REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)

KASPAROV, Garri Kimovici (pe numele adevarat Harry Weinstein) (n. 1963), sahist rus originar din Azerbaidjan. Mare maestru international (din 1980). In 1985 a devenit cel mai tanar campion al lumii (dupa meciul cu A. Karpov). Considerat unul dintre cei mai mari jucatori din toate timpurile, a promovat un stil de joc ofensiv, bazat pe surpriza si inventivitate. Laureat al Premiului Oscar pentru sah (1982, 1983, 1985-1990).

ALIZEU, alizee, s. n. Vant regulat care sufla in tot timpul anului in regiunile tropicale, cu directie opusa, de la NE spre SV (in emisfera nordica) si de la SE spre NV (in emisfera sudica). – Din fr. alize.

CELOSTAT, celostate, s. n. Mecanism care urmareste miscarea diurna a unui astru, transmitandu-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul in aceeasi directie. – Et. nec.

FRICATIV, -A, fricative, adj.n. si f. (In sintagma) Consoana fricativa (si substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoana sau sunet la a caror pronuntare canalul fonator se stramteaza astfel incat aerul sa se poata scurge tot timpul emisiunii; consoana constrictiva sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

INtotDEAUNA adv. 1. In tot timpul, mereu, oricand. 2. De fiecare data, in orice ocazie; p. ext. de obicei. – In + totdeauna.

ZIULITA, ziulite, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulita = toata ziua, tot timpul. toata ziulita = toata ziua, o zi intreaga.

totDEAUNA adv. 1. In tot timpul (de pana acuma); mereu, pururea, necontenit, oricand. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare data, in orice ocazie. ♦ De obicei, de regula. [Var.: (reg.) totdeuna adv.] – tot + de + a + una.

SEMISTABULATIE s. f. Procedeu de crestere si de intretinere a vitelor prin mentinerea lor aproape tot timpul in grajd. – Semi- + stabulatie.

SOCIETAR, -A, societari, -e, s. m. si f. 1. Membru al unei societati literare, muzicale, teatrale; (in special) actor al unui teatru care primeste o cota-parte din veniturile teatrului. ◊ Societar de onoare = actor care primeste salariu pe tot timpul vietii din partea teatrului la care este angajat. 2. Persoana care detine actiuni emise de o societate anonima pe actiuni; asociat intr-o intreprindere comerciala particulara. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societaire.

BASTINA f. Loc unde s-a nascut si traieste (tot timpul) cineva; pamant natal; patrie. ◊ De ~ a) de loc; originar; b) autohton; mostenit din mosi-stramosi. Locuitor de ~ bastinas; localnic. [G.-D. bastinei] /<bulg., sb. bastina

FAMELIC ~ca (~ci, ~ce) livr. Care simte mereu foame; care este infometat tot timpul. /<fr. famelique, lat. famelicus

INSEPARABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se afla tot timpul alaturi (unul de altul); de nedespartit. /<fr. inseparable, lat. inseparabilis

INCONTINUU adv. Fara intrerupere; tot timpul; intruna; mereu. /in + continuu

INtotDEAUNA adv. In orice timp; in tot timpul; mereu; oricand; totdeauna. ◊ ~ cand de fiecare data cand; ori de cate ori. Ca ~ ca de fiecare data; ca de obicei. /in + totdeauna

INTRUNA adv. tot timpul; neintrerupt; neincetat; incontinuu; mereu. /intru + una

MEREU¹ adv. 1) tot timpul; fara ragaz; intruna; incontinuu. 2) tot mai mult; fara sfarsit. /Orig. nec.

NOAPTEA adv. 1) In timpul noptii; pe timp de noapte. 2) In fiecare noapte. ◊ (Si) ziua si ~ tot timpul; mereu. Nici ziua, nici ~ nici-odata; nicicand. /<lat. nox, noctis

PARCURS ~uri n. 1) v. A PARCURGE. 2) Cale care trebuie strabatuta pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ◊ Pe (tot) ~(ul) in (tot) timpul cat a durat ceva. /<fr. parcours

PURURI adv. In tot timpul; vesnic; mereu; totdeauna. ◊ De-a ~ (pentru) totdeauna. [Var. pururea] /Orig. nec.

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

SFARSIT ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. Fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

totDEAUNA adv. 1) In orice timp; in tot timpul; in permanenta; intotdeauna; mereu; oricand. ◊ Pentru ~ pentru tot timpul; definitiv. 2) Cu orice ocazie; de fiecare data. /tot + de + a + una

FRICATIV, -A adj. Consoana fricativa (si s.f.) = consoana care se pronunta prin ingustarea canalului vocal, astfel incat aerul sa se poata scurge in tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g) ; constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].

SEMPERVIRENT, -A adj., s.f. (Planta) care poarta frunze verzi tot timpul anului. [< lat. semper virens – totdeauna verde].

ALIZEU s.n. Vant regulat care sufla tot timpul anului in regiunile tropicale, in emisfera boreala de la nord-est catre sud-vest si in emisfera australa de la sud-est catre nord-vest. [Pl. -ee. / < fr. alize, cf. it. aliseo].

VIAGER, -A adj. Care dureaza tot timpul vietii. [Pron. vi-a-, var. viajer, -a adj. / < fr. viager < v.fr. viage – cursul vietii].

CONSTRICTIV, -A adj. Consoana constrictiva (si s.f.) = consoana care se pronunta prin ingustarea canalului vocal, astfel incat aerul sa se poata scurge in tot timpul emisiunii. [< fr. constrictif].

neargalau, neargalai, s.m. (reg.) persoana care alearga tot timpul pentru altii.

paos, paosuri, s.n. (inv. si reg.) 1. repaos, odihna; liniste, calm. 2. (fig.) decadere, declin. 3. pomana; ceea ce se da de pomana; jertfa din vin adusa mortilor. 4. vin sfintit, untdelemn sau agheasma cu care preotul stropeste mortul, inainte de a-l ingropa. 5. lumanare speciala pentru mort, din ceara curata, de lungimea mortului, care arde tot timpul cat acesta sta in casa. 6. cuvantare la o inmormantare.

telegari, telegaresc, vb. IV (inv. si reg.) a tine tot timpul caii la ham; a-i obosi tare.

ROBOT s.m. Automat care poate indeplini lucrari complicate, asemanatoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudeste tot timpul (fara folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – munca].

SEDENTAR, -A adj. (Despre oameni) Care sade tot timpul; care sta mai mult acasa; (despre indeletniciri) care se face, se exercita sezand; lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil; nemigrator, fixat de un loc stabil. [Cf. fr. sedentaire, lat. sedentarius < sedare – a fi asezat].

ALIZEE s. n. pl. vanturi constante care bat tot timpul anului in regiunile tropicale. (< fr. alizes)

BRONTOLONE s. m. om ursuz, morocanos, care bombane tot timpul. (< it. brontolone)

CONSTRICTIV, -A adj. (consoana) care se pronunta prin ingustarea canalului fonator si prin frecarea aerului de peretii acestuia in tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2). (< fr. constrictif, lat. constrictivus)

OCEANIC, -A CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ clima ~a = clima la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizata prin temperaturi dulci si prin abundenta precipitatiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. oceanique, lat. oceanicus)

ROBOT s. m. 1. automat care poate face lucrari complicate, asemanatoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudeste tot timpul, in mod mecanic. (< fr. robot)

SEDENTAR, -A adj. (despre oameni) care sade tot timpul; care sta mai mult acasa; (despre indeletniciri) care se exercita sezand; lipsit de miscare. ♦ parte ~a = parte a unitatilor militare care nu participa la razboi, avand atributii administrative. ◊ (despre populatii) stabil; nemigrator. (< fr. sedentaire, lat. sedentarius)

SEMISTABULATIE s. f. mod de crestere si de intretinere a vitelor prin mentinerea lor aproape tot timpul in grajd. (< semi- + stabulatie)

SEMPRE adv. (muz.) mereu, tot timpul cu nuanta ceruta. (< it. sempre)

TORID, -A adj. excesiv de cald; dogoritor, fierbinte. ♦ zona ~ a = zona de pe suprafata Pamantului, intre cele doua tropice, cu temperaturi foarte mari tot timpul anului. (< fr. torride, lat. torridus)

VIAGER, -A adj. (despre drepturi, rente, pensii) de care se bucura cineva tot timpul vietii. (< fr. viager)

ALIZEE s. n. pl. Vanturi regulate care sufla in tot timpul anului in regiunile tropicale. – Fr. [vents] alizes.

ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumina care se arata pe cer inainte de a rasari soarele; faptul zilei, aurora. ◊ Loc. adv. In zori sau in zori de zi (sau de ziua), ori pana-n zori, din zori, in zorii zilei, in zorii zorilor, sau de (o data) cu zorile sau catre zorirea zorilor = dis-de-dimineata. ◊ Expr. Din zori si pana-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori in zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)varsa (sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da in fapt (sau a se anunta) de zori = a aparea zorile, a incepe sa se faca ziua. ◊ Luceafar-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joaca la nunta si melodia dupa care se executa; melodie care se canta miresei la uncrop. [Art.: zorii si zorile^[1]] – Slav (v. sl. zorja).

COMANECI, Nadia (n. 1961, Onesti), gimnasta romana. Campioana europeana absoluta (1975, Skien – cea mai tinara din istoria gimnasticii, 1977, Praga si 1979, Copenhaga), Laureata a Jocurilor Olimpice de la Montreal (1976: trei medalii de aur la individual compus, paralele inegale si birna; una de argint si una de bronz) si de la Moscova (1980: doua medalii de aur, la birna si la sol, doua de argint). Campioana mondiala universitara (1981, Bucuresti). Considerata una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor, a prezentat in exercitiile sale elemente noi, care ii poarta numele. Ordinul Olimpic (1984).

astrologie f. (vgr. astrologia, d. astron, stea si logos, vorbire). Stiinta falsa pin [!] care se pretindea ca se poate ghici dupa pozitiunea stelelor. – Din Haldeia, unde s´a nascut, astrologia s´a raspindit in Egipt, Grecia, Italia si toata Europa. Cu greu iti vine sa crezi ca niste oameni celebri in toate timpurile, ca Tacit, Galen, Toma de la Aquino, Tycho-Brache, Kepler si altii mii, s´au ocupat de ia [!]. Fie-care principe avea un astrolog la curte: pe al lui Ludovic XI il chema Galeotti, pe al Ecaterinei de Medicis Cano Ruggieri, amindoi Italieni. Nu se nastea un copil dintr´o familie mai nobila fara ca astrologu sa fie chemat sa-si cerceteze oroscopu. Aceasta absurda superstitiune a disparut in seculu XVII, desi tot vor mai fi fiind oameni simpli care sa creada in stele.

PANCRONIC, -A adj. Valabil pentru orice epoca. [Cf. gr. pan – tot, chronos – timp].

CERAPASTEL s. n. gen de pictura moderna, asemanator encausticii, a carei materie picturala, din bastonase de ceara, ulei si coloranti, se intareste cu timpul, pastrand toata stralucirea initiala a pigmentului colorant. ◊ materia insasi. (< cera- + pastel)

SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.

APOSTERIORISM n. Teorie conform careia omul capata toate cunostintele in timpul vietii, dupa nastere. /<fr. aposteriorisme

GREU¹ adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Incet si cu osteneala. timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) Foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10. ◊ De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

totODATA adv. In acelasi timp; concomitent; simultan. /tot + o + data

UNUL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, destept etc.) decat altul toti la fel de buni (frumosi, destepti etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fara deosebire; deopotriva. Pana una-alta intre timp. A da toate pe una a supune intreaga activitate unui singur scop. A sti (sau a o tine) una si buna a persista intr-o opinie. /<lat. unus, una

BRICOLAJ s.n. (Frantuzism) Actiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (fam.) treburi marunte. ♦ Practicarea pe langa gospodarie in timpul liber a tot felul de lucrari marunte. [< fr. bricolage].

BRICOLER s.m. (Rar) Persoana care se ocupa in timpul liber cu tot felul de lucrari manuale de intretinere si de reparatii. [< fr. bricoleur].

AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].

AGREGAT¹ s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate intr-o conexiune. 2. grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agregat)

BRICOLER s. m. cel care se ocupa in timpul liber cu tot felul de lucrari manuale de intretinere si de reparatii. (< fr. bricoleur)

PANDEMIE s. f. epidemie care cuprinde intr-un timp relativ scurt toata populatia unei regiuni, tari etc. (< fr. pandemie)

TEMPUS EDAX RERUM (lat.) timpul care mistuie totul – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XV, 234.

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ Loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

DURATA s. 1. intindere, lungime, marime. (~ unei zile de vara.) 2. interval, intindere, perioada, rastimp, timp, (reg.) r***t. (Pe toata ~ examenului.)

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

ORGANICISM s.n. 1. Curent sociologic, al carui initiator a fost Spencer, dupa care societatea omeneasca este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealista in biologie care afirma ca forma organismelor este in acelasi timp materiala si spirituala, toate celulele avand judecata. V. vitalism. 3. Teorie care sustine ca orice maladie provine dintr-o leziune organica. [< fr. organicisme].

ORGANICISM s. n. 1. conceptie sociologica potrivit careia societatea omeneasca ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie in biologia contemporana care afirma ca forma organismelor este in acelasi timp materiala si spirituala, toate celulele avand judecata. 3. teorie care sustine ca orice maladie provine dintr-o leziune organica. (< fr. organicisme)

CAMBRONNE [cambron], Pierre (1770-1842), general francez. Participant la toate campaniile militare din timpul Revolutiei si Imperiului. A manifestat un mare atasament fata de Napoleon. La Waterloo, pe cind comanda garda imperiala, covirsit de fortele dusmane si somat a se preda, a raspuns prin celebrele cuvinte: „garda moare, dar nu se preda”.

COSMOS s. n. 1. Spatiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit in timp si in spatiu, in opozitie cu haosul. – Din fr. cosmos.

RATIE, ratii, s. f. 1. Cantitate de hrana pe care trebuie sa o consume un om sau un animal intr-un timp determinat si care contine toate substantele necesare desfasurarii functiilor vitale ale organismului. 2. Numar constant care se adauga la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se inmulteste un termen al unei progresii geometrice pentru a obtine termenul urmator. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.

DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

APOSTERIORISM s.n. (op. apriorism) Teorie care sustine ca toate cunostintele se capata in timpul vietii individului, dupa nastere. [Pron. -ri-o-. / < fr. aposteriorisme].

COLECTIV, -A I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeste o multitudine de obiecte identice, considerate ca un intreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp si spatiu. 2. care apartine tuturor; comun, obstesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, cu interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, sub o conducere unica. (< fr. collectif, lat. collectivus)

INTER-RAIL RAI/ s. n. bilet care permite tinerilor sa calatoreasca timp de o luna pe toate liniile feroviare europene. (< fr., it. interail)

CELA, CEEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiinta sau un lucru mai departat, in spatiu sau in timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe si diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a).

TARLA, tarle, s. f. 1. Loc neimprejmuit si neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile in timpul pasunatului; p. ext. stana cu toate dependintele ei. 2. Turma de oi. – Cf. scr. trlo.

totODATA adv. In acelasi timp, in mod concomitent, simultan; totdeodata. – tot + o + data.

CAT⁵ cata (cati, cate) 1) (cu valoare de numeral nehotarat): Cate in luna si in stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotarat) ~ timp. ◊ Cata frunza si iarba in numar foarte mare. Cate si mai cate (cate si mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe si marunte. Nu stiu ~ (sau cata, cati, cate) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus

CULAC ~ci m. reg. Taran instarit care, in timpul conducerii comuniste, a fost deposedat de toate bunurile si persecutat; chiabur. /<rus. kulak

SUBDIVIZIUNE s.f. Parte obtinuta prin impartirea unei parti dintr-un tot deja impartit; subimpartire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzatoare unei etape din istoria pamantului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision].

SUBDIVIZIUNE s. f. parte obtinuta prin impartirea unei parti dintr-un tot deja impartit; subimpartire. ◊ (geol.) unitate de timp corespunzatoare unei etape din istoria Pamantului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision)

tot¹ toata (toti, toate) 1) (preceda cuvantul determinat) Care este cuprins in intregime; intreg. ~ satul. ◊ In toata libertatea in libertate deplina. 2) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; intreg. ~ anul. 3) Care indica o cantitate in totalitatea ei; cat exista de fapt. toti banii. ◊ A vari(sau a baga) pe cineva in toti sperietii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepozitia de) Care este la cel mai inalt grad. Tanar de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul stie. ◊ In ~ anul in fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritiva a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinala in timpul actului de digestie si raspandit apoi in tot corpul, pe care il hraneste. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).

PORTIE, portii, s. f. 1. Cantitate determinata dintr-un material, dintr-o substanta, dintr-un aliment, destinata a fi utilizata dintr-o data sau intr-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales in forma portiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucata, fragment. [Var.: portiune s. f.] – Din fr. portion.

HIDROMODUL s.n. Debit de apa necesar pentru irigarea intr-o anumita perioada de timp a suprafetei de un hectar care ar cuprinde toate culturile. [< fr. hydromodule].

REZULTANTA s.f. 1. Forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. ♦ (Mat.) Suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. resultante].

peste prep. – 1. Pe deasupra. – 2. Pe, in. – 3. Dicolo de. – 4. Mai mult decit. – 5. Afara de, pe linga ca. – 6. Contra. – 7. De-a curmezisul, prin. – 8. Dupa, in termen de. – 9. In timpul. – Var. preste, pestre, p(r)esp(r)e, toate inv. Mr. p(r)iste, megl. priste. Lat. per super, direct (Cipariu, Analecte, 11) sau prin intermediul comp. interior p(r)e spre (Tiktin). Probabil s-a confundat cu per extra (Pascu, I, 161; Densusianu, GS, VI, 363).

ALEXANDER [æligzandə], Samuel (1859-1938), filozof englez. Creatorul unei filozofii realiste in care toate categoriile sint deduse din conceptul central de spatiu-timp-realitate primordiala, independent de subiectul cunoscator („Spatiul, timpul si divinitatea”, „Evolutia emergenta”).

CRING (‹ sl.) s. n. 1. Padure a carei regenerare se face pe cale vegetativa (din lastari), conducerea arboretului realizindu-se intr-o perioada scurta de timp (1-40 ani). In c. taierile se fac imprastiat pe tot cuprinsul padurii. ♦ Padure tinara. ♦ Tufaris, desis. 2. Asezare rurala permanenta din zonele montane alcatuite din pilcuri de gospodarii, dispersate pe mari suprafete de teren, situata in partea centrala a M-tilor Apuseni.

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

POSPAI s. n. Pulbere fina de faina care se formeaza in timpul macinatului si care se depune pe pereti si pe toate obiectele din moara; p. gener. pulbere alba, strat subtire (mai ales de zapada) care acopera un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoiala (dovedite in efectuarea unei munci). – Din ngr. paspali, scr. paspalj.

PANA¹ prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad

A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face sa se potriveasca. 2) A face sa ocupe pozitia necesara; a pune sa stea cum trebuie; a aseza; a aranja. 3) (volumul, masa, marimea) A determina cu aproximatie. 4) (instrumente muzicale) A face sa produca sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune sa mearga la fel cu altul. 6) (persoane) A face sa capete un aspect ingrijit; a gati, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mancaruri) A gusta adaugand anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul si la locul cuvenit. 9) A hotari (in minte), examinand toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ~ cum e mai bine. /Din potriva

TABU s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru si in mod sacramental inhibitoriu in religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru si interzis in toate formele de religii primitive si chiar evoluate. ♦ Situatie, obiect, timp, loc, persoana, functie facand obiectul unei credinte sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdictie, prohibitie nejustificata. ♦ (Fam.) Persoana de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticata sau atacata, discutata; lucru, problema despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticata. 3. Tip de interdictie de vocabular care duce la inlocuirea unui cuvant cu un altul sau cu o perifraza metaforica, ori cu o varianta formala, datorita unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru].

DISPERSA vb. I. tr., refl. A (se) imprastia, a (se) raspandi (in toate partile). ♦ tr. A imprastia organizat populatia, institutiile etc. in timp de razboi pentru a nu constitui obiective vizibile. [< fr. disperser].

REZULTANTA s. f. 1. forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca acela produs de mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. (mat., mec.) suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. resultante, germ. Resultante)

UBICUU, -UA adj., adv. (care se afla) in acelasi timp in doua sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)

CUMULA, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A detine in acelasi timp mai multe functii sau atributii (remunerate). 2. A face un singur tot din doua sau mai multe situatii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

FLOGISTIC¹ n. (in conceptia alchimistilor) Fluid care ar exista in toate substantele ce ard si s-ar degaja din acestea in timpul arderii. /<fr. phlogistique

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

tot² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

CASTIGA, castig, vb. I. 1. Tranz. A obtine bani sau alte bunuri materiale (prin munca, prin speculatii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobandi, a obtine experienta, cunostinte etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Castigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obtine, a cuceri victoria (intr-o competitie sportiva, intr-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat in..., a-si spori continutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

PANDEME s.f.pl. (Ant.) Sarbatori in timpul carora se serveau mese publice. [< fr. pandemes, cf. gr. pas – tot, demos – popor].

PERFECT, -A adj. Care are toate calitatile; desavarsit. // adv. De acord; foarte bine, excelent. // s.n. (Gram.) timp al verbului care arata o actiune petrecuta si incheiata in trecut. [< lat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait].

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

UBICUU, -UA, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se afla) in acelasi timp in doua sau mai multe locuri. ♦ (Care este) in orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.

COSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar si armonios. ♦ Lumea care ne inconjura, nemarginita in spatiu si in timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ Mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

DEDICA vb. I. 1. tr. A inchina cuiva (o carte, o opera artistica sau stiintifica proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile in slujba unei idei, unei actiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedic. / < lat., it. dedicare, cf. fr. dedier].

CONTINUITATE s. f. 1. faptul, insusirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei functii care poate trece de la o stare la alta, luand toate valorile intermediare. 3. categorie filozofica, desemnand distributia si succesiunea neintrerupta in spatiu si timp a structurii si dinamismului materiei. (< fr. continuite, lat. continuitas)

EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)

INCOACE adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

CONCILIU (‹ lat. concilium) s. n. Adunare de preoti catolici convocata pentru a hotari in chestiuni de dogma, morala si disciplina bisericeasca. ◊ C. ecumenic = c. la care sint convocati toti episcopii Bisericii catolice, prezidat de papa. Biserica catolica recunoaste 21 de c.e., in timp ce Biserica ortodoxa nu accepta decit primele sapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei tari (c. national) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotari in probleme privind clerul din tara sau regiunea respectiva. V. sinod; sobor.

ROND² s.n. 1. Inspectie facuta in timpul noptii la diferite posturi de paza ale unei unitati militare pentru a observa daca totul este in ordine. ♦ Ansamblul celor care fac aceasta inspectie. ◊ Ofiter de rond = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor din garnizoana; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetati in spatele crenelurilor, care permitea miscarea aparatorilor. 2. (Muz.) Ronda. [< fr. ronde].

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

PROBABIL, -A, probabili, -e, adj. Care se poate produce, intampla; care poate fi adevarat. ◊ timpul probabil = conditiile meteorologice care se prevad pentru zilele urmatoare. ♦ (Adverbial) Dupa cate se pare, dupa toate probabilitatile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis.

UBICUITATE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau in mai multe locuri in acelasi timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquite, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].

CICLU¹ s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)

SINOPTIC, -A, sinoptici, -ce, adj. (Despre rubrici, date, tabele etc.) Care este intocmit astfel incat permite o privire generala asupra tuturor partilor componente. ◊ Harta sinoptica = harta cu date meteorologice culese simultan in diferite localitati, servind la stabilirea timpului probabil pentru urmatoarele ore sau zile. – Din fr. synoptique. Cf. germ. synoptisch.

EXTRAORDINAR ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care este neobisnuit; cu totul iesit din comun; strasnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calitati si suscita admiratie. 3) (despre persoane) Care se deosebeste vadit de toti ceilalti; inzestrat cu calitati deosebite. 4) (despre evenimente, sedinte, adunari etc.) Care nu a fost prevazut din timp; in afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius

HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).

POTOP ~uri n. 1) (in legendele biblice) Inundatie de mari proportii, care a inecat totul in afara de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torentiala care tine mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; prapad; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu

BEAT s.n. (Muz.) Bataie, timp; timpul forte al unei masuri. ♦ (In muzica usoara) Stil aparut la inceputul deceniului al saptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii, peste aceasta structura metroritmica de baza suprapunandu-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (In formatiile instrumentale) Prezenta tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].

TUTTI adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Cantat de toti executantii. // s.n. Ansamblu de instrumente ale unei orchestre. ♦ (In piesele de concert) Muzica executata de orchestra in timpul pauzei solistului. [< it. tutti].

BEAT BIT/ I. adj. inv. care apartine beatnicilor. II. s. n. 1. (jaz) bataie, timp al unei masuri. 2. stil in rockul modern (si in jaz) la inceputul deceniului al saptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii. ◊ (in formatiile instrumentale) prezenta tobei mari. (< engl. beat)

CORPUS (cuv. lat.) s. n. Culegere sau colectie de texte, inscriptii, legi (ex. Corpus iuris civilis). ◊ C. de folclor = colectie sistematica a creatiei populare: subiecte, versiuni, si variante, ale tuturor speciilor si genurilor inregistrate de pe intreg spatiul geografic populat de un popor, cuprinzind inregistrarile folclorice efectuate in timpuri diferite.

RELATIVITATE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a marimilor fizice de a avea valori dependente de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ◊ Teoria relativitatii = teorie fizica a interdependentei dintre spatiu, timp si materia in miscare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decat in fizica clasica, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice si pentru cazurile in care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile fata de viteza de propagare a luminii in vid. – Din fr. relativite.

PARAMETRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminata care intra in ecuatia unei curbe sau a unei suprafete si care permite prin varierea ei sa se obtina toate varietatile unei familii de curbe sau de suprafete. ♦ (Fiz.) Orice marime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. parametre, cf. gr. para – langa, metron – masura].

SINOPTIC, -A adj. Care permite sa se vada dintr-o privire diferitele parti ale unui tot. ♦ Harta sinoptica = harta cu date culese simultan in diferite localitati asupra diferitelor elemente meteorologice, cu ajutorul carora se stabileste timpul probabil pentru urmatoarele 48 de ore. [< fr. synoptique, cf. gr. syn – cu, opsomai – voi vedea].

A CUMULA ~ez tranz. 1) (posturi, functii remunerate) A detine prin cumul; a avea in stapanire in acelasi timp. 2) (actiuni, situatii, sume de bani etc.) A uni formand o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

INSPRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand directia) Spre; catre; asupra. A porni inspre padure. 2) (exprima un raport temporal, indicand apropierea unei perioade de timp) Aproape de; spre; catre; asupra. Inspre seara. Inspre ziua. 3) (exprima un raport modal, relevand evolutia unei stari, a unui fenomen) Spre. totul merge inspre bine. [Sil. in-spre] /in + spre

PORTIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pamant. 2) Bucata dintr-un material sau dintr-o substanta luata pentru intrebuintare (intr-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) Cantitate de alimente care revin unei fiinte, intr-un timp determinat, pentru a-si mentine existenta; ratie. [G.-D. portiei; Sil. -ti-e] /<fr. portion

JURNAL s.n. 1. Insemnari zilnice (despre tot ceea ce se intampla); observatii stiintifice insemnate zi de zi. ◊ Jurnal de bord = caiet de insemnari pentru faptele care survin in timpul drumului unei nave si care sunt consemnate de ofiterul de cart. 2. Ziar, gazeta. 3. Caiet, registru in care se inscriu operatiile comerciale zi de zi. [< fr. journal].

FINIT, -A I. adj. 1. care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat. ♦ (mat.) numar ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofica desemnand caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor si proceselor in spatiu si in timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)

JURNAL s.n. 1. caiet de insemnari intime zilnice (despre tot ceea ce se intampla); observatii stiintifice insemnate zi de zi. ◊ jurnal de bord = registru de insemnari pentru faptele care survin in timpul drumului unei (aero)nave; jurnal de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, in care ofiterul de cart inscrie date referitoare la navigatie. 2. ziar, gazeta. 3. caiet, registru in care se inscriu operatiile de contabilitate zi de zi. 4. emisiune de radio sau de televiziune care prezinta stiri, informatii de imediata actualitate. (< fr. journal)

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat in care salariatii sunt scutiti, in mod legal, de a veni la locul de munca si a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneratia baneasca cuvenita. Concediu de odihna. Concediu medical. [Var.: (inv.) congediu s. n.] – Cf. fr. conge.

DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) cat timp vei fi fericit, vei avea multi prieteni – Ovidiu, „Tristele”, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede parasit de toti prietenii. V. si Tempora si fuerint nubila, solus eris.

SOFONIE (SOFONIA, TEFANIA), profet evreu al „Vechiului Testament” din timpul regelui Iudeei Iosia (640-609 i. Hr.). Cartea, cu acelasi nume, care-i contine mesajul, vesteste ziua lui Iahve, o catastrofa de va lovi toate neamurile, inclusiv pe iudei, vinovati de orgoliu si revolta.

ACESTA, ACEASTA, acestia, acestea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta? ◊ Loc. adv. Pentru aceasta = din aceasta cauza, de aceea. (In) afara de (sau pe langa) aceasta = in plus. Cu toate acestea = totusi. 2. Adj. dem. (postpus) (Arata ca fiinta, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care il determina se afla aproape, in spatiu sau timp, de vorbitor) Dealul acesta. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg.: acestuia, acesteia, gen.-dat. pl.: acestora] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.

ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog crestin si scriitor grec nascut in Egipt, la Alexandria. Celebru datorita vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducator al Scolii catihetice din Alexandria. A realizat prima editie critica a „Vechiului Testament”, continand sase versiuni (de unde titlul lucrarii Hexapia) insotite de comentarii. O. a reformulat invatatura crestina in sens platonizant si gnosticizant, folosind in special metoda alegorica; a aparat doctrina preexistentei sufletelor si a propovaduit apocastaza, mantuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit sa renunte la activitatea didactica si sa se stabileasca in Cezarea, unde, in timpul prigonirii crestinilor (250) sub Decius, a fost prins si torturat. Controversele starnite in secolele urmatoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la disparitia unei mari parti a numeroase scrieri, din care s-au pastrat doar fragmente traduse in latina in sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.

TOUT EST PERDU HORS L’HONNEUR (fr.) totul e pierdut in afara de onoare – Prin aceste cuvinte Francisc I vesteste mamei sale infrangerea suferita in batalia de la Pavia, elogiind, in acelasi timp, vitejia ostasilor sai. Exprima sentimentul demnitatii intr-o situatie disperata.

UNIVERSALE (UNIVERSALII) (‹ lat.) Proprietate care poate fi predicata despre toti indivizii de un anumit fel (precum „rosul”) sau relatie (relatia de rudenie, cum ar fi cea de frate, relatiile cauzale, relatiile de spatiu sau timp). Introducerea conceptului in filozofie se atribuie lui Socrate. Chestiunea de ordin metafizic cu privire la u. se refera la natura reala a u., generand asa-numita cearta (disputa, problema) universaliilor. In Antic., discutata in contradictoriu de Platon si Aristotel, ea devine centrala in Ev. med. cand s-au conturat trei pozitii principale: realismul (u. exista independent de lucrurile particulare); nominalismul (u. nu exista independent de lucrurile particulare); conceptualismul (u. exista numai in minte). In sec. 20 problema u. a renascut mai ales in traditia filozofiei analitice (Frege, Russell, Wittgenstein, Quine). V. realism, nominalism, conceptualism.

PLOINTE s.m. (Olt.) timp ploios, abundenta de ploaie. Seceta bantuie producerea mult mai adesea decat plointele. Nimeni din judet nu se plange de plointe, dar de seceta se plange toata lumea. I. IONESCU, P. 238.

INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim². Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.

UNIVERS, universuri, s. n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si spatiu, infinit de variata in ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul pamantesc; parte populata a globului pamantesc (impreuna cu tot ce se afla pe el); locuitorii globului pamantesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediata in care traieste cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

PERFECT, -A I. adj. 1. care intruneste toate calitatile; desavarsit, ireprosabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural egal cu suma divizorilor sai. II. adv. cu desavarsire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprima o actiune petrecuta si incheiata in trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt)

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. Canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) Canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in

BUZESCU, familie de boieri olteni, cu rol important in timpul domniilor lui Mihai Viteazul si Radu Serban. Mai importanti: 1. Radu B., clucer (1595-1610). 2. Preda B., postelnic si ban (1594-1608). 3. Stroe B., stolnic (intre 1594 si 1602), ranit mortal in lupta de la Ogretin cu tatarii; toti trei fii ai lui Radu Buzea, mare armas.

DISPERSA, dispersez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) imprastia, a (se) raspandi, a (se) risipi in toate partile. ♦ (Chim.) A realiza o dispersie sau a fi in stare de dispersie. ♦ Refl. (Fiz.; despre unde) A se descompune intr-un spectru de unde cu frecvente diferite. ♦ Tranz. si refl. (In timp de razboi) A (se) deplasa in chip organizat (populatia, institutiile etc.) din centrele aglomerate, in regiuni mai ferite. – Din fr. disperser.

SECVENTA s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. sir de imagini sau de scene dintr-un film care formeaza o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stari etc. care se succeda intr-o anumita ordine, formand un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasa sau libera, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cantari in muzica bisericeasca medievala care foloseau acest procedeu. (< fr. sequence, it. sequenza, lat. sequentia)

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

antecedent, -a I. adj. Care preceda in timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit inaintea unei deformari tectonice. II. s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecati ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstratii. 3. Prima sectiune a unei unitati melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematica intr-o lucrare elaborata prin tehnica contrapunctului. (< fr. antecedent, lat. antecedens)

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

SECVENTA, secvente, s. f. 1. Succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. Sir de imagini sau de scene dintr-un film, care formeaza un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stari etc., care se succeda intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar. – Din fr. sequence. Cf. it. sequenza.

chindie si (Mold. si) achindie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doi, timpu de dupa ameaza [!], namazu de la mijlocu acestui timp). timpu de pe la 4 dupa ameaza: pe la chindie sau pe la chindii. Un dans popular cu miscari foarte rapezi [!]. Melodia acestui dans. Tabulhana (cintarea muzicii domnesti pe la 4 dupa ameaza in timpu Turculor): bateau chindie in toate zilele (N. Costin). Toba mare (imbracata in postav ros) care facea parte din instrumentele meterhanelei. La curtile domnesti si boieresti, turn de straja de unde se vestea cu tobe si surle timpu chindiii, cind toti oamenii se adunau la cina, si portile curtii se inchideau. (Si la Tirgovistea [!] era un asemenea turn, care odinioara era mai inalt, dar acum n´are de cit vre-o 28 de metri).

automobil, -a adj. (cuv. ibrid, d. auto- si mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se misca fara cai (adica printr´un motor cu abur, electricitate s. a.) vorbind de vehicule: o trasura automobila. S. n., pl. e. Trasura automobila. – Se zice des si rau si -il si otomobil. Prima incercare a unui automobil cu abur fu a lui Cugnot, la 1769. La 1831 s´au pus in functiune in Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollee facu un automobil cu care merse, in 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont si-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o masina de bronz cu toate caracterele motorului actual, in special ale carburatorului. El a lucrat 15 ani la inventiunea lui perfectionind-o, dar a murit sarac. Primu care a pus in practica motoru cu benzina fu Daimler in Cannstatt (Bavaria) si, aproape in acelasi timp, Benz, in Mannheim, in anu 1886. Motoru lui Daimler fu perfectionat in Francia. Alt inventator fu si Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sint si automobile cu spirt si cu electricitate.

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea; alalalt, aialalta. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta. 2. (La pl.) toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Ceilalti oaspeti. ♦ (Adjectival; ca determinant al unor cuvinte care exprima o diviziune a timpului) imediat urmator altuia. Lumea cealalta. (Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. Celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Cel(a) + alalt (= allalt).

EXACT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucruri) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; intocmai; precis. 2) Care reproduce cu fidelitate realitatea, originalul sau modelul. Copie ~ta a unui text. 3) (despre instrumente de masura) Care indica cu exactitate; precis. Valoare ~ta. 4) (despre persoane) Care face cele promise la timpul cuvenit; punctual. /<fr. exact, lat. exactus

astronomie f. (vgr. astronomia). Stiinta miscarii stelelor. – Originea astronomiii se perde [!] in timp. Cel dintii Pitagora a observat invirtirea pamintului in prejuru lui si al soarelui si a alipit sistemei solare planetele si cometele (140 inainte de Hristos). Ptolemeu, celebru astronom al scoalei din Alexandria, stabili o sistema completa, pe care o adoptara toate natiunile; el admitea, contrar lui Pitagora, ca pamintu e centru universului si ca toate astrele se invirtesc in prejuru lui. In seculu XV, Copernic astronom polon, demonstra erorile lui Ptolemeu si aduse astronomia iar la ideile lui Pitagora.

PUTIN¹ adv. 1) (in opozitie cu mult) In cantitate, in masura mica. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ Cel ~ minimum. Catusi (sau cat) de ~ in masura cat de mica; macar un pic. Nu mai ~ tot atat; in aceeasi masura. Mai ~ in cantitate, in masura mai mica. ~ cate ~ a) cate un pic; b) fara graba; incet. Mult, ~ cat va fi; oricat. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ raspuns politicos la multumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus

timp¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

CISLEGI (lat. caseum ligat) s. f. pl. Interval de timp intre doua posturi, in care crestinii ortodocsi maninca de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest fel peste an: c. Craciunului sau de iarna (v. cirneleaga); c. Pastilor, care tin opt saptamini, de la Duminica Pastilor pina la Duminica tuturor Sfintilor; c. Simpetrului, care tin de la 29 iun. pina la 1 aug.; c. de toamna, care tin de la 15 aug. pina la 15 nov.

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O³ + data.

CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta, printre desisuri marunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni (CREANGA). ♦ (Adjectival, determinand cuvinte care exprima o diviziune a timpului) Imediat urmator altuia. Lumea cealalta. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.

CA¹ adv. 1) (exprima un raport comparativ) Asemanator cu; similar cu; de felul; de tipul. Negru ca taciunele. 2) (exprima un raport temporal) Ciresele s-au copt anul acesta mai devreme ca de obicei. ◊ Ca maine, poimaine in curand. Ca ieri (alaltaieri) de putin timp. 3) (exprima un raport relational) Privitor la...; in ce priveste. Ca valoare, lucrarea lasa de dorit. 4) (exprima un raport de suplinire) In calitate de...; fiind. Ca pedagog, era neintrecut. 5) (exprima un raport de similitudine) Baiatu-i ca baiatul. 6) (exprima un raport dubitativ in diferite imbinari stabile) toate ca toate. /<lat. quam

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

Ancile, scut sacru cazut din cer in timpul domniei lui Numa si de care se spunea ca ar fi depins destinele Romei. Pentru a nu fi furat, Numa a poruncit sa se faureasca alte unsprezece scuturi identice – dintre care el insusi cu mare greutate il putea deosebi pe cel adevarat – si le-a pus in templul Vestei pe toate, dindu-le in paza a doisprezece preoti, numiti Salii. In fiecare an, la 1 martie, acestia ieseau intr-o procesiune solemna inchinata zeului Mars, purtind scuturile, cu care inconjurau zidurile Romei.

SENSIBILITATE s. f. 1. proprietate a organismelor animale de a simti, de a percepe prin simturi tot ceea ce vine din afara. ◊ calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile. 2. insusirea de a fi foarte simtitor; afectivitate, emotivitate. ◊ receptivitate artistica. ◊ predispozitie a organismelor la diferite boli. 3. insusire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil. 4. (chim.) marime a concentratiei unei solutii, in substanta de analizat, care produce, in timpul unei reactii de recunoastere, un efect la pragul perceptiei senzoriale. 5. viteza cu care reactioneaza o emulsie fotosensibila pentru a se obtine o anumita innegrire a argintului in functie de cantitatea de lumina receptionata. (fr. sensibilite, lat. sensibilitas)

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

SENSIBILITATE s.f. 1. Facultate a organismelor vii de a simti, de a percepe prin simturi tot ceea ce vine din afara; simtire. 2. Insusirea de a fi foarte simtitor; afectivitate, emotivitate accentuata. ♦ Receptivitate artistica. ♦ Predispozitie a organismelor la diferite boli. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. 4. (Chim.) Marime a concentratiei unei solutii la substanta de analizat, care produce, in timpul unei reactii de recunoastere, un efect la pragul perceperii senzoriale. 5. Viteza cu care reactioneaza o emulsie fotosensibila pentru a se obtine o anumita innegrire a argintului in functie de cantitatea de lumina receptionata. [Cf. fr. sensibilite, lat. sensibilitas].

ales, -easa adj., pl. esi, ese. Distins: societate aleasa. Aleasa inimii, femeia care ti-a placut. Alesi pe sprinceana, alesi tot unu si unu (de ex., despre niste batausi la alegeri); multi chemati, putini alesi, putini gasiti apti, Alesii satului, fruntasii satului (care aveau si rolu de judecatori). Mai ales (pop. si vechi numai ales), mai cu sama, in special. Pe alese si intr' ales, alegind, dupa alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu griului.

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. Spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.

A SE LIMPEZI ma ~esc intranz. 1) (despre lichide) A deveni limpede; a se face transparent (prin depunerea impuritatilor). 2) (despre cer, timp) A se schimba in bine; a deveni senin; a se insenina; a se lumina. 3) (despre ochi, privire) A deveni clar, limpede (ca urmare a recapatarii calmului sufletesc). ◊ ~ la minte a recapata calmul; a se calma. 4) (despre sunete, voce) A deveni (mai) deslusit; a rasuna (mai) clar. 5) (despre obiecte aflate la departare) A incepe sa capete contururi mai clare; a aparea tot mai distinct. 6) fig. (despre lucruri neclare) A deveni clar, inteles; a se deslusi; a se clarifica; a se lamuri; a elucida. /Din limpede

OARA¹, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

RADACINA ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina

atractiune f. (lat. attractio, -onis. V. tractiune). Fiz. Puterea in virtutea careia corpurile si partile aceluiasi corp se atrag reciproc. – Si atractie. – toate corpurile naturii se atrag mutual in raport direct cu volumu si invers cu patratu distantelor; asta e atractiunea planetara, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o si care e cel mai frumos titlu de glorie al sau. Pintr´insa [!] a explicat miscarea planetelor, intoarcerea cometelor, fluxu si refluxu marii, turtirea polilor s. a. Daca aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e ca-s dotate´n acelasi timp cu o forta de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; miscarea circulara e rezultatu combinatiunii acestor doua forte. Se numeste forta de coeziune sau atractiune moleculara aceia care se exercita intre partile aceluiasi corp pin [!] contactu imediat.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa in spatiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa vorbesti sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii, sa cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. III. Fig. 1. Refl. A avea insusiri sau trasaturi asemanatoare, comune. 2. Tranz. si refl. A-si face prieten pe cineva sau a se imprieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului. ◊ Carte de vise = carte care cuprinde semnificatia profetica a visurilor. ◊ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ◊ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosfera, imagine, frumusete ireala. 2. Reverie, meditatie, visare. 3. Fig. Iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila. ♦ Dorinta arzatoare. ◊ Expr. A-si vedea visul cu ochii = a-si (sau a i se) indeplini cea mai arzatoare dorinta, a-si (sau a i se) realiza tot ce si-a propus. [Pl. si: vise] – Lat. visum.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

RARI, raresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelasi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar fata de celalalt (in timp sau in spatiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai putini la numar. 2. Refl. si tranz. A fi, a deveni sau a face sa fie, sa devina mai putin des sau mai putin compact. 3. Tranz. A incetini ritmul unor actiuni. ◊ Expr. A (o) mai rari cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decat de obicei, a incetini ritmul unei activitati, a o lasa mai domol. A (o) mai rari de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

Craciun si (Mold. si) Creciun n., pl. uri (d. lat. creatio, -onis, creatiune, devenit neutru supt [!] infl. lui ajun [A. si O. Dens.], nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puscaru]. D. rom vine bg. ceh. kracun, rut. kereun, krecun, ung. karacson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nasterii lui Hristos (25-27 Decembre [!]), Mos Craciun, in povesti, un batrin cu barba alba, plin de zapada si sprijinit intr´un toiag si care aduce jucarii copiilor. La Romani, in locul Craciunului se sarbau [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirsitu anului ziua nasterii zeilor. Abea in seculu al treilea, crestinii gnostici au instituit sarbatoarea Bobotezei (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tinut loc si de Craciun, cum se mai obisnuieste si acuma pin [!] Galileia. In biserica Apusului, s´a primit ziua de 25 Decembre pentru a sarba nasterea lui Hristos in anu 354, iar in cea de Rasarit, la 386, dupa hotarirea sfintului Ion Gura-de-Aur. Ziua a fost luata de la pagini, care-l sarbau atunci pe zeu soarelui. – Obiceiu bradului de Craciun e luat de la vechii Germani si e pastrat de cei noi pina astazi. In casa romaneasca n´are ce sa caute acest brad de Craciun, ca Romanii au steaua, care se poate impodobi tot asa de frumos si nu se strica degeaba un brad.

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.