Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
A GIORNO adv. (Italienism) Ca ziua. Luminat a giorno. [Pr.: -gior-] – Loc. it.
ABRAziUNE, abraziuni, s. f. 1. Proces de eroziune a tarmurilor din cauza valurilor marii. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frecarii lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abrasion.
ABSCIziUNE, absciziuni, s. f. (Med.) Taiere a unei parti sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission.
ACTUAL, -A, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exista sau se petrece in prezent, in momentul de fata. ♦ Care are importanta pentru vremea de fata; de acum. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [Pr.: -tu-al] – Din fr. actuel, lat. actualis.
ACTUALITATE, actualitati, s. f. Ceea ce este actual; eveniment, intamplare curenta, timpul de fata, prezent2. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau intereseaza in clipa de fata, care corespunde prezentului. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualite.
ACVILA, acvile, s. f. 1. Gen de pasari rapitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la baza si incovoiat la varf, coltul gurii ajungand sub ochi, cu gheare puternice si cu aripi lungi si ascutite; pajura, acera (Aquila). 2. Stema reprezentand o acvila (1); pajura. – Din lat. aquila, it. aquila.
ADEziUNE, adeziuni, s. f. 1. Aderare, atasare (la ceva), solidarizare constienta (cu ceva). ◊ Expr. A-si da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. Fig. Atractie intre doua suprafete aflate in contact foarte strans, datorita fortelor intermoleculare, care actioneaza la distante relativ mici. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. adhesion, lat. adhaesio, -onis.
ADICA adv. 1. Si anume, cu alte cuvinte, va sa zica; adicalea, adicatelea. 2. La urma urmei, in definitiv; mai bine zis. ◊ Expr. (Substantivat) La (o) adica sau (reg.) la dica = a) la drept vorbind; ca sa spun adevarul; b) in momentul hotarator, la nevoie. [Acc. si: adica. – Var.: (reg.) adeca, dica adv.] – Et. nec.
ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.
AFRODIziAC, -A, afrodiziaci, -ce, adj., s. n. (Substanta) care stimuleaza impulsurile s*****e. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. aphrodisiaque.
AGENDA, agende, s. f. 1. Carnet cu foi ca de calendar, in care se noteaza lucrarile care urmeaza sa fie facute la anumite date. 2. Ordine de zi. – Din fr., lat. agenda.
AJUN, ajunuri, s. n. 1. zi sau, p. ext., perioada de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. In ajun = a) cu o zi (sau cu o seara) inainte; b) putin timp inainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ zi in care se ajuneaza (1). – Ajuna (derivat regresiv).
ALALTAIERI adv. In ziua care preceda ziua de ieri. ◊ De ieri, de alaltaieri = de putin timp, de curand. Mai alaltaieri = zilele trecute. – Alalta (=aialalta) + ieri.
ALALTASEARA adv. In seara zilei de alaltaieri. ◊ Mai alaltaseara = (intr-una din) serile trecute. – Alalta (=aialalta) + seara.
ALEGORIC, -A, alegorici, -ce, adj. Caracteristic alegoriei, care reprezinta o alegorie; exprimat in pilde. ◊ Car alegoric = vehicul amenajat cu o platforma, pe care se reprezinta o scena simbolica si cu care se defileaza in anumite zile de sarbatoare. – Din fr. allegorique, lat. allegoricus.
ALIAS adv. zis si..., pe nume si... [Pr.: -li-as] – Cuv. lat.
AMAR, -A, amari, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.
AMBROziAC, -A, ambroziaci, -ce, adj. (Livr.) Cu parfum de ambrozie; p. ext. minunat. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. ambrosiaque.
AMIAZA, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul inaltarii maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzator aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiaza = de pranz, de la ora pranzului. ◊ Expr. ziua(-n) amiaza mare = in plina zi, in toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masa principala care se ia aproximativ la jumatatea zilei; pranz. 4. (Inv.) Miazazi, sud. [Var.: amiaz, amiez s. n., amiazi, amiazazi s. f.] – Din amiazazi (< lat. ad mediam diem).
AMIRAL, amirali, s. m. I. Cel mai mare grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Din fr. amiral.
AURIT, -A, auriti, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subtire de aur (1) sau imitand poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ti (sau sa-ti fie etc.) gura aurita ! = sa se realizeze ceea ce spui ! A avea gura aurita, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau tesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.
AUTOILUziONA, autoiluzionez, vb. I. Refl. A-si face singur iluzii. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – Auto1- + iluziona.
AUTOILUziONARE, autoiluzionari, s. f. Actiunea de a se autoiluziona si rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – V. autoiluziona.
AVANS, avansuri, s. n. 1. Plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.
AVIziER, aviziere, s. n. Afisier. [Pr.: -zi-er] – Aviz +suf. -ier.
Azi adv. 1. In ziua de fata, in ziua care e in curs; astazi. ◊ Azi noapte = in noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) zi cu zi, zi dupa zi. b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea; astazi-maine. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. (Rar) Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. hac die.
BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele usor obtinute. (Pop.) A intrat balaia in sat= s-a luminat de ziua. Ori laie, ori balaie v. laie. – Bal + suf. -ai.
BARBOS, -OASA, barbosi, -oase, adj., s. f. 1. (Adesea substantivat, m.) Cu barba (lunga si deasa); care nu s-a barbierit mai multe zile. 2. S. f. Planta erbacee cu frunze paroase, cu flori dispuse in spice cilindrice patate cu rosu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barba + suf. -os.
BECHIU subst. (Reg., in expr.) A nu sti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu sti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvant, nici o boaba. – Et. nec.
BIOFIziCIAN, -A, biofizicieni, -e, s. m. si f. Specialist in biofizica. [Pr.: bi-o-fi-zi-ci-an] - Din fr. biophysicien.
BISECT, bisecti, adj. (In sintagma) An bisect = an de 366 de zile; an bisextil. – Din fr. bissexte, lat. bissextus.
BLAU s. n. (Rar; in expr.) A face blau= a lipsi de la lucru a doua zi dupa o sarbatoare. – Din germ. blauer [Montag].
BLEAU1 subst. (Reg.; in expr.) A nu zice nici bleau = a tacea din gura, a nu (mai) scoate o vorba. -Et. nec.
BOABA, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct carnos (si sferic) cu samburele sau samburii in mijloc; baca. 2. Bob1 (1). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba.
BONJUR interj. (Frantuzism) Cuvant de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu buna ziua. – Din fr. bonjour.
BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea si prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o branza (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o branza = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Duca-se sau du-te etc.) opt cu-a branzei sau opt (si) cu-a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de branza (1), de cascaval etc. – Et. nec.
BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.
BRIZA, brize, s. f. Vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.
BULEVARDIST, -A, bulevardisti, -ste, s. m. si f. (Fam.) Om plimbaret, care bate toata ziua bulevardele; derbedeu, haimana; bulevardier (2). – Bulevard + suf. -ist.
BUNAOARA adv. De exemplu, de pilda, cum ar fi, sa zicem. [Var.: bunioara adv.] – Buna + oara.
CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. Publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.
CALENDARISTIC, -A, calendaristici, -ce, adj. Privitor la calendar, dupa calendar. ◊ An calendaristic = an de 365 de zile, socotit de la 1 ianuarie la 31 decembrie. Plan de munca calendaristic = plan de munca alcatuit pe zile si saptamani. – Calendar + suf. -istic.
CALENDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecarei luni la romani; zi intai. ◊ Expr. La calendele grecesti = niciodata (grecii neavand „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes.
CAMBUziER, cambuzieri, s. m. 1. Persoana care se ocupa cu administrarea cambuzei pe o nava. 2. Chelner pe vapor. [Pr.: -zi-er] – Din fr. cambusier.
CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.
CANICULA, canicule, s. f. 1. Perioada in care steaua Sirius rasare si apune o data cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Caldura dogoritoare specifica zilelor calde de vara; arsita, zapuseala, naduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.
CARTEziAN, -A, cartezieni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine cartezianismului, privitor la cartezianism. 2. S. m. si f. Adept al cartezianismului. 3. Adj. (In sintagma) Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua sau trei axe perpendiculare intre ele. [Pr.: -zi-an] – Din fr. cartesien.
CARTEziANISM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes si a adeptilor lui, caracterizata prin metoda, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartesianisme.
CASA2, case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.
CAUCAziAN, -A, caucazieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumire generica a popoarelor care locuiesc in Caucaz, facand parte din trei mari familii de limbi: caucaziana propriu-zisa, indo-europeana si altaica; (si la sg.) persoana care face parte din populatia unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care apartine Caucazului sau populatiei lui, privitor la Caucaz sau la populatia lui. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.
CAziER, caziere, s. n. 1. Dulap cu mai multe compartimente sau sertare, in care se claseaza acte, dosare etc. ♦ (Tipogr.) Dulapior cu rafturi in care se pastreaza literele. 2. (Jur.; in sintagma) Cazier judiciar = fisa de evidenta in care organele judiciare consemneaza toate condamnarile penale ale unei persoane. ♦ Serviciu care tine evidenta acestor fise. [Pr.: -zi-er] – Din fr. casier.
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.
CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. – Probabil din capusa (inv. „capsuna”) + suf. -une (lat. < -onem).
CAPUSA, capuse, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se infig in pielea animalelor si a omului si se hranesc sugandu-le sangele (Ixodes); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i in gusa, si-n capusa, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gandeste. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de vita, din care se dezvolta coardele si rodul; ochi1. – Cf. alb. kepushe.
CANTAT s. n. Faptul de a canta. ♦ Sunet caracteristic (placut) scos de unele pasari si insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cantatul cocosilor = (pe) la miezul noptii sau in zorii zilei. – V. canta.
CANTATOR, -OARE, cantatori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care canta, care are voce; (despre pasari) care scoate sunete placute, melodioase. 2. S. m. (Inv.) Cantaret (1) (de profesie). 3. S. m. (Inv.) Cantaret (2). 4. s. m. (Pop.) Cocos. ♦ (In expr.) (Pe) la cantatori = in zorii zilei. – Canta + suf. -ator.
CAR interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita sunetul caracteristic scos de unele pasari (ciori, gaini etc.); strigat cu care se alunga unele pasari. ◊ Expr. (Adverbial sau substantivat) Car-mar = (cu) cearta, (cu) tocmeala. Ca-i car, ca-i mar, se zice cand cineva se incurca in explicatii neconvingatoare, contradictorii, mincinoase. – Onomatopee.
CARAI, carai, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplacute, scurte si guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascutit si strident, care tradeaza ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicali, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toata ziua se caraie. – Car + suf. -ii.
CARC interj. (Pop. si fam.; in expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) carc = a nu (mai) spune nici o vorba, a tacea chitic. – Formatie onomatopeica.
CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.
CEASLOV, ceasloave, s. n. Carte bisericeasca cuprinzand anumite rugaciuni si cantari pentru diferite ceasuri (4) ale zilei si care servea candva si ca abecedar. [Var.: ceasoslov s. n.] – Din sl. casoslovu.
CHEMA, chem, vb. I. I. Tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. 2. A pofti, a indemna (in mod oficial) pe cineva sa participe la o actiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a impune cuiva (in mod oficial) sa se prezinte intr-un anumit loc. ♦ Expr. A chema la ordine = a cere, a soma sa respecte anumite reguli de disciplina, liniste etc. A chema sub arme (sau sub drapel) = a) a incorpora (un contingent); b) a mobiliza armata. II. Refl. (impers.) A avea numele..., a se numi; a insemna, a se zice, a se socoti. ♦ Expr. Se cheama ca... = insemneaza ca..., vrea sa zica. – Lat. clamare.
CHINDIE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei catre apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. Numele unui dans popular asemanator cu sarba; melodie dupa care se executa acest dans. – Din tc. ikindi.
CICA adv. (Pop. si fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (preceda o afirmatie pusa pe socoteala altora) (Se) spune ca... (lumea) zice ca..., dupa cum (se) crede. 2. (Indica un sentiment de mirare sau de indoiala) Daca poate fi cu putinta! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai putin. Mai mult decat atata. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins ca nu este asa) Chipurile, vorba vine! vorba sa fie! – Din [se zi]ce ca.
CONET s. n. (Inv. si reg.) 1. Sfarsit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conetul = a pune cuiva capat zilelor, a-l omori. 2. Sotie, boroboata. – Din sl. konĩcĩ.
CREPUSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfarsit de zi; inserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfarsit. 2. Perioada de timp inainte de rasaritul soarelui; aurora. 3. Lumina slaba, semiintuneric. – Din fr. crepuscule, lat. crepusculum.
ECLEziASTIC, -A, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserica sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclesiastique, lat. ecclesiasticus.
EFEMER, -A, efemeri, -e, adj., s. f. 1. Adj. De scurta durata; trecator, vremelnic. 2. S. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul subtire si moale, terminat cu trei filamente lungi, cu doua perechi de aripi transparente, care traiesc ca adulte cateva zile sau ore, iar ca larve (acvatice) 2-3 ani; efemeride (Ephemera); (si la sg.) insecta din acest ordin. – Din fr. ephemere.
FIziOTERAPEUT, fizioterapeuti, s. m. Specialist in fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutica (derivat regresiv).
FIziOTERAPIC, -A, fizioterapici, -ce, adj. De fizioterapie. [Pr.: -zi-o-]. – Din fr. physiotherapique.
FTIziOLOGIC, -A, ftiziologici, -ce, adj. De ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologique.
FUNIGEL, funigei, s. m. (De obicei la plural) Fir al unui anumit soi de paianjeni mici, care se vede plutind in aer in zilele senine de toamna. – Et. nec.
GAIE, gai, s. f. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.
GAINA, gaini, s. f. Specie de pasare domestica, crescuta pentru carne si oua (Gallus domestica); pasare care face parte din aceasta specie; p. restr. femela cocosului. ◊ Expr. A se culca (odata) cu gainile = a se culca foarte devreme. Canta gaina in casa, se zice cand intr-o casnicie cuvantul hotarator il are femeia. ♦ Compus: gaina-salbatica (sau -de-munte) = femela cocosului-de-munte. – Lat. gallina.
GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.
GEOFIziCIAN, -A, geofizicieni, -e, s. m. si f. Specialist in geofizica. [Pr.: ge-o-fi-zi-ci-an] – Din fr. geophysicien.
GEROS, -OASA, gerosi, -oase, adj. (Despre vreme, zile etc.) Foarte friguros, extrem de rece. – Ger + suf. -os.
GERUNziAL, -A, gerunziali, -e, adj. Care este construit cu gerunziul; care contine un gerunziu. [Pr.: -zi-al] – Gerunziu + suf. -al.
GIMNAziAL, -A, gimnaziali, -e, adj. Care apartine gimnaziului, privitor la gimnaziu. [Pr.: -zi-al] – Gimnaziu + suf. -al.
GIMNAziER, gimnazieri, s. m. (Rar) Gimnazist. [Pr.: -zi-er] – Gimnaziu + suf. -ar.
GOLAN, -A, golani, -e, s. m. si f. (Peior.) 1. Om fara ocupatie, care bate toata ziua drumurile fara sa faca nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sarac, zdrentaros, care nu are cu ce se imbraca. – Gol2 + suf. -an.
GOLANCA, golance, s. f. (Peior.) Fata sau femeie neserioasa, care bate toata ziua drumurile fara sa faca nimic util. – Golan + suf. -ca.
GRAI, graiesc, vb. IV. Intranz. si tranz. (Pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grajati.
HARDWARE s. (probabil n.) (Cib.) Structura fizica a unui sistem de calcul si diverse periferice; echipamentul propriu-zis; hard. [Pr.: harduer] – Cuv. engl.
HAVALEA, havalele, s. f. Indatorire constand din prestarea de zile de claca, podvezi etc., pe care o aveau taranii pe vremea clacii. ♦ Prestatie in bani sau in natura facuta in contul haraciului. – Din tc. havale.
HAIS interj. Strigat cu care se mana boii injugati pentru a merge spre stanga. ◊ Loc. adj. Din (sau de) hais(a) = (despre o vita injugata) din stanga. ◊ Expr. (Adverbial sau substantivat) A face hais(a) = a carmi la stanga. A trage (sau a fi) unul la hais si celalalt la cea sau a zice unul hais si celalalt cea, se spune despre doi oameni care nu se inteleg. A trage hais(a) = a nu fi de acord cu altii. [Var.: haisa interj.] – Cf. scr. ais.
HAR interj. 1. Cuvant care imita maraitul cainilor. ◊ Expr. Ca(-i) har, ca(-i) mar sau har incoace, har incolo, se zice cand cineva se incurca in explicatii neconvingatoare, mincinoase. 2. Cuvant care imita zgomotul produs de unele mecanisme vechi (defecte). – Onomatopee.
HELIOFIziOTERAPIC, -A, heliofizioterapici, -ce, adj. Care se refera la fizioterapia solara. [Pr.: -li-o-fi-zi-o-] – Helio- + fizioterapie.
HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.
HISTOFIziOLOGIE s. f. Ramura a histologiei si a fiziologiei care studiaza functiile celulei si ale tesuturilor organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. histophysiologie.
HOP interj., HOP, hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamatie care insoteste o saritura peste un obstacol, ridicarea unei greutati, caderea, aruncarea sau scaparea (din mana) a unui lucru. ◊ Expr. Nu zice hop pana n-ai sarit (sau pana nu treci) santul = nu te bucura inainte de a vedea rezultatul, sfarsitul. 2. (Cu valoare verbala; exclamatie care sugereaza sosirea neasteptata a cuiva) Iata ca vine! ♦ Exclamatie care sugereaza intervenirea neasteptata a unui fapt, a unei intamplari. 3. Exclamatie care exprima o surpriza (neplacuta). II. S. n. 1. Ridicatura sau groapa in drum (peste care vehiculele trec zdruncinandu-se). ♦ Fig. Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de intampinat. 2. Saritura, zguduitura a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.
HOTEL, hoteluri (hotele), s. n. Cladire mare cu multe camere mobilate, care se inchiriaza de obicei cu ziua (calatorilor). [Var.: otel s. n.] – Din fr. hotel.
IACA1 interj. 1. Ia! iata! uite! vezi! ♦ Asculta! Iaca ce-mi zicea el. 2. Deodata, pe neasteptate. 3. Exprima mirare, contrarietate, protest. [Var.: iaca; iacata interj.] – Ia + ca.
IANUARIE s. m. Prima luna a anului, avand 31 de zile; gerar; carindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuar s. m.] – Din sl. ijanuarij.
IDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus.
IERI adv. 1. In ziua precedenta (fata de cea in curs); in ajun. ◊ Ieri-noapte (sau -dimineata, -seara etc.) = in noaptea (sau dimineata, seara etc.) premergatoare celei de astazi. De azi, de ieri sau de ieri, de alaltaieri = de curand, de putina vreme. Mai (sau ca) ieri-alaltaieri sau mai (ori ca) ieri = de curand, zilele trecute. ◊ Expr. A cauta ziua de ieri = a cauta ceva ce nu mai exista, ce nu mai poate fi gasit. 2. In trecut (de obicei in trecutul apropiat). – Lat. heri.
IGNAT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, in care taranii obisnuiesc sa-si taie porcii ingrasati in vederea sarbatorilor de iarna. ◊ Expr. Nu se ingrasa porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios in ultimul moment. – Din sl. Ignatije.
ILUziONA, iluzionez, vb. I. Refl. si tranz. (Rar) A(-si) face iluzii; a (se) amagi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.
ILUziONABIL, -A, iluzionabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] – Iluziona + suf. -bil.
ILUziONARE, iluzionari, s. f. (Rar) Actiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Inchipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona.
ILUziONISM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, numar prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice in artele plastice menite sa creeze iluzia realitatii pana la confundarea operei de arta cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme.
ILUziONIST, -A, iluzionisti, -ste, s. m. si f. Scamator. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionniste.
IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.
INAMIC, -A, inamici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. Dusman, vrajmas (in razboi, in viata de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dusmanos, ostil. [Var.: (inv.) inimic, -a adj., s. m. si f.] – Din lat. inimicus (dupa amic).
INCLUziUNE, incluziuni, s. f. 1. Particula de metal strain continuta in masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricatie al unei piese, datorat prezentei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate in masa ei. 2. (Mat.) Proprietate care consta in faptul ca orice element al unei multimi date apartine si altei multimi. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. inclusion, lat. inclusio, -onis.
INDICTIUNE, indictiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumita a unui conciliu; indicatie pentru o anumita zi. ◊ Indictiune romana = perioada de cincisprezece ani care separa in vechea Roma, incepand cu domnia imparatului Constantin, doua majorari extraordinare de impozite. ♦ Perioada conventionala de cincisprezece ani. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis.
INDIVIziUNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care doua sau mai multe persoane il au pe cote-parti, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizata. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. indivision.
INDONEziAN, -A, indonezieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Indoneziei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Indoneziei sau populatiei ei, privitor la Indonezia sau la populatia ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba indoneziana. ◊ Limbi indoneziene = familie de limbi vorbite in sud-estul Asiei si in Malaiezia. [Pr.: -zi-an] – Din fr. indonesien.
INTERziCE, interzic, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite sa (se) faca ceva, a ordona sa nu (se) faca ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (dupa zice).
INTRUziUNE, intruziuni, s. f. 1. Faptul de a (se) introduce fara drept intr-o societate, intr-o functie etc. 2. Proces de patrundere si de solidificare a magmei in crapaturile scoartei terestre sau de-a lungul suprafetelor cu rezistenta slaba. ♦ (Concr.) Corp de roci formate in urma acestui proces. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. intrusion.
IPOSTAziERE, ipostazieri, s. f. Transformare mintala a unei relatii, a unei insusiri sau a unei notiuni intr-o realitate de sine statatoare. [Pr.: -zi-e-] – Din ipostaza.
ITII interj. (Rar; in expr.) A face itii, se zice despre cel care, intr-un joc de copii, scoate putin capul pe afara din locul unde s-a ascuns, pentru a da un semnal conventional. [Var.: itiiu interj.] – Onomatopee.
IMPOTRIVA adv. In contra, contrar. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) impotriva = a se impotrivi, a rezista. A zice (sau a raspunde, a vorbi etc.) impotriva = a contrazice. ♦ (Rar) In fata. [Var.: (reg.) improtiva adv.] – In + potriva.
INALTARE, inaltari, s. f. Actiunea de a (se) inalta si rezultatul ei. ♦ (Inv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Inaltarea (Domnului) = numele unei sarbatori crestine, care se tine la 40 de zile dupa Pasti; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. inalta.
INCAZARMA, incazarmez, vb. I. Tranz. A instala ostasii in cazarma; a retine ostasii ziua si noaptea in cazarma. – In + cazarma.
INCLINA, inclin, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) apleca in jos sau intr-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecaciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) inchina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A cobori catre asfintit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfarsit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus sa... ♦ A se simti atras de ceva, a simti vocatie, atractie pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Inv.) A avea legaturi de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.
INFRUPTA, infrupt, vb. I. Refl. A manca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A manca de dulce in zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – In + frupt.
INGANA, ingan, vb. I. 1. Tranz. A imita, a repeta (in bataie de joc) vorbele, glasul cuiva. 2. Tranz. A rosti sau a canta ceva incet, soptit (si neclar); a murmura, a mormai. 3. Tranz. si refl. A (se) acompania, a (se) insoti. ♦ Refl. A se amagi. 4. Refl. A se imbina; a se confunda, a se amesteca. ◊ Expr. A se ingana ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a incepe sa se intunece. 5. Refl. si tranz. (Rar) A (se) misca usor; a (se) legana. – Lat. *ingannare.
INTARziA, intarzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) dupa timpul la care era asteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva dupa termenul obisnuit sau fixat; a aparea, a se ivi dupa timpul prevazut. ♦ Tranz. A impiedica pe cineva sa savarseasca la timp o actiune, a face ca ceva sa nu se indeplineasca in termen. 3. A ramane, a zabovi (undeva) mai mult decat este necesar sau prevazut. [Pr.: -zi-a] – In + tarziu.
INTARziAT, -A, intarziati, -te, adj. Care a aparut, s-a ivit dupa termenul prevazut sau fixat. [Pr.: -zi-at] – V. intarzia.
INTARziERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.
INziLI, inzilesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A face sa traiasca mult. 2. Refl. A-si tine zilele cu greu, a o duce de azi pe maine. – In + zile (pl. lui zi).
JOI s. f. ziua a patra a saptamanii, care urmeaza dupa miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Pastilor. ◊ Expr. De joi pana mai (de-)apoi = la nesfarsit, mereu; niciodata. Din joi in Pasti = din cand in cand, foarte rar. ♦ (Adverbial, in forma joia) = in cursul zilei de joi, in fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.
JUR-FIX s. n. zi de primire la unele familii (aristocrate); petrecere care avea loc intr-o astfel de zi. – Din fr. jour fixe.
JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.
MACHEA adv. (Reg.) Oare? De ce machea ii zicea lui lumea domn de roua? (SEZ.).
MINOLOGHION, minologhioane, s. n. Carte bisericeasca ortodoxa care cuprinde numele si vietile sfintilor, pe zile si pe luni. [Pr.: -ghi-on] – Din ngr. minologhion.
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. Nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.
PASCA, pasti, s. f. 1. Cozonac traditional facut din aluat dospit umplut cu branza de vaci, stafide, smantana etc. care se mananca de obicei la Pasti de catre crestinii ortodocsi. ♦ Anafura pe care preotul o imparte credinciosilor in ziua de Pasti; pasti (2). 2. Preparat alimentar traditional, facut din aluat nedospit, copt in foi subtiri, pe care il mananca evreii in timpul Pastilor in loc de paine. – Lat. pascha.
PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.
PIS interj. (Adesea repetat) Strigat cu care se cheama pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorba, a tacea chitic. [Var.: pas interj.] – Onomatopee.
PROUR s. n. (Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineata) cand pleaca oile la pasune. ◊ Expr. In prour de... = la inceputul zilei; p. ext. la inceputul unui anotimp. [Var.: proor s. n.] – Et. nec.
RUSALIE, rusalii, s. f. 1. (La pl.) Sarbatoare religioasa crestina, cu stravechi origini mitologice, provenind din ritualuri de pomenire a mortilor, care cade la 50 de zile dupa Pasti. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica, asemanatoare cu ielele, reprezentata ca o zana rea, care dezlantuie furtuni, schilodeste pe oameni sau le ia mintile. 3. (Entom.) Larva acvatica a insectei Ephemeride Polingenia, care se gaseste mai ales in Dunare, constituind hrana principala a cegii; p. ext. efemera. – Din sl. rusalija.
SANziANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
ULIU, ulii, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, mari si puternice, din familia acvilidelor, care ataca pasari si mamifere mici (Accipiter); pasare din acest gen. ◊ Uliu-pasaresc = pasarar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. olyu.
UNCROP, uncropuri, s. n. (Pop.) 1. Apa clocotita. 2. Bautura alcoolica fierbinte care se serveste la ospatul de la casa mirelui a doua zi dupa cununie; ospatul si datinile obisnuite in aceasta zi. – Din sl. ukropu.
UNSPREZECE num. card. Numar care are in numaratoare locul intre 10 si 12 si care se indica prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Azi suntem in unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate unsprezece parti. – Un + spre + zece.
ZARE, zari, s. f. 1. Partea cerului sau a pamantului pe care o margineste linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare sau (rar) In zari = la orizont; p. ext. departe. Din zari = din departari. ♦ (La pl.) Vazduh. 2. Lumina care se imprastie in jurul unei surse luminoase; raza. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) in zare la ceva = a privi un obiect (transparent) asezandu-l in dreptul unei surse de lumina pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mica de...** Zori de ziua, zorii zilei, 3. Culme, creasta, coama, varf. – Din sl. zarja.
ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). II. s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + suf. -ator.
ZAMORI, zamorasc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-si astampara in oarecare masura foamea sau setea, a manca sau a bea numai cat sa-si tina zilele. 2. Tranz. (Inv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyca.
ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii); a intrezari. ◊ Expr. A zari ca prin sita (sau ca printr-o panza) = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. si refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. 4. Intranz. (Pop.) A straluci, a lumina. – Din zare.
ZAU interj. 1. (Intareste o afirmatie sau o negatie, uneori insotit de „asa”) Pe legea mea, jur ca... ◊ Expr. (Pop.) A zice zau = a jura. Ba (nu) zau = dimpotriva, te asigur ca vorbesc serios. 2. Intr-adevar, desigur, fara indoiala, bineinteles. ◊ Expr. Nu stiu, zau! = ma indoiesc, ma intreb daca... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.
ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).
ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.
ziAR, ziare, s. n. Publicatie periodica, de obicei cotidiana, in care se tiparesc stiri, informatii politice, sociale, culturale etc. de actualitate; gazeta, jurnal. [Pr.: zi-ar] – Din zi (dupa it. diario).
ziARIST, -A, ziaristi, -ste, s. m. si f. 1. Persoana care lucreaza in redactia unui ziar, a unei reviste sau care colaboreaza (permanent) la ele; gazetar, jurnalist. 2. (Fam.) Persoana care vinde sau distribuie ziarele. [Pr.: zi-a-] – ziar + suf. -ist (dupa it. diarista).
ziARISTIC, -A, ziaristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De ziarist (1); privitor la ziaristica; gazetaresc, jurnalistic. 2. S. f. Profesiunea de ziarist (1); domeniu in care ziaristul isi desfasoara activitatea; gazetarie, jurnalistica. [Pr.: zi-a-] – ziarist + suf. -ic.
ziCALA, zicale, s. f. zicatoare (1), proverb. – zice + suf. -ala.
ziCAS, zicasi, s. m. (Reg.) Lautar. – zice + suf. -as.
ziCALAS, zicalasi, s. m. (Reg.) Lautar. – zice + suf. -alas.
ziCATOARE, zicatori, s. f. 1. Fraza scurta, uneori rimata, asemanatoare maximei, prin care poporul exprima in mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o norma de conduita etc.; zicatura, zicala, proverb. 2. (Reg.) Bucata muzicala; p. ext. instrument muzical. – zice + suf. -atoare.
ziCATURA, zicaturi, s. f. 1. zicatoare (1). 2. (Reg.) Cantec, cantare. – zice + suf. -atura.
ziCERE, ziceri, s. f. Actiunea de a zice si rezultatul ei; ceea ce se exprima prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvant, vorba, vorbire. ♦ Expresie, zicatoare, zicala. – V. zice.
ziLAS, zilasi, s. m. (Rar) ziler. – zi + suf. -as.
ziLER, -A, zileri, -e, s. m. si f. Muncitor angajat si platit cu ziua; zilas. [Var.: zilier s. m.] – zile (pl. lui zi) + suf. -er.
ziLISOARA, zilisoare, s. f. ziulica. – zi + suf. -isoara.
ziLNIC, -A, zilnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De fiecare zi, cotidian; p. ext. obisnuit, banal. ◊ Paine zilnica = hrana, existenta de toate zilele. – zi + suf. -nic.
ziS, ziSA, zisi, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Asa-zis (sau -zisa, -zisi, -zise) = pe nedrept sau in mod conventional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorba, spusa; afirmatie. ♦ Proverb, zicatoare. ♦ (Inv.) Sfat, indemn; ordin, porunca. – V. zice.
ziUATIC, -A, ziuatici, -ce, adj. (Reg.; despre frati, surori) Nascut in aceeasi zi a anului, dar in ani diferiti. [Pr.: zi-ua-] – ziua + suf. -atic.
ziUA s. f. v. zi.
ziULICA, ziulici, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui zi; zilisoara, ziulita, ziusoara. ◊ Loc. adv. Toata ziulica sau ziulica toata, ziulica intreaga = de dimineata pana seara. ◊ Expr. Cat e ziulica de mare = cat tine ziua. Pana in ziulica de astazi = pana acum. [Pr.: zi-u-] – zi + suf. -ulica.
ziULITA, ziulite, s. f. (Rar) ziulica. [Pr.: zi-u-] – zi + suf. -ulita.
ziUSOARA s. f. (Rar) ziulica. ◊ Loc. adv. La ziusoara = in zori de zi, dis-de-dimineata. [Pr.: zi-u-] – zi + suf. -usoara.
ZORIT1, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor1; p. ext. momentul cand se lumineaza de ziua; locul de unde se ivesc zorile1. – V. zori3.
MAGAziOARA, magazioare, s. f. Diminutiv al lui magazie. [Pr.: -zi-oa-] – Magazie + suf. -oara.
FIziOTERAPIE s. f. Metoda de tratament medical cu ajutorul agentilor fizici (aer, lumina, apa, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiotherapie.
MAGNEziAN, -A, magnezieni, -e, adj. (Chim.) Magnezic. [Pr.: -zi-an] – Din fr. magnesien.
ECHINOCTIU, echinoctii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului (in jurul lui 21 martie si 23 septembrie), cand ziua este egala cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. equinoxe.
MALOTEA, malotele, s. f. Haina (lunga pana la pamant), de obicei captusita cu blana (scumpa), avand marginile din fata tivite cu blana, uneori cu guler si mansete de blana, purtata, in trecut, de femei; un fel de scurteica purtata de tarani in zilele de sarbatoare. – Din tc. mallota.
ECLEziARH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are in grija sa randuiala serviciului religios intr-o biserica sau intr-o manastire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclesiarque.
ECLEziAST s. n. Una din partile Bibliei, atribuita imparatului Solomon. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. ecclesiaste.
ANUMIT, -A, anumiti, -te, adj. 1. Care a fost hotarat, precizat. O anumita zi. O anumita casa. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita intr-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiti oameni. – Anume + suf. -it (dupa germ. bestimmt).
MAREGRAFIC, -A, maregrafici, -ce, adj. De maree. ◊ zi maregrafica = interval de timp in care are loc un ciclu complet al mareei. – Din fr. maregraphique.
MIRE, miri, s. m. Nume purtat de barbat in ziua sau in preajma casatoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, in ziua sau in preajma casatoriei, celor doua persoane care se casatoresc. – Cf. alb. mire „bun”.
MODERN, -A, moderni, -e, adj. Care apartine timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este in pas cu progresul actual; care apartine unei epoci posterioare antichitatii. ◊ Istoria moderna = a) (in trecut) epoca de la sfarsitul evului mediu, cuprinsa intre 1453 (caderea Constantinopolului) si Revolutia Franceza din 1789; b) (curent) epoca cuprinsa intre Revolutia Franceza din 1789 si Unirea din 1918. Limba moderna = limba vie, vorbita efectiv de o populatie actuala. ♦ (Despre invatamant) Care acorda importanta, preferinta disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. – Din fr. moderne, it. moderno.
MARTI1, (1) marti, s. f., (2) adv. 1. S. f. ziua a doua a saptamanii, care urmeaza dupa luni. 2. Adv. In cursul zilei de marti1 (1); in ziua de marti1. ♦ (In forma martea) In fiecare marti1 (1). – Lat. martis [dies].
COEziUNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substantelor solide, lichide si gazoase de a se mentine unite, datorita fortelor care se exercita intre atomii sau intre moleculele lor. 2. Fig. Legatura interna stransa. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohesion.
CRESA, crese, s. f. Institutie care asigura ingrijirea copiilor pana la varsta de trei ani, un numar de ore sau de zile, pe saptamana. – Din fr. creche.
MARTURIE, marturii, s. f. 1. Declaratie facuta de o persoana pentru a adeveri un lucru sau pentru a-si sustine parerile. ♦ Spec. Depozitie facuta de un martor in fata unei instante judecatoresti. ◊ Marturie minicinoasa = infractiune care consta in fapta unui martor de a face afirmatii mincinoase sau de a nu spune tot ce stie. ◊ Expr. A sta (sau a fi) marturie = a se afla de fata, a fi martor. ♦ (Inv.) Marturisire a credintei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovada, atestare; semn, proba, indiciu. 3. (Reg.) Targ saptamanal (fixat in zilele in care oamenii veneau la oras pentru a depune marturii 1). – Martur + suf. -ie.
EFUziUNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare, exteriorizare puternica a unor sentimente pozitive. 2. Difuziune a unui gaz printr-un invelis poros. 3. Proces vulcanic de revarsare a magmei sub forma de lava la suprafata pamantului si de formare a unor produse vulcanice. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. effusion, lat. effusio, -onis.
ENTUziASM, entuziasme, s. n. Stare de insufletire puternica; avant, inflacarare; pasiune (in vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.
ENTUziAST, -A, entuziasti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stapanit de entuziasm, gata sa se devoteze unei idei, unei cauze mari; care dovedeste entuziasm. [Pr.: -zi-ast] – Din fr. enthousiaste.
EXILARE, exilari, s. f. Actiunea de a (se) exila. [Pr.: -eg-zi-] – V. exila.
EXILAT, -A, exilati, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din tara sa, aflat in exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.
EXISTA, exist, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se gasi in realitate; a trai, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.
EXISTENT, -A, existenti, -te, adj. Care exista, se afla, traieste; care se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (dupa existenta).
EXISTENTA, existente, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofica care se refera la natura, materie, la tot ceea ce exista independent de constiinta, de gandire. ♦ Viata considerata in durata si continutul ei. ♦ Durata (a unei situatii, a unei institutii). 2. Conditiile, mijloacele materiale necesare vietii. ♦ Viata; mod de viata, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.
FIECE, adj. nehot. (Pop.) Care este, se socoteste, se intampla, se ia etc. fiecare in parte, in fiecare zi etc.; fitece. Fiece om. Fiece zi. [Pr.: fi-e-. – Var.: fiesce, fiestece adj. nehot.] – Fie1 + ce.
FUziONA, fuzionez, vb. I. Intranz. A realiza o fuziune; a se contopi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. fusionner.
MATCALAU s. m. (Reg.) Sarbatoare populara care se tine intr-una din zilele de dupa Pasti, cand baietii si fetele se aduna pentru a schimba intre ei oua rosii si a se prinde frati sau surori de cruce. [Var.: matcalau s. n.] – Din magh. matkalo.
NASCUT1 s. n. (Inv. si reg.) Faptul de a (se) naste; p. ext. ziua nasterii cuiva. ♦ Spec. Nasterea lui Cristos; p. ext. sarbatoarea bisericeasca tinuta in ziua acestei nasteri; Craciun. – V. naste.
MAINE adv. In ziua care urmeaza celei de azi. ◊ Loc. adj. De maine = a) din ziua urmatoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe maine, formula de salut la despartire, indicand o reintalnire in ziua urmatoare. ♦ In viitorul apropiat; in viitor, candva. ◊ Expr. Ca maine(-poimaine) sau maine-poimaine = intr-un viitor apropiat, (in) curand. De maine in... zile (sau saptamani, luni) = peste... zile (sau saptamani, luni). – Lat. mane.
OCAziONAL, -A, ocazionali, -e, adj. 1. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment. 2. Care se iveste intamplator; accidental, de ocazie. ◊ (Adverbial) L-a intalnit ocazional. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnel.
NEFERICIT, -A, nefericiti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care indura suferinte (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. zi nefericita. ♦ Care este intr-o stare proasta, neprielnica, care provoaca neplaceri. Clima nefericita. – Ne- + fericit.
PARIziAN, -A, parizieni, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Parisului sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris sau la parizieni; (originar) din Paris; specific Parisului. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien.
SAROS s. n. Perioada de 18 ani, 11 zile si 8 ore, dupa care se repeta, la aceleasi intervale si in aceeasi ordine, eclipsele de Soare si de Luna. – Din fr. saros.
PROBABIL, -A, probabili, -e, adj. Care se poate produce, intampla; care poate fi adevarat. ◊ Timpul probabil = conditiile meteorologice care se prevad pentru zilele urmatoare. ♦ (Adverbial) Dupa cate se pare, dupa toate probabilitatile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis.
PSIHOFIziOLOGIC, -A, psihofiziologici, -ce, adj. Care apartine psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.
RADIODIFUziUNE, radiodifuziuni, s. f. Radiocomunicatie unilaterala care consta in transmiterea sistematica prin unde electromagnetice neghidate a unui program (sonor si vizual) destinat receptiei publice. ♦ Institutie care se ocupa cu intocmirea si cu difuzarea acestor programe. [Pr.: -di-o-di-fu-zi-u-] – Din fr. radiodiffusion.
RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.
ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.
SALAHOR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, platit cu ziua, care lucreaza mai ales la constructii de case, de sosele etc., (in trecut) taran scutit de dari, pus de domnie la dispozitia Portii Otomane pentru repararea cetatilor turcesti, intretinerea drumurilor si pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaor s. m.] – Din tc. salahor.
SARBATORIT, -A, sarbatoriti, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoana) careia i se fac manifestari de simpatie, de admiratie, de pretuire etc. pentru meritele, realizarile etc. sale cu prilejul zilei de nastere, a zilei onomastice etc. – V. sarbatori.
SARINDAR, sarindare, s. n. (In religia crestina ortodoxa) Rugaciune de pomenire facuta de preot de patruzeci de zile in sir pentru morti, pentru iertarea pacatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plati) sarindar (sau sarindare) = a plati preotului sa faca un sarindar (sau sarindare). ♦ Plata pentru aceste rugaciuni. – Din ngr. sarandari.
SCIziONA, scizionez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un intreg organizat. [Pr.: -zi-o-] – Din sciziune.
SOLSTITIU, solstitii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.
TELEVIziUNE s. f. 1. Tehnica a transmiterii la distanta a imaginilor unor obiecte (in miscare) pe calea undelor vizuale. 2. Institutie care asigura elaborarea si difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. television.
TOACA, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).
FOTOPERIODISM s. n. Ansamblu de reactii ale plantelor fata de lungimea zilelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. photoperiodisme.
FRIPT, -A, fripti, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gatit prin expunere directa la actiunea focului; p. ext. prajit. ◊ Expr. A manca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necaji pe cineva (zi de zi); a hartui, a sicana. 2. Adj. (Despre fiinte) Ars, ranit prin actiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii in care unul dintre jucatori incearca sa loveasca peste palme pe celalalt, iar acesta si le fereste in ultimul moment. – V. frige.
FTIziOLOG, -A, ftiziologi, -ge, s. m. si f. Medic specialist in ftiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologue.
FTIziOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul tuberculozei pulmonare. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phtisiologie.
AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.
PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.
PANAGHIE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept. 2. Bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghia.
PANAHIDA, panahide, s. f. (Inv. si pop.) Parastas (facut dupa 40 de zile de la moartea cuiva). ♦ Parte a prohodului care se canta la scoaterea mortului din casa. – Din sl. panahida.
PARADIziAC, -A, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca in paradis; splendid, minunat, incantator. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque.
PARALITERATURA, paraliteraturi, s. f. Scriere considerata la periferia creatiei literare propriu-zise. – Din fr. paralitterature.
PARCA1 adv. Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea. Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da. Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand. Imi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi. Venea parca o adiere. – Parea + ca.
PARIziANCA, parizience, s. f. Pariziana. [Pr.: -zi-an-] – Parizian + suf. -ca.
PATOFIziOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care studiaza disfunctiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie.
PATRON2, -OANA, patroni, -oane, subst. 1. S. m. si f. Proprietar al unei intreprinderi. 2. S. m. (In Roma antica) Patrician roman, considerat in raport cu libertii sai. 3. S. m. si f. Sfant socotit protector al unei persoane, al unei corporatii sau al unei comunitati care ii poarta numele; zi calendaristica in care se praznuieste un sfant si pe care o serbeaza cei care poarta numele acelui sfant. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.
PATRONAL, -A, patronali, -e, adj. (Rar) 1. Care tine de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se refera la patron2 (1), care apartine patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal.
PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de lei – Patru + zece.
PARLITURA, parlituri, s. f. 1. Parleala (1). ◊ Expr. (Inv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) parlitura = a) a necaji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua in ras. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; portiune de padure cu copacii arsi. – Parli + suf. -tura.
ANAFRODIziAC, -A, anafrodisiaci, -ce, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Substanta) care face sa inceteze dorintele s*****e. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care nu are dorinte s*****e, ale carei organe s*****e sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque.
ANALGEziANT, -A, analgezianti, -te, adj. (Rar) Analgezic.[Pr.: -zi-ant] – Din fr. analgesiant.
ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O3 + data.
PROVIziON, provizioane, s. n. Remuneratie procentuala data celui care a mijlocit o afacere comerciala; comision, remiza. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision.
ASADAR adv. Prin urmare, va sa zica; astfel. – Asa + dar.
ASUDA, asud, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a nadusi. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limba, se zice despre cei care se plang ca au muncit din greu, fara sa fi facut in realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Peretii asuda. 2. Fig. A munci depunand mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.
OCTOIH, octoihuri, s. n. Carte bisericeasca destinata cultului ortodox in care sunt cuprinse cantarile din fiecare zi a saptamanii (cantate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cantarile cuprinse in aceasta carte. [Acc. si: octoih. – Var.: ohtoic s. n.] – Din sl. octoihu.
SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. Timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.
ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.
ANESTEziA, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei parti a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthesier.
ANESTEziANT, -A, anestezianti, -te, adj., s. n. (Rar) Anestezic. [Pr.: -zi-ant] – Din fr. anesthesiant.
ANESTEziERE, anestezieri, s. f. Actiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] – V. anestezia.
ASTAzi adv. 1. In ziua de fata, in ziua in curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. Acest astazi va ramane neuitat. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba astazi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. 2. in epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. ista die (sau asta + zi).
ANESTEziOLOG, -A, anesteziologi, -ge, s. m. si f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).
ANESTEziOLOGIE s. f. Disciplina medicala care se ocupa cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. anesthesiologie.
ASEARA adv. In seara zilei precedente. [Var.: (reg.) asara adv.] – A3 + seara.
ANIVERSARE, aniversari, s. f. Faptul de a aniversa; zi in care se aniverseaza un eveniment. [Var.: aniversara s. f.] – Din [zi] aniversara (prin confuzie cu infinitivele lungi in -are).
ANTETITLU, antetitluri, s. n. Text care apare inaintea titlului propriu-zis al unei lucrari, cuprinzand numele institutiei sub ale carei auspicii apare cartea, numarul seriei, numele colectiei etc. – Ante- + titlu.
APUS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.
VECERNIE, vecernii, s. f. 1. Slujba religioasa care se face spre seara, in ajunul sau in ziua unei sarbatori bisericesti. 2. Timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie. – Din sl. vecerĩnja.
NOROS, -OASA, norosi, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; innorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Intunecat, posomorat, intristat; (despre fata, privire, ochi) care arata posomorare, tristete. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nouros, -oasa adj.] – Nor + suf. -os.
ARCHEBUziER, archebuzieri, s. m. Soldat inarmat cu archebuza. [Pr.: -zi-er] – Din fr. arquebusier.
APROVIziONA, aprovizionez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) asigura, a(-si) procura (pentru un timp oarecare) hrana, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.
APROVIziONARE, aprovizionari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o intreprindere care se ocupa cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.
COTIDIAN, -A, cotidiani, -e, adj., (2) cotidiene, s. n. 1. Adj. De fiecare zi; zilnic. 2. S. n. Gazeta care apare zilnic. [Pr.: -di-an] – Din fr. quotidien, lat. quotidianus.
ARGHEziAN, -A, arghezieni, -e, adj. De Arghezi, al lui Arghezi, in maniera lui Arghezi.[Pr.: -zi-an] – Arghezi (n. pr.) + -ian.
ARTEziAN, -A, arteziene, adj. (In sintagmele) Izvor artezian = izvor care tasneste (cu presiune) din pamant. Fantana arteziana = fantana din care apa tasneste in sus, realizata prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artesien.
SABAT, sabaturi, s. n. 1. ziua de sambata la mozaici si la unii sectanti crestini, reprezentand ultima zi a saptamanii, considerata zi de sarbatoare. 2. Adunare de vrajitoare care, dupa credintele evului mediu, avea loc sambata, la miezul noptii, intr-un loc singuratic. ♦ Fig. Galagie mare produsa de o multime zgomotoasa. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.
ARMINDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 mai (considerata ca inceput al primaverii); sarbatoare populara de primavara (tinuta la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun in ziua de 1 mai la poarta, usa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinu, -dĩnĩ „ziua [sfantu]lui Ieremia”.
FUziUNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a doua sau mai multe state sau a doua sau mai multe partide intr-unul singur ori a doua sau mai multe organizatii intr-una singura. 2. Reorganizarea, prin contopire, intr-o singura unitate omogena a unor intreprinderi sau a unor institutii. 3. Contopire a doua sau mai multe nuclee atomice usoare intr-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatura mai inalta decat temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatura de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.
PENTADA, pentade, s. f. (Met.) Perioada de cinci zile consecutive. – Din fr. pentade.
TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.
PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).
PLUSVALOARE s. f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati in procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si insusita gratuit de catre patroni. ◊ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca in urma cresterii productivitatii muncii. – Plus1- + valoare (dupa fr. plus-value).
VINERI, vineri, s. f. ziua a cincea a saptamanii, care urmeaza dupa joi. ◊ (In credinta crestina) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Pastilor) = vinerea din ajunul Pastilor, in care crestinii tin post sever. Vinerea Mare = sarbatoare ortodoxa in care se praznuieste Sfanta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) In cursul zilei de vineri; (in forma vinerea) in fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].
POEziOARA, poezioare, s. f. Diminutiv al lui poezie; (depr.) poezie slaba, fara valoare; poezea. [Pr.: po-e-zi-oa-] – Poezie + suf. -ioara.
POIMAINE adv. 1. In ziua care urmeaza celei de maine. ◊ (Reg.) Poimainea ailalta (sau cealalta) = raspoimaine. ◊ Expr. Ca maine, poimaine = in curand, peste putin timp. 2. (In corelatie cu „maine”) Curand; in viitor, candva. – Lat. post + mane.
POLINEziAN, -A, polinezieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Polineziei sau este originara de acolo; (la m. pl.) populatie care locuieste in Polinezia. 2. Adj. Care apartine Polineziei sau polinezienilor (1), privitor la Polinezia sau la polinezieni, caracteristic, propriu Polineziei sau polinezienilor, originar din Polinezia; ca al polinezienilor. [Pr.: -zi-an] – Din fr. polynesien.
POST3, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.
PRACTIC, -A, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectueaza in mod concret; care se verifica prin practica si se poate aplica in viata; care se bazeaza pe practica; concret, real. ♦ Care corespunde necesitatilor de fiecare zi; care este usor de intrebuintat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care stie sa se orienteze in viata de toate zilele, care stie sa aplice cunostintele la viata de toate zilele, care are simtul realitatii; p. ext. indemanatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.
PRAZNIC, praznice, s. n. 1. Masa (mare) data dupa o inmormantare sau dupa un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomana, comandare. ♦ Petrecere mare; chef, ospat, zaiafet. 2. Sarbatoare bisericeasca; p. ext. zi in care nu se lucreaza. ♦ (Inv.) Aniversare a zilei de nastere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩniku.
PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.
PREANESTEziE, preanestezii, s. f. Pregatire a bolnavului in vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice si analgezice; prenarcoza. [Pr.: pre-a-] – Din fr. preanesthesie.
PREFILTRARE, prefiltrari, s. f. Trecere a apei prin prefiltru inaintea filtrarii propriu-zise. – Pre1- + filtrare (dupa engl. prefiltering).
PREINFARCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficienta coronariana care se manifesta prin aspecte intermediare intre anghina pectorala si infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Prainfarkt.
PRESESIUNE, presesiuni, s. f. Perioada in care se dau examene inaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune.
PRESPALARE, prespalari, s. f. Spalare prealabila in scopul ameliorarii spalarii propriu-zise. – Pre1- + spalare.
PREVIziONAL, -A, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. previsionnel.
PREVIziUNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea aparitia sau evolutia evenimentelor viitoare din analiza anumitor date cunoscute in prezent. 2. Enuntare a unei judecati, a unei teorii care se bazeaza pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prevision.
PRIMIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.
VIziERA, viziere, s. f. 1. Partea de dinainte, mobila, a coifului, care putea fi coborata ca sa acopere obrazul si sa-i fereasca de lovituri. ♦ Cozoroc. 2. Vizeta, vizor. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. visiere.
VIziONA, vizionez, vb. I. Tranz. A privi, a urmari, a vedea un film, un spectacol (inainte de premiera). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionner.
VIziONAR, -A, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasa stapanit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediata); care prevede, prevesteste evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobisnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.
PREziCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunta dinainte ce se va intampla, orientandu-se dupa anumite indicatii prezente, dupa intuitie, rationament etc. A ghici viitorul cuiva (in carti, in cafea, in palma etc.). – Pre1- + zice (dupa fr. predire).
PREziUA s. f. (Construit cu prep. „in” si „din”; de obicei art.) ziua precedenta; ajun; p. ext. zi (sau perioada) din trecut foarte apropiata de prezent sau de un eveniment, de o intamplare etc. [Pr.: -zi-ua] – Pre1- + ziua.
VIziONARE, vizionari, s. f. Actiunea de a viziona si rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. viziona.
PROFESIOGRAMA, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologica detaliata a caracteristicilor unei activitati profesionale sub aspectul solicitarilor fizice, psihice si al repausului intr-o zi de munca. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.
LIziERA, liziere, s. f. 1. Margine a unei paduri unde se interfereaza padurea cu terenul neimpadurit. 2. Fasie ingusta de stofa, de matase etc. aplicata ca garnitura la cusaturile sau la indoiturile unui obiect de imbracaminte. 3. Margine longitudinala a unei bucati de tesatura, pe care se imprima marca fabricii si calitatea tesaturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisiere.
PROFUziUNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, multime de...; abundenta, bogatie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis.
PROPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care apartine in mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiinte spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinte din aceeasi categorie si care se scrie cu initiala mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care reda exact ideea ce trebuie exprimata. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De baza, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.
PROZA, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificatie; compunere literara care foloseste acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor in proza (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, apartinand realitatii de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa.
PSIHOFIziOLOGIE s. f. Parte a psihologiei care se ocupa cu studierea proceselor psihologice in raport cu procesele fiziologice din organism, in special cu cele din sistemul nervos central. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie.
PURTARE, purtari, s. f. Actiunea de a (se) purta si rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brate). 2. Folosire, intrebuintare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre imbracaminte sau incaltaminte) care se poarta in mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a incepe sa intrebuintezi (un lucru) in mod obisnuit, zilnic. A-si lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduita, comportare. – V. purta.
PURTARET, -EATA, purtareti, -e, adj. (Despre imbracaminte, incaltaminte) Care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. ♦ (Inv.; despre carti) De dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtaret. – Purta + suf. -aret.
CINCISPREZECE num. card. Numar situat in numaratoare intre paisprezece si saisprezece. ◊ (Adjectival) Cincisprezece zile. ◊ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ◊ (In locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cincisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate cincisprezece. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: (reg.) cinsprezece, cincisprece, cinsprece, num. card.] – Cinci + spre + zece.
SOIM, soimi, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.
ODINIOARA adv. 1. Pe vremuri, altadata, inainte vreme, odata. 2. (Inv.) Candva, vreodata, intr-o buna zi (in viitor), odata si odata. [Pr.: -ni-oa-] – O3 + dinioara (inv. „candva” < lat.).
VIziONARISM s. n. (Livr.) Atitudine de vizionar (1); caracter vizionar (1). [Pr.: -zi-o-] – Vizionar + suf. -ism.
VIziUNE, viziuni, s. f. 1. Perceptie vizuala; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; conceptie, opinie. 3. Perceptie imaginara a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva ca vede ca urmare a acestei perceptii. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.
OCLUziUNE, ocluziuni, s. f. 1. Inchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. in scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiva. 2. Bula de gaz ramasa in interiorul unei piese metalice dupa turnarea acesteia. 3. (Med.; in sintagma) Ocluzie intestinala = boala care consta in oprirea sau intreruperea circulatiei materiilor f****e intr-un punct oarecare al intestinului; obstructie intestinala, incurcatura de mate. 4. (Fon.) Miscare articulatorie care consta din inchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) si care are ca rezultat intreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ocluzie s. f.] – Din fr. occlusion.
SUT1, suturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori intr-o mina; schimb; norma a unui miner in timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.
ONOMASTIC, -A, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, in special la nume de persoane. ◊ zi onomastica (adesea substantivat, f.) = zi in care cineva isi serbeaza numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplina lingvistica al carei obiect de studiu este originea, formarea si evolutia numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, dintr-o epoca etc. – Din fr. onomastique.
CLARVIziUNE s. f. Calitatea cuiva de a patrunde, de a pricepe un fenomen in toate amanuntele lui si de a-i prevedea desfasurarea in viitor mai limpede decat semenii sai. [Pr.: -zi-u-] – Clar + viziune (dupa fr. clairvoyance).
FALCONIFORM, falconiforme, s. n. (La pl.) Ordin de pasari rapitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros si incovoiat, care se hranesc cu prada vie; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. falconiformes.
FAPT, fapte si (4) fapturi, s. n. 1. Intamplare sau imprejurare reala, lucru petrecut in realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. si adj. De (sau in) fapt = (care este) in realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e ca... = nu e mai putin adevarat ca..., adevarul e ca..., in orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limba. 2. Actiune savarsita de cineva; fapta. ◊ Expr. Fapt implinit = actiune care s-a incheiat, care nu mai poate fi schimbata; situatie definitiva. 3. (Pop.; in legatura cu unele momente ale zilei; urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) Inceput. Faptul zilei. In fapt de seara. 4. (Pop.; in superstitii) Farmec, vraja. – Lat. factum.
OBTUziUNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.
OBUziER, obuziere, s. n. Gura de foc de artilerie asemanatoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate inapoia unor obstacole inalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.
OCAziONA, ocazionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner.
OCAziONALISM s. n. Doctrina teologica care considera ca singura cauza reala a modificarilor corporale si sufletesti este vointa divinitatii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme.
COROziUNE, coroziuni, s. f. Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafata corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substante chimice. ♦ Proces de eroziune a unor roci sub actiunea apelor, a vantului etc. [Pr. -zi-u-] – Din fr. corrosion.
FAST2, -A, fasti, -ste, adj. (Livr.; despre zile, imprejurari, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
FEZANDARE, fezandari, s. f. Proces de fragezire a carnii de vanat prin mentinerea la o temperatura scazuta sau prin expunere la vant timp de cateva zile; fezandat1. – V. fezanda.
FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila1. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).
ORISICARE pron. nehot. Oricare. ◊ (Adjectival) Il poti intalni in orisicare zi. – Ori + si + care.
FITOFIziOLOGIE s. f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phyto-physiologie.
FIziOCRAT, fiziocrati, s. m. Adept al fiziocratiei. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.
FIziOCRATIC, -A, fiziocratici, -ce, adj. Care apartine fiziocratiei, privitor la fiziocratie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratique.
FIziOCRATISM s. n. Fiziocratie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratisme.
FIziOCRATIE s. f. Doctrina economica din secolul al XVIII-lea care sustine ca munca agricola constituie unica sursa de bogatie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.
FIziOGNOMONIC, -A, fiziognomonici, -ce, adj. (Livr.) De fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonique.
FIziOGNOMONIE s. f. Tendinta de a determina caracterul omului dupa infatisarea lui fizica, indeosebi dupa fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.
FIziOLOG, -A, fiziologi, -ge, s. m. si f. Persoana care se ocupa cu fiziologia, specialist in fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.
FIziOLOGIC, -A, fiziologici, -ce, adj. Care apartine fiziologiei, privitor la fiziologie. ◊ Ser fiziologic = lichid preparat steril din apa si sare care imita compozitia serului sangvin si care se injecteaza in organism sub forma de perfuzii sau ca dizolvant al unor medicamente. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologique.
FIziOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza functiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.
FIziOLOGIST, -A, fiziologisti, -ste, s. m. si f. (Rar) Fiziolog. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologiste.
FIziONOMIC, -A, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
FIziONOMIE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trasaturilor fetei cuiva care determina expresia ei particulara; chip. ◊ Joc de fizionomie – mimica. 2. Fig. Caracter distinctiv, infatisare particulara (a unei epoci, a unei colectivitati umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.
FIziONOMIST, -A, fizionomisti, -ste, s. m. si f. Persoana care are (sau pretinde ca are) insusirea de a cunoaste caracterul oamenilor dupa trasaturile fetei lor. [Pr.: – zi-o-] – Din fr. physionomiste.
FIziOPATOLOG, -A, fiziopatologi, -ge, s. m. si f. Specialist in fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fiziopatologie (derivat regresiv).
FIziOPATOLOGIC, -A, fiziopatologici, -ce, adj. Care apartine fiziopatologiei, privitor la fiziopatologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologique.
FIziOPATOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care studiaza modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.
FUziONIST, -A, fuzionisti, -ste, s. m. si f. (Rar) Adept al unei fuzionari. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. fusionniste.
ziCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema.
ziLNIC2 adv. In fiecare zi. (din zile + suf. -nic)
ZORI3, pers. 3 zoreste Refl. A se ivi zorile; a se face ziua.
DESEARA adv. In seara zilei curente; asta-seara. ◊ In deseara = spre seara, pe inserat; (fiind vorba de pozitia soarelui) aproape de asfintit. [Pr.: (reg.) desara. – Var.: diseara adv.] – De4 + seara.
EXILA, exilez, vb. I Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea in exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunavoie (din localitatea de bastina sau din tara). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.
CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) Fiecare, oricine, oricare. zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).
OSTROPET, ostropeturi, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropetul = a umbla din casa in casa, invitand la ospatul de a doua zi dupa cununie. [Var.: ostropat s. n.] – Et. nec.
FUROU, furouri, s. n. Camasa de zi femeiasca; combinezon. – Din fr. fourreau.
FUziONARE, fuzionari, s. f. Actiunea de a fuziona si rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. fuziona.
WINDOW-DRESSING s.n. (Fin.) Metoda practicata de bancile occidentale care, pentru a-si prezenta bilantul anual cu mai multe depuneri si cu mai multe active la alte banci, depun una la alta sume care in primele zile ale anului urmator sunt retrase. (din engl. window dressing)
ziARISTICA s.f., (v. ziaristic (2)) (sil. zi-a-), g.-d. art. ziaristicii
zi-LUMINA s.f., (v. zi (1)) art. ziua-lumina, g.-d. art. zilei-lumina; pl. zile-lumina
zi-MUNCA s.f., (v. zi (1)) art. ziua-munca, g.-d. art. zilei-munca; pl. zile-munca
LASAT1 s. n. Faptul de a lasa. ◊ Lasatul (sau lasata) secului = (in practica religioasa crestina) ultima zi inainte de inceperea unui post (indeosebi a postului Pastelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lasata s. f. art.] – V. lasa.
LUNI s. f. Prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa duminica. ♦ (Adverbial) in timpul zilei de luni; (in forma lunea) in fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).
LUPTA, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. si intranz. A se razboi, a purta razboi, a fi in razboi cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se lupta ziua cu noaptea = se face ziua. 3. Refl. si intranz. Fig. A se impotrivi, a se stradui sa invinga o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se stradui sa obtina ceva. – Lat. luctare.
CIRCADIAN adj. (Med.; in sintagma) Ritm circadian = ritm biologic intern pe o durata de aproximativ 24 de ore al unui organism (aflat in imposibilitatea de a sesiza alternanta dintre zi si noapte). [Pr.: -di-an] – Din fr. circadien.
ziUSOARA s.f. (sil. zi-u-); pl. ziusoare
LENES, -A, lenesi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Om) caruia ii lipseste dorinta, placerea de a munci, de a fi activ, caruia ii e lene; (om) trandav. 2. Adj. Care tradeaza, exprima lene. Gesturi lenese. ♦ Care este domol, incet. Mersul lenes al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevazute cu gheare puternice si arcuite, care se misca incet si stau zile intregi agatate pe aceeasi creanga (Bradypodidac); (si la sg.) animal din aceasta familie. – Lene + suf. -es. (2) Calc dupa fr. paresseux, germ. Faultier.
CLOSCA, closti, s. f. 1. Gaina care cloceste sau care a scos pui de curand. ◊ Closca artificiala = instalatie generatoare de caldura pentru incalzirea puilor de gaina obtinuti pe cale artificiala. ◊ Expr. A sedea closca = a sedea nemiscat, in inactivitate. Fura closca de pe oua sau fura ouale de sub closca, se zice despre un hot foarte abil. ♦ Fig. Om lenes, inactiv. 2. (In expr.) Closca-cu-pui = numele unei constelatii din emisfera boreala; pleiadele, gainusa. – Bg. klocka.
LEziUNE, leziuni, s. f. Rana (capatata prin lovire, ranire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lesion, lat. laesio, -onis.
LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-Mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.
LUCRATOR, -OARE, lucratori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care lucreaza, care munceste. 2. (Despre zile) In care se lucreaza, de lucru. 3. (Inv.; despre plantatiile de vie) Care da rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este in activitate. II. S. m. si f. Persoana care munceste producand bunuri materiale; p. gener. orice om care munceste (intr-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ator.
ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]
CITOFIziOLOGIC, -A, citofiziologici, -ce, adj. De citofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cytophysiologique.
CITOFIziOLOGIE, citofiziologii, s. f. Ramura a fiziologiei care studiaza functiile celulei vii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cytophysiologie.
CORASLA s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, in primele zile dupa ce a fatat, sau al unei mame imediat dupa nastere (cand nu este bun de consumat). [Var.: colastra, culastra s. f., colastru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).
CORAziUNE, coraziuni, s. f. Actiunea de eroziune exercitata de vant prin nisipul transportat prin tarare si in urma careia iau nastere forme de relief eoliene. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. corrasion.
CUTU interj. Strigat cu care se cheama cainii (mici). ♦ (Substantivat, m.) Catel. ◊ Expr. (Fam.) Sa-mi zici (mie) cutu daca... = sa ma tratezi ca pe un caine daca... – Cf. bg., scr. kuce, magh. kuszi.
ERETE, ereti, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt si foarte incovoiat si cu cate un disc de pene pe partile laterale ale capului (Circus); pasare din acest gen. – Et. nec.
EROziUNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere si de sapare a scoartei terestre prin actiunea unor agenti externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulceratie usoara, superficiala a pielii sau a mucoaselor, cauzata de agenti fizici, chimici, mecanici sau aparuta in urma unei inflamatii; excoriatie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. erosion, lat. erosio, -onis.
LITURGHIE, liturghii, s. f. Principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plati preotului o suma de bani spre a pomeni numele persoanelor (in viata sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghie s. f.] – Din sl. liturgija.
ECRAN, ecrane, s. n. 1. Suprafata mata, de obicei alba, de panza, de hartie etc., intinsa vertical, pe care se proiecteaza imagini produse de aparate de proiectie, folosita in cinematografie, in laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasa, rama si ecranul propriu-zis, confectionat din panza acoperita cu o solutie speciala. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticla, plan sau usor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent in punctele de incidenta cu fasciculele de radiatii electromagnetice, folosit in tuburile catodice, in instalatii de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau invelis de protectie impotriva anumitor actiuni fizice. – Din fr. ecran.
LOCA s. f. Denumire data unui grup de boli infectioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care ataca larvele in varsta de 3-4 zile. – Din fr. loque.
INziLI, inzilesc, vb. IV. (Var.) A zili. (din zi)
ziCALAU, zicalai, s. m. zicalas. (din zice)
ziCATOR, zicatori, s. m. zicalas. (din zice)
ziLI, zilesc, vb. IV. Intranz. 1. A conferi viata lunga. 2. (Olt.) A o duce de azi pe maine. (din zi)
MURG1 s. n. 1. (Inv. si pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – Et. nec.
MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
MANECAT s. n. Faptul de a (se) maneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, in etc.) manecate = foarte de dimineata, dis-de-dimineata. – V. maneca.
MANEzi adv. (Reg.) Maine; a doua zi. – Ma[i]ne + zi.
MARC interj. (Pop.; in expr.) A nu zice nici marc = a nu zice nimic, a tacea din gura. – Contaminare intre mar si malc.
CUVANTA, cuvantez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A vorbi, a grai, a zice; a declara. 2. Tranz. A tine un discurs. ♦ A recita. 3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [Prez. ind. si: cuvintez] – Lat. conventare „a se intruni mereu”.
MELANEziAN, -A, melanezieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia negroida din Melanezia. 2. Adj. Care apartine Melaneziei sau melanezienilor (1), privitor la Melanezia sau la melanezieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. melanesien.
MUCENIC1, mucenici, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colacel (impletit in forma de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci si cu zahar sau cu miere, care se mananca in ziua de 9 martie. – Cf. rus. mucnik „placinta de secara”.
MIAZA2 s. f. sg. (Inv. si pop.) Mijloc (al zilei sau al noptii). ◊ Expr. ziua (la) miaza mare = in plina zi, la amiaza. – Lat. media.
MICRONEziAN, -A, micronezieni, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) din Micronezia. [Pr.: -zi-an] – Din fr. micronesien.
CONTUziONA, contuzionez, vb. I. Tranz. A produce, a provoca o contuzie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. contusionner.
MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
MIERCURI s. f. A treia zi a saptamanii, care urmeaza dupa marti. ♦ (Adverbial) intr-o zi de miercuri; (in forma miercurea) in fiecare miercuri; in miercurea imediat precedenta sau urmatoare. – Lat. mercuris [dies].
MIJI, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A incepe sa se zareasca; a aparea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziua = a se face ziua. A(-i) miji (cuiva) mustata = a incepe sa-i creasca unui tanar mustata, a fi pe punctul de a deveni barbat. ♦ (Despre plante) A rasari, a incolti. 2. A strange partial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu intunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se inchide (de somn sau de oboseala). – Din bg. miza.
MINEI, mineie, s. n. Carte bisericeasca ortodoxa in care sunt indicate, pe luni si pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ.
MIREASA, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie in ziua sau in preajma casatoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = calugarita. ◊ Expr. A plange ca o mireasa = a plange tare, cu foc. A manca ca o mireasa = a manca foarte putin. A sta ca o mireasa = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Planta erbacee cu frunzele verzi-galbui pe margini si rosu-aprins in centru, cu flori albe si rosii dispuse in spice, cultivata ca planta ornamentala (Coleus blumei). – Mire + suf. -easa.
MISDIVIziUNE, misdiviziuni, s. f. (Biol.) Diviziune anormala, transversala, a centromerului. [Pr.: -zi-u-] – Din engl. misdivision.
MORFOFIziOLOGIC, -A, morfofiziologici, -ce, adj. Care tine de morfofiziologie, privitor la morfofiziologie, care se refera la structura si la functia unui organism sau a unui organ. [Pr.: -zi-o-] – Din morfofiziologie.
MORFOFIziOLOGIE s. f. Disciplina care se ocupa cu studierea raportului dintre structura celulelor, a tesuturilor sau a organelor si functiile lor. [Pr.: -zi-o-] – Morfo[logic] + fiziologie.
NOUASPREZECE num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre optsprezece si douazeci; se indica prin cifra 19 (sau XIX). ◊ (Adjectival) Nouasprezece zile. ◊ (Substantivat) Au plecat nouasprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Apartamentul nouasprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouasprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate nouasprezece. – Noua + spre + zece.
ziS, -A, zisi, -se, adj. 1. ~ ◊ (Substantivat) zisul Dillon, dupa ce l-a luat deoparte.... ♦ Care are pretentia ca este intr-un anumit fel. 2. s.f. (mai ales la pl.) ~.
ziULICA, ziulici, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulica (si noaptea) de mare = cat tine ziua, un interval de timp mare.
ziULITA, ziulite, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulita = toata ziua, tot timpul. Toata ziulita = toata ziua, o zi intreaga.
ZOREL, zorei, s.m. (In poezia populara) Luceafar (de dimineata). ♦ Zorel de ziua.
ZORI1 1. s.m. pl. ~ ◊ Luceafar de zori = Zorila, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., in forma zorile) ~ 3. (Uneori in expr. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineata, a doua zi dupa inmormantare.
m.dex.ro © 2009-2025 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române