura etc.); nota de plata. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilant. 2. Proiect, plan, gand; idee. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteala = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-si da cu socoteala (ca)... = a fi de parere ca..., a crede ca... 3. In expr. A da socoteala cuiva (de ceva) = a raspunde in fata cuiva (de ceva). A tine socoteala de... = a lua in considerare, a avea in vedere. Pe socoteala cuiva = in legatura cu cineva. 4. Rost, ratiune; masura. ◊ Loc. adv. si adj. Cu (sau fara) socoteala = (ne)chibzuit, cu (sau fara) motiv. 5. (Fam.) Treaba, lucru. – Socoti + suf. -eala.

SOL¹ s. invar. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele sapte sunete ale gamei; nota corespunzatoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOLSTITIU, solstitii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

STRAJA, straji, s. f. 1. Paza, aparare, scut. ◊ Loc. vb. A face (sau a tine) straja sau a fi (sau a sta, a se pune) de straja = a strajui, a pazi. ◊ Expr. A-si pune straja gurii (sau, rar, ochilor) = a-si infrana dorinta de a vorbi (sau de a privi). ♦ Loc unde sta un paznic; post de veghe. ♦ Cetatuie (situata la oarecare inaltime) in care se adaposteau odinioara strajerii. ♦ (Inv.) Fiecare dintre cele patru unitati de timp in care se impartea noaptea (potrivit cu schimbarea strajerilor); interval de timp cat facea de straja un ostas. 2. (Azi rar) Paznic, strajer, santinela. ♦ Garda, escorta. 3. (In sintagma) Foaie de straja = prima foaie a unei carti, inaintea paginii de titlu. 4. Fiecare din cei patru stalpi de la colturile unei case de barne. 5. Aparatoare la manerul unei sabii. 6. Vama prin care, dupa mistica religioasa crestina, se presupune ca trece sufletul mortului, inainte de a ajunge in fata judecatii. 7. Sfoara sau funie folosita la diferite instrumente de prins peste. [Var.: (reg.) streaja s. f.] – Din sl. straza.

TROPIC¹, tropice, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua paralele situate la latitudinea de 23°27' nord sau sud de ecuatorul terestru, unde, in timpul celor doua solstitii, Soarele trece la zenitul locului. 2. (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice (1). ◊ Loc. adj. De tropice = din regiunea tropicala. – Din fr. tropique, lat. tropicus.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

FOCAR, focare, s. n. 1. Punct in care se intalnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentila, oglinda, etc.) pe care au cazut raze paralele. ◊ Focar real = punctul in care se strange un fascicul de lumina convergent, obtinut prin reflexia pe o oglinda sau prin refractia printr-o lentila a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par ca izvorasc razele unui fascicul de lumina divergent, obtinut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentila divergenta. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele doua puncte din planul unei curbe ale caror distante pana la punctele curbei dau o suma, o diferenta sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele doua puncte ale caror distante pana la punctele unei suprafete dau o suma, o diferenta sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a caldarilor de abur sau a instalatiilor de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; in sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare si de raspandire (a unor actiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; in sintagma) Focar de infectie = centru al unui proces inflamator, loc in care se colecteaza puroiul; loc de unde se pot raspandi microbi provocatori de infectii; p. ext. loc murdar, neingrijit. 7. (Inv. si pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (dupa fr. foyer).

FOFELNITA, fofelnite, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua stinghii incrucisate ale vartelnitei, pe care sunt asezate cele patru fofeze. 2. Cutitul melitei. 3. Fig. Gura (ca organ al vorbirii). – Fofeaza + suf. -elnita. Cf. vartelnita.

FOIOS, -OASA, foiosi, -oase adj., s. n. 1. Adj. (Despre arbori) Care are frunze late si cazatoare si face parte din increngatura angiospermelor. ♦ (Substantivat, f. pl.) Denumire data unor specii de arbori si de arbusti care au astfel de frunze. 2. S. n. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare, in care trece hrana dupa cea de-a doua rumegare. [Pr.: fo-ios] – Foaie + suf. -os, (2) dupa fr. feuillette.

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui in Franta si in Anglia in evul mediu. ♦ Membru (pe viata) al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1815 si 1848. ♦ Titlu de noblete in Marea Britanie, care confera dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoana care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PARALEL, -A, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreapta, plan) care are toate punctele la aceeasi distanta de o alta dreapta sau de un alt plan cu care nu se intretaie, oricat s-ar prelungi. ◊ Legatura (electrica) in paralel = ansamblu de doua sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeasi tensiune electrica la borne. 2. Adj. Care exista, se produce, evolueaza concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) In acelasi timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a doua fiinte, a doua opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemanarile si deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune in paralela (sau, n., in paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Varianta a portretului, care consta in prezentarea simultana a doua personaje si in compararea lor in scopul stabilirii trasaturilor specifice fiecarui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeasi latitudine de pe suprafata Pamantului si care rezulta din intersectarea suprafetei Pamantului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafata de rotatie, obtinut prin intersectia acestei suprafete cu un plan perpendicular pe axa ei de rotatie. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cereasca descris de o stea in miscarea ei diurna. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare orizontale si paralele asezate (la inaltimi diferite sau identice) pe stalpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele doua bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesa a) unor distante sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele, germ. Parallele.

PARAMER, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele doua parti simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterala. – Din engl. paramere.

PARASIMPATIC adj. (In sintagma) Sistem (nervos) parasimpatic (si substantivat, n.) = una dintre cele doua parti periferice ale sistemului nervos vegetativ, care incetineste bataile inimii si accelereaza miscarile tubului digestiv. – Din fr. parasympathique.

PARATIROIDA, paratiroide, adj. (In sintagma) Glanda paratiroida (si substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secretie interna, situate inapoia glandei tiroide, care au un rol in metabolism. – Din fr. parathyroide.

PARCA², parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinitati ale destinului oamenilor din mitologia romana, reprezentate sub infatisarea unor femei batrane. – Din lat. Parca, fr. Parque.

PAROTIDA, parotide, adj.f. (In sintagma) Glanda parotida (si substantivat, f.) = fiecare dintre cele doua glande salivare asezate dedesubtul si inaintea urechilor, de o parte si de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide.

PARTE, parti, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ◊ In parte = a) loc. adv. in oarecare masura, partial; b) loc. adj. si adv. separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; c) loc. adv. facand abstractie de ceilalti, aparte. ◊ Expr. In (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice. Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Spec. Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu... A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Pop.) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Fam., ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; pop.) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie. 4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etc., dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concr.) cota respectiva care revine fiecarui participant. ◊ Loc. adj. si adv. In parte = a) (care se face) in mod proportional; b) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte si parte = in parti, in cote egale. II. 1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...). Loc. adv. In (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. In nici o parte = nicaieri. In ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? In (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo. In alta parte = aiurea. 2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etc.; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Intr-o parte = stramb, oblic, piezis. La o parte: a) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie). La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a indeparta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strange. A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Fam.) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun. 3. Directie, sens (in spatiu); 4. Fig. Punct de vedere intr-o problema data; privinta. Din partea mea fa ce vrei. III. Categorie sociala, profesionala etc.; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau. A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie). Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) s*x masculin; totalitatea barbatilor. Parte(a) femeiasca = (fiinta de) s*x feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etc. ◊ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.

PAS³, (1) pasi, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre miscarile alternative pe care le fac picioarele in mers obisnuit; p. ext. distanta astfel parcursa: p. gener. distanta mica. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) incetul cu incetul, treptat; b) mereu, neincetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice miscare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) inceputul, primele incercari; (a avea) initiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (sa...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, ingaduinta sa faca ceva. A face un pas gresit = a) a se poticni in mers; b) a savarsi o greseala. A ceda pasul = a lasa pe altul sa treaca inainte; a se lasa depasit (in mers, in actiuni, in realizari). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pasi. ♦ Fig. Stadiu, etapa. ♦ Fig. Inaintare, propasire, progres. ♦ Fig. Actiune, act, fapta; hotarare. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, calcatura. ◊ Pas alergator = mers in fuga. Pas de front (sau de defilare) = mers ostasesc de parada, cu cadenta bine marcata. Pas de mars (sau de voie, de manevra) = mers ostasesc obisnuit, fara efortul de a pasi energic. ◊ Loc. adv. In pasul calului sau la pas = in ritm de mers obisnuit; fara sa fuga. ◊ Expr. A tine pasul = a) a pastra cadenta, ritmul de mers cu cineva; b) a se mentine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge in pas (cu cineva) = a avea aceeasi cadenta (cu cineva). (Rar) A se tine de pasul cuiva = a urmari pe cineva. (Rar) A da pas = a se grabi. A-si iuti pasul = a-si mari viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Miscare ritmica a picioarelor, caracteristica pentru fiecare dans. 3. Unitate de masura de lungime egala cu distanta dintre cele doua picioare ale omului departate in cursul mersului obisnuit; p. ext. distanta reprezentata de aceasta unitate de masura. 4. Urma lasata de talpa piciorului sau a incaltamintei in mers. ◊ Expr. (Inv.) A calca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; in sintagma) Pas genetic = distanta creata intre unul dintre parintii si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. II. S. n. 1. Distanta intre doua elemente alaturate identice ale unui sistem tehnic, masurata in directia in care se repeta elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanta dintre laturile paralele a doua spire consecutive, masurata de-a lungul axei filetului. ♦ Distanta dintre doi dinti consecutivi ai unei roti dintate. 2. (Inv. si reg.) Unealta de lemn asemanatoare cu un compas, folosita in dulgherie, dogarie etc. – Lat. passus.

PATINA², patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o sina si elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patina cu role = obiect de metal asemanator cu patina² (1), prevazut cu patru rotite si cu elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetelor, si care permite deplasarea pe sol in miscari asemanatoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesa prin intermediul careia un mecanism aluneca pe un element de ghidare. ◊ Patina de ascensor = sina pe care aluneca cabina ascensorului. ♦ Organ al masinilor agricole de recoltat, destinat rezemarii pe sol a aparatului de taiere si reglarii inaltimii de taiere a plantelor. – Din fr. patin.

PATRAR, patrare, s. n. 1. (Inv. si pop.) Patrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele doua faze ale lunii cand aceasta, aflandu-se in crestere sau in descrestere, apare luminata numai pe jumatate (in forma de semicerc); perioada de timp corespunzatoare fiecareia dintre aceste doua faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

PELUZA, peluze, s. f. 1. Suprafata de teren intr-o gradina, intr-un parc etc., cu iarba scurta si deasa (si cu flori); gazon. 2. Fiecare dintre cele doua parti extreme ale tribunelor unui stadion, situate in spatele portilor terenului de joc. – Din fr. pelouse.

SCORPION, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide avand la extremitatea posterioara glande veninoase, care se deschid in varful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de carti =scorpion minuscul, fara coada si fara glande veninoase, avand patru perechi de picioare si o pereche de foarfece lungi, care traieste printre filele cartilor (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelatii zodiacale din emisfera sudica; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

ANTENA, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele doua firisoare mobile care se afla la capul unor insecte, al crustaceelor si al miriapodelor si care serveste ca organ de simt. 2. Conducta sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formeaza un circuit electric (folosit in radiocomunicatii). ◊ Antena colectiva sau de bloc = antena (combinata) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea receptiei radio sau de televiziune la mai multi abonati asociati. Antena de camera = antena de receptie situata in interiorul incaperii in care se afla radioul sau televizorul. Antena incorporata = antena inclusa in caseta radioului. 3. Bara lunga si mobila prinsa transversal de catarg, spre a tine o parte din panzele unei corabii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursa de informatii. – Din fr. antenne, lat. antenna.

APUS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.

PERCIUNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele doua suvite de par (adesea lasate lungi si rasucite) care se prelungesc lateral pe obraz, langa urechi, de la tample in jos (la barbati), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de par de pe fruntea cailor. [Var.: perciun s. m.] – Din tc. percem.

PERECHE, perechi, s. f. (De obicei urmat de determinari) l. (Adesea cu valoare de num. card.) Grup de doua fiinte de acelasi fel. ♦ (Adverbial; cu valoare de num. distributiv) In grup de doi, doi cate doi. ♦ Spec. Cuplu de dansatori. ♦ Grup format din doua parti sau organe identice si simetrice ale (corpului) unei fiinte. ◊ (O) pereche de palme = doua lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma. 2. Grup format din doua exemplare din acelasi fel de obiecte. ♦ Spec. Grup de doua obiecte de acelasi fel, care formeaza o unitate, intrebuintandu-se impreuna. 3. Fiecare dintre cele doua fiinte, doua obiecte, doua fenomene care formeaza un grup (unitar), considerate in raport cu cea de-a doua fiinta, cu cel de al doilea obiect etc.; fiinta, obiect, fenomen care seamana perfect cu alta fiinta, cu alt obiect, cu alt fenomen. ◊ Loc. adj. Fara pereche = unic in felul sau. ◊ Expr. A nu-si avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin insusirile pe care le poseda; a nu avea seaman. 4. Obiect alcatuit din doua parti identice si simetrice unite intre ele. ◊ Pereche de case = corp de case (care formeaza o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de carti = pachet de carti (de joc) care cuprinde toate cartile necesare unui joc (de carti). [Var.: (reg.) pareche s. f.] – Lat. paric(u)la.

PERIOADA, perioade, s. f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara un fenomen sau se petrece un eveniment. ♦ Subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. ♦ (Fiz.) Perioada de injumatatire = interval de timp in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv. (Chim.) Perioada de inductie = interval de timp necesar pentru ca o reactie sa inceapa sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective. 2. Interval de timp care se scurge intre cele doua momente in care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp dupa care un astru, in miscarea sa, se afla in aceeasi situatie relativa fata de un anumit reper. 3. (Fiz.) Interval de timp dupa care se repeta un fenomen, reproducandu-se consecutiv valorile unei marimi caracteristice acelui fenomen. 4. (Mat.) Intervalul cresterii minime a variabilei independente, dupa care se reproduc, in aceeasi ordine, aceleasi valori ale unor marimi. ♦ Multimea numerelor de o cifra care se repeta infinit intr-o fractie zecimala. 5. Fiecare dintre cele sapte randuri in care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev. 6. Interval de timp dintre doua accese ale unei boli. ♦ (Pop.) M*********e. 7. Fraza ampla, cu caracter unitar si armonios, datorat in special simetriei structurii ei. 8. Parte unitara dintr-o compozitie muzicala, formata din mai multe fraze. [Pr.: -ri-oa-. Var.: (rar) period s. n.] – Din lat. periodus, ngr. periodos, fr. periode.

ARIPA, aripi, s. f. 1. Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere, care serveste la zbor. ◊ Expr. A capata (sau a prinde) aripi = a capata independenta, curaj; a incepe sa se inflacareze, sa se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a face sa capete curaj; a insufleti (pe cineva). A taia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) sa-si piarda curajul, avantul; a descuraja. ♦ Fig. Ocrotire, protectie. 2. (Iht.) Inotatoare. 3. Membrana a unor fructe si seminte care serveste la raspandirea lor cu ajutorul vantului. 4. Nume dat unor obiecte, parti ale unor aparate etc. care au forma, functiunea sau pozitia aripilor (1). Aripa avionului. Aripa masinii. 5. Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala; fiecare dintre extremitatile unei constructii (in raport cu partea centrala). ♦ Fiecare dintre cele doua ziduri de sprijin care pleaca de la portalul unui tunel si sustin taluzurile de la capete. 6. Capat, margine, flanc al unei trupe (dispuse in ordine de bataie). ♦ (In unele jocuri sportive) Fiecare dintre jucatorii plasati in marginea terenului de joc. 7. Fig. Fractiune cu o anumita orientare politica din cadrul unei organizatii, al unui partid. [Acc. si aripa] – Lat. alapa.

PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua membre inferioare ale corpului omenesc, de la sold pana la varful degetelor, si fiecare dintre membrele celorlalte vietuitoare, care servesc la sustinerea corpului si la deplasarea in spatiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. In (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = in pozitie verticala; sus. In varful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe varfurile degetelor de la picioare; p. ext. fara a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fara un mijloc de locomotie, pe jos. – Din cap pana in picioare = de sus si pana jos, in intregime; cu desavarsire. Pe picior gresit (la unele jocuri sportive) nepregatit pentru a para actiunea adversarului sau, p. gener., pentru a raspunde unei provocari. ◊ Expr. Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul = vei plati cu viata (daca nu vei face un anumit lucru). A sari drept (sau ars) in picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau in) picioare = a) a se insanatosi dupa o boala (lunga); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau in) picioare = a vedea pe cineva sanatos. (Glumet sau ir.) Are numai (atatia...) ani pe un picior = are o varsta mai mare decat cea pe care o marturiseste. A pune piciorul (undeva) = a calca, a pasi, p. ext., a patrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a initia, a organiza ceva, a face sa mearga, sa functioneze; b) a ingriji un bolnav si a-l insanatosi. A scula (sau a pune etc.) in picioare = a mobiliza in vederea unei actiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slabi, a se prapadi cu incetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (usor), fara a zacea la pat. (A fi) cu un picior in groapa (si cu unul afara) = (a fi) foarte batran, prapadit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele inainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) in picioarele cuiva = a impiedica, a incurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a ramane, a fi) in picioare = a) a exista sau a continua sa existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi intemeiat; c) a sta, a ramane intact sau in pozitie verticala. E tata-sau (sau mama-sa etc.) in picioare = seamana intocmai, e leit cu tatal sau (sau cu mama sa etc.). A sari intr-un picior = a se bucura mult. Cat te-ai intoarce (sau invarti) intr-un picior = repede de tot, intr-o clipa. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-si lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a incepe sa fuga (repede), a o lua la goana; a incerca sa se faca nevazut prin fuga. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-si mai strange picioarele = a nu (mai) sta potolit, linistit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-si bate (sau a-si rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multa alergatura. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aseza, a se stabili undeva. A cadea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a saruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili inaintea cuiva. A calca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (calcandu-l pe incaltaminte) sa nu faca sau sa nu spuna ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva suparator. (Pop. si fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) gresit (logic sau gramatical) ori fara talent; p. ext. a scrie urat, a mazgali. Fara cap si fara picioare = fara logica, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a capata) picioare = (despre obiecte) a disparea. (A sta sau a sedea etc.) picior peste picior = (a sedea intr-o pozitie comoda) cu o parte a unui picior ridicata si asezata peste celalalt picior. Cu coada intre picioare = rusinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-si bate joc. A calca (pe cineva sau ceva) in picioare = a distruge, a nimici; a dispretui, a desconsidera. A pune (sau a asterne, a inchina etc. ceva) la picioarele cuiva = a inchina, a oferi cuiva (ceva) in semn de supunere, de pretuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omori pe cineva. A bate din picior = a incerca sa-si impuna vointa; a se rasti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul in prag = a lua o atitudine hotarata, a se opune energic. A da din maini si din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o actiune la bun sfarsit, pentru a scapa dintr-o incurcatura etc. (Fam.) A sta cu picioarele in apa rece = a se gandi profund si indelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de razboi) = a fi (sau a se afla etc.) in stare de pace (sau de razboi). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelasi picior) cu cineva = a se bucura de aceleasi drepturi, a avea aceeasi situatie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lasa sa-i scape un prilej favorabil. A trai pe picior mare = a duce o viata de belsug, a cheltui mult. Parca l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care traieste o bucurie mare si neasteptata. A fi (sau a sta) pe picior de duca (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de maini si de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lasa (cuiva) posibilitatea sa actioneze. A(-si) taia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face sa piarda un avantaj, a (-si) periclita situatia. A cadea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea tine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) tine etc. picioarele, se spune despre un om care si-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se taia (sau a i se inmuia) cuiva (mainile si) picioarele = a avea o senzatie de slabiciune fizica; a nu se putea stapani (de emotie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urma de..., (nici) tipenie. Negustorie (sau comert, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comert, afaceri etc.) facute intamplator, ocazional, fara sediu sau firma inscrisa. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = planta erbacee de padure, cu frunze palmate cu trei diviziuni si cu flori albe sau rosietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocosului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate si cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasare fript sau fiert (pentru a fi mancat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. a**l. Nume dat unor parti de obiecte, de constructii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamana cu piciorul (1) si servesc ca suport, ca element de sustinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiata de pamant, a tulpinii unei plante; p. ext. radacina. 4. P. a**l. Element al unei constructii care serveste la sustinerea si la legarea ei de teren; partea de jos, masiva, a unei constructii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranta = parte din masivul unui zacamant lasata neexploatata in scopul protectiei unor lucrari sau a unor constructii de la suprafata. 5. P. a**l. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zona mai larga de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; in sintagma) Piciorul perpendicularei = intersectia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de masura, avand lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosita si astazi in unele tari. 9. Unitate ritmica a unui vers, compusa dintr-un numar fix de silabe lungi si scurte sau accentuate si neaccentuate. – Lat. petiolus.

PION, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele saisprezece piese de cea mai mica valoare de la jocul de sah, asezate, la inceputul partidei, inaintea celorlalte piese. 2. Fig. Luptator pentru o cauza, pentru o idee noua, exponent al unei conceptii noi. [Pr.: pi-on] – Din fr. pion.

PLAJA, plaje, s. f. 1. Portiune de teren, acoperita cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lina dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac bai de soare. ◊ Expr. A face plaja = a face bai de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele doua regiuni luminoase ale fotometrelor de comparatie, ale caror luminozitati trebuie aduse la egalitate. – Din fr. plage.

PLATAN², platane, s. n. Fiecare dintre cele doua suporturi plane ale unei balante pe care se asaza obiectul de cantarit si greutatile; taler. – Cf. fr. plateau.

PLAMAN, plamani, s. m. Fiecare dintre cele doua organe principale, cu aspect spongios, inconjurate de pleura, situate simetric in cavitatea toracica, cu ajutorul carora se face respiratia la om si la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ◊ Plaman de otel = aparat folosit pentru respiratia artificiala. – Din ngr. plemoni.

PLASEA, plasele, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti de metal, de os, de lemn etc. care acopera manerul unui cutit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. maner. 2. (Neobisnuit) Sild. [Var.: prasea s. f.] – Plasa¹ + suf. -ea.

POCAIANIE, pocaianii, s. f. 1. (Inv.) Pocainta. ♦ Una dintre cele sapte taine ale Bisericii crestine. 2. (Inv. si reg.) Penitenta pentru ispasirea pacatelor; p. ext. pedeapsa, suferinta, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (inv. si reg.) pocanie s. f.] – Din sl. pokajanije.

PODNOJIE, podnojii, s. f. 1. (Inv.) Pernita sau pres pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Stergatoare de picioare din papura. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul carora se schimba itele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnoja s. f.] – Din sl. podnozije, bg. podnoga, scr. podnozje, rus. podnozje, ucr. podnizzja.

POL¹, poli, s. m. 1. Fiecare dintre cele doua puncte situate la capetele axei de rotatie a pamantului si in care se reunesc toate meridianele geografice; p. ext. regiunea din jurul acestor doua puncte. ◊ Pol ceresc = fiecare dintre cele doua puncte in care prelungirea axei de rotatie a pamantului, trecand prin cei doi poli terestri, intersecteaza sfera cereasca. Pol magnetic terestru = punct pe suprafata pamantului in care acul magnetic are pozitia verticala (inclinatia magnetica este de 90°). 2. (Mat.) Fiecare dintre cele doua puncte in care un diametru al sferei intersecteaza sfera. 3. (Fiz.) Fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietati. ◊ Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele doua regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau catre care converg liniile de camp ale inductiei magnetice. 4. Zona a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic in aer, sau invers. 5. Parte componenta a unei masini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al masinii. 6. Piesa a unei pile galvanice care stabileste contactul cu circuitul exterior. 7. Fig. Fiecare dintre punctele, situatiile etc. aflate la doua extremitati opuse. – Din fr. pole, lat. polus.

POLCA², polci, s. f. Numele unui dans popular originar din Boemia, in ritm viu, sprinten, care, in a doua jumatate a sec. XIX, a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr., rus. polka.

POPIC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc noua bucati de lemn cilindrice, fasonate la strung si asezate intr-o anumita ordine, jucatorii urmarind sa rastoarne cat mai multe dintre ele de la distanta, cu o bila mare de lemn aruncata pe un jgheab; (si la sg.) fiecare dintre cele noua piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicarie. 2. Piesa mica de lemn folosita ca proptea in constructia tunelurilor. [Var.: (reg.) popica s. f.] – Pop¹ + suf. -ic.

MUZA, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele noua divinitati alegorice ocrotitoare si inspiratoare ale artelor si ale stiintelor; spec. zeita a poeziei, care inspira pe poeti. 2. Inspiratie poetica. 3. (Livr.) Poezie, literatura. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. musa, germ. Muse.

PRIMAVARA, primaveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmeaza dupa iarna si preceda vara, cuprinzand (in emisfera noastra) intervalul dintre echinoctiul de la 21 martie si solstitiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primavara vietii = tineretea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) In timpul sau in cursul acestui anotimp; in fiecare primavara. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerete). Are 20 de primaveri. [Acc. si: primavara] – Lat. primavera.

CLESTE, clesti, s. m. 1. Unealta de fier sau de alt metal, alcatuita din doua brate incrucisate si articulate intre ele, care serveste la apucarea, intoarcerea, tragerea etc. unei piese. ◊ Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gura) cu clestele = a depune mari insistente pentru a face pe cineva sa vorbeasca. ♦ Unealta de fier asemanatoare cu un cleste (1), folosita in diverse operatii. Cleste pentru carbuni. 2. Fiecare dintre cele doua apendice anterioare, in forma de cleste (1), ale unor crustacee. [Pl. si: (n) cleste] – Din sl. klesta.

LUNA, (I 3, II) luni, s. f. I. 1. Astru, satelit al Pamantului, care se invarteste in jurul acestuia si pe care il lumineaza in timpul noptii. ◊ Luna noua = momentul in care Luna este in conjunctie cu Soarele, cand se vede o mica portiune din suprafata sa iluminata de acesta; infatisarea Lunii in acest moment; crai-nou. Luna plina = momentul in care Luna este in opozitie cu Soarele si i se vede intregul disc iluminat de soare; Luna vazuta in intregime. ◊ Expr. A trai in luna sau a fi cazut din luna = a nu sti ce se petrece in jurul lui, a nu fi in tema, a fi rupt de realitate, lipsit de simt practic. A apuca luna cu dintii sau a prinde (sau a atinge) luna cu mana = a obtine un lucru foarte greu de capatat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (si) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (si) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Cate-n luna si-n stele (sau in soare) = tot ce se poate inchipui, de toate. A da cu barda (sau a impusca) in luna sau a fi un impusca-n luna = a fi nesocotit. A-i rasari (cuiva) luna in cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, stralucitor. ◊ (Adverbial) Parchet lustruit luna. 2. Lumina reflectata de luna (I 1). ◊ Loc. adv. La (sau pe) luna = la (sau pe) lumina lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Lunii (I 1) in jurul Pamantului. ◊ Luna calendaristica = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revolutie a lunii (I 1), in care e divizat anul calendaristic. Luna siderala = perioada de revenire a lunii in dreptul aceleiasi stele fixe. Luna sinodica = lunatie. Luna solara = interval de timp egal cu a douasprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durata de 28 pana la 31 de zile. ◊ Luna de miere = prima luna dintr-o casatorie. ◊ Loc. adv. Pe luna = lunar (1). Cu luna = (inchiriat sau angajat) cu plata lunara. Cu lunile sau luni de-a randul, luni intregi, luni de zile = timp de mai multe luni (pana intr-un an). – Lat. luna.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; ruda. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie prezentata domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba in protap = a protesta, a reclama; a cere cu insistenta ceva. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. 4. Parghie la moara de vant sau la fantana. – Din sl. procepu, bg. procep.

PUL, puluri, s. n. Fiecare dintre cele treizeci de piese rotunde, de lemn, ale jocului de table. – Din tc. pul.

PUNIC, -A, punici, -ce, adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Razboi punic = nume dat fiecaruia dintre cele trei razboaie purtate de Roma antica impotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.

CIOCAN¹, ciocane, s. n. 1. Unealta formata dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme si dimensiuni variate, prevazuta cu un maner, folosita, manual sau mecanic, la batut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala = a fi intr-o situatie critica (din care nu exista posibilitate de iesire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a starui intruna pe langa cineva; a-l plictisi cu insistentele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemanatoare ca forma cu ciocanul (1). ♦ Unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bila de metal prinsa de o coarda de sarma terminata cu un maner; p. ext. proba sportiva de atletism practicata cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua betisoare ale tambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vartelnitei. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 4. (In sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens si de scurta durata. – Din sl. cekanu.

SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru parti egale in care se poate imparti un intreg; a patra parte dintr-un intreg; firtai. ◊ Loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cat a patra parte (sau cat trei parti) din intreg. ◊ Expr. Trei sferturi = pozitie a capului intermediara intre pozitia din fata si cea din profil. 2. (Inv.) Dare in bani reprezentand a patra parte din bir si platibila de patru ori pe an. [Var.: (reg.) sfert s. n.] – Din sl. cetvrutu.

SLEAU², sleauri, s. n. Fiecare dintre cele doua curele groase, funii sau lanturi care se prind de pieptul hamului si se leaga de crucea carutei sau a trasurii trase de un animal; tragatoare, streang. – Din ucr. sleja.

OCTANT, octante, s. n. 1. Instrument de navigatie maritima si aeriana sau care serveste la masurarea inaltimii astrilor, a distantelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferinta unui cerc sau dintr-o suprafata circulara. ♦ Fiecare dintre cele opt portiuni din suprafata unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersecteaza in centrul corpului. – Din fr. octant.

SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arata, ceea ce indica ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = dupa cat se pare, dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ◊ Expr. (In superstitii) Semn bun (sau rau, prost) = fapt, fenomen caruia i se atribuie insusirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. A da semn (sau semne) de viata = a se manifesta, a-si vadi existenta, a face sa se auda noutati despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitiosi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului. ♦ Proba, dovada. ◊ Loc. adv. In (sau ca) semn de (sau ca)... = dand dovada de..., ca proba ca..., ca argument pentru... 2. Gest, miscare care exprima un gand, o intentie, o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actiune. ♦ (Inv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica, trasatura distinctiva dupa care se recunoaste un lucru, o fiinta; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaste. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect asezat intr-un loc sau intr-un anumit fel pentru a marca sau a desparti ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau, in trecut, de mosie) = piatra, stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Insemnare facuta spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fasie ingusta de matase, de carton, de piele etc. (special lucrata) care se pune intre paginile unei carti pentru a indica pagina la care s-a intrerupt lectura. ♦ Loc marcat, tinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma, pata. ♦ Urma, cicatrice ramasa pe piele dupa o boala, o lovire, o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens si o indicatie grafica. ◊ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuatie folosite in scriere. Semne de punctuatie = semne grafice (punct, virgula, doua puncte etc.) intrebuintate pentru a desparti, in scris, partile unei propozitii sau ale unei fraze sau propozitiile si frazele intre ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatiunilor matematice. Semne conventionale = figuri simbolice intrebuintate pentru a marca diferite notari pe harti, planse etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens si un complex sonor. Semn moale = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol, emblema. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana, un lucru sau un fapt; amintire. – Lat. signum.

NOD, noduri, s. n. 1. Loc in care se leaga doua fire, doua sfori, doua fasii de panza etc. ca sa se tina strans impreuna; loc in lungul sau la capatul unui fir, al unei sfori, al unei fasii de panza etc. unde s-a facut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete si s-a strans tare; legatura obtinuta astfel. ◊ Loc. adj. (Rar) In noduri = incalcit, incurcat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgarcit. ♦ Loc de intersectie a doua sau a mai multor cai de comunicatie avand directii diferite. ◊ Nod de cale ferata = punct de intersectie a cel putin trei linii principale de cale ferata, prevazut cu instalatii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, incarcarea si descarcarea marfurilor, deservirea calatorilor etc. ♦ Loc de legatura, de intretaiere, de intalnire a doua sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei constructii etc. 2. Proeminenta pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la incheietura unui cotor; punct de unde incep sa creasca crengile pe tulpina sau frunzele pe lujer. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) (cuiva) nod in papura = a cauta sau a gasi cu orice pret greseli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a invinovati pe nedrept. ♦ Portiune mica, rotunda, compacta, foarte tare dintr-o bucata de lemn, intr-o scandura reprezentand locul de ramificatie a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locala de material in masa unui corp, cu o structura mai compacta sau de culoare diferita fata de rest. 3. (Inv. si pop.) Articulatie, incheietura (a degetelor). 4. (In sintagmele) Nodul gatului (sau gatlejului, beregatei etc.) = marul lui Adam. Nod vital = punct situat in bulbul rahidian corespunzand centrului respirator si a carui lezare are ca urmare moartea imediata prin oprirea respiratiei. 5. Umflatura, tumoare, nodozitate, galca rezultata dintr-o stare patologica. 6. Punct dublu al unei curbe in care aceeasi ramura a curbei se intersecteaza pe ea insasi. 7. Fiecare dintre punctele in care sunt dispusi atomii, moleculele unei retele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde stationare in care amplitudinea oscilatiei are mereu o valoare nula. 8. Fiecare dintre cele doua puncte in care orbita unui astru intersecteaza planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite fata de imprejurimi. ◊ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a carui suprafata sunt asezate o centrala hidroelectrica si constructiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senzatie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emotie sau de o enervare puternica. ◊ Expr. A inghiti (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amaraciune o durere, o umilinta (fara a putea spune nimic); b) a manca in sila, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esential de care depinde solutionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie invinsa pentru solutionarea unei probleme. Nod gordian = problema foarte grea sau cu neputinta de rezolvat. ◊ Expr. A taia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem in rezolvarea unei situatii careia nu i se poate gasi o solutie. ♦ Moment culminant in desfasurarea actiunii unei opere literare. 12. Unitate de masura pentru viteza navelor, egala cu viteza unei nave care se deplaseaza cu o mila marina (1852 m) pe ora. – Lat. nodus.

OBRAZ, (1) obraji, s. m., (2, 3, 4) obraze, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei; pielea care acopera aceste parti. ◊ Expr. Sa-ti fie rusine obrazului! sau sa-ti fie in obraz!, se spune cuiva care a facut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva obrazul de rusine = a-i fi cuiva foarte rusine, a se rusina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fara rusine, indraznet. (A fi) fara (de) obraz = (a fi) nerusinat, necuviincios. A avea obraz subtire = a fi bine crescut, a avea purtari frumoase. Obrazul subtire cu cheltuiala se tine = pentru a putea face fata unor pretentii mari trebuie sa dispui de mijloace corespunzatoare. 2. S. n. Partea anterioara a capului omenesc; fata, figura, chip. ◊ Expr. A iesi (sau a scapa, a o scoate) cu obraz curat = a iesi cu bine, onorabil dintr-o situatie dificila. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fara inconjur, direct, fara menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vadite, a cauta sa inseli (pe cineva) in chip grosolan. A-si scoate obrazul in lume = a aparea in societate, a se arata printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva dupa cum merita, a se razbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se infatisa la cineva. A-si pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputatia proprie. A da (cuiva) obraz = a ingadui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce indrazneala? A (nu) (mai) avea obraz (sa...) = a (nu) (mai) avea indrazneala (sa...). ♦ Fig. Valoare morala a unei persoane; cinste, reputatie; renume; demnitate. 3. S. n. (Inv.; adesea urmat de determinari adjectivale) Persoana, ins. Obraz subtire = persoana fina, pretentioasa, care traieste in lux. 4. S. n. (Inv.; de obicei la sg.) Rang, conditie, stare sociala. [Pl. si: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazu.

VERSANT, versante, s. n. Fiecare dintre cele doua coaste ale unui munte sau ale unui deal; panta. ♦ Fiecare dintre suprafetele inclinate ale unui acoperis. [Pl. si: (m.) versanti] – Din fr. versant.

CUMINECATURA, cuminecaturi, s. f. (In practicile religiei crestine) Ritual care constituie una dintre cele sapte taine si care consta in gustarea de catre credinciosi a vinului si a painii sfintite de preot, simbol al sangelui si trupului lui Hristos; euharistie, impartasanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul si painea care servesc in acest scop. – Cumineca + suf. -atura.

OPLEAN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele doua lemne transversale care leaga si fixeaza talpile saniei; slai. – Din bg. opljan.

FALCA, falci, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ◊ Expr. Cu o falca in cer si (cu) alta (sau una) in pamant = a) (in basme) cu gura enorma, larg deschisa pentru a inghiti tot ce-i iese in cale; b) foarte furios, gata sa se certe cu violenta. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte) Maxila. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei masini, care serveste la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfaramarea ori deformarea unui material etc. – Refacut din falci (pl. inv. al lui falce < lat. falx, -cis).

ORA, ore, s. f. 1. Unitate de masura a timpului, egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi, cuprinzand 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe ora = cat tine un ceas, in decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat si platit) dupa un tarif orar. Din ora in ora = la intervale regulate de un ceas. Ora de ora = mereu, intruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de parti in care este impartita o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele inscrise pe cadranul unui ceasornic, care marcheaza aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultima ora = foarte actual, nou de tot. ♦ Distanta, spatiu care poate fi parcurs in timp de un ceas. ♦ Durata de timp nedeterminata; timp, epoca; moment. ◊ Expr. La ora actuala = in momentul de fata, in prezent. 2. Timp fixat de mai inainte pentru realizarea unei actiuni, timp dinainte hotarat cand cineva poate fi primit undeva. 3. Lectie, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lectii particulare de..., a lua (sau a da) meditatii. [Var.: oara s. f.] – Din lat. hora, it. ora.

CORN¹, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s. n., (I 3, III) corni, s. m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele doua excrescente de pe osul frontal al rumegatoarelor. ◊ Loc. adj. (Despre cuvintele, relatarile cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat. ◊ Expr. A lua in coarne = (despre vite) a impunge cu coarnele: fig. a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva. A scoate coarne = a deveni agresiv: a se obraznici. A fi mai cu coarne decat altul = a fi mai grozav decat altul. A pune (cuiva) funia in coarne = a insela, a amagi (pe cineva), a-i impune (cuiva) vointa. A se lua in coarne cu cineva = a se incaiera, a se lua la harta. A-si arata coarnele = a-si manifesta rautatea, dusmania. A cauta(cuiva) in coarne sau a cauta (ori a se uita) in coarnele cuiva = a indeplini toate gusturile, capriciile cuiva: a rasfata. A pune coarne = a calca credinta conjugala: a insela. (Pop.) Cel cu coarne = d****l. ♦ P. a**l. Fiecare dintre cele patru organe tactile si vizuale ale melcului; fiecare dintre cele doua excrescente chitinoase de langa ochii unor carabusi. 2. (La sg.) Substanta chitinoasa din care sunt constituite coarnele¹ (I 1) animalelor (folosita pentru fabricarea unor obiecte). 3. (Si in sintagma corn de vanatoare) Instrument de suflat, folosit la vanatoare sau pentru chemari, semnalizari etc. ♦ Instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alama sau din alt metal. ◊ Corn englez = instrument muzical din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dubla. 4. Obiect facut din corn¹ (I 2) sau in forma de corn¹ (I 1), in care se pastreaza praful de pusca, sarea etc.; p. ext. continutul acestui obiect. ◊ Expr. Cornul abundentei = simbol al belsugului, reprezentat printr-un vas in forma de corn¹ (I 1), umplut cu fructe si cu flori. 5. Produs de panificatie din faina alba, de mici dimensiuni si in forma de semiluna. 6. (La pl.) Nume generic dat partilor unor constructii, organe de masini, unelte etc. in forma de corn¹ (I 1). ♦ Corn¹ (I 1) sau vas mic de lut prelungit cu o pana de gasca prin care se scurge huma colorata, folosita in ceramica populara pentru decorarea vaselor. 7. (La sg.) Denumire data unur formatii anatomice cu aspect de corn¹ (I 1). Corn uterin. 8. (In sintagma) Cornul lunii = luna in primul si in ultimul patrar, cand are forma de secera. 9. Compus: cornul-secarei sau corn-de-secara = ciuperca parazita care traieste in ovarul diferitelor plante graminee; pintenul secarei (Claviceps purpurea); boala provocata de aceasta ciuperca si manifestata prin aparitia in spic a unor formatii tari, negricioase, intrebuintate in farmacie pentru extragerea ergotinei. II. 1. (Reg.) Colt, ungher, margine. 2. (Inv.) Aripa de oaste, de tabara. III. (La pl.) Capriorii casei. – Lat. cornu.

ORBITA, orbite, s. f. 1. Traiectorie in forma de curba (inchisa) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbita aparenta = drumul aparent proiectat pe bolta cereasca pe care se deplaseaza un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele doua cavitati osoase ale craniului, in care se afla globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activitati oarecare; sfera de actiune sau de influenta. – Din fr. orbite, lat. orbita.

ORCIC, orcicuri, s. n. Fiecare dintre cele doua bucati de lemn prinse de crucea carutei, a trasurii etc., de capetele carora se agata streangurile hamului. – Din ucr. orcyk. Cf. pol. orczyk.

CORNET¹, cornete, s. n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de con, in care se impacheteaza diferite marfuri. ♦ Continutul unui astfel de ambalaj. 2. (In sintagma) Cornet acustic = instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore si de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decat aceasta si cu un registru mai inalt. 4. (In sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase in forma de cornet¹ (1), situate pe peretii laterali ai celor doua nari. 5. Produs de patiserie asemanator cu vafela de napolitana sau de tort, in forma de con (retezat), in care se pune inghetata, frisca, crema etc. – Din fr. cornet.

ORIENT s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, situat in directia in care rasare soarele; rasarit, est; p. ext. spatiul geografic situat la est fata de un punct de referinta (indeosebi Asia si estul Africii); nume generic pentru tarile sau popoarele din acest spatiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.

FECIOARA, fecioare, s. f. 1. Fata (tanara) care nu a avut niciodata relatii s*****e cu un barbat; v*****a. ◊ (Adjectival; pop.) Fata fecioara = fata mare, de maritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. (Bis.; art.) Maica Domnului. 3. (Astron.; art.) Constelatie zodiacala din regiunea ecuatoriala a cerului, in care se afla soarele la echinoctiul de toamna. ♦ Unul dintre cele douasprezece semne simbolice ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fata + suf. -ioara.

FESA, fese, s. f. Fiecare dintre cele doua parti posterioare, carnoase, ale corpului omenesc ori al unor animale; buca. – Din fr. fesse.

OVAR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua glande de reproducere ale femelei, care contine celulele germinative si ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioara a pistilului, formata din carpele, care contine ovulele si care, dupa fecundatie, se transforma in fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire.

ZODIACAL, -A adj. Referitor la zodiac. · (Despre constelatii) Din regiunile zodiacului. ◊ semne zodiacale = fiecare dintre cele 12 simboluri ale zodiilor, corespunzand diviziunilor zodiacului; lumina zodiacala = fasie de lumina din regiunea zodiacului, inainte de rasaritul Soarelui (toamna) si dupa apusul acestuia (primavara). (din fr. zodiacal)

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

F*******C, -A, f********i, -ce, adj. Cu caracter nepasator, cu sange rece; imperturbabil, calm, linistit, placid. ◊ Tip f*******c = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin echilibru, stapanire de sine si lipsa de mobilitate; persoana cu sistem nervos puternic, echilibrat, lucid, rece. – Din fr. f*********e.

FLOTOR, flotoare, s. n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafata apei, destinate sa efectueze masuratori sau reglaje ori sa sustina la suprafata corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele doua dispozitive etanse si umplute cu aer, fixate de aripi si de fuzelaj, care asigura plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur.

FUS¹, (I) fuse, (II) fusuri, s. n. I. 1. Unealta de tors care serveste la rasucirea firului si pe care se infasoara firul pe masura ce este tors, avand forma unui betisor lung si subtire, ingrosat la mijloc, cu capatul de sus ascutit si cel de jos rotunjit si intepenit intr-o rotita. ◊ Loc. adj. In fus = in forma de fus¹ (I 1); fusiform. 2. Organ al masinilor de tors, cu ajutorul caruia se rasuceste si pe care se infasoara firul. II. 1. Nume dat unor parti ale masinilor de tesut, de depanat etc. care seamana la forma cu fusul¹ (I 1). 2. Nume dat unor parti de masini, de instalatii etc. care indeplinesc functia de arbore sau de osie. ♦ Portiune cilindrica, conica sau sferica a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijina si se roteste intr-un palier. 3. Trunchiul unui copac de la baza pana la varf, fara crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectura, cuprinsa intre baza si capitel. 5. Corpul drept al ancorei, fara brate si fara inel. 6. (In sintagmele) Fus sferic = portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua cercuri mari care au un diametru comun. Fus orar = fiecare dintre cele 24 de portiuni in care este impartita suprafata pamantului prin meridiane, distantate la 15° unul de altul, sau prin alte linii de demarcatie conventionale, urmand de aproape aceste meridiane. – Lat. fusus (cu unele sensuri dupa fr. fuseau).

FUZETA, fuzete, s. f. Fiecare dintre cele doua dispozitive care fac legatura intre rotile directoare si osia din fata ale unui autovehicul si care permit orientarea rotilor in directia dorita. – Din fr. fusette.

CIOACA, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua console orizontale ale razboiului de tesut, fixate pe stalpii din mijloc si pe care se sprijina vatalele. 2. (Arg.) Baliverna. ◊ Expr. (Fam.) A se tine de cioace = a se tine de glume, de smecherii. – Et. nec.

FURCULITA, furculite, s. f. 1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ◊ Loc. adj. In furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus. 2. Fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Pl. si: furculiti] – Furca + suf. -ulita.

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

LATURA, laturi, s. f. 1. Parte laterala, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului unei fiinte, in dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, directie. ◊ Loc. adv. In laturi = la o parte, intr-o parte. Pe laturi = intr-o parte si in alta. Pe de laturi = alaturi, pe langa; fig. pe ocolite, indirect. ◊ Loc. prep. Pe de laturile... = pe marginile... ◊ Expr. A (nu) se da in laturi = a (nu) ezita sa faca sau sa spuna ceva. ♦ (Inv. si pop.) Bucata, zona de la marginea unei intinderi de pamant, a unui tinut. ◊ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formeaza un unghi sau dintre liniile care marginesc un poligon. [Pl. si: laturi. – Var.: lature s. f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).

CIOCHINA, ciochine, s. f. Partea dindarat a seii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele doua capete ale partii dindarat a seii. – Cf. tc. cıkın „ranita, traista”.

LEGISLATIV, -A, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea si la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are imputernicirea de a elabora si a adopta legile. Putere legislativa = una dintre cele trei puteri in care se imparte puterea statului constitutional, care are atributia de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cerceteaza proiectele de lege si contribuie la imbunatatirea si definitivarea lor. – Din fr. legislatif.

TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele doua coperte ale unei carti; scoarta. 2. (Inv.) Carte scrisa de mana, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion.

TAS, tasuri, s. n. (Inv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astazi) talerul cantarului pe care se pune marfa pentru a fi cantarita. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face cheta; a cersi. ♦ Lighenas de care se serveste barbierul cand barbiereste. 2. Cupa; ceasca (de lut). 3. Fiecare dintre cele doua talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Tc. tas.

ZAHARICA s. f. Una dintre cele doua plante: Myricaria germanica si Lycium vulgare. (din zahar)

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealta de cernut materiale pulverulente sau granulare, facuta dintr-o retea deasa de sarma sau dintr-o bucata de tabla ori de piele perforata, fixata pe o rama. V. sita. ◊ Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur si prin darmon = a) a cerceta, a examina in amanunt, cu atentie; b) a cleveti, a barfi pe cineva (scotandu-i la iveala cat mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe incercari, experiente, a capata multa experienta. A cara (sau a duce) apa cu ciurul = a face o munca zadarnica, a lucra fara spor; a nu face nici o treaba. ♦ Cantitate de material cata incape intr-un ciur (1). ♦ Unealta speciala pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formata dintr-o rama mare de lemn pe care este intinsa o retea de sarma, o tabla perforata etc. 2. Rama in forma de cerc pe care se intinde materialul ce se brodeaza. 3. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare. – Lat. cibrum (= cribum).

COLT, (I, II 4) colturi, s. n. (II, III) colti, s. m. I. S. n. 1. Punct unde se intalnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ◊ Coltul gurii = fiecare dintre cele doua extremitati laterale ale gurii, unde se intalnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de doua strazi care se intalnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ◊ Expr. Colt cu... = in unghiul format de strazile... 2. Portiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsa intre extremitatile reunite ale laturilor lui. ♦ (In publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ♦ Margine, extremitate. ◊ Colt de paine = coltuc (1); p. gener. orice bucata de paine (taiata de la o margine). ♦ Portiune dintr-o incapere cuprinsa intre extremitatile reunite ale peretilor. ◊ Expr. A da din colt in colt = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a iesi dintr-o incurcatura. A pune (un copil) la colt = a pedepsi un copil, asezandu-l intr-un ungher al camerei cu fata la perete. 3. Loc indepartat, retras, d****c; refugiu, ascunzis. ◊ Expr. In (sau din) toate colturile = in (sau din) toate partile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. si al oamenilor), in special caninul. ◊ Expr. A-si arata coltii = a manifesta o atitudine agresiva, apriga. A (se) lua la colti = a (se) certa, a fi gata de incaierare. A avea colti (sau un colt) = a fi darz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o masea rupta. 2. Fiecare dintre varfurile lungi si ascutite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemanatoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplica cineva pe talpa incaltamintei de iarna ca sa nu alunece pe gheata; tinta. 4. Varf ascutit si proeminent de stanca, de gheata etc. 5. Varful plantelor, in special al ierbii, la inceputul dezvoltarii lor, cand incoltesc. 6. Compus: coltii-babei = planta erbacee taratoare cu frunze penate, cu flori galbene si cu fructe tepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre taieturile de forma aproximativ triunghiulara facute pe marginea unei stofe; dantela impletita in aceasta forma. 2. Suvita de par ondulata trasa pe frunte sau pe tample. – Din bg. kolec, scr. kolac.

TAUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproductie (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala, reprezentand unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului, in dreptul caruia trece soarele intre 21 aprilie si 21 mai. – Lat. taurus.

RAC, raci, s. m. 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagra-verzuie, care devine rosie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din fata este in forma de cleste (Astacus fluviatilis). ◊ Expr. A da inapoi (sau indarat) ca racul = a-i merge rau, a nu mai progresa. Rosu ca racul (sau ca un rac fiert), se spune despre o persoana foarte rosie la fata. 2. (Art.) Numele unei constelatii in dreptul careia Soarele ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pamantesc, la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. Nume dat unor unelte care prind sau agata ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de tevi de pompare in coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv folosit la prinderea si readucerea la suprafata a unor piese scapate sau ramase accidental in gaura de sonda. 4. Ustensila de uz casnic, confectionata din otel, ascutita si prevazuta cu un maner, cu care se extrag dopurile din sticlele infundate; tirbuson. 5. (Med.; pop.) Cancer. – Din sl. raku.

LOITRA, loitre, s. f. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei, constand dintr-un fel de scara, care in partea de jos se sprijina de dric, iar in partea de sus se prinde de leuci; draghina. – Din scr. lo(i)tra.

LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.

LONGITUDINE, longitudini, s. f. Distanta in grade, masurata pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob si primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele doua coordonate geografice. ◊ Longitudine cereasca = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis.

DESCHIDE, deschid, vb. III. 1. Tranz. A da la o parte, a impinge in laturi o usa, o fereastra, un capac etc. care inchide ceva. ◊ Expr. A(-i) deschide (cuiva) portile = a(-i) da (cuiva) acces (la ceva), a-i acorda (cuiva) libera trecere. ♦ A descoperi deschizatura de acces intr-o incapere sau intr-un spatiu, dand la o parte usa sau capacul care o inchide. ◊ Expr. A-si deschide sufletul (sau inima) = a face destainuiri, a spune tot ce are pe suflet; a se confesa. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva pofta de mancare = a provoca cuiva (sau a capata) pofta de mancare. ♦ A descuia. ♦ Refl. (Despre ferestre si usi) A lasa liber accesul sau vederea in... sau spre..., a da spre... ♦ A indeparta terenurile sterile situate deasupra unui zacamant, in vederea exploatarii lui. 2. Tranz. A desface, a face sa nu mai fie impreunat sau strans. ◊ Expr. A deschide gura = a) a indeparta buzele si falcile una de alta pentru a sorbi, a manca sau a vorbi; b) a vorbi. A deschide cuiva gura = a face, a sili pe cineva sa vorbeasca. A deschide ochii = a) a ridica pleoapele, descoperind ochii; p. ext. a se destepta din somn; b) a se naste. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva ochii = a face pe cineva (sau a ajunge) sa-si dea seama de ceva. A-si deschide ochii (bine) = a fi foarte atent la ceva; a intelege bine ceva. A deschide ochii mari = a se mira tare de ceva. A deschide mana = a desface degetele stranse in pumn; fig. a fi darnic. A deschide bratele = a intinde bratele in laturi pentru a imbratisa pe cineva; fig. a primi pe cineva cu bucurie. 3. Tranz. A desface, a dezlipi un plic, a scoate din plic, a despaturi o scrisoare (pentru a lua cunostinta de continut). ♦ A intoarce coperta (impreuna cu una sau mai multe file ale) unei carti, a unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumita pagina. ♦ A face o incizie sau o interventie chirurgicala intr-o rana, intr-un organ al corpului. 4. Refl. (Despre pamant sau formatii ale lui; p. a**l. despre valuri) A se despica, a se crapa. ♦ (Despre gauri sau crapaturi) A se forma. ♦ (Despre rani) A incepe sa sangereze sau sa supureze; a inceta sa mai fie inchis. ♦ (Despre flori) A-si desface petalele. ♦ (Despre peisaje, privelisti) A se infatisa vederii, a se desfasura. 5. Tranz. (Adesea fig.) A sapa, a taia, a croi un drum, o sosea, o carare. ◊ Expr. A deschide cuiva cariera = a face cuiva posibila o cariera buna. 6. Tranz. A porni o actiune (juridica), a face inceputul; a incepe. ◊ Expr. A deschide vorba despre ceva = a incepe, a aborda un subiect. ♦ A face prima miscare intr-o partida de sah. ♦ A trece mingea unui coechipier pentru ca acesta sa intreprinda o actiune ofensiva. 7. Tranz. A face sa ia nastere, sa functioneze, a infiinta, a organiza o scoala, o institutie etc. 8. Tranz. (In expr.) A deschide o paranteza = a pune primul dintre cele doua semne care formeaza o paranteza; fig. a face o digresiune in cursul unei expuneri. 9. Refl. (Despre culori sau obiecte colorate) A capata o nuanta mai luminoasa, mai apropiata de alb. ♦ Tranz. si refl. Fig. A da sau a capata o infatisare luminoasa, prietenoasa. 10. Refl. (Despre vocale) A trece din seria vocalelor inchise in seria vocalelor deschise. [Prez. ind. si: (reg.) deschiz; perf. s. deschisei, part. deschis. – Var.: (pop.) deschide vb. III] – Lat. discludere.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioara a unei excavatii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad, lunga si subtire, folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale unei corabii, unde dorm corabierii. – Tc. tavan.

DUH, duhuri, s. n. 1. (In superstitii) Fiinta supranaturala, imateriala; aratare, strigoi, stafie. ◊ Sfantul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este infatisata trinitatea divina in crestinism. ♦ Spirit rau, d**c, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei fiinte). ♦ (Inv.) Respiratie, suflare, rasuflare. ◊ Loc. adv. Intr-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-si da duhul = a muri. ♦ (Inv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuala, minte, inteligenta; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sarac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Fig. Idee, aspiratie. 4. (Inv.) Caracter, fire, natura, temperament. ◊ Loc. adv. Cu duhul blandetii = bland, binevoitor. ♦ Nota caracteristica, specific. ♦ Sens adevarat al unui text, esenta; intentie. – Din sl.duhu.

MIAZANOAPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in directia stelei polare, nord; p. ext. parte a globului pamantesc, a unui continent, a unui oras etc. situata spre acest punct c******l. ♦ Lumea, popoarele din tarile, tinuturile etc. situate in (sau spre) nord. 2. (Inv. si pop.) Miezul noptii. – Lat. mediam noctem.

MINUTAR, minutare, s. n. Acul care indica minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele doua ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar.

MIROS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. Unul dintre cele cinci simturi cu care sunt inzestrati oamenii si unele animale, prin care organismul primeste informatii asupra proprietatilor chimice ale unor substante care emana vapori; capacitate de a percepe si deosebi aceste emanatii; olfactie. ♦ Fig. Perspicacitate, intuitie, sagacitate. 2. Emanatie placuta sau neplacuta pe care o exala unele corpuri; proprietate a unor substante de a produce asemenea emanatii; senzatie pe care o produce aceasta emanatie asupra simtului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. si: miros] – Din mirosi (derivat regresiv).

MOS, mosi, s. m. I. 1. Barbat (mai) in varsta; unchias, mosneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tanar se adreseaza unui barbat mai in varsta. ◊ Mos Martin sau (rar) mos Ursila = ursul. ◊ Expr. A-i veni mos Ene pe la gene = a i se face somn, a incepe sa motaie. 2. (Inv. si reg.) Bunic; (mai ales la pl.) ascendent (mai indepartat), inaintas, stramos. ◊ Expr. De cand cu mos Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) mosi-stramosi = mostenit de la stramosi, pastrat din generatie in generatie; de demult, din vremuri stravechi. A spune (sau a insira, a indruga) mosi pe grosi (sau mosi parosi) = a indruga nimicuri, a spune vorbe fara temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La mosii cei verzi = niciodata, la pastile cailor. De cand cu mosii verzi (sau rosii) = de foarte multa vreme. ♦ (Reg.) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentand un batran, care insoteste brezaia sau care apare in diferite creatii dramatice populare; mosneag. 4. (Pop.; la pl.; de obicei art.) Fiinte imaginare despre care se crede ca ar alunga iarna; fiecare dintre cele noua zile din luna martie care urmeaza dupa zilele babelor. 5. (La pl.; in traditiile populare) Nume dat mai multor sarbatori religioase in care se fac slujbe si pomeni pentru morti. ♦ Balci traditional organizat in sambata dinaintea Rusaliilor; p. ext. targ care se tine in diverse localitati si unde, pe un anumit loc, sunt amenajate si organizate o serie de distractii publice. ◊ Expr. A se strange (sau a se aduna) lumea ca la mosi = a se aduna lume multa pentru a vedea ceva neobisnuit. II. Partea cu carlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se imbuca in celalalt disc. – Din moasa (derivat regresiv).

MONGOLID, -A, mongolizi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenesti, raspandita in Asia centrala, Asia de est si de sud-est; (si la sg.) persoana care apartine acestei rase. 2. Adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu ale unui mongol (1); care se refera la mongoloid (1). – Din fr. mongoloide.

NARA, nari, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale prin care respira si miros oamenii si unele animale. ◊ Expr. Cu narile (sau nara) in vant = cu capul ridicat, cu o tinuta semeata; p. ext. mandru, plin de sine. A se umfla in nari sau a-si umfla narile = a-si lua un aer semet; p. ext. a-si da importanta, a se ingamfa. 2. Piesa metalica in forma de tub amplasata pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lantul ancorei de pe punte in afara bordului. [Var.: (reg.) nare s. f.] – Lat. naris.

NEGARE, negari, s. f. 1. Actiunea de a nega si rezultatul ei; contestare, tagaduire. 2. (Fil.) Negatie (2). ◊ Negarea negatiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit careia dezvoltarea se prezinta ca o inlantuire de negatii dialectice. – V. nega.

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e aflat in directia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata spre nord (1); tinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

NICOVALA, nicovale, s. f. 1. Unealta de otel sau de fonta folosita in atelierele de forja pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrarii, in operatiile de deformare plastica prin batere cu ciocanul; ilau. ♦ Unealta de otel pe care se bate taisul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de forma asemanatoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

SCARA, scari, s. f. I. 1. Obiect (de lemn, de fier, de franghie etc.) alcatuit din doua parti laterale lungi si paralele, unite prin piese paralele asezate transversal la distante egale si servind pentru a urca si a cobori la alt nivel. ◊ Scara de pisica = scara flexibila formata din doua parame care sustin trepte de lemn, folosita in navigatie. ◊ Expr. Scara cerului, se spune, in gluma, despre un om foarte inalt. ◊ Compus: (Bot.) Scara domnului = planta erbacee din regiunea muntoasa cu flori albastre sau albe (Polemonium coeruleum). 2. Element de constructie alcatuit dintr-un sir de trepte de lemn, marmura, piatra etc. (cu balustrada), servind pentru comunicarea intre etaje, intre o cladire si exteriorul ei etc.; (la pl.) trepte. ◊ Scara rulanta = scara cu trepte mobile montate pe o banda rulanta; escalator. ♦ Treapta sau sir de trepte la un vehicul, servind la urcare si la coborare. 3. Fiecare dintre cele doua inele prinse de o parte si de alta a seii, in care calaretul isi sprijina piciorul. II. 1. Succesiune, sir, serie ordonata de elemente (marimi, cifre etc.) asezate in ordine crescanda, descrescanda sau cronologica, servind la stabilirea valorii a ceva. ◊ Scara fiintelor (sau vietuitoarelor) = sirul neintrerupt al fiintelor organizate, de la cele mai simple pana la cele mai evoluate. Scara duritatii (sau de duritate) = succesiunea progresiva a duritatii celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. Scara muzicala = succesiune a sunetelor muzicale, cuprinzand aproximativ opt octave. (Tel.) Scara de gri = scara (II 1) care reprezinta variatia luminatiei in mai multe trepte intre nivelul de alb si nivelul de negru, folosita pentru controlul si reglajul sistemelor de televiziune. ♦ (Inv.) Tabla de materii, index. ♦ Ierarhia conditiilor, a starilor, a rangurilor sociale. ♦ Ierarhia manifestarilor si a valorilor morale si spirituale. 2. Serie de diviziuni la unele aparate si instrumente (termometru, barometru etc.), formand o linie gradata, cu ajutorul careia se face determinarea unei marimi prin deplasarea unei parti mobile. 3. Linie gradata care reproduce in mic unitatile de masura si care serveste la masurarea distantelor sau a cantitatilor cuprinse intr-o harta, intr-un plan, intr-un desen. ♦ Raport constant intre dimensiunile reproduse pe o harta, un desen etc. si cele reale. ◊ Loc. adj. si adv. La scara = intr-un raport anumit si constant fata de realitate. ◊ Expr. A reduce la scara = a reprezenta un obiect reducandu-i dimensiunile, dar pastrand un raport constant al acestor dimensiuni fata de realitate. 4. (In expr.) Pe (o) scara intinsa (sau larga) = in masura mare, in proportii mari. 5. Fig. Masura, proportie. – Lat. scala (cu sensuri dupa fr. echelle).

DORIC, -A, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti, caracterizata prin coloane fara baza si prin capiteluri fara ornamente. (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

NEREIDA, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale marii in mitologia greaca, despre care se credea ca se iveau printre talazuri la chemarea corabierilor in primejdie pentru a le da ajutor. – Din lat. Nereides, fr. nereide.

ELECTROOSMOZA s. f. Trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub actiunea unei diferente de potential electric dintre cele doua fete ale membranei. [Pr.: -tro-os-] – Din fr. electro-osmose.

ELEMENT, elemente, s. n. si (rar) elementi, s. m. 1. Parte componenta a unui intreg; parte care contribuie la formarea unui intreg. ♦ Piesa sau ansamblu de piese care formeaza o constructie. ♦ S. m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoana care face parte dintr-o colectivitate. 3. (In filozofia antica) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apa, aer, pamant) despre care se credea ca stau la baza tuturor corpurilor si fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifesta ca o forta puternica. 4. Mediu in care traieste o fiinta. ♦ Mediu in care cineva se simte bine. 5. (Chim.) Substanta care nu poate fi descompusa in alte substante mai simple prin mijloace fizice sau chimice obisnuite si care poate forma, prin combinare chimica, diverse substante compuse. 6. Pila electrica; fiecare celula a unei pile electrice. 7. (In legatura cu o disciplina oarecare) Principiu de baza, notiune fundamentala. – Din fr. element, lat. elementum.

ELITRA, elitre, s. f. Fiecare dintre cele doua aripi externe sau anterioare, tari si impregnate cu chitina, ale insectelor coleoptere. – Din fr. elytre.

EST s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in partea unde rasare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde rasare soarele; p. ext. regiune situata in locul unde rasare soarele; rasarit¹, orient. – Din fr. Est.

STIL, stiluri, s. n. I. 1. Mod specific de exprimare intr-un anumit domeniu al activitatii omenesti, pentru anumite scopuri ale comunicarii; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseste un scriitor pentru a obtine anumite efecte de ordin artistic. ♦ Greseala de stil = greseala de exprimare constand fie dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o intrebuintare improprie a termenilor. ♦ Talentul, arta de a exprima ideile si sentimentele intr-o forma aleasa, personala. ♦ Limbaj. ♦ (Rar) Constructia caracteristica a frazei intr-o limba. 2. Ansamblul particularitatilor de manifestare specifice unui popor, unei colectivitati sau unui individ. ◊ Loc. adj. De stil = executat dupa moda unei anumite epoci din trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de a actiona, de a se comporta. ◊ Loc. adj. si adv. In stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de mari, cu amploare. 3. Fiecare dintre cele doua principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, intre care exista o diferenta de 13 zile. ◊ Stil nou = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarul gregorian. Stil vechi = metoda de socotire a timpului calendaristic dupa calendarul iulian. II. Condei de metal sau de os, ascutit la un capat si turtit la celalalt, cu care se scria in antichitate pe tablitele de ceara. III. (Bot.) Portiune subtire si cilindrica a pistilului, care porneste de la ovar si se termina cu stigmatul. [Pl. si: (III) stile] – Din fr. style, lat. stilus.

EXECUTIV, -A, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozitiile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu functii de organizare si de asigurare a executarii legilor. (In organizarea unor state) Putere executiva = sistem de organe compus din guvern si intreg aparatul administrativ, reprezentand una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevazute de principiul separatiei puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. executif.

DO s. m. invar. Unul dintre cele sapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta intai din gama majora-tip. ♦ Denumire a uneia dintre gamele muzicale (care incepe cu sunetul „do”). – Din it. do.

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bara de fier sau de lemn avand diverse intrebuintari (in lucrari de constructii). ♦ (Inv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele doua lemne groase, sprijinite pe cate doua picioare, care alcatuiesc patul sau corpul razboiului de tesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemanator cu festonul, prin care se obtin pe cusatura linii (dese si) pline. – Din scr. drug.

SLAI, slaiuri, s. n. (Pop.) 1. Fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. Fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii. ♦ Scandura care formeaza marginea de sus a unei luntre. 3. Polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie. 4. Fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. – Et. nec.

SOPRAN, -A, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai inalta dintre cele cinci categorii ale vocii omenesti (de femeie sau de copil). 2. S. m. si f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemanator vocii de sopran. [Var.: soprano s. n.] – Din fr., it. soprano.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar¹, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

TALER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

TALON, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitantier, dintr-un bonier etc. care ramane la cotor dupa ce s-a rupt partea detasabila. 2. Parte a ciorapului care acopera calcaiul, marcata printr-o tesatura mai deasa. 3. Partida la unele jocuri de carti. 4. Fiecare dintre cele doua margini ingrosate si intarite ale anvelopei unei roti. – Din fr. talon.

TALPA, talpi, s. f. 1. 1. Partea inferioara a labei piciorului; la om si la unele animale, de la degete pana la calcai, care vine in atingere cu pamantul si pe care se sprijina corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpa sau a-si lua talpile la spinare = a pleca, a o sterge. Arde focul la talpile picioarelor, se spune cand cineva este amenintat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune in talpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune in miscare, in actiune. ♦ Compuse; talpa-gastei = a) incretiturile de la coada ochiului (la persoanele in varsta); b) scris neingrijit; c) planta erbacee melifera si medicinala, cu tulpina puternica, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus c******a); talpa-ursului = planta erbacee cu frunze mari, spinoase si cu flori albe sau trandafirii, grupate in forma de spic (Acanthus longifolius); talpa-stancii = mica planta erbacee cu tulpina taratoare, ramificata, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = planta erbacee cu flori mici rosietice, cu frunzele acoperite in partea inferioara de numeroase glandule, albe, avand proprietati antiscorbutice si diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a incaltamintei sau a ciorapului, care protejaza talpa (I 1). 3. Piele groasa tabacita special, din care se confectioneaza pingelele incaltamintei, flecurile tocurilor etc. ◊ Talpa artificiala = material fabricat, prin aglomerare cu lianti, din fibre de piele (provenite din deseuri), fibre de celuloza si fibre textile, folosit ca inlocuitor pentru talpa (I 3), la branturi, staifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grinda care se aseaza la temelia unei constructii pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, barbatul. Talpa tarii (sau a casei) = taranimea (considerata in trecut ca temelie a tarii, obligata sa suporte tot greul indatoririlor). Talpa iadului = a) (in basme) temelia iadului; mama capeteniei d******r; b) om foarte rau, pacatos; baba rea, vrajitoare. ♦ Fig. Sprijin, baza, sustinere. 2. Fiecare dintre cele doua lemne groase, orizontale, care alcatuiesc scheletul razboiului de tesut manual. 3. Fiecare dintre cele doua suporturi laterale, de lemn sau de otel, curbate in sus la capatul de dinainte, pe care aluneca sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijina plugul si care il face sa alunece mai usor pe brazda. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formeaza fundul unui scoc de moara, de joagar etc. 4. Partea inferioara, latita, a unei piese, a unui organ de masina sau a unui element de constructie, prin care acesta se reazama pe alta piesa, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, latita, a unei sine, prin care aceasta se reazama pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care aluneca pe lemnul supus prelucrarii. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pusca pe care se sprijina arma cand sta vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se cladeste o claie sau un stog. ♦ Spec. Baza a unei excavatii miniere sau a unei gauri de sonda. ♦ Spec. Parte mai latita (inferioara) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele doua coperte ale unei carti; scoarta. 2. (Inv.) Carte scrisa de mana care se folosea ca abecedar. [Var.: trataj s. n.] – Cf. ngr. tetradhion.

TAS, tasuri, s. n. (Inv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler¹; (astazi) talerul¹ cantarului, pe care se pune marfa pentru a fi cantarita. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face cheta; a cersi. ♦ Lighenas de care se serveste barbierul cand barbiereste. 2. Cupa; ceasca (de lut). 3. Fiecare dintre cele doua talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.

TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasa, parul de pe frunte lung si adesea cret; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala in dreptul careia trece Soarele intre 21 aprilie si 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Suprafata interioara a planseului superior dintr-o incapere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii in tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioara a unei excavatii miniere. 2. (Reg.) Scandura de brad, lunga si subtire, folosita la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele doua extremitati ale unei corabii, unde dorm corabierii. [Pl. si: tavanuri] – Din tc. tavan.

TALPIG, (1, 2) talpige, s. n., (3, 4) talpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la razboiul de tesut cu ajutorul carora se schimba itele. 2. S. n. Fiecare dintre cele doua suporturi laterale curbate cu care sunt prevazute unele scaune fara picioare. ♦ Fiecare dintre talpile unei sanii. ♦ Bucata de lemn sau de piatra care se fixeaza sub stalpii unei galerii de mina pentru a impiedica patrunderea stalpilor in talpa galeriei. 3. S. m. Incaltaminte rudimentara alcatuita dintr-o talpa de lemn si o bareta de piele petrecuta pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Soseta foarte scurta de dama care acopera numai laba piciorului. [Var.: talpic s. m. si n., talpica s. f.] – Talpa + suf. -ig.

TARANC, taranci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele doua lanturi sau franghii cu care se leaga chilna de cosul carutei. – Et. nec.

TAMPLA¹, tample, s. f. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale capului, cuprinse intre ochi, urechi, frunte si obraz. ♦ Parul care acopera aceste parti. Tample carunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

TEMPERAT, -A, temperati, -te, adj. 1. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Moderat, cumpatat, potolit. ♦ Clima temperata = clima caracterizata prin existenta a patru anotimpuri, cu veri potrivit de calduroase si cu ierni nu prea reci. Zona temperata = fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata Pamantului cuprinse intre tropice si cercurile polare. 2. (Muz.; in sintagma) Sistem temperat = sistemul impartirii intervalelor de tonuri in cate doua semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempere.

TRAGATOR, -OARE, tragatori, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectueaza o tractiune; de munca, de povara. II. S. m. si f. 1. Persoana care trage ceva. ◊ Tragatori de sfori = persoana care trage sforile papusilor la teatrul de marionete; fig. persoana care unelteste. 2. Persoana (in special ostas) care trage cu o arma de foc; tragaci (2). ◊ Loc. adj. si adv. (Mil.; iesit din uz) In tragatori = in lant, unul dupa celalalt. 3. Persoana care emite o trata. III. S. f. 1. Fiecare dintre cele doua curele care leaga scarile de sa. ♦ Curea groasa cu care se aplicau in trecut pedepse corporale; p. ext. bataie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scaunel cu o deschizatura in care se baga calcaiul cizmei, spre a o descalta. IV. S. n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tus a liniilor. – Trage + suf. -ator.

TRAIRISM s. n. Curent in gandirea filozofica romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale, care, proclamand primatul instinctelor si al inconstientului asupra ratiunii, sustinea ca nu se poate ajunge la cunoasterea diferitelor aspecte si fenomene ale vietii decat prin trairea mistica. [Pr.: tra-i-] – Traire + suf. -ism.

TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.

TREIME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei parti egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintr-un intreg. 2. Grup de trei fiinte sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (In religia crestina, mai ales in sintagma Sfanta Treime) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.

TRIBUNA, tribune, s. f. 1. Constructie din lemn, din beton, din piatra etc., de obicei cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfasurarea unei festivitati, a unei parade, a unei competitii etc.; p. restr. fiecare dintre cele doua laturi lungi ale acestei constructii (avand cea mai buna vizibilitate). 2. Loc inaltat, platforma, estrada pe care sta cel ce vorbeste in fata publicului. – Din fr. tribune.

RESTEU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele doua bare in forma de cui, facute din fier sau din lemn, cu care se inchid laturile jugului pentru a retine grumazul animalului in jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) rasteu, restei s. n.] – Et. nec.

RANA s. f. Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. si (rar) adj. Intr-o (sau pe o) rana = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (in legatura cu obiecte) inclinat intr-o parte, stramb. [Var.: (reg.) rala s. f.] – Lat. *rena (= renes).

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematica in biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natura: animal, vegetal si mineral. – Din fr. regne, lat. regnum.

COLTUC, coltuce, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua capete ale unei paini lungi. 2. (Reg.) Perna mica servind drept capatai. ♦ Pernita (de ace). [Pl. si: coltucuri] – Din tc. koltuk.

CUMPANA, cumpene, s. f. 1. Dispozitiv format dintr-o barna mobila de lemn asezata pe un stalp inalt, avand legata la un capat o greutate pentru echilibru si la celalalt o galeata, cu ajutorul caruia se scoate apa din fantana. 2. Cantar format dintr-o parghie cu brate egale si o limba care oscileaza la cea mai mica aplecare a talerelor. ◊ Expr. A arunca (ceva) in cumpana = a aduce (ceva) ca argument decisiv in rezolvarea unei probleme. A trage (greu) in cumpana = a avea importanta (mare). A fi (sau a sta) in cumpana = a sovai in luarea unei hotarari. (Inv.) A pune (pe cineva) in cumpana = a pune (pe cineva) in incurcatura. ♦ Echilibru. ◊ Loc. adj. si adv. (Despre arme) In cumpana = in cumpanire. ◊ Expr. A tine (ceva) in cumpana = a tine ceva in pozitie suspendata, facand sa balanseze. ♦ Fig. Limita, masura; moderatie. Trebuie sa aiba omul, in fiinta lui, buna cumpana a intelepciunii. 3. Simbol al justitiei, reprezentat printr-o balanta. ♦ Una dintre constelatiile zodiacului, reprezentata printr-o balanta. 4. (In sintagmele) Cumpana apelor sau cumpana de ape = punct inalt de teren de unde apele isi trag izvorul si de unde se separa, pornind la vale pe unul dintre cele doua versante. Cumpana noptii = miezul noptii. 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea directiei orizontale sau verticale a unui obiect; nivela cu bula de aer. 6. Fig. Soarta (rea); primejdie, nenorocire; incercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din sl. konpona.

REZERVA, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusa deoparte si pastrata pentru a fi intrebuintata mai tarziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate si centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de productie si necesitatile de consum ale populatiei, in cazul ivirii unor greutati neprevazute. Rezerve interne = posibilitati existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit, fara investitii suplimentare mari, sa se realizeze caantitati sporite de produse. (Fin.) Rezerva-aur = cantitatea de aur pe care o pastreaza bancile de emisiune ca garantie pentru biletele de banca puse in circulatie si pentru lichidarea datoriilor catre alte tari, in cazul cand acestea nu pot fi achitate prin livrari de marfuri obisnuite. Rezerva lichida = a) totalitatea mijloacelor banesti, existente sub orice forma, negrevate de nici o sarcina, disponibile la o banca, la o intreprindere etc.; b) aurul disponibil in monede sau in lingouri, precum si valutele si devizele liber convertibile in aur, destinate operatiilor internationale. Rezerva bugetara = parte din veniturile unui buget, constituita ca rezerva in scopul acoperirii unor cheltuieli neprevazute sau in cazul nerealizarii integrale a veniturilor. (Jur.) Rezerva succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. (Fiziol.) Rezerva alcalina = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasma, exprimata in cm³ de bioxid de carbon care se degajeaza din 100 ml de plasma la presiunea partiala a bioxidului de carbon de 40 mm mercur si la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substante minerale utile pe care le contine un zacamant. 2. Camera de spital in care se interneaza un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armata care nu se afla sub arme, formata din persoane care au satisfacut serviciul militar, si care este solicitata numai in caz de razboi sau de concentrare; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofiter de rezerva = ofiter care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoana, grup de persoane, obiect etc. destinate sa ia locul altora in anumite conditii sau imprejurari. ◊ Loc. adj. De rezerva = care poate inlocui, la nevoie, o piesa tehnica, un obiect, o persoana. ♦ Spec. (Sport) Jucator care inlocuieste, la nevoie, pe unul dintre jucatorii tilulari angajati in competitie. 4. Obiectie, indoiala, lipsa de incredere. ♦ Loc. adv. Fara rezerva = fara reticente; cu totul, in intregime. Sub toate rezervele = fara nici o garantie. Cu multa rezerva sau cu toata rezerva = cu indoiala, fara siguranta, fara a-si lua raspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Loc. prep. Sub rezerva... = cu conditia... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declara ca vrea sa excluda sau sa limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse in acest tratat, ori sa le atribuie un anumit inteles. ♦ Fig. Prudenta, circumspectie; discretie; reticenta; p. ext. raceala, indiferenta; jena. – Din fr. reserve.

RETEA, retele, s. f. 1. Impletitura de fire de ata, de sfoara, de sarma etc., lucrata cu ochiuri mari; plasa, fileu; p. ext. tesatura rara imitand acest fel de impletitura. ♦ (Inv.) Dantela. 2. Obiect facut din retea (1). 3. Intaritura in fata transeelor sau ingraditura la un teren facuta din sarma ghimpata, intinsa intre stalpi sustinatori. 4. Sistem de conducte, galerii, strazi, drumuri etc. cu multe ramificatii si intretaieri. ◊ Retea de distributie = ansamblu de ramificatii prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oras apa, gazele, electricitatea. Retea de telecomunicatii = ansamblul liniilor, statiilor de amplificare, centralelor etc. care realizeaza comunicatiile pe un anumit teritoriu. Retea de radiodifuziune = ansamblu de instalatii destinat sa asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se intretaie intre ele; obiect situat la intretaierea acestor sisteme. ◊ Retea de difractie = placa transparenta care are sapate pe suprafata ei linii foarte fine, la distante egale, folosita in locul prismei pentru dispersarea luminii si producerea unui spectru. 6. (In sintagma) Retea hidrografica = totalitatea apelor curgatoare de pe un anumit teritoriu. 7. Ansamblu de institutii, de scoli etc. raspandite intr-o localitate, intr-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegatoarelor, asemanator cu un fagure, cu rol de depozitare si de faramitare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

RINICHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele doua organe interne ale omului si ale animalelor superioare, care secreteaza si excreteaza u***a si care sunt situate in regiunea lombara, in afara cavitatii peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rarunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care serveste la inlocuirea temporara a functiilor rinichiului, eliminand totodata produsii toxici din sange, fara sa modifice compozitia lui. – Lat. reniculus.

DESAGA, desagi, s. f. Traista formata din doua parti, care se poarta pe umar sau pe sa. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale acestui obiect; p. ext. traista. [Var.: desag s. m.] – Din ngr. disakki(on), bg. disagi.

ROTILA, rotile, s. f. 1. Rotita. 2. Fiecare dintre cele doua roti ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roata + suf. -ila.

SACRAMENT, sacramente, s. n. Nume dat in religia catolica fiecareia dintre cele sapte taine bisericesti. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

SAN, (1) sani, s. m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sanuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele doua m****e ale femeii; piept. 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se afla intre cele doua brate si care formeaza exteriorul bombat al pieptului; piept, torace. ◊ Expr. A muri cu zilele-n san = a muri inainte de vreme. 3. S. m. Parte a camasii sau a bluzei care acopera pieptul; spatiul dintre piept si camasa sau bluza (in care se pot tine lucruri ca intr-o punga). ◊ Expr. A creste (sau a incalzi, a tine) sarpele in (sau la) san = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscator. A-i trece (cuiva) un sarpe (rece) prin san = a se infiora de frica, de spaima. A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n san = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) (ir.) a fi fatarnic, ipocrit. A fi (sau a se afla, a trai ca) in sanul lui Avram = a trai bine, a fi fericit. A-si scuipa (sau, reg., a-si stupi) in san, gest prin care superstitiosii cred ca se pot feri de o primejdie sau ca le va trece frica. ♦ P. a**l. (Reg.) Fundul plasei sau al navodului, in forma de buzunar larg, in care se aduna pestele. 4. S. n. Locul din corpul femeii unde se formeaza si in care este purtat fatul; pantece. 5. S. n. Piept, inima (socotite ca sediu al sentimentelor); suflet. 6. S. n. Fig. Parte interioara, parte centrala; interior, mijloc, centru, miez. Sanul pamantului. 7. S. n. Fig. (Geogr.; inv.) Golf². [Var.: (inv. si reg.) sin s. m. si n.] – Lat. sinus.

SCAFOID, scafoide, s. n. (Anat.) Unul dintre cele sapte oase ale labei piciorului. ◊ (Adjectival) Os scafoid. – Din fr. scaphoide.

SCADERE, scaderi, s. f. 1. Actiunea de a scadea si rezultatul ei; reducere, micsorare, descrestere (a cantitatilor, a volumului, a proportiilor). ♦ Una dintre cele patru operatii aritmetice fundamentale, prin care se determina diferenta dintre doua numere, diferenta care adunata cu scazatorul trebuie sa dea un numar egal cu descazutul. 2. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ (Inv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scadea.

SCARITA, scarite, s. f. 1. Diminutiv al lui scara; scaricica, scarisoara. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scara + suf. -ita.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

SFORACI, sforace, s. n. Fiecare dintre cele trei sfori cu care se leaga sacul de pescuit. – Sfoara + suf. -aci.

SEXUAT, -A, sexuati, -te, adj. Care are unul dintre cele doua sexe. Reproducere sexuata = reproducere a organismelor prin organe s*****e. [Pr.: -xu-at] – Din fr. sexue.

SINERGIDA, sinergide, s. f. (Bot.) Fiecare dintre cele doua celule ale sacului embrionar situate de o parte si de alta a oosferei. – Din fr. synergide.

STIGMAT, stigmate, s. n. 1. Urma lasata de ceva; spec. urma rusinoasa, semn dezonorant. ♦ Spec. (Inv.) Marca, stampila, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier rosu) pe corpul sclavilor sau al delincventilor. ♦ (Rar) Pata de murdarie. 2. (Bot.) Partea superioara a pistilului, pe care se prinde si incolteste polenul. 3. Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheelor, asezate pe partile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis.

STIPELA, stipele, s. f. Fiecare dintre cele doua frunzisoare situate la baza petiolului sau a limbului frunzelor, care protejeaza mugurii axiali. – Din fr. stipelle.

CRUCIADA, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expeditii cu caracter militar, intreprinse la indemnul Bisericii catolice de catre seniorii din Europa occidentala in perioada dintre 1096 si 1270 si care, sub pretextul eliberarii mormantului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupatia musulmanilor, urmareau, de fapt, o expansiune teritoriala, economica si politica; p. gener. orice expeditie militara impotriva unor eretici sau adeptilor altor religii in evul mediu. [Pr.: -ci-a-. – Var.: cruciata s. f.] – Din fr. croisade, it. crociata (refacut dupa cruce).

SUPRARENAL, -A, suprarenali, -e, adj. Care se afla deasupra rinichilor. ◊ Glanda suprarenala (si substantivat, f.) = fiecare dintre cele doua glande endocrine care produc adrenalina, unii hormoni etc., situate deasupra rinichilor. ♦ Relativ la glandele suprarenale sau la secretia acestora. – Supra- + renal (dupa fr. surrenal).

SUBTROPICAL, -A, subtropicali, -e, adj. (Despre zone geografice) Care este invecinat cu unul dintre cele doua tropice, caracterizandu-se prin ierni blande si o vegetatie neintrerupta in tot cursul anului; (despre clima, vegetatie etc.) specific acestor zone. – Din fr. subtropical.

COXAL, -A, coxali, -e, adj. Care apartine coapsei, referitor la coapsa. ◊ Os coxal = fiecare dintre cele doua oase de forma plata care formeaza scheletul soldului; os iliac. – Din fr. coxal.

CRAC², craci, s. m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsa pana la calcai. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale pantalonilor, ale itarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Cracana (I 1). 3. Creanga, ramura, craca. 4. Ramificatie a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificatie a unei ape curgatoare. – Din bg. krak.

CVARTA, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate intre ele si rasucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicatii. 3. (La scrima) A patra dintre cele opt pozitii principale de aparare [Var.: cuarta s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte.

CVINTA, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrima) A cincea dintre cele opt pozitii principale de aparare. 3. Formatie de cinci carti consecutive, de aceeasi culoare, la jocul de carti. 4. (In forma chinta) Acces prelungit de tuse violenta. [Var.: chinta s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte.

COTIGA, cotigi, s. f. 1. Caruta mica folosita la transportarea incarcaturilor usoare. ♦ Car mare cu peretii metalici, intregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele doua roti, de marime inegala, legate intre ele printr-o osie, pe care se reazema grindeiul plugului; teleaga, rotila, [Var.: cotiuga s. f.] – Din ucr. kotyha.

CRILA, crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unui navod. 2. (Reg.).Card, droaie de copii sau de oameni. – Din sl. krilo „aripa”.

ABSCISA ~e f. Una dintre cele doua linii care servesc la fixarea pozitiei unui punct pe un plan sau in spatiu, cealalta numindu-se ordonata. [Sil. ab-sci-] /<fr. abscisse, lat. abscissa

ACOSTAMENT ~e n. Fiecare dintre cele doua fasii laterale de-a lungul unei sosele, situate intre partea carosabila si sant. /<fr. accotement

ANOTIMP ~uri n. Fiecare dintre cele patru diviziuni in care se imparte anul (primavara, vara, toamna si iarna). /an + timp

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) Parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa

ASTRAGAL ~e n. Fiecare dintre cele sapte oase care formeaza tarsul. [Sil. as-tra-] /<fr. astragale, lat. astragalus

AURICUL ~e n. Fiecare dintre cele doua despartituri superioare ale inimii, care comunica cu ventriculele. [Sil. a-u-] /<fr. auricule

BAGHETA ~e f. Vergea mica, subtire si flexibila (cu diferite intrebuintari). ◊ ~a arcusului vergea pe care este intins parul arcusului. ~ele tobosarului fiecare dintre cele doua bastonase cu care se bate toba mica si triangul. ~a dirijorului betisor subtire si usor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magica betisor de care se serveste iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorala (a cuiva). /<fr. baguette

BALANSIER ~e n. 1) Piesa a unui mecanism, care regleaza prin miscarile sale oscilatorii functionarea acestuia. ~ cu brate egale. 2) Bara lunga si subtire de care se servesc acrobatii pentru a-si mentine echilibrul. 3) biol. Fiecare dintre cele doua organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere. [Sil. -si-er] /<fr. balancier

BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

BOJOC ~ci m. pop. Fiecare dintre cele doua organe de respiratie la om si la animale, asezate in cavitatea toracica; plaman; pulmon. /Orig. nec.

BORD ~uri n. 1) mar. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale puntii unei nave. 2) Fiecare dintre cele doua margini ale aripii unui avion. ◊ De ~ referitor la navigatie. La ~ pe puntea unei nave (sau intr-un avion). A arunca peste ~ a parasi, a renunta la ceva ca fiind nefolositor; a inlatura. /<fr. bord, germ. Bord

BRANCA² ~ci f. pop. 1) Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ Pe (sau in) ~ci tarandu-se pe maini si pe picioare. A cadea in (sau pe) ~ci a) a cadea sprijinindu-se cu mainile pe pamant; b) a nu mai putea (de oboseala); a fi mort (de oboseala). 2) mai ales la pl. Izbitura brusca cu mainile; imbrancitura. ◊ A da ~ci a imbranci. A-i da inima ~ci a-l indemna (pe cineva) inima (sa faca ceva). /<lat. branca

BRETEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele doua bande inguste de material textil, aplicate la unele obiecte de imbracaminte pentru a le sustine pe umeri. 2) la pl. Piesa vestimentara, in special barbateasca, constand din doua fasii inguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni si petrecute peste umeri pentru a-i sustine. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles

BRONHIE ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele doua ramificatii ale traheii, prin care trece aerul in plamani. [G.-D. bronhiei; Sil. -hi-e] /<fr. bronche, lat. bronchia

BUCA ~ci f. 1) fam. Fiecare dintre cele doua parti carnoase ale fetei omului (sau ale botului animalelor) de la tampla in jos; obraz. 2) Fiecare dintre cele doua parti carnoase si rotunjite, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; fesa. /<lat. bucca

BULFEU ~e n. Fiecare dintre cele doua chingi laterale paralele, care leaga partea de sus a jugului cu cea de jos. [Sil. bul-feu] /<ung. belfa

BUZA ~e f. 1) Fiecare dintre cele doua parti carnoase, proeminente care marginesc gura din exterior. ◊ ~ de iepure buza usor despicata (ca la iepure), constituind o anomalie congenitala. A intoarce ~a pe dos a se supara tare, mai ales fara motiv; a se bosumfla. A-si linge ~ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. A-si musca ~ele a regreta amarnic. A ramane cu ~ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptionat de ceva. 2) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte, organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei rani. 3) Partea ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; tais. ~a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

CANAT² ~e n. Fiecare dintre cele doua parti ale unei piei de animal taiate de-a lungul spinarii. /<turc. kanat

CAPRICORN n. 1) Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului. /<fr. capricorne, lat. capricornus

CARAMB ~i m. 1) rar Parte a cizmei care acopera piciorul de la glezna pana la genunchi; tureatca. 2) Fiecare dintre cele doua bare paralele ale loitrei. 3) Fiecare dintre cele doua bare paralele ale scarii. /<lat. calamulus

CARNASIERA ~e f. Fiecare dintre cele patru masele mari si ascutite ale unor animale carnivore. [Sil. -si-e-] /<fr. carnassier

CAROTIDA ~e f. Fiecare dintre cele doua artere principale, situate de o parte si de alta a gatului, care duc sangele oxigenat de la inima spre cap. [G.-D. carotidei] /<fr. carotide

CATUSA ~e f. Fiecare dintre cele doua inele de fier, unite intre ele cu un lant, cu ajutorul carora se imobilizeaza mainile sau picioarele celor arestati. [G.-D. catusei] /<lat. catta

CHEAG ~uri n. 1) Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si folosit ca coagulant pentru inchegarea laptelui. 2) Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor. 3) fig. Avere sau capital initial care a stat la baza unei averi mai mari. ◊ A avea ~ a fi bogat; a avea bani. A prinde ~ a se imbogati. /<lat. clagum

CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

CLAVICULA ~e f. Fiecare dintre cele doua oase anterioare ce se articuleaza cu omoplatii si cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a Marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

CORN¹ coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ◊ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului. Coarnele carabusului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ◊ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu

CRAC ~i m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsa pana la calcai. 2) Fiecare dintre cele doua parti ale pantalonilor. 3) Fiecare brat al unui obiect ramificat. /<bulg. krak

CULEE ~ f. 1) Fiecare dintre cele doua picioare ale unui pod situate pe malurile opuse. 2) Canal prin care metalul topit se scurge din forme. [Sil. -le-e] /<fr. culee

CULOARE ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur

CUMPANA ~ene f. 1) Instalatie simpla de scos apa, constand dintr-o barna fixata in furca unui stalp, avand la un capat o caldare, iar la celalalt capat o greutate. 2) Instrument pentru masurarea greutatii constand dintr-o parghie cu brate egale si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; balanta. ◊ A trage (greu) in ~ a avea valoare. A sta in ~ a sovai; a ezita. 3) Simbol al justitiei reprezentat printr-o balanta. 4) Instrument folosit la verificarea pozitiei verticale sau orizontale. ◊ ~ana apelor, ~ de ape linia de despartire a doua bazine hidrografice. ~ana noptii miezul noptii. 5) Stare a omului care se tine bine pe picioare. A-si pierde ~ana. 6) Incercare grea la care este supus cineva. Am avut o ~. 7) art. A noua dintre cele 12 constelatii ale zodiacului, reprezentata printr-o balanta. /<sl. konpona

CUPA² ~e f. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentand o figura in forma de inima de culoare rosie. /<ngr. kupa

DINTRE prep. 1) (exprima un raport spatial) Distanta dintre doua sate. Soarele a aparut dintre nori. 2) (exprima un raport relational) Dragoste dintre parinti si copii. 3) (exprima un raport cantitativ) Din. O parte dintre ei vor lucra la uzina. 4) (exprima un raport temporal) In timpul dintre cele doua razboaie. /de + intre

DRAGHINA ~i f. Fiecare dintre cele doua bare de lemn de la loitra unui car sau a unei carute. /<ucr. drabyna

ECHINOCTIU ~i n. Fiecare dintre cele doua date ale anului (21 martie si 23 septembrie), cand ziua este egala cu noaptea. ~ de primavara. ~ de toamna. [Sil. e-chi-noc-tiu] /<lat. aequinoctium, fr. equinoxe

ELITRA ~e f. Fiecare dintre cele doua aripi chitinoase ale unor insecte. [Sil. e-li-tra] < fr. elytre

EMISFERA ~e f. 1) Jumatate de sfera. 2) Fiecare din cele doua jumatati ale globului pamantesc sau ale sferei ceresti. ~ nordica. ~ sudica. 3) : ~ cerebrala fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. [Sil. e-mi-sfe-ra] /<fr. hemisphere, lat. hemisphaerium

EMISTIH ~uri n. Fiecare dintre cele doua jumatati ale unui vers, despartite de cezura. [Sil. -mi-stih] /<fr. hemistiche, lat. hemistichium

FALCA falci f. 1) Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; maxilar. ~a de sus. ~a de jos. ◊ Cu o ~ in cer si (cu) alta in pamant a) cu gura larg deschisa; b) cuprins de manie; foarte furios. 2) Fiecare dintre cele doua parti inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei masini cu ajutorul caruia se prinde sau se strange un obiect. [G.-D. falcii] /<lat. falx, ~cis

FALCEA ~ele f. 1) Fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. 2) Fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor de la razboiul de tesut. 3) Fiecare dintre cele doua scanduri intre care intra limba melitei. 4) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale afetului unui tun sau ale unui obuzier. /falca + suf. ~ea

FECIOARA ~e f. 1) Fata casta; fata mare; v*****a. ◊ ~a Maria maica Domnului. 2) la sing. art. pop. Constelatie din regiunea ecuatoriala. ◊ Zodia ~ei unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [Sil. -ci-oa-ra] /<lat. fetiola

FESA ~e f. Fiecare dintre cele doua parti carnoase, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; buca. /<fr. fesse

FLANC ~uri n. 1) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unei formatii sau ale unui dispozitiv de lupta. ~ ul stang. 2) poligr. Material special din care se fac matritele de stereotipie. 3) teatru Panou folosit pentru confectionarea decorurilor. 4) (la oameni si la animale) Fiecare din cele doua parti laterale ale peretelui abdominal. /<fr. flanc

FUNDATOARE ~ori f. Fiecare dintre cele doua piese de lemn care astupa capetele cosului unei carute. /fund + suf. ~atoare

FURCULITA ~e f. 1) Obiect de uz casnic, alcatuit dintr-un maner si cativa dinti la capat, cu care se mananca. ◊ Barba in ~ barba cu partile laterale prelungite si cu mijlocul mai scurt. Mustati in ~ mustati cu capetele aduse si rasucite in sus. 2) Fiecare dintre cele doua lemne incovoiate si prinse crucis de inima carului. [G.-D. furculitei] / furca + suf. ~ulita

HANG ~uri n. pop. 1) Fiecare dintre cele doua tuburi ale cimpoiului care tin tonul. 2) Instrument muzical sau o parte a acestuia care serveste pentru acompaniat. ◊ A tine ~ul a) a acompania o melodie; b) a tine partea cuiva; a-i face pe plac. /<ung. hang

HADARAG ~gi m. 1) Bat scurt, gros si mobil al imblaciului, cu care se bat cerealele. 2) Fiecare dintre cele doua bete ale unui voloc. /<ung. hadaro

HLOABA ~e f. Fiecare dintre cele doua bare prinse de crucea unei trasuri intre care se inhama calul; huluba. /<ucr. holoblja

HULUBA ~e f. Fiecare dintre cele doua bare prinse de crucea unei trasuri intre care se inhama calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja

INIMA ~i f. 1) Organ central al aparatului circulator, de forma conica, musculos, situat in partea stanga a pieptului. Bataile ~ii. Operatie la ~. ◊ A-i trece (cuiva) un cutit prin ~ a simti brusc o durere la inima. 2) Focar de sentimente si emotii. ◊ Cu mare ~ (sau cu toata ~a) cu mare placere. A-si lua ~a in dinti a-si face curaj, biruind o frica; a indrazni; a se incumeta. A i se face (cuiva) ~a cat un purice a simti o mare frica. A-i rade (sau a creste) (cuiva) ~a a avea o mare bucurie. A i se pune (cuiva) pe ~ a i se face rau. A-l frige (pe cineva) la ~ a) a provoca (cuiva) o mare durere; b) a indura o mare suferinta morala. A avea o piatra la ~ a avea o neplacere, o durere sufleteasca. A fi cu ~a impacata a se simti linistit. A nu avea (pe cineva) la ~ a nu iubi, a nu suferi (pe cineva). 3) Fel de a fi al omului; trasatura de caracter. ◊ A avea ~ de aur a fi foarte bun. A avea o ~ larga a fi marinimos, darnic. A avea o ~ de piatra a fi nemilos. A fi cainos la ~ a fi rau, crud. A avea ~ deschisa a fi sincer. 4) fam. Parte a aparatului digestiv in care se digera alimentele; stomac. ◊ Pe ~a goala pe nemancate; pe stomacul gol. 5) (la cartile de joc) Unul dintre cele patru semne distinctive de culoare rosie avand forma unui astfel de organ. 6) Carte de joc marcata cu acest semn. 7) Mijloc sau partea de mijloc a ceva. ~a marului. ~a motorului. ◊ ~a carutei bara de lemn ce uneste cele doua osii. 8) Punct esential, capital a ceva. ~a orasului. ~a romanului. /<lat. anima

INTERCARDINAL ~e adj. Punct~ fiecare dintre cele patru directii aflate intre punctele de baza (de exemplu: nord-vest, nord-est etc.). /engl. intercardinal

IONIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1): Stil (sau ordin) ~ unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi grecesti, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel impodobit cu doua volute laterale. 2) (despre versuri) Care consta din patru silabe, dintre care doua sunt lungi si doua sunt scurte. [Sil. i-o] /<lat. ionicus, fr. ionique

JAMBA ~e f. Fiecare dintre cele doua picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse rotile avionului. /<fr. jambe

JUMATATE ~ati f. 1) Fiecare dintre cele doua parti egale in care poate fi impartit un intreg. ◊ ~ de masura masura incompleta, partiala. Pe (sau in) ~ a) in doua parti egale sau aproximativ egale; b) partial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce pana la capat un lucru inceput. A spune cu ~ de gura a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi in mod nehotarat, fara convingere. Cu ~ de inima (sau cu inima pe ~) fara curaj; indecis. 2) fam. Persoana casatorita de s*x feminin in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; femeie; nevasta. 3) Punct care marcheaza mijlocul unei distante in spatiu sau al unui interval in timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de masura a capacitatii sau a greutatii, egala cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumatatii] /Orig. nec.

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

LATURA ~i f. 1) Parte laterala a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc. 3) Directie a unei miscari (in spatiu sau in timp). ◊ In laturi la o parte; intr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care marginesc o figura geometrica sau dintre semidreptele care formeaza un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora

LATIME ~i f. 1) Insusirea unui obiect de a fi lat. 2) Cea mai mica dintre cele doua dimensiuni liniare ale unei suprafete plane. [G.-D. latimii] /lat + suf. ~ime

LOITRA ~e f. Fiecare dintre cele doua parti laterale, in forma de scara, ale cosului unui car. [Sil. loi-tra] /<sas. loiter, sb. lojtra

LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar

MALAR ~e n. Fiecare dintre cele doua oase ale craniului situate dedesubtul orbitelor. /<fr. malaire

MANDIBULA ~e f. 1) (la om si la animale) Maxilar inferior. 2) Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3) (la insecte) Fiecare dintre cele doua parti ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau intepat. /<fr. mandibule

MASLA ~e f. rar Fiecare dintre cele patru culori la cartile de joc. /<rus. maslo

MASTOIDA ~e f. Fiecare dintre cele doua proeminente ale osului temporal de dupa ureche. ◊ Apofiza ~ proeminenta a osului de dupa ureche. /<fr. mastoide

MAXILAR ~e n. Fiecare dintre cele doua oase ale fetei in care sunt fixati dintii; falca. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire

MANA maini f. 1) Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc. 2) Partea extrema a acestor membre care cuprinde palma si degetele. ◊ Cu amandoua mainile din toata inima; fara nici o rezerva. A-si spala mainile (sau a se spala pe maini) a nu lua asupra sa nici o raspundere. A avea mainile curate a fi om cinstit. De ~a intai (a doua) de calitatea sau categoria intai (a doua). De toata ~a fel de fel; de tot soiul. Pe sub ~ pe ascuns. A bate (sau a da) ~ (sau palma) a incheia o tocmeala. A da ~a cu cineva a) a se saluta cu cineva prin strangere de mana; b) a-si uni eforturile in vederea unor actiuni comune. A face cu ~a a semnaliza ceva cu ajutorul mainii. A da (sau a intinde) o ~ de ajutor a veni in ajutorul cuiva. A-si musca mainile a se cai amarnic. A pune (sau a incrucisa) mainile pe piept a muri. A pleca (a se in-toarce) cu ~a goala a pleca (a se intoarce) fara a obtine ceva. A avea la ~ pe cineva a dispune de ceva compromitator despre cineva; a avea in puterea sa. A-i lega cuiva mainile (sau a-l lega pe cineva de maini si de picioare) a face pe cineva sa nu poata actiona. A avea ~ libera a dispune de libertate deplina. A pune ~a pe ceva a intra in posesia unui lucru. A-si pune mainile in cap a se ingrozi de ceva. A ridica ~a asupra cuiva a incerca sa loveasca pe cineva. A sta cu mainile in buzunare (in san, in solduri, incrucisate) a sta degeaba; a nu lucra. A fi (sau a avea) ~ sparta a fi risipitor; a cheltui fara socoteala. A avea (sau a fi cu) ~ larga a fi darnic. A fi cu ~a lunga (sau a fi lung la ~) a avea obiceiul sa fure. A fi ~a dreapta a cuiva a fi omul de incredere al cuiva. A cere ~a (unei fete, femei) a cere in casatorie. A avea ~ de fier a fi autoritar si sever. A uita de la ~ (pana) la gura a uita foarte repede. O ~ spala pe alta (si amandoua obrazul) se spune cand una din parti cauta sa justifice actiunile alteia pentru ca sa nu iasa la iveala lucruri urate (necinstite). Ce-i in ~ nu-i minciuna se spune cand cineva nu crede in promisiuni, ci numai in ceea ce este real, concret. A pune ~ de la ~ a contribui in comun la o actiune (adunand bani de la toti). A lua cu o ~ si a da cu alta a fi darnic. A da cu o ~ si a lua cu doua a fi hraparet. 3) fig. Persoana, individ ca autor al unei actiuni. ◊ ~ de lucru forta de lucru. 4) Cantitate mica de ceva, atat cat incape in palma. O ~ de faina. 5) fig. Numar redus de unitati; cantitate mica. O ~ de oameni. 6) Categorie sau clasa sociala; treapta. ◊ De toata ~a de toate categoriile. [G.-D. mainii] /<lat. manus

MOLETIERA ~e f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele doua fasii lungi de stofa cu care se infasura pulpa piciorului, peste pantaloni (intrebuintata candva, mai ales, in vechea uniforma militara). [Sil. -ti-e-] /<fr. molletiere

MUSTATA ~ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

NARA nari f. 1) Fiecare dintre cele doua orificii exterioare ale cavitatii nazale la om si la unele animale. ◊ Cu narile (sau cu ~a) in vant a) in plina goana; b) cu multa graba; c) plin de sine; trufas. A se umfla in nari (sau a-si umfla narile) a-si da aere. 2) Ori-ficiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lantul ancorei. [G.-D. narii] /<lat. naris

OBRAZ¹ ~ji m. Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ◊ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea inca ~ a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai indrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

OBRAZAR ~e n. 1) Sac de panza rara cu care isi acopera fata apicultorii, ca sa nu-i intepe albinele. 2) Masca de metal care protejeaza fata la unele probe sportive. 3) pop. Masca pe care o pune cineva pe fata, ca sa nu fie recunoscut (sau pentru a infatisa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele doua piese de piele fixate de capetea, in regiunea ochilor, pentru a impiedica calul sa priveasca in laturi. [Sil. -bra-] /obraz + suf. ~ar

OCTANT² ~e n. 1) A opta parte dintr-un cerc; arc de 45 de grade. 2) Fiecare dintre cele opt unghiuri de 45 de grade ale unei sfere, impartite de trei planuri perpendiculare unul pe altul. /<fr. octant

OIER ~i m. 1) fam. Persoana care are in grija oile; pastor; cioban; ovicultor. 2) inv. Stapan (sau ingrijitor) al unei tarle; tarlas. 3) inv. Slujbas insarcinat cu incasarea oieritului. 4) pop. Una dintre cele douasprezece constelatii zodiacale; constelatia Lira; Ciobanul-cu-Oile. [Sil. o-ier] /oaie + suf. ~ar

OMOPLAT ~ti m. anat. Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara care constituie partea posterioara a arti-culatiei umarului, fiind situate (simetric) de-o parte si de alta a sirii spinarii. /<fr. omoplate

OPLEAN ~ene n. Fiecare dintre cele doua chingi transversale care unesc talpile de la sanie. [Sil. o-plean] /<bulg. opljan

ORCIC ~uri n. Fiecare dintre cele doua piese de lemn, fixate de crucea unei carute sau trasuri, de care se prind postoroncile. /<ucr. ortik

ORDONATA ~e f. mat. Una dintre cele doua linii (cea verticala) care determina pozitia unui punct pe un plan; a doua coordonata carteziana a unui punct din plan. /<fr. ordonnee

PALEE ~ f. Fiecare dintre cele doua frunzulite care formeaza invelisul floral al gramineelor. /cf. germ. Pale

PARCA³ ~ce f. (in mitologia romana) Fiecare dintre cele trei divinitati, reprezentate sub infatisarea unor femei batrane despre care se credea ca stapanesc viata omului. /<lat. parca, fr. parque

PARIETAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de peretele unei cavitati a organismului. ◊ Os ~ fiecare dintre cele doua oase plate constituind partea de mijloc si superioara a craniului. 2) (despre picturi) Care se pastreaza din trecut pe peretii pesterilor sau pe stanci; rupestru. [Sil. -ri-e-] /<fr. parietal

PAROTIDA ~e adj. : Glanda ~ fiecare dintre cele doua glande salivare, situate in regiunea urechilor (de o parte si de alta a maxilarului inferior). /<fr. parotide

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

PESTE ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung si acoperit cu solzi, cu aripioare pentru inot, avand respisratie, in majoritatea cazurilor, branhiala. ~ viu. ~ congelat. ◊ Cat ai zice ~ intr-o clipa; dintr-o data. Asta-i alta mancare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate si fara succes pentru a iesi dintr-o situatie grea. A tacea ca ~ele a nu rosti nici un cuvant. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~elui unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. II. (in imbinari, indicand diferite specii): ~-vivipar peste care naste pui vii. ~-veninos peste inzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburator peste marin care poate sari din apa si zbura pe o traiectorie mica. ~-cu-spada peste marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, avand falca de sus prelungita si ascutita ca o sabie cu doua taisuri. ~-ciocan peste marin cu cap in forma de ciocan. ~-ferastrau peste marin cu gura in forma de lama de ferastrau, dintata pe doua laturi. ~-de-piatra peste dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, intalnit in ape adanci si cu fund pietros; pietrar. ~-lup peste dulcicol rapitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc peste dulcicol de talie mica, fusiform, cu mustati, patat pe laturi; porcusor. ~-paun peste marin de talie mica, albastrui-verzui, cu nuante aurii pe spate si argintiu pe abdomen si flancuri. ~-tiganesc a) orice peste marunt; b) peste dulcicol de talie medie, cu cap mic si corp lat, avand forma romboidala; caracuda; c) peste dulcicol de talie mica, cu corp fusiform, verde-galbui cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<lat. piscis

PIATRA pietre f. 1) Roca dura raspandita la suprafata sau in interiorul pamantului, avand diferite intrebuintari. ◊ Epoca de ~ perioada din istoria omenirii, caracterizata prin confectionarea uneltelor si armelor din piatra. Epoca pietrei cioplite paleolitic. Epoca pietrei slefuite neolitic. ~ abraziva roca foarte dura, intrebuintata la confectionarea abrazoarelor. ~ ponce v. PONCE. ~ de mozaic amestec de minerale maruntite, intrebuintat la confectionarea mozaicurilor. ~ litografica roca sedimentara de calcar, folosita in litografie pentru confectionarea cliseelor. ~ de incercare a) roca foarte dura intrebuintata pentru controlarea puritatii aurului si a argintului; b) mijloc de control al capacitatii morale si/sau fizice ale unei persoane. ~ pretioasa (sau nestemata, scumpa, rara) mineral cristalizat, transparent, stralucitor, de mare valoare, intrebuintat pentru confectionarea bijuteriilor si a altor podoabe. ~ semipretioasa mineral cristalizat, avand o valoare mai mica decat piatra pretioasa. ~ filozofala a) substanta miraculoasa, care, dupa parerea alchimistilor medievali, poate preface toate metalele in aur si poate vindeca bolile; b) mare descoperire. (A fi) tare ca ~a (a fi) foarte rezistent. A avea inima de ~ a fi foarte crud, nemilos. A fi de ~ a fi nesimtitor. A scoate apa si din ~ seaca a obtine ceva dorit in orice imprejurari. ~ acra sulfat dublu de aluminiu si de potasiu; alaun. ~ vanata sulfat de cupru hidratat. ~ de var carbonat de calciu. ~a iadului azotat de argint. ~ pucioasa sulf in forma de bucati. 2) Bucata dintr-o astfel de roca. Cladire de ~. Drum de ~. ◊ ~ de ascutit cute. ~ de moara fiecare dintre cele doua pietre mari rotunde si plate ale morii, care servesc pentru macinatul grauntelor. ~ de temelie a) piatra care se pune drept fundament la o constructie; b) component fundamental si esential pentru ceva. ~ de hotar a) piatra pusa pentru a marca un hotar; b) obiect care delimiteaza, separa ceva. ~ kilometrica piatra paralelipipedica, pe care se indica numarul de kilometri de la locul unde este asezata aceasta pana la o localitate. ~ in casa fata mare nemaritata (statuta), considerata ca o povara pentru familie. A pune prima (sau cea dintai) ~ a initia ceva. A arunca cu ~a in cineva a aduce invinuiri cuiva. A nu lasa (sau a nu ramane) ~ pe ~ a distruge pana in temelie, complet. A scula pietrele din somn a se impiedica. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o ~ pe inima a se zbuciuma. A i se lua (sau a i se ridica) cuiva o ~ de pe inima (sau de pe suflet) a scapa de o stare sufleteasca apasatoare, plina de griji si de zbucium. Ori cu ~a de cap, ori cu capul de ~ oricum ai proceda, e tot rau. 3) Strat dur depus pe peretii vaselor in care se fierbe sau se pastreaza apa. ◊ ~ de vin tartru. 4) Substanta calcaroasa care se depune pe coroana dintilor; tartru dentar; detritus. 5) med. Concretiune formata din saruri in unele organe interne (ficat, rinichi, etc.); calcul. 6) Fiecare dintre piesele jocului de domino sau ale altor jocuri de societate. 7) pop. Precipitatii atmosferice sub forma unor bucatele de gheata (provenite prin inghetarea picaturilor de ploaie); grindina. [G.-D. pietrei; Sil. pia-] /<lat. petra

PLAMAN ~i m. (la om si la animalele vertebrate) Fiecare dintre cele doua organe de respiratie asezate in cavitatea toracica; pulmon. /<ngr. plemoni

POL¹ ~i m. 1) geogr. Fiecare dintre cele doua puncte situate la capetele (de nord si de sud) ale axei de rotatie a Pamantului. 2) Regiune situata in jurul acestor puncte. ~ul nord. ~ul sud. ◊ ~ ceresc fiecare dintre punctele de intersectie a axei Pamantului cu sfera cereasca. 3) Fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet. 4) mat. Fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a unei sfere cu diametrul ei. 5) fiz. Fiecare dintre extremitatile unui circuit electric, una cu sarcina pozitiva, iar cealalta cu sarcina negativa. 6) fig. Parte extrema, opusa a ceva. ~ii unei discutii. /<fr. pole, lat. polus

PULMON ~i m. anat. Fiecare dintre cele doua organe de respiratie situate simetric in cavitatea toracica; plaman. /<lat. pulmo, ~onis

PUNCT ~e n. 1) Pata foarte mica si rotunda. A face un ~. 2) Semn de punctuatie avand forma unei astfel de pete, care se pune la sfarsitul unei propozitii sau dupa un cuvant prescurtat. ◊ Doua ~e semn de punctuatie constand din doua puncte asezate unul deasupra altuia, care se pune, mai ales, inaintea vorbirii directe sau a unei enumerari. ~ si virgula semn de punctuatie constand dintr-un punct asezat deasupra unei virgule, care se pune intre partile componente ale unui enunt desfasurat. ~e de suspensie (sau ~e-~e) semn de punctuatie constand din trei puncte asezate in linie orizontala si folosit pentru a arata ca gandirea este intrerupta sau ca o parte de propozitie este omisa. ~ tipografic unitate de masura a lungimii folosita in poligrafie (egala cu 0,376 mm). 3) Semn grafic pus deasupra elementelor „i” si „j” din alfabetul latin. ◊ A pune ~ul pe „i” a se rosti cu precizie intr-o problema, nelasand posibilitati de echivoc. 4) Semn conventional de aceasta forma care indica ceva. ~ pe harta. 5) (in sport, in jocurile de hazard etc.) Unitate in care se apreciaza castigurile sau pierderile. 6) Element fundamental al geometriei plane, reprezentat de intersectia a doua linii. 7) Loc determinat in spatiu. ◊ ~ de reper a) semn sau obiect de orientare pe teren; b) fapt care serveste drept sprijin. ~ c******l fiecare dintre cele patru directii care indica Nordul, Sudul, Estul si Vestul. ~ de ochire loc din tinta in care tragatorul isi potriveste linia de ochire. ~ mort situatie fara iesire. ~ medical unitate medicala primara. 8) Valoare a unei marimi (la care se incepe sa se topeasca o substanta solida). ◊ ~ de solidificare temperatura la care o substanta incepe sa treaca din stare lichida in stare solida. 9) Moment ce marcheaza o faza de dezvoltare. ◊ Pana la un (sau la acest) ~ pana la o anumita limita. 10) Loc sau parte din ceva. ◊ ~ slab parte slaba; loc sensibil. ~ de vedere mod cum intelege cineva o chestiune. Din ~ de vedere sub aspect. ~ cu ~ amanuntit, oprindu-se detaliat asupra fiecarei chestiuni. ~ de plecare (sau de pornire) a) loc de unde trebuie sa plece cineva undeva; b) inceput. A pune la ~ pe cineva a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta. A pune la ~ ceva a aduce ceva la conditiile cerute; a definitiva ceva. A pune ~ a termina. ~! gata! /<lat. punctum

RAC¹ raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ Rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku

RANA f. (la om) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului. ◊ Intr-o (sau pe o) ~ a) intins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat intr-o parte; stramb; inclinat. /<lat. ren, renis

RESTEU ~ie n. Fiecare dintre cele doua bare cu care se inchid partile laterale ale jugului. ◊ A lua pe cineva cu ~ul a se rasti la cineva. /Orig. nec.

SACRAMENT ~e n. (in religia catolica) Fiecare dintre cele sapte taine sfinte. /<lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement

SAN² ~i m. Fiecare dintre cele doua organe de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; piept; mamela. ◊ A trai ca la ~ul mamei a huzuri de bine. /<lat. sinus

SCARA scari f. 1) Dispozitiv format din doua bare paralele, unite prin chingi orizontale scurte, egal distantate, folosit pentru urcare si coborare. ~ de lemn. ~ dubla. 2) Element al unei constructii, constand dintr-un sir de trepte si servind la realizarea comunicarii de la un nivel la altul. ~ principala. ~ de serviciu. ◊ ~ rulanta scara cu trepte mobile; escalator. A trage la ~ a apropia un vehicul de intrarea intr-o cladire. 3) Treapta (sau cateva trepte) destinata urcarii sau coborarii dintr-un vehicul. ~a vagonului. ~ de bord. 4) Fiecare dintre cele doua inele prinse de sa, in care isi sprijina piciorul calaretul. ◊ A pune piciorul in ~ a incaleca. 5) Serie de indici de valori dispusi in ordine crescanda sau descrescanda; gradatie. ◊ ~ de temperatura sistem de valori numerice consecutive, care corespund valorilor respective ale temperaturii. ~ muzicala totalitate a sunetelor folosite in muzica, dispuse dupa inaltime in ordine ascendenta sau descendenta. ~ sociala ierarhia rangurilor in societate. 6) Linie gradata pe care sunt reprezentate in mic distantele reproduse pe o harta sau pe un plan; raportul dintre lungimea unei linii pe o harta sau pe un plan si lungimea reala a aceleeasi linii in natura. ◊ La ~ intr-un raport determinat si invariabil fata de realitatea reprodusa. A reduce la ~ a reprezenta un obiect in mic, pastrand raportul dimensiunilor acestuia fata de realitate. 7) fig. Valoare a unei marimi determinata in raport cu o unitate data; masura. ◊ Pe ~ mondiala cuprinzand lumea intreaga. Pe (o) ~ larga (sau intinsa) de proportii mari; mult. 8) inv. Lista de materii, de nume sau de cuvinte dintr-o carte aflata, de obicei, la sfarsitul acesteia, cu indicarea paginilor respective. [G.-D. scarii ] /<lat. scala

SCARITA ~e f. anat. (diminutiv de la scara) Unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. /scara + suf. ~ita

SCOARTA ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

SEMICERC ~uri n. 1) geom. Fiecare dintre cele doua jumatati in care este impartit un cerc de diametrul sau. 2) Grup de elemente aranjate in forma unei jumatati de cerc. ◊ In ~ in forma de arc. /semi- +cerc

SEMIDREAPTA ~epte f. Fiecare dintre cele doua parti ale unei linii drepte in care aceasta este impartita de un punct al ei. /semi- + dreapta

SEMIFINALA ~e f. Fiecare dintre cele doua intalniri intermediare ale unor competitii sportive, prin rezultatul carora sunt determinati finalistii. /semi- + finala

SEZON ~oane n. 1) rar Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului; anotimp. 2) Perioada a anului caracterizata prin desfasurarea unor activitati sau aparitia unor fenomene. ~ de bai. ~onul ploilor. /<fr. saison

SOLSTITIU ~i n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de orizont. ◊ ~ de vara ziua de 21 sau de 22 iunie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. ~ de iarna ziua de 21 sau de 22 decembrie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. [Sil. sol-sti-tiu] /<lat. solstitium, fr. solstice

SOT ~i m. 1) Persoana de s*x masculin casatorita privita in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; barbat. 2) la pl. Cuplu constand dintr-un barbat si o femeie uniti prin casatorie. 3) Fiecare dintre cele doua elemente care formeaza o pereche. ◊ Cu ~ (sau fara ~) cu (sau fara) pereche. A nu avea ~ a) a fi fara pereche; b) a fi fara seaman; neobisnuit; exceptional. /<lat. socius

SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina

SINTOISM n. Una dintre cele mai ras-pandite religii, aparuta pe baza cultului primitiv al naturii si al diferitelor rituri magice. /<fr. shintoisme

TALER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

TALPA talpi f. 1) (la om si la unele animale) Partea de dedesubt (putin concava) a labei piciorului, de la calcai pana la degete, care vine in atingere cu pamantul in timpul mersului. ◊ Din ~ (sau din talpi) pana-n crestet, din crestet pana-n ~ (sau pana-n talpi) din cap pana-n picioare. A-l frige pamantul sub talpi a fi cuprins de neliniste; a sta ca pe ace. ~a-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului; b) scris urat, neingrijit; c) planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze mari, paroase, de forma labei de gasca, cu intrebuintari medicinale. ~a-ursului planta erbacee cu tulpina e****a si cu frunze mari, spinoase. ~a-stancii planta erbacee cu tulpina culcata, ramificata, cu frunze lungi, petiolate si flori mici, albe, cu intrebuintari medicinale. ~a-lupului planta erbacee cu tulpina e****a si cu frunze eliptice, presarate pe partea inferioara cu glandule albe, avand intrebuintare in medicina. 2) Portiune a incaltamintei sau a ciorapului care acopera aceasta parte a labei piciorului. ◊ A bate ~a (la pamant) a pasi apasat. 3) Piele groasa, special tabacita, din care se fac pingele. 4) fig. Grinda groasa care sta la baza unei constructii. ◊ ~a casei capul familiei; barbatul. 5) Fiecare dintre cele doua lemne groase, asezate orizontal, care constituie baza razboiului de tesut. 6) Fiecare din cele doua suporturi paralele pe care aluneca sania. 7) Partea de la temelia morii, pe care se sprijina scocul. 8) Partea de desupt, mai lata, a unor obiecte, care serveste drept suport. ◊ ~a plugului suport (de lemn) la plug care inlesneste alunecarea acestuia pe brazda; taban. 9) Parte a rindelei care vine in atingere cu lemnul ce se prelucreaza. 10) Partea inferioara a unei corabii. 11) Partea inferioara a patului de pusca, pe care se sprijina arma cand este pusa in pozitie verticala. 12) Temelie pe care se cladeste un stog, o claie. 13) Temelie a unei gauri de sonda. [G.-D. talpii] /<ung. talp

TAS ~uri n. 1) Recipient plat de forma rotunda. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante; taler. /<turc. tas, ngr. tasi

TAUR ~i m. 1) Mascul reproducator al vitelor mari cornute; buhai.* A lua (sau a prinde) ~ul de coarne a actiona cu energie si curaj intr-o afacere dificila; a infrunta ceva pieptis. 2) pop. Om zdravan si brutal. 3) la sing. pop. art. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. [Sil. ta-ur] /<lat. taurus

TEMPERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care stie sa-si potoleasca pornirile launtrice; cumpatat; moderat. ◊ Clima ~ta clima caracterizata prin ierni nu prea reci si veri potrivit de calduroase. Zona ~ta fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului pamantesc, cuprinse intre tropice si cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatura) Care are intervalurile de tonuri impartite in cate doua semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempere

VIZITIU ~i m. 1) Persoana care mana caii la o trasura. 2) art. pop. Una dintre cele douasprezece constelatii zodiacale, situata in emisfera boreala. /<ung. vezető

ZAVELCA ~ci f. Fiecare dintre cele doua fote dreptunghiulare (in dungi sau brodate), purtate la tara, in loc de fusta. /cf. bulg. zavivka

arameic/aramaic, -a adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, in care sunt scrise carti de cult ale evreilor; aramean. ◊ (s.f.) Limba semitica, una dintre cele mai importante ale antichitatii. (dupa fr. arameen, sem. aramaik)

AGREGARE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor parti intre care nu exista o legatura intima; unire intr-un tot; agregatie. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stari de consistenta sub care se poate prezenta materia. [< agrega].

AMIGDALA s.f. 1. Fiecare dintre cele doua glande in forma de migdala, situate in fundul gurii de o parte si de alta a omusorului; tonsila. 2. Cavitate veziculara de forma neregulata, de dimensiuni mici, care se intalneste frecvent in rocile vulcanice bazice. // (In forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „amigdala”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdala].

AUTOTRANSFORMATOR s.n. Transformator electric cu o singura infasurare si cu trei borne, dintre care doua extreme pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasa. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].

AZIGOS adj. invar. (Despre o formatie anatomica) Impar. ◊ Vena azigos = vena care face legatura dintre cele doua vene cave. [Scris si azygos. / < fr. azygos, cf. gr. a – fara, zygos – par].

BAJOAIER s.n. 1. Fiecare dintre cei doi pereti laterali ai unei ecluze. 2. Fiecare dintre cele doua plutitoare laterale ale unui doc plutitor. [Pron. -joa-ier. / < fr. bajoyer].

CANTON s.n. 1. Cladire construita langa o sosea sau langa o cale ferata, inzestrata cu aparate de semnalizare, de protectie si de supraveghere a drumurilor respective, servind si ca locuinta cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta de padurar. 3. Unitate teritorial-administrativa care se intalneste in unele tari (Elvetia, Franta etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. [< fr. canton].

CAV, -A adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic in interior. ♦ Vana cava = nume dat fiecareia dintre cele doua vine principale care aduc sangele la inima. [< fr. cave, cf. lat. cavus – gaunos].

COMPLEMENTAR, -A adj. Care intregeste un lucru, un fapt etc.; care complineste, completeaza; intregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formeaza impreuna cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. // s.f. (Mat.) Una dintre cele doua submultimi ale unei multimi mai mari. [Cf. fr. complementaire].

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

CONTRARIU s.n. Fiecare dintre cele doua laturi, insusiri sau tendinte interne ale obiectelor si proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario].

CULEE s.f. 1. (Constr.) Masiv de zidarie care prin masa sa rezista la impingerea unui arc, a unei bolti sau a unei arcade. ♦ Fiecare dintre cele doua picioare ale unui pod, situate pe maluri. 2. Canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. [Pron. -le-e. / < fr. culee].

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

DICASTER s.n. 1. Nume dat fiecareia dintre cele zece sectiuni ale tribunalului heliastilor in vechea Atena. 2. Tribunal bisericesc care judeca procesele de divort. ♦ (Fig.) Tribunal, instanta de judecata. [Var. dicasteriu s.n. / < fr. dicastere, gr. dikasterion, cf. dikazein – a judeca].

DIOCEZA s.f. 1. Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdictia unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. dieceza s.f. / < fr. diocese, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis – conducere].

DUANT s.n. Fiecare dintre cele doua piese de forma literei D, care alcatuiesc sistemul accelerator al unui ciclotron. [Cf. engl. duad – set de doi].

ECHINOCTIU s.n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului (21 martie si 23 septembrie) cand Soarele se afla pe traiectoria ecuatorului celest si cand ziua este egala cu noaptea. [Var. echinox, echinoptiu s.n. / cf. fr. equinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].

EMISFERA s.f. Jumatate de sfera. ◊ Emisfera cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatati ale globului pamantesc, delimitate de primul meridian sau de ecuator. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatati ale sferei ceresti. [Var. hemisfera s.f. / < fr. hemisphere, cf. gr. hemi – jumatate, sphaira – sfera].

ENANTIOZA s.f. Nume dat in anumite sisteme filozofice fiecareia dintre cele zece opozitii socotite ca sursa a oricarui lucru. [< gr. enantiosis, cf. fr. enantiose].

FLANC¹ s.n. 1. Extremitate, parte laterala a unei formatii, a unui dispozitiv de lupta; latura. ◊ De flanc = dintr-o parte; in flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Carton special care serveste la confectionarea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. 4. Partea laterala a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc].

GALENISM s.n. (Med.) Doctrina a lui Galenus, potrivit careia bolile s-ar datora ruperii echilibrului dintre cele patru umori fundamentale ale organismului: sangele, f****a, bila neagra si bila galbena. [< fr. galenisme].

VENTRICUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele doua cavitati inferioare ale inimii sau cavitatile creierului. 2. Cavitate interna de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pantece].

GLUMELA s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele doua bractee care acopera floarea la graminee. [< fr. glumelle].

INTEGRALISM s.n. 1. Curent de avangarda in literatura dintre cele doua razboaie mondiale care proclama eliberarea de sub autoritatea oricaror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspiratie catre actualizarea completa a propriei ideologii in viata social-politica. [Cf. it. integralismo si „Integral” – titlul unei reviste din Bucuresti].

IPOSTAZA s.f. 1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substante spirituale (individul – unul, intelectul si sufletul) care impreuna cu materia constituie lumea inteligibila. ♦ (In teologia crestina) Fiecare entitate a trinitatii. 2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale. 3. Stare, situatie in care se gaseste cineva; aspect, infatisare. [Var. ipostas s.n. / < fr. hypostase, cf. gr. hypostasis – tinere].

LEGIUNE s.f. 1. Unitate militara romana compusa din aproximativ 6000 de oameni (infanteristi si cavaleristi). 2. Nume al unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ◊ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru distinctii militare si civile; legiunea straina = (in Franta si in Spania) corp de trupa format din mercenari, cu garnizoana in colonii si care era destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (Fig.) Multime mare, organizata; ceata. [Var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. legion, it. legione, lat. legio].

MEGERA s.f. (Liv.) Femeie rea, artagoasa. [Var. mejera s.f. / < fr. megere, cf. Megera – una dintre cele trei Furii].

MENINGE s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul si maduva spinarii: duramater, piamater si arahnoida. [Pl. invar. / < fr. meninge, cf. gr. meninx – membrana].

NEREIDA s.f. 1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale marii, care erau fiicele lui Nereu. 2. Animal fixat sau care se taraste pe fundul paraielor de munte. [Pron. -re-i-. / < fr. nereide, it. nereide, cf. lat., gr. nereis].

NUTATIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesiune; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 18 ani si 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. [Gen. -iei, var. nutatiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

POLUX s.n. Una dintre cele doua stele mai luminoase din constelatia Gemenilor. [< Polux – fiu al lui Zeus si frate geaman cu Castor].

PUNCT s.n. I. 1. Element fundamental al geometriei, reprezentat de intersectia a doua linii. ◊ Punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ♦ Semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. 2. Loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ♦ Loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ◊ Punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta. 3. Loc, regiune, parte. 4. Temperatura la care un corp isi schimba starea. ◊ Punct mort = a) momentul in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul in timpul unei competitii cand organismul sportivului, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor. 5. Unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport. II. 1. Semn grafic mic si rotund care se pune la sfarsitul unei fraze pentru a marca o pauza etc. ◊ Punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. 2. Parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol, paragraf. 3. Chestiune, problema. ◊ Punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere. 4. Aspect, ipostaza, situatie; faza, treapta, perioada. [Pl. -te, (inv.) -turi, var. punt s.n. / < lat. punctum, cf. fr. point, it. punto].

RAMPANT, -A adj. (Despre o suprafata) Inclinat in rampa. // s.m. (Arhit.) Fiecare dintre cele doua laturi oblice ale unui fronton, ale unui gablu sau ale unui lintou. [< fr. rampant].

REPUBLICAN, -A adj. Referitor la republica. ◊ Partid republican = unul dintre cele doua mari partide din Statele Unite. // s.m. si f. Adept al republicii ca forma de guvernamant. [Cf. it. republicano, fr. republicain].

RIKSMAL s.n. Una dintre cele doua limbi literare norvegiene moderne, alaturi de landsmal. [Pron. ricsmol. / < norv. riksmal].

RING³ s.n. (Ec.) Una dintre cele mai simple forme de monopol, reprezentand o intelegere de scurta durata cu privire la preturile de vanzare. [< americ. ring].

RIZARE s.f. Faptul de a (se) riza; defectare in functionarea unor masini prin producerea de rizuri pe suprafata de contact dintre cele doua corpuri de masina. [< riza].

SEMIPLAN s.n. (Mat.) Fiecare dintre cele doua parti ale unui plan impartit de o dreapta oarecare. [Cf. it. semipiano, fr. demi-plan].

SEMISPATIU s.n. (Mat.) Fiecare dintre cele doua parti ale spatiului euclidian cu trei dimensiuni, impartit de un plan al sau. [< semi- + spatiu].

SIXTA s.f. Una dintre cele opt pozitii simple (de aparare) la scrima. [< fr. sixte, cf. lat. sextus – al saselea].

TERMEN s.m. 1. Cuvant, vorba expresie; exprimare. 2. Fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom. 4. Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. ♦ Elementele unui enunt sau sistem logic. 5. (Fiz.) Termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. [Var. termin s.m. / < lat. terminus, cf. fr. terme].

TIRAJ s.n. 1. Numarul de exemplare in care se tipareste o publicatie periodica, o carte etc. ♦ Imprimare. ♦ Productia orara normala a unei masini de tipar, exprimata in coli tiparite pe fata. ♦ (Cinem.) Multiplicare, prin copiere, a unui film. 2. (Tehn.) Deplasare a unui gaz intr-o conducta, datorita diferentei de presiune dintre cele doua extremitati sau dintre doua sectiuni ale ei. 3. Operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 4. Tragere a aerului in plamani ca urmare a contractiei muschilor inspiratori. ♦ Efort inspirator in dispnee. [< fr. tirage].

TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].

TRISECTOARE s.f. Fiecare dintre cele doua drepte care impart un unghi in trei parti egale. [Dupa fr. trisectrice].

UTRICULA s.f. 1. Cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ♦ Invelisul fructului, alcatuit din concresterea bracteelor. 2. Formatie anatomica in forma de sac. ♦ Una dintre cele doua parti care compun cavitatea urechii numita vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].

VALVA s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei de scoica. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele doua jumatati ale unei pastai. 3. Organ de masina care serveste la stabilirea, intreruperea sau dirijarea circulatiei unui fluid intr-o conducta etc. 4. Instrument pentru departarea partilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

ZEUGMA s.f. (Ret.) Constructie prin care se unesc gramatical doua sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raporteaza decat la unul dintre cele doua substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma].

mata sf [At: ANON. CAR. / Pl.: mate / E: pbl fo cf. alb. mica] 1 (Pop.) Pisica (Felis domestica). 2-3 (Prc) Pui (de s*x feminin) al pisicii. 4 (Reg.; ics) (De-a) mata oarba sau de-a mata Joc de copii Si: de-a baba oarba. 5 (Pop.; ics) (De-a) mata si soarecele Joc de copii in care jucatorii sunt asezati in cerc, iar doi dintre ei, care indeplinesc rolul de mata, respectiv de soarece, se fugaresc in jurul cercului. 6 (Pop.; ics) mata de vanzare Joc de copii la priveghiul mortului, in care unul dintre jucatori incearca, dupa un anumit sistem, sa vanda celorlalti o mata reprezentata printr-o lingura. 7 (Pop.; ics) mata popii Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 8 (Fam.; ie) a fi mata blanda A fi prefacut, ipocrit. 9 (Fam.; ie) a fi (ca o) mata plouata (sau uda) A fi fara chef, abatut. 10 (Iae) A fi rusinat, umilit. 11 (Reg.; ie) (A cumpara sau a lua, a fi etc.) mata-n sac Se spune despre un lucru pe care nu-l poti cunoaste inainte de a intra in posesia lui. 12 (Fam.; ie) A umbla (sau a prinde pe cineva) cu mata-n sac A umbla sau a prinde pe cineva cu inselaciuni. 13 (Fam.; ie) A trai (sau a se intelege etc.) ca mata cu soarecii (sau cu soarecele ori cu cainele) A fi in relatii foarte rele unii cu altii. 14 (Reg.; ie) A se stupi ca matele A nu se intelege bine. 15 (Iae) A se certa mahalageste. 16 (Pop.; ie) A fi invatat ca mata la lapte A fi rau invatat. 17 (Iae) A avea un obicei prost. 18 (Reg.; ie) A pati cinstea matei la oala cu smantana A fi batut. 19 (Reg.; ie) A se invarti ca mata in jurul oalei cu smantana A da tarcoale unui lucru sau unei fiinte care ii place. 20 (Reg.; ie) A umbla ca mata pe langa laptele fierbinte A dori ceva de care se teme. 21 (Reg.; ie) A se invarti ca mata pe langa blidul cu pasat A evita sa spuna adevarul. 22 (Reg.; ie) A trai ca mata pe rogojina A o duce rau. 23 (Fam.; ie) A trage mata de coada (sau reg., pe rogojina) A o duce greu din cauza saraciei. 24 (Reg.; ie) A nu avea nici mata la casa A fi foarte sarac. 25 (Reg.; ie) A se uita ca mata la peste A privi cu lacomie. 26 (Fam.; ie) A se uita (sau a se pricepe etc.) ca mata-n calendar A nu pricepe nimic. 27 (Reg.; ie) Matura ca mata Se spune despre un om murdar care isi ascunde murdariile. 28 (Pfm; ie) A se spala ca mata A se spala superficial. 29 (Reg.; ie) (Taci) sa nu te auda (sau ca te aude) mata Taci, ca spui minciuni pe care nimeni nu le crede nimeni. 30 (Iae) Baga de seama ce spui. 31 (Reg.; ie) A calca in urme de mata stearpa A fi indragostit. 32 (Fam.; ie) A rupe mata-n doua A fi voinic. 33 (Iae) A fi energic, hotarat. 34 (Iae) A fi vrednic. 35 (Reg.; iae) A se invoi la pret cu cineva. 36 (Reg.; ie) A se face mata A se ghemui ca o pisica la panda. 37 (Reg.; ie) A-i oua si mata A fi om norocos. 38 (Pfm) Persoana vicleana ca pisica, ipocrita. 39 (Rar; dep) Cal slab, prapadit Vz gloaba, martoaga. 40 (Ivr) Blana prelucrata a pisicii. 41 (Ir; pgn) Blana prelucrata a unor animale asemanatoare cu pisica. 42 (Reg.; lpl; gmt) Cosite la fete. 43 (Reg.; is) Mata salbatica Pisica salbatica (Felix silvestris). 44 (Inv; ic) mata de mare Specie de sarpe cu coada lunga, nedefinit mai indeaproape. 45 (Reg.; ic) mata-popii Omida mare, paroasa, colorata pe spate in negru-rosiatic, din care iese fluturele Arctia caja Si: omida-urs. 46 (Ent; reg.; iac) Cantarida (Lytta vesicatoria). 47-48 (Ent; reg.; iac) Cainele-babei (Oniscus murarius si asellus). 49 (Ent; reg.; iac) Scolopendra (Oniscus scolopendra). 50 (Ent; reg.; iac) Repede (Cicindela compestris) 51 (Pop.; ie) A se da de-a mata-popii A se da peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. 52 (Bot.; reg.) Matisor (4) 53 (Bot.; reg.) Salcie. 54-55 (Pgn; shp) Creanga (mica). 56 (Bot.; reg.) Barba ursului (Equisetum arvense). 57 (Bot.; reg.) Papadie (Taraxacum officinale). 58 Muschi de pe scoarta copacilor. 59 Radacina aeriana a porumbului. 60 (Trs; Ban) Mat (11). 61 (Reg.) Botnita pentru vitel. 62 (Pes; reg.) Ostie. 63 (Reg.) Fiecare dintre cele doua varfuri ale scoabei. 64 (Reg.) Maner al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 65 (Reg.) Cleste. 66 (Prc) Carlig al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 67 (Mar.) Broasca in care se fixeaza sfredelul. 68 (Inv) Ancora de nava. 69 (Trs; Ban) Carlig cu mai multe brate indoite si ascutite la varf, cu care se prinde si se scoate un obiect cazut in fantana. 70 Dispozitiv de siguranta, prevazut cu un fel de gheare, care serveste la prinderea automata a coliviei dintr-o mina, cand se rupe cablul. 71 (Reg.) Lat de prins pasari. 72 (Reg.) Bucata de lemn sau de metal care prinde capriorii unei case sau care leaga diverse parti componente ale unei constructii Vz grinda. 73 (Mol; Buc) Carlig gros de fier, prins intr-o coada de lemn, care serveste la rostogolitul bustenilor impinsi pe uluc. 74 (Trs; Mol) Placa de fier cu unul sau mai multi colti, fixata pe fundul ulucului, pentru a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 75 (Reg.) Butuc greu, prins cu un capat pe o margine a ulucului si cu cellalt sprijinit pe marginea opusa, avand rolul de a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 76 (Trs; Mol) Tindeche la razboiul de tesut. 77 (Trs) Oiste. 78 (Reg.) Dispozitiv in forma de furca cu doua coarne, aplicat la inima carutei sau a carului, care impiedica vehiculul oprit pe o panta sa de-a inapoi. 79 (Reg.) lant sau curea care leaga grindeiul plugului de rotile Si: potang. 80 (Trs; Olt) Cumpana de care se leaga stavila joagarului. 81 (Trs; Olt) Dispozitiv de fier, in forma de furca, care impinge roata dintata a joagarului. 82 (Trs; Olt la joagar) Grauntar. 83 (Trs; Olt) Coada a furcii joagarului. 84 (Trs; Olt) Roata zimtata a joagarului. 85 (Trs; Olt) Fiecare din tortile care intind panza joagarului. 86 (Trs; Olt) Fiecare dintre ghearele de fier ale joagarului. 87 (Trs; Olt) Jug de lemn al joagarului. 88 (Reg.) Bucata de lemn scobit pe care se invarteste cepul grindeiului la roata morii. 89 (Trs; Mol; mpl) Patina pentru alunecat pe gheata. 90 (Reg.) Placa de fier cu colti ascutiti pe care muncitorii forestieri si-o aseaza pe talpa incaltamintei ca sa nu alunece. 91 (Reg.) Carlig de fier cu colti, cu ajutorul caruia muncitorii de la intretinerea liniilor electrice sau de telegraf se urca pe stalpi. 92 (Mar.) Cosulet care are in partea superioara un cerc prevazut cu dinti, cu care pot fi prinse cozile fructelor, la cules. 93 (Reg.) Gratar pe care se frige carne. 94 (Trs) Pirostrie pe care se pune un vas la foc. 95 (Reg.) Gratar de fier care se pune pe vatra, sub lemnele care ard, cu scopul de a le face sa arda mai bine. 96 (Reg.) Dig de proportii reduse. 97-98 (Reg.) Firida mica facuta in peretele camarii Si: (reg.) matoaca(3). 99 (Pop.; art.) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 100 (Pop.; art.) Melodie dupa care se executa mata(99).

COMUNA s. f. 1. oras medieval, care se bucura de o anumita autonomie politica. 2. unitate de baza administrativ-teritoriala compusa din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, cu nivelul scazut al fortelor de productie, proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si egalitatea in repartitia produselor. ◊ C-a din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate, prima incercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)

ANTENA s.f. 1. Fiecare dintre cele doua organe de simt, de forma unor firisoare mobile, care se gasesc la capul insectelor si al crustaceelor. 2. Dispozitiv de emisie sau de captare a undelor electromagnetice, legat la aparatele de emisie sau de receptie a undelor. 3. Verga oblica la catargele corabiilor. [< fr. antenne, it. antenna. / < lat. antenna].

ARAHNOIDA s.f. (Biol.) Membrana care constituie unul dintre cele trei invelisuri ale encefalului si maduvei spinarii. [Pron. -no-i-, pl. -de. / < fr. arachnoide, cf. gr. arachne – paianjen, eidos – asemanare].

AURICUL s.n. Fiecare dintre cele doua despartituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula].

AVANSCENA s.f. 1. Parte a scenei cuprinsa intre cortina si rampa. 2. Fiecare dintre cele doua loji asezate in imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scene].

BRAHMAN, -A adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. si f. Membru al celei dintai dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].

BRONHIE s.f. Fiecare dintre cele doua canale cartilaginoase in care se imparte traheea-artera. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee].

CANCER s.n. 1. Tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe interne sau externe; neoplasm; (pop.) rac. 2. Boala a plantelor, produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. Tropicul cancerului = cerc imaginar pe globul terestru, situat la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala; tropicul racului; zodia cancerului = a patra dintre cele 12 zodii (12 iunie – 22 iulie); zodia racului. [Pl. -re. / < fr., lat. cancer – rac].

C******L, -A adj. Principal, fundamental, esential. ◊ Punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale dupa care se determina pozitia unui punct de pe glob; numeral c******l = numeral care exprima un numar intreg abstract sau un numar determinat de obiecte, de fiinte etc. // s.n. (Mat.) Numar care exprima o cantitate; numar natural. [< fr. c******l, it. c******le, cf. lat. c******lis – principal].

CAROTIDA s.f. Fiecare dintre cele doua artere situate de o parte si de alta a gatului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis].

CULOARE s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

CORESPONDENT, -A adj. Care corespunde, corespunzator. ◊ (Geom.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte, unul dintre unghiuri fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. [Cf. fr. correspondant].

CORNET s.n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de palnie, in care se impacheteaza bomboane, seminte etc.; continutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv in forma de palnie, care amplifica v********e sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta, dar prevazut cu pistoane in loc de ventile; trompeta de dimensiuni reduse si mai sensibila folosita in jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase de forma unui cornet (1), situate cate trei in fiecare nara. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridica deasupra unei suprafete de eroziune netede sau putin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].

ELEMENT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substante sau principii despre care se credea ca stau la baza corpurilor si a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forte din natura, fortele naturii. 2. Parte componenta a unui obiect, a unei masini. 3. Membru al unei colectivitati etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimica si care, in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. Mediu in care traieste o fiinta, o vietuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj placut in care se simte bine cineva. 6. Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei stiinte. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / < lat. elementum, cf. fr. element, it. elemento].

ELITRA s.f. Fiecare dintre cele doua aripi chitinoase ale unor insecte. [< fr. elytre, cf. gr. elytron – invelis].

EMISTIH s.n. Fiecare dintre cele doua jumatati de vers despartite prin cezura. [Var. hemistih s.n. / < fr. hemistiche, cf. gr. hemi – jumatate, stichos – vers].

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte c*******e; rasarit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

FESA s.f. Fiecare dintre cele doua parti carnoase ale sezutului. [< fr. fesse].

FOSA s.f. 1. Depresiune larga si putin adanca la suprafata unei structuri anatomice; cavitate. ◊ Fosa nazala = fiecare dintre cele doua jumatati ale cavitatii nazale. 2. Depresiune alungita si adanca pe fundul oceanelor, depasind 6000 m; groapa abisala, depresiune mai mult sau mai putin larga si adanca in sol. 3. (Teatru) Portiune care desparte scena de sala, rezervata orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – sant, groapa].

FURIE s.f. 1. Manie violenta, nestapanita; violenta. ♦ (Fig.; rar) Dorinta, patima. 2. Fiecare dintre cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele celor antici, chinuiau sufletele pacatosilor. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie].

GANAS s.n. Fiecare dintre cele doua ramuri ale maxilarului inferior la animale. [Pl. -se. / < fr. ganache].

GRATIE s.f. 1. Gingasie, finete, eleganta (in atitudini, in miscari). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte dragalase; dragalasenii, farmece. ◊ A intra in gratiile cuiva = a obtine bunavointa cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mantui. 3. Fiecare dintre cele trei zeitati feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria si frumusetea in mitologia greco-latina. // prep. Cu ajutorul, datorita, multumita. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia].

GRUPA s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mica subunitate de instructie si de lupta. ♦ Unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune in stiintele naturii alcatuita din elemente care prezinta caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ◊ Grupa sanguina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele. [< fr. groupe].

ILIAC, -A adj. (Anat.) Asezat in partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea soldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

INCUNABUL s.n. Tiparitura care dateaza de la inceputurile artei tipografice (inainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tiparituri (romanesti). [< lat. incunabulum – leagan, cf. engl. incunabulum, fr. incunable].

INTERBELIC, -A adj. Dintre doua razboaie; (spec.) dintre cele doua razboaie mondiale. [Cf. lat. inter – intre, bellum – razboi].

nodeu, nodeie, s.n. (reg.) 1. incheietura mainii; nodit. 2. fiecare dintre cele doua oase rotunde de la glezna; ouale picioarelor. 3. genunchi.

ISCHION s.n. Unul dintre cele trei oase care formeaza osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – sold].

pames, pamese, s.n. (reg.) fiecare dintre cele doua parti ale ale sacului umplut cu paie sau cu fan, pus pe spatele calului.

paier, paieri, s.n. si m. 1. saltea umpluta cu paie sau cu fan; mindir, parnajac, salmajac, strajac. 2. constructie in care se pastreaza nutretul de vite; sopru, sura, magazie, fanar. 3. fiecare dintre cele doua lemne cu care doi oameni aduc fanul pentru a-l aseza in claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cara paiele la treierat.

piciorag, piciorage si picioragii, s.n. (reg.) 1. (la pl.) fiecare dintre cele doua picioroange. 2. talpig (la razboiul de tesut). 3. ciolan (de porc afumat).

JAMBA s.f. Fiecare dintre cele doua picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse rotile avionului. [< fr. jambe].

platorita, platorite, s.f. (reg.) 1. laturoaie, scandura groasa, plana. 2. fiecare dintre cele doua jumatati ale miezului de nuca.

platica, platici, s.f. (reg.) fiecare dintre cele doua bucati de slanina (cu sorici) care se scot dupa taierea porcului; bucata mare de slanina.

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

APOSTOL, (I) apostoli, s. m. I. 1. (In religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos. ♦ Misionar crestin de la inceputul crestinismului. 2. Adept si propagator inflacarat al unei idei, al unei doctrine etc. II. (La sg.) Carte de ritual crestin, cuprinzand fapte atribuite Apostolilor (I 1) si scrisorile lor adresate diferitelor persoane si comunitati. – Din sl. apostolu.

BENZOPURPURINA s. f. Substanta coloranta care constituie unul dintre cei mai importanti coloranti rosii pentru bumbac. – Din fr. benzopurpurine.

CARAMB, carambi, s. m. 1. Parte a cizmei care imbraca pulpa piciorului de la genunchi pana la glezna. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, in care intra spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scarii, in care intra fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prajina”).

EVANGHELIST, evanghelisti, s. m. Fiecare dintre cei patru autori carora biserica le atribuie paternitatea evangheliei. [Var.: (pop.) vanghelist s. m.] – Din sl. evangelistu.

ICONOMETRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul caruia se poate observa corectitudinea incadrarii imaginii unui obiect care urmeaza sa fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru masurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconometre.

RAPI, rapesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine in mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viata cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stapan pe un bun material care apartine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o tara etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce ii revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a incanta, a vraji, a captiva. [Var.: (inv. si pop.) hrapi vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).

USOR¹, usori, s. m. Fiecare dintre cei doi stalpi verticali de care se prind canaturile portii sau ale usii; partile laterale ale tocului usii sau ferestrei. [Var.: uscior, uscior s. m.] – Lat. osteolum.

VAG, -A, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelamurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivizat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; in sintagma) Nerv vag (si substantivizat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru functionarea aparatului respirator, circulator si digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.

MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. invatat; filozof; astrolog; vrajitor. ♦ (In religia crestina) Fiecare dintre cei trei regi veniti din Orient sa se inchine lui Isus la nasterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magu.

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Frunza a embrionului plantelor cu seminte care serveste la hranirea plantei imediat dupa incoltire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotyledone.

ROTAS, rotasi, s.m. (La pl.) Perechea de cai inhamati la oiste; (la sg.) fiecare dintre cei doi cai care formeaza aceasta pereche.

PARINTE, parinti, s. m. 1. (La pl.) Tata si mama. ♦ Fiecare dintre cei doi parinti (1). ◊ (La pl.) Stramosi, strabuni. 2. Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ♦ Fig. Indrumator, calauzitor, protector spiritual. 3. Fig. Fondator, intemeietor, initiator (al unei stiinte, al unei miscari culturale etc.). 4. Fig. (In limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).** Sef al religiei crestine, intemeietor sau conducator al Bisericii crestine. ◊ (Prea) sfantul parinte = papa. 5. Fig. Preot. – Lat. parens, -ntis.

PILIER, piliere, -i, subst. 1. S. n. Portiune dintr-un zacamant delimitata prin lucrari miniere sau cuprinsa intre zone de exploatare. 2. S. m. (Rugbi) Fiecare dintre cei doi inaintasi din prima linie care incadreaza pe taloner intr-un meleu. [Pr.: -li-er] – Din fr. pilier.

PSOAS, psoasi, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi muschi inserati pe fata anterioara a vertebrelor lombare si la capatul femurului, care ajuta la flexiunea coapsei fata de trunchi. – Din fr. psoas.

OCTUPLET, octupleti, s. m. Fiecare dintre cei opt gemeni. – Octuplu + suf. -et.

SUFAN, sufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el. – Et. nec.

FUNIE, funii, s. f. 1. Franghie¹. ◊ Funie de ceapa (sau de usturoi) = impletitura, cununa de ceapa sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia in traista (sau in sac) = stramb, rasucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie in casa spanzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supara pe cineva dintre cei de fata, daca este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strange funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunsi intr-o situatie extrem de dificila. A juca pe funie = a umbla pe funie, facand diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de masura de lungime (a carei valoare a variat dupa epoci) cu care se masura pamantul. 3. (In sintagma) Funie de mosie (sau de pamant) = suprafata de teren de dimensiuni reduse, avand de obicei forma unei fasii inguste. 4. Impletitura din paie sau din talas, utilizata la confectionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

LOGOFAT, logofeti, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani, membru al sfatului domnesc; persoana care detinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan, care conducea cancelaria domneasca si, in lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan, urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctiitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domnesti. ♦ Seful cancelariei domnesti. 2. (Inv.) Secretar, scriitor intr-o cancelarie; gramatic, diac, pisar, copist. 3. Vataf (la o mosie boiereasca). – Din ngr. logothetis.

TRIUMVIR, triumviri, s. m. (In Roma antica) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.

DECEMVIR, decemviri, s. m. Fiecare dintre cei zece magistrati romani ce au alcatuit comisia care a dat Romei (in anii 451 si 450 a. Cr.) un cod de legi („cele 12 table”). – Din lat. decemvir, fr. decemvir.

SAPA¹, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.

SCALEN, scaleni, -e, adj. 1. (In sintagma) Triunghi scalen = triunghi care are laturile neegale. 2. (In sintagma) Muschi scalen (si substantivat, m.) = fiecare dintre cei trei muschi egali, in forma de triunghi scalen, situati in regiunea cervicala laterala. – Din fr. scalene, lat. scalenus.

SEPTEMVIR, septemviri, s. m. (La romani) Fiecare dintre cei sapte preoti insarcinati cu organizarea serbarilor date in cinstea zeilor. – Din lat. septemvir.

SFERDEcel, sferdecei, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi drugi de dedesubt de la scaunul carutei. – Et. nec.

STRATEG, strategi, s. m. 1. Comandant militar in unele cetati ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistrati supremi ai Atenei, alesi pe o durata de un an. 2. Comandant de osti, bun cunoscator al strategiei. – Din fr. stratege, lat. strategus.

SOITAR, soitari, s. m. Fiecare dintre cei patru mascarici ai domnilor (fanarioti) din tarile romanesti, care insoteau pe domn la parade, la petreceri etc. [Var.: (inv.) suitar s. m.] – Din tc. soytari.

CONACAR, conacari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flacai calari care insotesc pe mire, in ziua nuntii, cand pleaca dupa mireasa; tanar calare in alaiul nuntii; colacar. – Cf. colacar.

APOSTOL ~i m. 1) (in religia crestina) Nume dat fiecaruia dintre cei doisprezece ucenici ai lui Isus Hristos. 2) fig. Propagator al unei idei, al unei cauze, al unei doctrine. /<sl. apostolu

COAUTOR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai multi autori ai unei lucrari (realizari) in raport unul fata de celalalt. 2) jur. Persoana care a comis un delict impreuna cu alta persoana. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur

CODEBITOR ~i m. Fiecare dintre cei doi sau mai multi debitori in raport unul fata de celalalt. /<fr. codebiteur

COTILEDON ~oane n. 1) Parte componenta a embrionului plantelor cu seminte, care serveste la hranirea plantei imediat dupa incoltire. 2) anat. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotyledone

DECEMVIR ~i m. ist. (in Roma antica) Fiecare dintre cei zece magistrati care in anii 451-450 i.e.n. au intocmit codul de legi, cunoscut sub numele de „cele 12 table”. /<lat. decemvir, fr. decemvir

EVANGHELIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. 1) Fiecare dintre cei patru autori ai Evangheliei. 2) Slujitor al bisericii specializat in citirea fragmentelor din Evanghelie. 3) Membru al unui cult evanghelic. /<sl. evangelistu

A SE LEGA ma leg intranz. 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, lat. legare

MUCENIC ~ci m. 1) Persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la inceputurile crestinismului) Crestin ortodox care era supus la suferinte fizice pentru credinta. 3) la pl. bis. Sarbatoare crestina in amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colacei in forma de opt, copti cu ocazia sarbatorii crestine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. muceniku

NEGHINA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina inalta, paroasa, cu frunze lungi, cu flori rosii si cu seminte marunte negre, toxice, ce creste prin semanaturi. 2) Samanta acestei plante. ◊ A alege ~a de grau (sau graul din ~) a separa binele de rau sau pe cei buni de cei rai. A nu sti sa deosebeasca graul de ~ a nu putea face distinctie dintre bine si rau sau dintre cei buni si cei rai. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.

A RAPI~esc tranz. 1) (fiinte) A lua cu forta, ducand cu sine si tinand in stapanirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgand dintre cei vii). ◊ ~ viata (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-si insusi prin abuz de putere; a lua cu forta, insusindu-si in mod ilegal; a fura. ~ teritorii straine. 4) A face sa nu mai posede. ~ linistea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atentia si seducand. Lectura l-a rapit complet. ◊ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

SCALEN ~a (~i, ~e) 1) : Triunghi ~ triunghi cu laturile de lungime diferita si fara nici un unghi drept. 2): (Muschi) ~ fiecare dintre cei trei muschi egali, situati intre vertebrele cervicale si primele doua perechi de coaste. /<it. scaleno, fr. scaleno

TITAN² ~i m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriasi care, declarand razboi zeilor din Olimp si fiind infruntati, au fost aruncati in tartar. 2) fig. Persoana inzestrata cu o forta fizica sau spirituala extraordinara. /<gr. Titan, fr. titan

TRAPEZ² ~i m. anat. Fiecare dintre cei doi muschi de pe partea posterioara a gatului si a umarului. /<fr. trapeze, lat. trapezium

USOR³ ~i m. Fiecare dintre cei doi stalpi, care sprijina usa; parte laterala a tocului unei usi. /<lat. osteolum

CONSUL s.m. 1. Fiecare dintre cei doi magistrati care se alegeau anual in vechea Roma pentru a exercita puterea suprema. ♦ Fiecare dintre cei trei magistrati supremi care au guvernat Republica Franceza intre 1799 si 1804. 2. Agent diplomatic insarcinat sa reprezinte si sa apere interesele administrativ-juridice si economice ale tarii sale si ale compatriotilor sai intr-o tara straina. [< lat., fr. consul, cf. germ. Konsul].

DECEMVIR s.m. 1. Fiecare dintre cei zece magistrati romani care formau comisia care urma sa dea Romei un cod de legi in anul 451 i.e.n. 2. Membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antica. [< lat. decemvir, cf. fr. decemvir].

REGRESIUNE s.f. 1. Retragere a apelor marine (oceanice) cauzata de ridicarea suprafetei uscatului sau de scaderea nivelului general oceanic. 2. Micsorarea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. 3. Miscare a unui corp ceresc in sens opus celui in care se misca Soarele. 4. Distrugerea progresiva a memoriei. 5. (Biol.) Revenirea unei specii sau chiar a unui organ la specia si la tipul anatomic anterior. 6. Repetarea detaliata a fiecaruia dintre cei doi termeni ai unei enumerari; epanoda. [Pron. -si-u-, var. regresie s.f. / cf. fr. regression, lat. regressio].

EPIMER s.m. (Chim.) Fiecare dintre cei doi izomeri ai unei monozaharide. [< fr. epimere].

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

PROEDRU s.m. Nume dat fiecaruia dintre cei noua cetateni din Atena alesi prin tragere la sorti ca sa prezideze adunarile consiliului celor cinci sute si adunarile populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – inainte, hedra – scaun].

REFLEX s.n. 1. Raza reflectata; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reactie adecvata a organismului fata de un e******t, care se produce pe cale nervoasa, fara interventia vointei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatiile dintre organism si mediu, precum si cele dintre diferitele parti ale organismului. ◊ Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta creierului intre doua focare de e*******e care coincid in timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecsi, -exe. / < fr. reflexe, cf. lat. reflexus].

TRIUMVIR s.m. Titlu dat in vechea Roma fiecaruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atributii administrative, politice etc. ♦ Nume dat participantilor la cele doua triumvirate care au condus Roma in anii 60 si 43 i.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].

VAG, -A adj. 1. Care nu este bine lamurit; nelamurit, nedefinit, nedeterminat. 2. Nesigur, neprecis. ◊ A se pierde in vag = a face consideratii generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ◊ (Anat.) Nerv vag (si s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr. vague, cf. lat. vagus < vagari – a rataci].

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

BENZOPURPURINA s.f. Substanta rosie care constituie unul dintre cei mai importanti coloranti pentru bumbac. [< fr. benzopurpurine].

COTILEDON s.n. 1. Frunzulita cu rezerve nutritive care se gaseste in embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotyledon, cf. gr. kotyledon – cavitate].

conacar, conacari, s.m. 1. (inv.) demnitar domnesc care se ingrijea de gazduirea domnului cand acesta mergea prin tara (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni in tarile romane). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flacai calari care insotesc pe mire, in ziua nuntii, cand pleaca dupa mireasa; tanar calare in alaiul nuntii, colacer.

apostol (-li), s. m. – 1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

EFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat in Sparta fiecaruia dintre cei cinci demnitari alesi, care aveau largi puteri de control, fiind instituiti ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru in conducerea unei eforii. [< ephore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].

ELECTOR, -OARE s.m. si f. 1. Persoana care are dreptul de a participa la o alegere. ♦ Fiecare dintre cei sapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe imparat in Germania. 2. (Peior.) Persoana care reusea in vechile regimuri sa obtina foarte multe voturi prin diferite manevre. [< fr. electeur].

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

FUNDAS s.m. Fiecare dintre cei doi sau trei jucatori care alcatuiesc linia de fund a unei echipe de fotbal, rugbi etc., ajutand la apararea portii. [< fund + -as].

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.