CIBERNETIC, -A, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care apartine ciberneticii (1), privitor la cibernetica. – Din fr. cybernetique.

GEOBOTANIC, -A, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a botanicii care se ocupa cu studiul raspandirii si evolutiei plantelor pe suprafata globului terestru. ♦ Disciplina care studiaza invelisul vegetal din punctul de vedere al componentei si al legilor care actioneaza in botanica. 2. Adj. Referitor la geobotanica, de geobotanica. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geobotanique.

GEOTEHNIC, -A, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta aplicata care studiaza comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilitatii si al rezistentei lor. 2. Adj. Referitor la geotehnica. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geotechnique.

GRANULOZITATE, granulozitati, s. f. Structura unui material granular din punctul de vedere al repartitiei procentuale a granulelor componente dupa marimea lor. – Din fr. granulosite.

GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s. n. I. Adj. 1. Care apasa cu greutate asupra suprafetei pe care sta; care are greutate (mare); care cantareste mult. Corp greu. ◊ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are in dotarea unitatilor sale tunuri si obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc in general mijloace de productie. (Sport) Categorie grea = categorie in care intra boxerii, luptatorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ◊ Expr. Pas greu = moment dificil, initiativa plina de greutati. Bani grei = suma mare de bani. Cuvant greu = cuvant decisiv. 2. Care este impovarat, ingreuiat, incarcat. Sac greu. ◊ Familie (sau casa) grea = familie numeroasa si greu de intretinut. ♦ (Pop.; la f.) Gravida. ♦ (Despre nori) De culoare neagra, aducator de ploaie si de furtuna. II. Adj. 1. (Despre parti ale corpului) Care pare ca apasa (din cauza oboselii, bolii, starii sufletesti etc.). Are capul greu. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi ingrijorat, indurerat; a avea presimtiri rele. A avea mana grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra neindemanatic, grosolan, producand dureri pacientilor. 2. (Despre alimente) Care produce usor indigestie; care se asimileaza cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzatie de neplacere, de insuficienta respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rau; incarcat; p. ext. apasator, coplesitor. ◊ Atmosfera grea = atmosfera apasatoare care preceda declansarea unei furtuni, unei ploi torentiale; fig. atmosfera incarcata de griji, de certuri etc. ♦ (Despre somn) Adanc. 4. (Despre noapte, ceata etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Munca grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi strabatut cu greutate. ♦ Care se intelege, se invata cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferinte, necazuri, imprejurari etc.) Care se suporta cu mari suferinte, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferinte si se vindeca cu mare greutate sau nu se mai vindeca; grav. ◊ Zile grele sau viata grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitura grea = lovitura morala dureroasa. ◊ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal si greu la vale, se spune cand cineva este silit sa faca fata unei situatii dificile cu posibilitati (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ◊ Vorba grea = insulta, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toata greutatea. S-a lasat greu. ◊ Expr. A-i cadea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutatii, cantitatii). Cantareste greu. 2. In mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu truda; anevoie. Munceste greu. ◊ Expr. A-i fi greu (sa)... = a simti dificultatea initierii unei actiuni. A-i veni (cuiva) greu (sa...) = a-i fi neplacut (sa...), a-i displacea; a se jena (sa...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi sila, a fi satul (de cineva sau de ceva); b) a se rusina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trai in lipsuri materiale, a avea o situatie materiala precara. ♦ Incet (si neplacut). Orele trec greu. 3. Rau, grav, tare. E greu bolnava. ◊ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adancul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plati greu = a) a plati scump, cu mari sacrificii; b) a nu plati la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; imprejurare dificila; impas. ◊ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, intampinand mari dificultati; b) adanc, profund. La greu = cand este vorba de o treaba anevoioasa. A greu = cu neplacere. ◊ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a intampina greutati. 2. Povara, sarcina; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificila a unei munci, a unei situatii etc. 3. Partea mai numeroasa dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Lat. grevis (= gravis).

HETEROGONIE s. f. (Biol.) 1. Formare pe acelasi individ a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. Insusire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partenogenetice^{Vezi nota} urmate de una s*****a. – Din fr. heterogonie.

INDICATOR, -OARE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. Adj. Care indica, care face cunoscut. II.1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveste la indicarea anumitor marimi, fenomene, informatii etc. ◊ Indicator de panta = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care serveste la indicarea directiei, distantei sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerica cu ajutorul careia se caracterizeaza cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compozitiei, structurii, schimbarii in timp, al legaturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tiparit care serveste ca indrumator intr-un anumit domeniu. Indicator de preturi. 5. S. m. Substanta cu ajutorul careia se determina caracterul acid sau bazic al altei substante ori sfarsitul unei reactii chimice. – Din fr. indicateur.

LEGA¹, leg, vb. I. I. Tranz. 1. A impreuna, a uni strans (printr-un nod, o funda) capetele de sfoara, de ata, de sarma, de lant etc. (astfel incat sa formeze un tot). ◊ Expr. A lega (sau a strange) baierile de la punga (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A inchide la gura un sac, o punga, o boccea etc., adunand marginile si innodandu-le sau petrecand in jurul lor o sfoara ale carei capete se innoada; a strange, a impacheta un obiect sau un material intr-o invelitoare (basma, sac, punga etc.) si a o inchide in felul aratat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi zgarcit. ♦ A uni diferite lucruri intr-un manunchi, intr-un tot (prinzandu-le laolalta). ◊ Expr. (Pop.) A (nu) lega doua in trei = a (nu) pune la o parte ceva din castigul obtinut. 3. A fixa, a strange ceva cu o funie, cu un siret etc. ca sa nu se desfaca sau sa nu se clatine. ♦ A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei carti si a-i pune scoarte; a brosa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. Tranz. A prinde, a agata, a atarna un obiect de altul cu ajutorul unei franghii, a unui lant etc. 2. Tranz. Fig. A inlantui intre ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. Tranz. A stabili o legatura intre doua puncte (indepartate) in spatiu sau in timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legatura intre doua elemente ale unei instalatii sau intre o instalatie si o sursa de forta (care-i asigura functionarea). 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) infiripa sau a (se) stabili relatii (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Refl. A se ocupa cu ravna de ceva, a simti un mare atasament pentru o anumita preocupare, meserie. 5. Refl. Fig. A plictisi pe cineva (cautand cearta); a se agata de cineva. III. Tranz. 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei franghii, al unui lant etc.; a pune in lanturi, in fiare; a inlantui, a incatusa. ◊ Expr. Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoana care se poarta ca un nebun. A lega pe cineva de maini si de picioare = a impiedica pe cineva sa actioneze. A lega limba (sau gura) cuiva = a impiedica pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legaturi pentru a-l impiedica sa fuga; a priponi. IV. Fig. 1. Refl. A se obliga sa faca ceva; a se angaja, a se indatora. 2. Tranz. (In superstitii si in basme) A opri, a impiedica de la ceva prin vraji. V. Tranz. si refl. A(-si) infasura sau a(-si) acoperi o parte a corpului (reinnodand, prinzand); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ◊ Expr. (Tranz.) A lega la ochi pe cineva = a insela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leaga unde-l doare = fiecare isi cunoaste greutatile proprii. A se lega la cap (cand nu-l doare) = a-si crea complicatii inutile. VI. 1. Intranz. (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. Refl. si intranz. (Despre sosuri, dulceturi etc.) A se ingrosa, a se inchega. – Lat. ligare.

NUMERICESTE adv. In ce priveste numarul, din punctul de vedere al numarului pe care il reprezinta. – Numeric + suf. -este.

NUMISMATIC, -A, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina auxiliara a istoriei, care se ocupa cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evolutia acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulatiei etc., precum si documentele continand date referitoare la monede. 2. Adj. Care apartine numismaticii (1), privitor la numismatica. – Din fr. numismatique.

UTILITARIST, -A, utilitaristi, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupa (exclusiv) de folosul imediat (si personal) al lucrurilor; care se bazeaza pe considerente practice. 2. S. m. si f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoana care apreciaza totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.

VALORIC, -A, valorici, -ce, adj. Referitor la valoare, de valoare, considerat din punctul de vedere al valorii. -Valoare + suf. -ic.

MATERIE, materii, s. f. 1. (In filozofia materialista) Substanta conceputa ca baza a tot ceea ce exista; realitatea obiectiva care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentand diferite forme de miscare ale acestei realitati. 2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compozitiei sale. ◊ Materie prima = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrarii sau transformarii in alte obiecte. Materie cenusie = parte a sistemului nervos central situata la suprafata creierului si in interiorul maduvei, care da nastere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligenta. ♦ (Pop.) Tesatura, panza, stofa. 3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etc.; problema, chestiune. ◊ Loc. adv. In materie de... = privitor la..., in ceea ce priveste... ◊ Expr. A intra in materie = a incepe (dupa o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Continut, cuprins; fond, esenta ◊ Tabla de materii = lista atasata la inceputul sau la sfarsitul unei lucrari, in care sunt insirate capitolele cuprinse in lucrare, cu indicarea paginilor corespunzatoare. ♦ Date, informatii care stau la baza unei lucrari. 4. Totalitatea cunostintelor care se predau in cadrul unui obiect de studiu (in invatamant). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.

EVOLUTIONISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia Universul, Pamantul, fiintele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evolutie (dezvoltare) si sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltari. 2. (In sens restrans) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evolutia speciilor de plante si de animale, despre transformarea lor unele intr-altele; transformism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. evolutionnisme.

MASURA, masor, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de masura, etaloane etc., valoarea unei marimi (lungime, masa, greutate, tensiune electrica etc.); a lua masura; spec. a cantari. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumet) A masura pe cineva (sau a masura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, marimea. ◊ Expr. (Reg.) A-i masura cuiva vorba cu imblaciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeste nedeslusit. 3. A strabate (pe jos), a parcurge de la un capat la altul un spatiu, o distanta. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanta, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atentie; a privi dispretuitor sau amenintator. II. Fig. 1. Tranz. A cantari, a modera, a infrana cuvintele, gesturile, manifestarile etc. 2. Refl. si tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al fortei fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-si masura puterile = a se lua la intrecere in lupta. – Lat. mensurare.

FONOLOGIE s. f. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor functionale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom si caracterul diferitelor variante; fonetica functionala. ♦ (Inv.) Fonetica. – Din fr. phonologie.

MANA, maini, s. f. I. 1. Fiecare din cele doua membre superioare ale corpului omenesc, de la umar pana la varful degetelor, in special partea de la extremitatea antebratului, care se termina cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj. De mana = a) facut cu mana, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) actionat manual. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) mana dreapta (sau stanga) = pe partea dreapta (sau stanga). Pe sub mana = pe ascuns, clandestin. In mana = direct, personal. Mana-n mana = in colaborare, in intelegere, in perfect acord. Peste mana = anevoios, incomod, dificil (de obtinut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.) A bate (sau a da) mana (cu cineva) = a se intelege cu cineva (in privinta unei tranzactii); a face un targ, a se invoi (din pret), strangandu-si mana (in semn de pecetluire a tranzactiei incheiate). A(-si) da mana (cu cineva) = a) a strange cuiva mana in semn de salut sau de impacare; b) A se alia, a colabora. A putea (sau a fi bun) sa se ia de mana cu cineva = a se asemana, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al actiunilor rele. (Pop.) A se tine cu mainile de burta (sau de pantece, de inima) de(-atata) ras = a rade cu mare pofta, in gura mare. A pune (sau a baga) mana in foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a incrucisa) mainile pe piept = a muri. A se spala pe maini = a refuza sa-si ia raspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile). A da (sau a lasa, a pierde) ceva din (sau de la) mana = a da (sau a lasa, a pierde) ceva care iti apartine sau de care esti sigur ca il poti obtine. Cu mana goala = fara a aduce nimic; fara a lua nimic; p. ext. fara a-si fi atins scopul, fara nici un rezultat. A avea (sau a fi la cineva) mana = (la jocul de carti) a-i veni randul sa imparta cartile. A trece (sau a ceda) mana (cuiva) = (la jocul de carti) a nu juca in turul respectiv, cedand randul jucatorului urmator. (O) mana de ajutor = (mai ales in legatura cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor. A lega cuiva mainile (si picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de maini si de picioare = a pune pe cineva sau a fi in imposibilitate sa actioneze. A avea (sau a lasa, a da cuiva) mana libera = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea sa actioneze dupa bunul sau plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totala de actiune. A avea (ceva) pe mana = a dispune de ceva. A pune mana = a) a face, a intreprinde ceva; b) a fura. A pune mana pe ceva = a ajunge in posesiunea unui lucru, a-si insusi un lucru (prin mijloace necinstite). A pune mana pe cineva = a) a prinde, a inhata, a insfaca pe cineva; b) a gasi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) mana in piept (sau in gat) = a prinde a insfaca (pe cineva); a cere cuiva socoteala; a(-l) trage la raspundere. A pune (cuiva) mana in cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mana = a face sa treaca boala (sau sa inceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecat. Cu miinile incrucisate (sau in san, in buzunar) = inactiv. A pune mana de la mana = a strange, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contributie benevola. A avea mana usoara sau a fi usor de mana = a lucra cu finete si cu abilitate (ca medic). A fi greu de mana = a lucra neindemanatic, brutal (ca medic). A avea mana buna sau a fi bun de mana = a) a fi indemanatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de carti) a da carti bune celor cu care joaca. A-si face mana buna la (sau pe langa) cineva = a obtine favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva. A lua cu o mana si a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor. A fi mana larga = a fi darnic, generos. (Fam.) A fi mana sparta = a fi risipitor. A avea (sau a fi) mana stransa = a fi econom; a fi zgarcit, meschin. A-i da cuiva mana (sa faca ceva) = a-si putea permite (sa faca ceva); a-i permite situatia., imprejurarile (sa faca ceva). Una la mana, se spune pentru a marca primul element al unei enumerari. A fi mana dreapta a cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A cere mana cuiva = a cere in casatorie. Sarut mana (sau mainile), formula de salut adresata femeilor, preotilor, persoanelor mai in varsta etc. Cu mana lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mainile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fara interventia nimanui. A scoate castanele (sau carbunii) din foc cu mana altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei actiuni periculoase ori riscante. Cu amandoua mainile = cu bunavointa, foarte bucuros, din toata inima. (Fam.) A avea (sau a fi cu) mana lunga = a fi hot, pungas. (A fi om) cu dare de mana = (a fi om) instarit, bogat. (Pop.) A da din maini (si din picioare) = a face eforturi pentru obtinerea unui lucru, a se stradui, a-si da osteneala. A avea mana curata (sau mainile curate) = a fi cinstit. A primi (sau a lua) in mana = a primi o suma neta. A duce de mana (pe cineva) = a calauzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput). De la mana pana la gura = foarte repede, in timp foarte scurt. Cu mainile la piept sau cu caciula in mana = intr-o atitudine umila, supus, smerit. Cu mana pe inima (sau pe cuget) = cu constiinta curata, cu convingerea ca e adevarat. A ajunge pe maini bune = a ajunge in grija, in posesiunea cuiva competent. A-si lua mainile de pe cineva = a inceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva. Din mana in mana = de la unul la altul, de la om la om. A da mana cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav. A da pe mana justitiei = a deferi justitiei; a inainta un infractor organelor judiciare. A fi (sau a cadea, a incapea etc.) la (sau pe) mana cuiva = a fi (sau a cadea, a incapea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discretia cuiva. A avea pe cineva sub mana = a avea pe cineva sub control, in subordine. (A fi) mana de fier (sau mana forte) = (a fi) om energic, autoritar. Politica de mana forte = politica dictatoriala, tiranica, abuziva. ◊ Compus: mana-Maicii-Domnului = mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina higroscopica si foarte ramificata, cu flori albe si cu fructe mici (Anastatica hierochuntica). ♦ Persoana, individ (conceput ca autor al unei actiuni). ◊ Mana de lucru = muncitor. Mana moarta = (la unele jocuri de carti) jucator fictiv caruia i se distribuie carti, in cont. 2. Cantinte mica din ceva, cat incape in palma. ◊ (Ca epitet, precedand termenul calificat, de care se leaga prin prep. „de”, indica proportii foarte mici) O mana de om. (Urmat de un substantiv la pl., indica un numar redus, un grup restrans de elemente de acelasi fel) O mana de oameni. 3. (In legatura cu numerale ordinale sau, mai rar, c*******e) Categorie, treapta, rang, clasa; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.) De toata mana = de toate felurile, de toate categoriile. II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodarie) sau ale unor parti ale lor, care se asemana, ca forma si ca intrebuintare, cu mana (I 1) sau care se apuca, se manevreaza cu mana. ◊ Mana curenta = balustrada. – Lat. manus.

P*****S, -A, p******i, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este inclinat spre fapte rele, gata oricand sa faca rau; care manifesta o deviere de la normal a instinctelor, a judecatii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fatarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportarii in relatiile s*****e. ♦ (Despre manifestarile, instinctele etc. oamenilor) Care tradeaza, exprima, reflecta p******itate. – Din fr. p*****s.

SPIRITUALITATE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualite.

FOTOMETRIC, -A, fotometrici, -ce, adj. Care se refera la fotometrie; considerat din punctul de vedere al fotometriei; al fotometrului. – Din frr. photometrique.

FRUMOS, -OASA, frumosi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinte si parti ale lor, despre lucruri din natura, obiecte, opere de arta etc.) Care place pentru armonia liniilor, miscarilor, culorilor etc.; care are valoare estetica; estetic. ◊ Arte frumoase = pictura, sculptura, gravura (in trecut si arhitectura, poezie, muzica, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeste admiratia din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al starii atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. In mod placut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; asa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) frumos = (despre obiecte de imbracaminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtari) a fi asa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre caini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi laudabil. III. S. n. Categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta, a fenomenelor si a obiectelor naturii etc. si care are ca izvor obiectiv dispozitia simetrica a partilor obiectelor, imbinarea specifica a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.

PARONIM, paronime, s. n. Cuvant asemanator cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (si ca origine). – Din fr. paronyme.

PAMANT, (3, 4, 5) pamanturi, s. n. 1. Planeta a sistemului solar, locuita de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe aceasta planeta. ◊ Expr. La capatul (sau marginile) pamantului = foarte departe. De cand (e lumea si) pamantul sau cat e lumea si pamantul = a) (de) totdeauna; b) (in constructii negative) niciodata. Ca de la cer la pamant, se spune pentru a arata marea deosebire dintre doua lucruri. 2. Scoarta globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafata lui (impreuna cu atmosfera) pe care traiesc oamenii si alte vietati; sol. ◊ Loc. adv. Ca pamantul = a) cu desavarsire, de tot; b) profund, greu; c) (in constructii negative) deloc, in nici un fel. ◊ Loc. adj. si adv. In (sau la) pamant = (aplecat) in jos (de teama, de emotie, din modestie etc.). La pamant = a) intins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, invins; b) (in formule de comanda) culca-te! ◊ Expr. A lasa toate la (sau in) pamant = a lasa balta, la voia intamplarii; a abandona. Parca l-a inghitit pamantul (sau a intrat in pamant) = a disparut, s-a facut nevazut. A-i veni cuiva sa intre in pamant, se spune cand cineva se simte foarte rusinat si ar vrea sa nu mai dea ochii cu oamenii. A iesi (sau a aparea) ca din pamant = a se ivi deodata, pe neasteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pamant = a (nu) avea simtul realitatii. A nu-l mai tine (sau a nu-l mai incapea) nici pamantul (de...) = a simti o emotie puternica. A nu-l mai incapea (pe cineva) pamantul = a fi mandru, increzut. A nu-l primi (pe cineva) nici pamantul = a fi un ticalos. A nu-l (mai) rabda (sau tine pe cineva) pamantul, se zice (mai ales in imprecatii) despre un om rau. A sterge (sau a stinge, a face sa piara) de pe fata pamantului sau a (se) face una cu pamantul (sau o apa si un pamant) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pamant (sau din fundul pamantului) = a procura ceva foarte greu de obtinut, cu orice pret. Din pamant, din iarba verde = cu orice pret, cu orice efort, neaparat. Doarme si pamantul sub om = e liniste, tacere desavarsita. 3. Materie din care e alcatuita partea solida a globului terestru si care este formata dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, si din granule organice, provenite din descompunerea substantelor organice vegetale sau animale. ◊ Pamant activ (sau decolorat) = material natural pamantos, asemanator argilei, care are proprietatea de a absorbi si retine substante colorate din uleiuri animale, vegetale si minerale. ♦ (Si in sintagma pamant galben) Lut. ♦ Pamanturi rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemanatoare din punctul de vedere al proprietatilor lor chimice. 4. Intindere de uscat; continent. ♦ Intindere de teren (cultivabil). ◊ Expr. Sarac lipit pamantului = foarte sarac. 5. Teritoriu, regiune, tinut; p. ext. tara, patrie. ◊ Obiceiul pamantului = suma de norme necodificate, stabilite de practica indelungata a vietii, transmise urmasilor prin traditie: p. ext. obicei pastrat din vechime, caracteristic unei tari, unei regiuni. – Lat. pavimentum.

ASPECT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata stadiul de realizare a actiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus.

PETROGRAFIE s. f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul rocilor din scoarta pamantului din punctul de vedere al compozitiei lor mineralogice si chimice, al formarii lor, al transformarilor pe care le sufera, al raspandirii lor in scoarta etc. – Din fr. petrographie.

PETROLOGIE s. f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul rocilor din punct de vedere descriptiv, chimic, genetic, precum si din punctul de vedere al raspandirii lor. – Din fr. petrologie.

LINGVISTIC, -A, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care studiaza limba (II) si legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistica generala = domeniu al lingvisticii care studiaza limba din punctul de vedere al trasaturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistica diacronica = studiu al faptelor de limba privite in evolutia lor. Lingvistica sincronica = studiu al faptelor de limba asa cum se prezinta ele la un moment dat. 2. Adj. Care apartine lingvisticii (1), privitor la lingvistica. [Var.: linguistic, -a s. f., adj.] – Din fr. linguistique.

POL¹, poli, s. m. 1. Fiecare dintre cele doua puncte situate la capetele axei de rotatie a pamantului si in care se reunesc toate meridianele geografice; p. ext. regiunea din jurul acestor doua puncte. ◊ Pol ceresc = fiecare dintre cele doua puncte in care prelungirea axei de rotatie a pamantului, trecand prin cei doi poli terestri, intersecteaza sfera cereasca. Pol magnetic terestru = punct pe suprafata pamantului in care acul magnetic are pozitia verticala (inclinatia magnetica este de 90°). 2. (Mat.) Fiecare dintre cele doua puncte in care un diametru al sferei intersecteaza sfera. 3. (Fiz.) Fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietati. ◊ Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele doua regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau catre care converg liniile de camp ale inductiei magnetice. 4. Zona a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic in aer, sau invers. 5. Parte componenta a unei masini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al masinii. 6. Piesa a unei pile galvanice care stabileste contactul cu circuitul exterior. 7. Fig. Fiecare dintre punctele, situatiile etc. aflate la doua extremitati opuse. – Din fr. pole, lat. polus.

PONDERAL, -A, ponderali, -e, adj. (Rar) Privitor, referitor la greutate; (din punctul de vedere) al greutatii. – Din fr. ponderal.

PRISMA, prisme, s. f. 1. Poliedru care are doua fete (numite baze) egale si paralele si cu celelalte fete in forma de paralelogram; corp solid care are aceasta forma. 2. Piesa de sticla, de cuart sau de alt material transparent, de obicei in forma de prisma (1), folosita la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., in lumina... – Din fr. prisme.

LUME, lumi, s. f. I. 1. Totalitate a celor existente in realitate; univers, cosmos. ◊ Expr. De cand (e sau cu) lumea (si pamantul) = de (sau din) totdeauna; vreodata; Cat (e) lumea (si pamantul) = vesnic; (in constructii negative) niciodata, nicaieri. (Reg.) Pana-i lumea = vesnic; (in constructii negative) niciodata. Nici pentru toata lumea sau pentru nimic in lume = cu nici un pret, cu nici un chip. Ca (doar) nu piere lumea, se spune atunci cand vrei sa convingi pe cineva ca un anumit lucru nu e prea greu de facut sau ca nu cere un sacrificiu sau o graba prea mare. Parca toata lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri ceresti format din Pamant si astrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. 3. Globul pamantesc (cu intreaga lui viata animala si vegetala), pamantul locuit de om. ◊ Lumea veche = pamantul cunoscut inainte de descoperirea Americii (Asia, Europa si Africa). Lumea noua = cele doua Americi si Oceania. Lumea tacerii = universul adancurilor marine si oceanice. ◊ Expr. In (sau prin) toata lumea (sau lumea toata) = pretutindeni, peste tot. In (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) in lume (sau in toata lumea, in lumea larga) = a pleca departe, fara sa se stie unde. A da cuiva drumul in lume = a da cuiva libertatea sa plece. A(-si) lua lumea in cap = a pleca (departe) parasind totul (mai ales din cauza unor suparari mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a calatori mult si in locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (si de-a latul) = a cutreiera toata lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dusii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adanc. 4. (Inv. si reg.) Lumina. Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). ◊ Expr. (Rar) A iesi la lume = a ajunge la lumina, la loc deschis, la larg. II. 1. Populatia globului pamantesc, omenirea intreaga; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viata etc. si care prezinta trasaturi specifice. Lumea artistilor. 3. Oameni, multime, public; societate, mediu social. ◊ Om de lume = persoana care are experienta vietii in societate, care cunoaste uzantele; persoana dornica de petreceri, exuberanta, vesela. ◊ Loc. adj. Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. ◊ Expr. (A fi) in rand cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalti; (a fi) cu rost, asezat, cu o viata chibzuita. Lume(a) de pe lume sau lumea toata, o lume (toata, intreaga) = multime nenumarata, foarte multi oameni. A purta lumea pe degete = a insela oamenii; a-si bate joc de ei, a fi smecher, abil. A iesi (sau a scoate capul) in lume = a aparea in societate, a lua contact cu oameni si situatii noi, a incepe sa frecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de rasul lumii = a ajunge (sau a fi) intr-o situatie degradanta; a se face de ras. III. 1. Mediu in care se desfasoara existenta umana; viata, existenta. ◊ Expr. A veni pe lume = a se naste. A se duce (fiecare) in lumea lui = a-si vedea (fiecare) de treburile sale. Nu stie pe ce lume e (sau se afla) = nu stie nimic din ce se intampla; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea draga = a-i placea (cuiva) sa traiasca; a-i fi foarte placut sa... Cand ti-e lumea mai draga = cand te simti mai bine; cand nici nu te gandesti, cand nici nu te astepti. Zi-i lume si te mantuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viata laica; viata vesela, libera. ◊ Loc. adj. De lume = care se refera la viata de placeri, la dragoste. 2. (In sintagmele) Lumea alba = (in basme) viata pamanteasca, in care traiesc oamenii. Lumea neagra = (in basme) viata subpamanteana, in care ar trai duhurile rele. Lume de apoi (sau lumea cealalta, ceea lume) = a) (in conceptiile religioase) viata de dincolo de moarte; b) (in basme) regiune imaginata dincolo de acest pamant, celalalt taram. – Lat. lumen.

LUMINA, lumini, s. f. I. 1. Radiatie sau complex de radiatii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fara flacara) sau luminescente si care impresioneaza ochiul omenesc; efectul acestei radiatii. ◊ Lumina alba = lumina mijlocie a zilei, care contine toate radiatiile spectrului vizibil. Lumina rece = lumina care contine un numar foarte mic de radiatii infrarosii si care are un efect termic redus. Lumina monocromatica = lumina formata din radiatii de o singura culoare spectrala. Lumina compusa = lumina care contine radiatii de mai multe lungimi de unda. Lumina naturala = lumina complet nepolarizata, caracterizata prin diversitatea directiilor de oscilatie ale radiatiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform in jurul directiei de propagare. Lumina polarizata = lumina alcatuita din radiatii electromagnetice ale caror directii de oscilatie nu sunt uniform distribuite in jurul directiei de propagare. (Astron.) Lumina antisolara = pata foarte slab luminoasa care se vede noaptea pe cer in locul opus soarelui. Lumina zodiacala = pata luminoasa care, la latitudinea noastra, se vede toamna spre est, inainte de rasaritul soarelui, si primavara spre vest, dupa apusul soarelui. (Fiziol.) Lumina animala = lumina produsa de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substante. ◊ Loc. adv. La lumina mare = fatis, in vazul tuturor. Pe lumina = in timpul zilei, de la rasaritul pana la apusul soarelui, pana nu se insereaza. ◊ Loc. prep. In lumina... = prin prisma (unei anumite conceptii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ◊ Loc. vb. A da lumina = a lumina. ◊ Expr. A vedea lumina zilei = a) a fi inzestrat cu simtul vazului; a se naste. A rasari (sau a se arata) la lumina (sau la lumina zilei) = a aparea (dintr-o ascunzatoare), a iesi la vedere, a se arata. A iesi la lumina = a) a scapa de primejdie, a iesi dintr-o situatie grea; b) a iesi la iveala, a deveni evident, a se dezvalui. A scoate (pe cineva) la lumina = a) a scoate (pe cineva) dintr-o incurcatura; b) a ajuta (pe cineva) sa dobandeasca o situatie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) in lumina = a scoate (ceva) in evidenta; a sublinia. A pune intr-o lumina buna (sau rea, urata etc.) = a scoate in evidenta aspectele pozitive (sau negative) din viata sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-o lumina oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite conceptii. A vedea lumina tiparului sau (inv.) a iesi la lumina = a fi publicat, tiparit. (Limpede) ca lumina zilei = de netagaduit, clar, evident. ♦ Fig. Stralucire; inseninare. 2. Izvor, sursa de lumina (I 1). ◊ Lumina electrica = iluminare pe baza de energie electrica. Lumina de control = indicatie luminoasa care serveste la controlul starii si al modului de functionare a unei instalatii de telecomanda, a macazurilor, a semnalelor de cale ferata etc. ♦ Spec. Sursa luminoasa (de obicei colorata) situata pe o nava, aeronava etc., folosita la indicarea pozitiei sau la semnalizare. ♦ Flacara, flacaruie. ♦ (Pop.) Lumanare. ♦ Unitate de masura pentru fluxul luminos. 3. (Si in sintagma lumina ochiului) Pupila; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparatie) Fiinta, lucru, obiect etc. mai drag, mai de pret, mai scump. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A ingriji (sau a pazi) ca (pe) lumina ochilor = a ingriji, a feri cu cea mai mare atentie. II. Fig. Ceea ce aduce claritate in mintea omeneasca; invatatura, cultura, educatie. ◊ Expr. A arunca (o) lumina (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumina (intr-o chestiune) = a lamuri, a clarifica (o problema). A se face lumina in capul (sau in mintea) cuiva = a pricepe, a intelege. III. 1. Distanta libera dintre fetele interioare a doua piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fetele interioare opuse ale unui gol. 2. (Inv.; urmat de determinari) Suprafata. 3. Stavilarul morii. [Pl. si: (inv.) lumine] – Probabil din lume (inv.) „lumina”.

FASON, f*****e, s. n. 1. Modul cum este facut un lucru; forma (a unei haine, a unei palarii); croiala, model. ♦ Modul cum arata o persoana (din punctul de vedere al imbracamintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. facon.

FIRAV, -A, firavi, -e, adj. Care are o constitutie delicata; slabut, plapand, gingas. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calitatii, al temeiniciei. Argumentatie firava. [Acc. si: firav] – Din *sl. chyravu „bolnavicios” (< chyra „boala”), apropiat de fir.

SUB² prep. I. (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Arata pozitia unei persoane sau a unui lucru care se gaseste sau ajunge mai jos decat cineva sau ceva) Dedesubt. A cazut sub masa. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trai. A muri sub cutit = a muri in timpul unei operatii chirurgicale. ♦ (Impreuna cu prep. „de”, indica punctul de plecare al unui fenomen) De sub pamant se aud zgomote. ♦ (Impreuna cu prep. „pe”, arata in mod neprecis pozitia sau miscarea unui lucru care se afla mai jos decat altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe sub ferestre. 2. (Rar) In. 3. La marginea, la poalele, jos, langa... Sub zidurile cetatii. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) In timpul, pe vremea. Istoria romanilor sub Mihai-Voda Viteazul. ◊ (Pop.) Sub seara = pe inserate. Pe sub seara = cam pe seara, spre seara. Sub amiaza (sau amiazazi) = aproape de miezul zilei. III. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Iarba ofilita sub arsita soarelui. IV. (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (Exprima un raport de supunere, de dependenta fata de cineva) Avea sub mana o armata de subalterni. 2. (In expr.) Sub ochii (cuiva) = in prezenta (cuiva), fiind de fata (cineva). A tine (sau a pastra) sub cheie = a tine (sau a pastra) inchis, incuiat. A trece (ceva) sub tacere = a tainui (ceva). A fi (sau a se gasi) sub foc = a se gasi in prima linie de lupta. Sub pretext (sau cuvant, motiv) ca... = invocand un motiv (fals). Sub nici un cuvant (sau chip) = cu nici un pret, nicidecum, niciodata. Sub semnatura = cu numele semnat (spre confirmare). Sub titlu de... = purtand numele sau titlul de... Sub lozinca... = cu cuvantul de ordine, cu deviza... 3. (Inaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate, exprima inferioritatea cantitativa) Mai putin ca... Sub o mie de lei. V. (Introduce nume predicative si atribute) Un spectacol sub asteptari. VI. (Introduce un complement circumstantial de relatie; in expr.) Sub raportul (sau sub acest raport) = din punctul de vedere al... [Var.: (pop.) supt, subt prep.] – Lat. subtus.

ORTOGRAFIC, -A, ortografici, -ce, adj. Care apartine ortografiei, privitor la ortografie, de ortografie. ♦ In conformitate cu regulile ortografiei, corect din punctul de vedere al ortografiei. – Din fr. orthographique.

FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a actiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriva, asemenea, egal, intocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tau, sau etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenientei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... In felul cuiva = intr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemanator cu..., ceva care vrea sa fie sau sa para... A face felul (cuiva) = a) a omori, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rau; c) (pop. si fam.) a d********a. ♦ (Reg.) Chef, pofta. 3. Obicei, datina, traditie. 4. Sortiment de mancare sau de bautura. – Din magh. fele.

CISALPIN, -A, cisalpini, -ce, adj. Care, din punctul de vedere al Romei, se afla in nordul Italiei si dincoace de Alpi. Galia cisalpina. – Din lat. cisalpinus, it. cisalpino, fr. cisalpin.

METAMATEMATICA s. f. Stiinta care cerceteaza teoriile si adevarurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. – Din fr. metamathematique.

MINICALCULATOR, minicalculatoare, s. n. 1. Calculator electronic universal, de dimensiuni reduse, cu lungimea cuvantului de 12-24 biti, accesibil din punctul de vedere al efortului financiar de dotare si exploatare; miniordinator, minicomputer. 2. (Impr.) Calculator de buzunar. – Din fr. minicalculateur.

RIDICA, ridic, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce in sus (sustinand cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ◊ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a inchina in cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage in sus; a inhata. ♦ A desprinde din locul in care a fost pus sau fixat si a trage in sus. ◊ Expr. A ridica armele (impotriva cuiva) = a porni la lupta (impotriva cuiva); a incepe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni in larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a indeparta, a inlatura. ◊ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria in semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strange masa dupa ce s-a terminat de mancat. (Refl.) Intinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca manecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa inceteze, a desfiinta, a anula; a indeparta. ◊ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta inchisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ◊ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omori (pe cineva). 3. A lua si a duce in alt loc, a muta din loc. ◊ Expr. A ridica stana = a cobori cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Inv.) A se muta. ♦ A strange de pe jos, a culege. ♦ A incasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza in pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce in pozitie verticala. 5. (In expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ◊ Expr. A se ridica in capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau in picioare pe locul unde mai inainte fusese culcat. A se ridica in scari = a se inalta in scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale in picioare. ◊ Expr. (Inv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se insanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii inalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se indrepta in sus, a se inalta. 3. Tranz. A misca, a indrepta in sus bratele, mainile, capul, sprancenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ◊ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a indrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata darz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decat se cuvine) = a fi increzut, infumurat; a deveni obraznic. A ridica mana (sau degetul) = a cere cuvantul. A ridica mana (sau mainile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mainile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprancene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni in zbor, a-si lua zborul; a se inalta in vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se indrepta in sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se inalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se imprastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate intr-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspandi in aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ◊ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu indrazneala sau protestand impotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta impotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ◊ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva in cap = a proceda astfel incat sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune in miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strange oameni. ◊ Expr. (Inv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a inrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se starni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; inv.) A scoate in evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai inalt, a (se) inalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ◊ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata, a intari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai inalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a inalta in grad, in rang. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Inv.) A ridica in scaun = a face domn, a inalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ◊ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia. ◊ Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori de cate ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a inmulti un numar cu el insusi. A ridica la cub = a inmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a intemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb. A ridica o invinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a invinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune in discutie o problema. [Var.: (inv.) aridica, (reg.) radica vb. I] – Lat. eradicare „a dezradacina”.

NEROMANESC, -EASCA, neromanesti, adj. (Despre modul de exprimare, de pronuntare al cuiva) Care este gresit din punctul de vedere al limbii romane. Constructie neromaneasca. – Ne- + romanesc.

ELECTROTEHNIC, -A, electrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramura a stiintei care studiaza fenomenele electrice si magnetice din punctul de vedere al aplicariilor in tehnica. ♦ Ramura a tehnicii care se ocupa cu aplicatiile fenomenelor electrice si magnetice, precum si cu proiectarea, constructia si exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care apartine electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnica a fenomenelor electrice si magnetice. – Din fr. electrotechnique.

ENERGETIC, -A, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea si la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalatii organizat unitar in scopul producerii, transmisiunii si distributiei energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele produse in sistemele fizice din punctul de vedere al transformarilor de energie dintr-o forma in alta; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul surselor si al posibilitatilor tehnico-economice de exploatare si de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. energetique.

ETALONA, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de masura; a verifica gradarea unui instrument de masura. ♦ A marca, a fixa valoarea reala a marimii de masurat; a compara direct o masura-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile si secventele dintr-un film din punctul de vedere al densitatii optice si al culorii. – Din fr. etalonner.

SPIRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existentei (opus materiei); constiinta, gandire; p. ext. minte, ratiune, intelect. ♦ Inteligenta, desteptaciune, istetime; capacitate de imaginatie, fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (In filozofia idealista si in conceptiile mistico-religioase) Element considerat ca factor de baza al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (In conceptiile religioase) Fiinta imateriala, supranaturala, duh; (in superstitii) stafie, strigoi, fantoma. 2. Persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale sau din punctul de vedere al insusirilor morale, de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunostinte (si se manifesta) in foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea in intregul ei, oamenii considerati ca purtatori ai unor idei, ai unor preocupari intelectuale; opinie publica. 4. Mod, fel de a gandi, de a se manifesta; parere, conceptie impartasita de un grup de oameni, de o colectivitate. ◊ Loc. prep. In spiritul... = in concordanta cu... 5. Caracter specific, trasatura caracteristica a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Inclinare, pornire, tendinta care determina felul de a fi, de a gandi, de a se manifesta al cuiva. 7. Gluma, anecdota, banc. II. Semn grafic in scrierea greaca, care, adaugat unui sunet, arata cum se pronunta sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratiei. – Din lat. spiritus, it. spirito.

CONSTRINGENTA, constringente, s. f. Marime caracteristica sticlelor optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. – Din fr. constringence.

EXPLETIV, -A, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al intelegerii continutului unui enunt. – Din fr. expletif, lat. expletivus.

CODICOLOGIE s. f. Stiinta speciala a istoriei care studiaza manuscrisele din punctul de vedere al obiectului in sine si nu al textului. – Din fr. codicologie.

TEXTURA, texturi, s. f. 1. Constitutia unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientarii in spatiu a partilor componente. 2. Tesatura, urzeala. 3. Imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita, acoperind pasajele care trebuie rectificate. – Din fr. texture, lat. textura.

TAXONOMIE s. f. 1. Stiinta legilor de clasificare. 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificarii si descrierii speciilor. [Var.: taxinomie s. f.] – Din fr. taxonomie, taxinomie.

RENOVARE, renovari, s. f. Actiunea de a renova si rezultatul ei; ansamblu de lucrari tehnice, partiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (masini, cladiri, instalatii etc.), fara a-i schimba in esenta destinatia, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovatie. ♦ Fig. Innoire, schimbare. – V. renova.

REZULTANTA, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forta a carei aplicare este echivalenta din punctul de vedere al efectului cu mai multe forte date, care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. Fig. Efectul imbinat al unor cauze multiple. – Din fr. resultante, germ. Resultante.

STUDIO, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat in care lucreaza pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de cladiri, de instalatii si de amenajari speciale care serveste in procesul de turnare a filmelor. 3. Incapere special amenajata din punctul de vedere al acusticii (si iluminatului) si echipata cu utilajul necesar captarii unor programe sonore sau de sunete si imagini, destinata transmisiunii sau inregistrarii in vederea unei transmisiuni ulterioare la radio si televiziune. 4. Teatru de capacitate mica, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentarii de spectacole in scopul valorificarii unor artisti (tineri) sau al prezentarii unor spectacole experimentale. II. Divan prevazut cu o lada pentru pastrarea asternutului (si cu polite sau rafturi pentru carti). [Pr.: -di-o]

DIMENSIUNE, dimensiuni, s. f. 1. Marime (lungime, latime sau inaltime) necesara la determinarea intinderii figurilor si a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput inca de mintea omeneasca. ♦ Spec. Marime fizica considerata din punctul de vedere al legaturii dintre unitatea sa de masura si unitatile marimilor fundamentale ale unui sistem de unitati de masura. 2. Marime, masura, proportie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.

SECUNDAR², -A, secundari, -e, adj. 1. Care ocupa locul al doilea (in timp) intr-o succesiune. ♦ Era secundara = a doua era geologica, caracterizata prin aparitia primelor pasari, mamifere si pesti ososi; era mezozoica. (Iesit din uz) Curs secundar = ciclu scolar care urma dupa ciclul primar. (Iesit din uz) Profesor secundar = profesor care preda in cursul secundar. S*****s secundar = s*****s aflat in a doua faza, caracterizat prin aparitia unor eruptii pe piele. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punct de vedere al importantei; de mai mica importanta. ◊ (Gram.) Propozitie secundara (si substantivat, f.) = propozitie care nu este de sine statatoare, depinzand in fraza de propozitia principala (din punctul de vedere al intelesului). Medic secundar (si substantivat, m.) = medic care, in urma unui concurs, este admis sa lucreze intr-o clinica intre 3 si 5 ani, in vederea specializarii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic putin important, care apare in cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice si care nu influenteaza cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.

SOSTENUTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Riguros, precis din punctul de vedere al miscarii, al ritmului. – Cuv. it.

STRATEGIC, -A, strategici, -ce, adj. Care tine de strategie, privitor la strategie. ◊ Harta strategica = harta militara utilizata in conducerea razboiului. ♦ (Despre locuri, drumuri, pozitii) Care are insemnatate pentru actiunile militare de razboi; care favorizeaza desfasurarea operatiilor militare. ♦ Foarte important, esential din punctul de vedere al strategiei (2). ♦ Potrivit, oportun (intr-o imprejurare data). – Din fr. strategique.

STILISTIC, -A, stilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care tine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectiva, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S. f. Disciplina care studiaza mijloacele de exprimare ale unei colectivitati, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al continutului lor afectiv, al expresivitatii sau din punctul de vedere al calitatilor si normelor lor. – Din fr. stylistique.

ASPECT ~e n. 1) Fel in care se prezinta cineva sau ceva; infatisare. ◊ Sub ~ul din punctul de vedere...; sub raportul... Sub toate ~ele din toate punctele de vedere. 2) gram. Categorie gramaticala, caracteristica anumitor limbi, care arata durata de realizare a actiunii exprimate de un verb. /<fr. aspect, lat. aspectus

COLATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; de importanta mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangenta cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collateral, lat. collateralis

A COVARSI ~esc tranz. 1) A depasi cu mult (din punctul de vedere al dimensiunii, cantitatii etc.). 2) rar A bate intr-o lupta sau intr-o intrecere; a birui; a invinge; a bate. /cu + varf

ESICHIER ~e n. Dispunere a unor obiecte (de acelasi fel) cu anumite intervale intre ele. ◊ ~politic configuratia partidelor politice dintr-o tara la un moment dat, considerate din punctul de vedere al raportului ideologic dintre ele; spectru politic. [Sil. e-si-chi-er] /<fr. echiquier

EUFONIE ~i f. 1) Succesiune de sunete vocale si consonante care produce o impresie placuta auzului. 2) Ramura a poeticii care studiaza structura operelor literare din punctul de vedere al armoniei. /<fr. euphonie

FONOLOGIE f. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor functionale. ~ istorica. [Art. fonologia; G.-D. fonologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phonologie

GRANULOZITATE ~ati f. Structura a unui material granular din punctul de vedere al marimii si al repartitiei procentuale a granulelor componente. /<fr. granulosite

PARONIM ~e n. Cuvant care se aseamana partial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebeste ca sens de acesta. /<fr. paronyme

PARTE parti f. 1) Element din care se compune sau in care se imparte un tot. O ~ din recolta a fost stransa. O ~ din deputati n-au sustinut proiectul. ◊ Cea mai mare ~ marea majoritate; in mare masura. In ~ a) intr-o oarecare masura; partial; b) separat; pe rand; c) aparte. ~ de vorbire clasa de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. ~ de propozitie element constructiv al unei propozitii care indeplineste o anumita functie sintactica. 2) Cantitate care ii revine cuiva la o imparteala. ◊ ~ea leului cantitate preponderenta pe care si-o ia cineva dintr-un castig obtinut in comun. A avea ~ de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face ~ dreapta a imparti egal. 3) Contributie la o activitate comuna. ◊ A lua ~ a participa. 4) Portiune dintr-un spatiu; loc. Din care ~ vine? ◊ Cele patru parti ale lumii cele patru puncte c*******e. Din ~ea (sau partile) locului din tinutul (localitatea) despre care se vorbeste; localnic. In toate partile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterala a unui obiect; margine; latura. ◊ A se da la o (sau intr-o, de-o) ~ a) a se feri; a se da in laturi; b) a se eschiva; a se sustrage. A lasa la o ~ a inceta de a mai indeplini; a abandona. A pune la (sau de o) ~ a economisi; a lasa in rezerva. A da (sau a face) intr-o ~ a ocoli. Din ~ea cuiva (sau a ceva) in ceea ce priveste pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o ~ privind sub un aspect. Pe de alta ~ privind sub alt aspect. 6) Persoana (organizatie sau stat) antrenata intr-o anumita actiune. 7) Totalitate de persoane care alcatuiesc aceeasi categorie sociala sau profesionala. ◊ ~ barbateasca fiinta de s*x barbatesc. ~ femeiasca fiinta de s*x feminin. Din ~ea mamei (a tatalui etc.) din neamul mamei (al tatalui etc.). Din ~ea (cuiva) in numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de ~ea cuiva a sustine pe cineva. A-i lua (sau a-i tine) cuiva ~ a-i lua cuiva apararea. 8) Portiune dintr-o lucrare; compartiment. ~ea finala. ~ea practica. [G.-D. partii] /<lat. pars, ~tis

PRISMA ~e f. 1) Poliedru cu doua baze paralele si egale si cu fetele laterale in forma de paralelograme. 2) Piesa din material transparent de forma unui asemenea poliedru folosita la aparatele optice. ◊ Prin ~a din punctul de vedere. [G.-D. prismei] /<fr. prisme

SUBSTANTA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

ANCOMBRAMENT s.n. (frantuzism) Ingramadire care impiedica trecerea. ♦ (Tehn.) Spatiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].

CANTITATE s.f. 1. Categorie filozofica desemnand determinari ale obiectelor si proceselor care indica aspectul lor masurabil din punctul de vedere al marimii, numarului, volumului, duratei, gradului etc., a carei schimbare intre anumite limite nu produce transformari ale calitatii acestora, ci pregateste numai aceste transformari. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau dintr-o numarare; tot ceea ce poate fi numarat sau masurat. ♦ catime, numar, marime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecatilor de predicatie dupa sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantite, it. quantita, lat. quantitas].

CONDITIE s.f. 1. Imprejurare, fapt etc. care prilejuieste, ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen, imprejurare in care se produce un fenomen. 2. Clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 3. Intamplare viitoare si nesigura de care depinde existenta unei obligatii. ♦ Situatia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situatie, stare fizica sau sociala a cuiva. ◊ Conditie fizica = situatie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al starii sale fizice si al antrenamentului. [Gen. -iei, var. conditiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].

ECHIEN, -A adj. (Despre arborete) Omogen din punctul de vedere al varstei. [Pron. -chi-en. / < fr. equienne, cf. lat. aequus – egal, annus – an].

FONOCONFORT s.n. Ansamblu de conditii care fac o locuinta comoda, placuta din punctul de vedere al izolarii fonice. [Cf. engl. phonoconfort].

GEOTEHNICA s.f. Ramura a geologiei care studiaza comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilitatii si al rezistentei. [Gen. -cii. / cf. fr. geotechnique].

INTELECTUALIZA vb. I. tr. A privi sau a trata (ceva) din punctul de vedere al intelectului; a transforma totul in notiuni. [Pron. -tu-a-. / cf. fr. intellectualiser].

MINTAL, -A adj. Referitor la minte; facut in minte. ◊ Alienatie mintala = nebunie; debil mintal = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -a adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, dupa minte].

PLURIEN, -A adj. (Despre arborete) Neomogen din punctul de vedere al varstei. [Pron. -ri-en, pl. -ieni, -iene. / et. incerta].

PROZODIE s.f. 1. Disciplina care se ocupa cu studiul versificatiei din punctul de vedere al raportului dintre silabe in vers, considerate dupa accent sau dupa lungime. 2. Stiinta gruparii cuvintelor in unitati ritmice. V. metrica. ♦ (P. ext.) Pronuntare ritmica a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].

RETARDAT, -A adj. (si s.m.f.) (Frantuzism) Ramas in urma; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; intarziat mintal; inapoiat; retardatar. [< retarda].

ACORDAJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al inaltimii lor. [< fr. accordage].

ARBORET s.n. 1. Portiune dintr-o padure omogena din punctul de vedere al speciei, al varstei si al conditiilor de vegetatie. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eti. / < it. arboretto].

BIBLIOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul cartilor din punctul de vedere al formelor in care se prezinta, al istoricului lor etc. [Gen. -iei. / < fr. bibliologie, cf. gr. biblion – carte, logos – studiu].

BONITATE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al productiei la hectar in material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plata si de credit. [< germ. Bonitat, cf. lat. bonitas].

CISALPIN, -A adj. Aflat dincoace de Alpi (din punctul de vedere al romanilor si italienilor); in nordul Italiei. [Cf. lat. cisalpinus, fr. cisalpin, it. cisalpino].

CONSTRINGENTA s.f. Marime fizica ce caracterizeaza sticlele optice din punctul de vedere al dispersiei luminii. [< fr. constringence].

argea (argele), s. f. – 1. Firida, nisa, bolta. – 2. Incapere facuta in partea sub nivelul solului, unde se pastreaza razboiul de tesut si lana sau inul. Cuvint foarte discutat, in care, in ce ne priveste, vedem un cuvint oriental, fie tc. arca „cutie”, fie corespondentul sau cuman sau tat. (cf. DAR). Totusi, conform unei traditii indelungate in filologia romaneasca, acest cuvint provine dintr-un etimon autohton. Hasdeu, Col. Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, in timp ce in Etymologicum, 1577-9, se referea la gr. ἄργιλλα „casa subterana” sau la macedoneanul ἄργελλα „camera de baie”. Ipoteza a fost adoptata de Densusianu, Filologie, 449 si Hlr., 38; GS, VII, 86; de Philippide, Principii, 33 si 148; de Iordan, Dift., 58; si semnalata cu retinere de DAR (cf. REW 636). La rindul lor, Jokl, IF, XLIV, 13 si Puscariu, Lr., 257, considera ca cuvintul macedonean reprezinta un prototip cimerian conservat si in alb. ragelia (cf. Philippide, II, 698, si Rosetti, II, 108), Gregoire, Byzantion, XIV, 537, se refera la ngr. ἀργαλείος, si pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvint anterior fazei indoeurop. Cuvintul tc. (pronuntat arga) pare a fi explicatia cea mai sigura, cel putin din punctul de vedere al rom.

FILOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modelului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire].

FONOLOGIE s.f. 1. Disciplina care studiaza sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore si al functiei pe care o indeplinesc in limba. 2. Disciplina lingvistica avand ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie].

GRANULOZITATE s.f. Felul de alcatuire a unui material mineral granular privit din punctul de vedere al marimii granulelor din care este format. [Cf. fr. granulosite].

GRUP s.n. 1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni; gramada. ◊ Grup social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun. 2. (Mat.) Multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functional. [< fr. groupe, cf. it. gruppo].

HETEROGONIE s.f. (Biol.) Formarea a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. ♦ Alternarea intre generatii cu modalitati diferite de reproducere s*****a. [Gen. -iei. / < germ. Heterogonie, cf. gr. heteros – diferit, gone – casatorie].

baga (bag, at), vb. – 1. A injuga animalele. – 2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. – 3. A (se) pune la dispozitia cuiva, a (se) angaja intr-o slujba. 4. A pune in inferioritate, a obliga. – 5. A infringe, a supune, a invinge. – 6. A pune inauntru, a introduce, a viri. – 7. A pune, a seza. 8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. – 9. A interveni, a (se) amesteca in ceva, a (se) amesteca in ceva, a-si viri coada. – Mr., megl. bag, bagari. Daca scara de valori semnalata aici corespunde, cum credem, evolutiei istorice si cronologice a cuvintului, etimonul sau ar putea fi lat. bῑgāre, de la bῑga ‹ bis iuga. Consideram drept semnificatie primara cea care mai pastreaza inca in expresia a baga in plug, a baga in cird. De la ideea de „a pune la jug” s-a putut trece firesc la cea de „a prinde” in general, ca la Cantemir: silea sa-l bage la mina. De altfel, evolutia semantica pare normala; ar putea fi comparata cu cea a lat. inchoare, de la co(h)us „parte a jugului”. Bῑga a lasat descendenti in limbile romanice (cf. REW 1096); nu se mentioneaza insa nici un reprezent al lui bῑgāre, a carui forma apare in dictionare. Fonetismul, regulat din punctul de vedere al rom. (cu modificarea vocalei atone, sub influenta labialei anterioare, cf. masura, pacat, batrin), prezinta dificultati in dialecte, unde s-ar presupune un rezultat *begari sau *bigari. Este de presupus ca vocala atona a suferit, in mr. si in megl., o schimbare accidentala, fie datorita vocalei urmatoare, fie influentei altui cuvint, ca de ex. gr. βάλλω › βάξω. Intrebuintarea acestui ultim cuvint coincide perfect cu cea din mr., astfel incit βάξω a putut fi propus ca etimon al rom. (Cihac, II, 638), chiar daca aceasta ipoteza este insuficienta sub toate aspectele. Cf. si ngr. μπήγω „a pune, a introduce”. Nici una din explicatiile propuse anterior nu pare a fi retinut atentia specialistilor. In afara de Cihac, se cuvine sa mentionam ipoteza lui Miklosich, Slaw. Elem., 8, care considera cuvintul ca provenind din fondul autohton. DAR si Candrea il dau drept necunoscut, iar Philippide, II, 697, il considera de origine obscura. G. Meyer, IF, VI, 115, REW 880 si Rohlfs, Differenzierung, 29, il leaga de un radical romanic *bag › prov. baga, de unde fr. bague, bagage. Se pot adauga parerile lui Scriban, care explica prin sl. badati „a gauri” cuvintul rom.; Giuglea, Dacor., II, 374, care pleaca de la longob. bauga „fiare, lanturi” („begrifflich und formell schwierig” REW 880); Pascu, Arch. Rom., X, 473, care pleaca de la bg. bakan.

nervoziceste adj. (inv.) din punctul de vedere al nervilor, al sistemului nervos.

MATERIE s.f. 1. Categorie filozofica care desemneaza realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta. 2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. 3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etc. ♦ Continut, fond, esenta. 4. Totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. [Gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matiere, it. materia].

OMNILATERAL, -A, omnilaterali, -e, adj. Care imbratiseaza toate aspectele, care se face din toate punctele vedere. – Omni- + lateral.

PRIVELISTE ~i f. 1) Aspect al unui colt din natura privit dintr-un anumit punct; vedere. 2) Spectacol sau eveniment neobisnuit care se desfasoara inaintea ochilor. /priveala + suf. ~iste

RESTITUTIE s.f. 1. Determinare a unui punct in spatiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct vazut din mai multe pozitii din spatiu. 2. (In dreptul international) Inapoierea de catre un stat invins a bunurilor acaparate de el in mod ilegal in timpul razboiului de la statul invingator si de la cetatenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restitutiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].

RESTITUTIE s. f. 1. readucere in starea initiala, restabilire; restituire. ◊ inapoiere de catre un stat invins a bunurilor acaparate de el in mod ilegal in timpul razboiului de la statul invingator si de la cetatenii acestuia. 2. determinare a unui punct in spatiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, vazut din mai multe pozitii din spatiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau partilor de organe distruse sau vatamate. ◊ revenire la forma initiala a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)

ABSURD, -A, absurzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care contrazice gandirea logica, care nesocoteste legile naturii si ale societatii, contrar bunului-simt; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admitand un rationament fals, o situatie aproape imposibila. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar, aratand ca punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus.

abtine vb. refl. a se stapani, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunta, a nu-si exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere)

AFRO-ASIATIC, -A, afro-asiatici, -ce, adj. Care este comun (din punct de vedere politic) Africii si Asiei, privitor la Asia si la Africa. [Pr.: -si-a-] – Din fr. afro-asiatique.

AJUTORA, ajutorez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutori vb. IV] – Din ajutor.

ALOTROPIE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista in doua sau mai multe forme care difera intre ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, si din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.

BIOLOGIE s. f. Stiinta care studiaza manifestarile vietii din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ♦ Stiinta organismelor vii, animale si vegetale. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologie.

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

CHEZASIE, chezasii, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garantie pentru cineva sau ceva. Chezas + suf. -ie.

DEPRAVAT, -A, depravati, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decazut, d*******t. – V. deprava.

ECLECTISM s. n. 1. Imbinare mecanica, hibrida a unor puncte de vedere sau conceptii eterogene sau opuse; lipsa de consecventa in convingeri, in teorii.2. Sistem de gindire neunitar, care, fara a se intemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gindire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. – Din fr. eclectisme.

GEOGRAFIE s. f. Stiinta care studiaza si descrie invelisul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ◊ Geografie lingvistica = metoda de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, in care fenomenele de limba inregistrate sunt cartografiate. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geographie, lat. geographia.

HIMERA, himere, s. f. 1. Inchipuire fara temei, fantezie irealizabila; iluzie, fantasma. 2. Monstru in mitologia antica greaca, inchipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capra si cu coada de sarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 3. (Bot.; in sintagma) Himera de altoire = planta ale carei tesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai multi zigoti distincti. – Din fr. chimere, it. chimera, lat. Chimaera.

HINTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigida din punct de vedere tectonic, situata in spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care graviteaza spre un centru economic. 3. Regiune invecinata cu un teritoriu ocupat, folosita ca baza a unor actiuni expansioniste; p. ext. coloniile si tarile dependente de metropola. – Din germ. Hinterland.

IDEOLOGICESTE adv. din punctul de vedere al ideologiei filozofice, morale, religioase etc. [Pr.: -de-o-] – Ideologic + suf. -este.

IMUNOCHIMIE s. f. Domeniu interdisciplinar care studiaza din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor si animalelor capabile sa participe la procesele imunitare. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

INDUSTRIALIZARE, industrializari, s. f. Actiunea de a industrializa si rezultatul ei; proces de transformare a unei tari agrare intr-o tara industriala dezvoltata din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. ♦ Prelucrare industriala a unor materii prime, transformarea lor in produse industriale. ♦ Aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale in alte ramuri. [Pr.: -tri-a-] – V. industrializa.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai proasta, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

INGERINTA, ingerinte, s. f. Amestec ilegal, interventie in treburile unei persoane sau in viata unui stat, tinzand la stirbirea libertatii si a independentei de actiune si la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din fr. ingerence.

INTELECTUALICESTE adv. Ca intelect; din punct de vedere intelectual. [Pr.: -tu-a-] – Intelectual + suf. -iceste.

ISTORICESTE adv. (Rar) Din punct de vedere istoric, in mod cronologic. – Istoric + suf. -este.

IZOGAMIE s. f. (Biol.) Forma primitiva de inmultire sexuata, in care cei doi gameti care participa la fecundare sunt asemanatori din punct de vedere morfologic. – Din fr. isogamie.

IMPARTASI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

INAPOIAT, -A, inapoiati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltata; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, tari etc.) Care a ramas in urma din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. inapoia².

INALTATOR, -OARE, inaltatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care inalta; fig. care ridica din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la pusti, la mitraliere si la tunuri, care permite sa se dea tevii inclinarea necesara pentru a lovi tinta. – Inalta + suf. -ator.

JURIDICESTE adv. Din punct de vedere juridic. – Juridic + suf. -este.

NUMITOR, numitori, s. m. Termen al unei fractii ordinare, scris sub linia de fractie, care reprezinta impartitorul operatiei de impartire. ◊ Expr. A aduce la acelasi numitor = a) a face ca doua sau mai multe fractii ordinare sa aiba acelasi numitor; b) a impaca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fara temei) pareri, tendinte, conceptii diferite. – Numi + suf. -tor.

PRAGMATISM s. n. Curent filozofic idealist care, negand adevarul obiectiv, proclama drept unic criteriu al adevarului numai ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. – Fr. pragmatisme.

SOFISM, sofisme, s. n. Silogism sau rationament corect din punct de vedere formal, dar gresit din punct de vedere al continutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesentiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce in eroare; p. gener. argument, afirmatie etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

UNGHI, unghiuri, s. n. 1. Figura formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formeaza un unghi (1). 2. Colt, ungher (1). ◊ Expr. In (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, in (sau prin, din) toate partile. 3. Fig. punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).

UNILATERAL, -A, unilaterali, -e, adj. Care este indreptat, situat intr-o singura directie. ♦ Care nu angajeaza decat una dintre partile contractante. ♦ Care este hotarat (in mod arbitrar) de una singura dintre parti. ♦ Care tine seama de o singura latura a lucrurilor; care cunoaste numai un aspect al unei probleme si judeca dintr-un singur punct de vedere sau se margineste la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. – Din fr. unilateral.

USURATIC, -A, usuratici, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flusturatic, frivol. – Usor² + suf. -atic.

VOCALISM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic si fonologic, intr-un anumit moment al evolutiei sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupa cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.

AMPLIFICA, amplific, vb. I. Tranz. si refl. A da sau a capata amploare, a (se) mari, a (se) largi, a (se) dezvolta (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din lat. amplificare, fr. amplifier.

AMPLU, -A, ampli, -e, adj. Mare, larg, dezvoltat (din punct de vedere cantitativ, intensiv etc.) – Din fr. ample, lat. amplus.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comert. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.

ATITUDINE, atitudini, s. f. 1. Tinuta sau pozitie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentand adesea o anumita conceptie); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-si manifesta pozitia, a-si afirma (cu hotarare) punctul de vedere. – Din it. attitudine, fr. attitude.

MATANIE, matanii, s. f. (In unele practici religioase) 1. Ingenunchere si inclinare a corpului pana la pamant, in semn de veneratie si de pocainta. ♦ P. gener. Plecaciune adanca in semn de respect; temenea, ploconeala. 2. (La pl.) Sirag de margele de os, de lemn etc. pe care calugarii sau credinciosii mireni socotesc rugaciunile rostite. 3. (Inv.) Manastire in care a fost calugarita o persoana si de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metanie s. f.] – Din sl. metanija.

MATERIALICESTE adv. Din punct de vedere material (I 2), in ceea ce priveste starea materiala; baneste, materialmente. [Pr.: -ri-a-] – Material + suf. -iceste.

COMBATIV, -A, combativi, -e, adj. Care lupta cu darzenie si cu perseverenta pentru sustinerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei conceptii. – Din fr. combatif.

COORDONARE, coordonari, s. f. 1. Actiunea de a coordona si rezultatul ei. 2. Relatie stabilita, in cadrul unei enuntari, intre cuvinte, constructii si propozitii care stau pe acelasi plan, fara ca unul dintre elemente sa depinda din punct de vedere gramatical de celalalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

CRITERIU, criterii, s. n. 1. punct de vedere, principiu, norma pe baza carora se face o clasificare, o definire, o apreciere. 2. Proba sportiva, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr-o anumita ramura. – Din fr. criterium.

FILOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. – Din fr. philologie.

PARERE, pareri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; conceptie, idee, credinta. ◊ Expr. A fi de parere = a crede, a socoti, a considera. A(-si) da cu parerea (ori cate o parere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeasi parere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de alta parere = a crede altceva, a nu fi de acord. Parere de bine = bucurie, satisfactie, multumire. Parere de rau = mahnire, cainta, regret, invidie. 2. Iluzie, inchipuire. ◊ Loc. adv. Intr-o parere = intr-o doara; la intamplare. ♦ (Concr.) Aratare, nalucire, vedenie, fantoma. ◊ Expr. O parere de... = o cantitate infima de... – V. parea.

PELERINAJ, pelerinaje, s. n. Calatorie pe care credinciosii o fac intr-un loc considerat sfant. ♦ Calatorie facuta intr-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ P. gener. Calatorie, plimbare (in diverse locuri). ♦ Trecere continua, perindare. – Din fr. pelerinage.

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. Ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

OMOGRAF, -A, omografi, -e, adj., s. n. (Cuvant) care se scrie la fel cu alt cuvant, dar difera de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic. – Din fr. h********e.

RUINA, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a ramas dintr-o constructie veche, daramata; daramatura. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat, darapanat. ♦ Fig. Ramasita a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sanatatii; distrugere; dezastru. ♦ Persoana distrusa din punct de vedere fizic si moral ca urmare a unei sanatati precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

SINCRONIC, -A, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se refera la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in acelasi timp. ♦ (Fiz.; despre evolutia fenomenelor periodice) Care prezinta sincronism, care se produce in mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face in mod istoric; independent de evolutia istorica; static. – Din fr. synchronique.

SOCOTINTA, socotinte, s. f. (Inv. si pop.) 1. punct de vedere, opinie, parere. ♦ Idee, gand. 2. Consideratie, stima, pretuire. 3. Judecata sanatoasa, chibzuiala, cumpat, masura. 4. Minte, ratiune. 5. Hotarare. Vointa. – Socoti + suf. -inta.

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

FORTAREATA, fortarete, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic intarit, pregatit pentru aparare de lunga durata in caz de asediu. ◊ Fortareata zburatoare = denumire data in timpul celui de al doilea razboi mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – Dupa fr. forteresse.

ARIERAT, -A, arierati, -te, adj., s. m. si f. (Individ) care este inapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriere.

LOCUTIUNE, locutiuni, s. f. Grup de cuvinte cu inteles unitar, care se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire. ♦ (Inv.) Expresie. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (inv.) locutie s. f.] – Din fr. locution, lat. locutio, -onis.

FUNCTIONARISM s. n. Tendinta birocratica de a considera problemele din punct de vedere individual, nu general; atitudine indiferenta, lipsita de interes si de devotament fata de munca; birocratism, birocratie. [Pr.: ti-o-] – Din fr. fonctionnarisme (dupa functionar).

PANMIXIE, panmixii, s. f. (Biol.) Incrucisare intamplatoare din punct de vedere genetic intre doi indivizi de s*x opus. – Din engl. panmixia.

PARA³, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

PASABIL, -A, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable.

PENALICESTE adv. Din punct de vedere penal, sub raport penal; penalmente. – Penal + suf. -iceste.

ANALIZA, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un intreg, un fenomen etc., examinand fiecare element in parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compozitia unei substante. – Din fr. analyser.

ANTISTATIZARE, antistatizari, s. f. 1. Actiunea de a impiedica electrizarea materialelor. 2. Actiunea de a neutraliza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic.

ANTISTATIC, -A, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanta) care impiedica electrizarea materialelor plastice. 2. (Substanta) care neutralizeaza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique.

ARTISTICESTE adv. (Rar) Din punct de vedere artistic, in mod artistic. – Artistic + suf. -este.

P******I, p********c, vb. IV. Tranz. si refl. A face sa se schimbe sau a se schimba in rau (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) functia normala a unui organ. – Din fr. p*******r.

P*******T, -A, p********i, -te, adj. Care s-a schimbat in rau (din punct de vedere moral); stricat, depravat, corupt. – V. p******i.

NORMAL, -A, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intr-un punct al unei curbe. Linie normala (si substantivat, f.) = a) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafata, in punctul de contact; b) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba, in plan sau in spatiu, in punctul de contact. ♦ Spec. Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des.3. (Inv.; in sintagma) Scoala normala (si substantivat, f.) = scoala pedagogica. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

PERSONALISM s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din fr. personnalisme. Cf. Germ. Personalismus.

PETITIE, petitii, s. f. Expunere scrisa adresata de o persoana sau de un grup de persoane unei institutii, unei organizatii, unei autoritati, in care se formuleaza o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (inv.) petitiune s. f.] – Din fr. petition.

PIPERNICI, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau parti ale lor) A se opri din crestere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice). – Et. nec.

PIPERNICIT, -A, piperniciti, -te, adj. (Despre animale, plante sau parti ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din crestere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.

POLISTIREN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab galbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic si electric, care se intrebuinteaza in electrotehnica, in industria cablurilor si la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrene, engl. polystyrene, rus. polistiren.

POLITICESTE adv. Din punct de vedere politic. – Politic + suf. -este.

POM, pomi, s. m. Nume generic pentru orice arbore salbatic sau cultivat care produce fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de iarna (sau de Craciun) = brad (sau alt conifer) impodobit cu daruri si ornamente, cu prilejul Craciunului si al Anului nou. Pomul mortului = copacel (mai ales brad) sau ramura impodobita cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc., care se poarta inaintea cortegiului mortuar (la mortii necasatoriti) pana la cimitir si se infige pe mormant dupa ce s-au dat de pomana fructele, zaharicalele etc. de pe el. ◊ Expr. (Fam.) A fi in pom = a se afla intr-o situatie dificila, precara (din punct de vedere material). – Lat. pomus.

POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.

PRAGMATISM s. n. Curent filozofic care proclama drept unic criteriu al adevarului ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adapteaza la orice situatie, care ia in consideratie (numai) eficacitatea, utilitatea practica. – Din fr. pragmatisme.

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, functionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul si calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

PREACURAT, -A, preacurati, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihanit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat.

PRECISTA adj. Curata (din punct de vedere moral), neprihanita, imaculata. ♦ (Substantivat) Maica Domnului, Fecioara Maria. [Var.: (pop.) precesta adj.] – Din sl. precista.

PRIVINTA, privinte, s. f. 1. (In loc. adv.) Intr-o privinta = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (In loc. prep.) In privinta... = in ceea ce priveste...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -inta.

PREZUMTIE, prezumtii, s. f. (Livr.) 1. Parere intemeiata pe aparente, pe ipoteze, pe deductii; presupunere, supozitie. ♦ Recunoastere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, pana la proba contrara. 2. Parere exagerat de buna despre sine; infumurare, aroganta. – Din fr. presomption, lat. praesumptio.

PROFESIONALMENTE adv. (Rar) Din punct de vedere profesional. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -mente (dupa fr. professionnellement).

PROFAN, -A, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant intr-un domeniu oarecare; nestiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu tine de religie, care nu reprezinta sau nu exprima un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respecta lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

PSIHOLOGICESTE adv. Din punct de vedere psihologic; sufleteste. – Psihologic + suf. -este.

PUR², -A, puri, pure, adj. 1. Care nu contine elemente straine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fara pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepatat din punct de vedere moral; curat, neprihanit. 3. Veritabil, autentic, adevarat. E adevarul pur. ◊ Loc. adv. Pur si simplu = nimic altceva decat...; numai si numai; nici mai mult, nici mai putin decat... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

PURIFICA, purific, vb. I. Tranz. A face sa fie pur, curat, neamestecat, limpede prin indepartarea corpurilor, a substantelor sau a elementelor straine; a curata. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. si tranz. Fig. A deveni sau a face sa devina pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

PUTORISCA, putoristi, s. f. (Rar) Diminutiv al lui putoare; epitet dat unei femei usuratice, neserioase din punct de vedere moral. – Putoare + suf. -isca.

OMENESTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, in mod omenesc; cat poate un om. 2. In conditii omenesti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -este.

OFICIOS, -OASA, oficiosi, -oase, adj., s. n. (Publicatie) care reprezinta, reflecta, sustine punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupari etc. fara a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.

VERIFICATOR, -OARE, verificatori, -oare, s. m. si f. Persoana care verifica ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. verificateur.

STIINTIFICESTE adv. Din punct de vedere stiintific, in mod stiintific, potrivit principiilor si cerintelor stiintei. [Pr.: sti-in-] – Stiintific + suf. -este.

RATIONAMENT, rationamente, s. n. Inlantuire logica de judecati, care duce la o concluzie; p. ext. sir de argumente de care se serveste cineva in judecarea unei chestiuni sau pentru a-si sustine punctul de vedere. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. raisonnement (refacut dupa ratiune)

FAMEN, fameni, s. m. (Inv.) Barbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Barbat decazut din punct de vedere moral. – Refacut din fameni (pl. lui faman inv. „barbat castrat”, din lat. *feminus, din femina).

OBSTESTE adv. (Inv.) Din punct de vedere obstesc; avand in vedere interesul comun, colectiv; in general; indeobste. – Obste + suf. -este.

FALIT, -A, faliti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care se afla in stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoana) care a suferit un esec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.

FILOZOFICESTE adv. (Rar) – Din punct de vedere filozofic; in mod filozofic; ca un filozof. – Filozofic + suf. -este.

OTOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul urechii din punct de vedere anatomic si patologic. – Din fr. otologie.

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

WEISMANNISM s.n. Teorie in biologie care postuleaza separarea organismului in doua parti distincte: germenul, substanta ereditara, localizata in celulele s*****e, si soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmand independenta absoluta a germenului fata de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, dupa August Weismann (1834-1914), biolog german)

CONCERTA, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre sefi de state, diplomati etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cadea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o masura (politica) comuna. – Din it. concertare.

LEGALMENTE adv. In mod legal, din punct de vedere legal. – Din fr. legalement.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

CIZELAT, -A, cizelati, -te, adj. 1. (Despre obiecte metalice) Prelucrat, finisat, ornamentat cu dalta, cu ciocanul etc. 2. Fig. (Despre opere literare, stiintifice) Care a fost imbunatatit (din punct de vedere al stilului, al exprimarii). 3. Fig. Care si-a insusit deprinderi civilizate, cultura etc. – V. cizela.

LOGICESTE adv. (Rar) In mod logic, din punct de vedere logic. – Logic + suf. -este.

MEDITA, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adanc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Inv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Inv.) A pune ceva la cale; a planui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. sa-si pregateasca (in afara orelor de curs) lectiile, examenele; a da lectii particulare. – Din fr. mediter.

MICROFONIE, microfonii, s. f. 1. Reactie acustica nedorita care apare intre microfonul si difuzorul unui sistem electroacustic in conditiile unei amplificari mari sau ale amplasarii acestora in incaperi necorespunzatoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbatie intr-un sistem electroacustic datorata v*******i mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie.

CONURBATIE s. f. Forma complexa de asezare umana formata dintr-un oras cu rol de centru, spre care graviteaza, din punct de vedere economic, administrativ si cultural, o serie de orase invecinate mai mici. – Din fr. conurbation.

MILITARESTE adv. Din punct de vedere militar; ca militarii, in felul militarilor; ostaseste, soldateste. – Militar + suf. -este.

MOCIRLA, mocirle, s. f. Apa statatoare (de mica intindere) provenita din ploi, revarsari etc. si plina de mal, de noroi; loc mlastinos, noroios; noroi, mal. ♦ Fig. Decadere morala; mediu decazut din punct de vedere moral. – Cf. bg. mocilo.

MORALITATE s. f. Insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralite.

MORALMENTE adv. din punctul de vedere al moralei (1), sub raport moral (I 1); moraliceste. – Din fr. moralement, it. moralmente.

MORBID, -A, morbizi, -de, adj. Care indica o stare bolnavicioasa sau rezulta dintr-o astfel de stare; nesanatos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din lat. morbidus, fr. morbide.

NEEVOLUAT, -A, neevoluati, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: -lu-at] – Ne- + evoluat.

NEOCOLONIALISM s. n. Forma noua a colonialismului care urmareste sa domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. neo-colonialisme.

ERATIC, -A, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ◊ Bloc eratic sau stanca eratica = bloc de piatra adus mai ales de ghetari si asezat in regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus.

ECHIVALENT, -A, echivalenti, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din fr. equivalent, lat. aequivalens, -ntis.

ECONOMICESTE adv. Din punct de vedere economic. – Economic + suf. -este.

ELECTROIZOLANT, -A, electroizolanti, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. electro-isolant.

EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.

EVOLUAT, -A, evoluati, -te, adj. Care a ajuns, prin faze succesive, la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pr.: -lu-at] – V. evolua.

DISTRUS, -A, distrusi, -se, adj. Nimicit, daramat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.

CONSIDERENT, considerente, s. n. 1. punct de vedere, parere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotarare a unui organ de jurisdictie cuprinzand motivarea hotararii respective. – Din fr. considerant.

TICALOSI, ticalosesc, vb. IV. Refl. si tranz. A decadea sau a face sa decada din punct de vedere moral sau material. – Din ticalos.

TANJI, tanjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla intr-o stare de slabiciune fizica, a fi bolnavicios; a lancezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se vesteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

TEHNOREDACTA, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregati din punct de vedere tehnic si grafic un manuscris inainte de trimiterea lui la tipar. – Tehno- + redacta.

TEORETICESTE adv. (Rar) Din punct de vedere teoretic. [Pr.: te-o-] – Teoretic + suf. -este.

TERMINAT², -A, terminati, -te, adj. 1. (Despre actiuni) Care a fost dus pana la capat; sfarsit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai exista sanse de revenire la situatia mai buna de dinainte; sfarsit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.

TRAUMATIZA, traumatizez, vb. I. Tranz. 1. A provoca un traumatism (1). 2. A zgudui profund din punct de vedere moral; a provoca o trauma (2), un soc. – Din fr. traumatiser.

TURISM, (2) turisme, s. n. 1. Activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoresti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere. 2. Autoturism. – Din fr. tourisme, it. turismo.

TRUPES, -A, trupesi, -e, adj. (Pop.) Bine conformat din punct de vedere fizic; robust, voinic. ♦ (Peior.) Gras. – Trup + suf. -es.

TRUPESTE adv. din punctul de vedere al trupului, relativ la trup; fiziceste. – Trup + suf. -este.

RECONFORTA, reconfortez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) intari, a (se) fortifica, a (se) intrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, increderea, curajul. – Din fr. reconforter.

RECONSIDERA, reconsider, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o opera literara etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsiderer.

RECTOR, rectori, s. m. Persoana care conduce (din punct de vedere stiintific si administrativ) o institutie de invatamant superior; grad detinut de aceasta persoana. ♦ (In unele tari din Apus) Persoana care conduce o scoala medie; grad detinut de aceasta persoana. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (in bine); a innoi, a primeni o stare de lucruri, o conceptie etc.; a face o reforma (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealta, o masina etc.; a da la reforma (3) datorita degradarii totale sau partiale. 3. Tranz. A scoate o persoana din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Inv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. reformer, lat. reformare.

REGULARITATE, regularitati, s. f. Insusirea sau starea a ceea ce este regulat, in conformitate cu o regula sau cu o ordine fixata dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = in mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evolutiei unor fenomene de a respecta o regula dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proportie. ♦ Uniformitate. – Din fr. regularite.

REALIZAT, -A, realizati, -te, adj. Infaptuit, implinit. ♦ (Despre o opera de arta) Reusit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

REGIZA, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic si tehnic; a indruma jocul actorilor si montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei conceptii si viziuni prealabile a regizorului; a pune in scena. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbra) o activitate, o operatie etc. – Din regizor (derivat regresiv).

REZERVATIE, rezervatii, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturala”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformari, deoarece in cuprinsul lui se gasesc plante, animale, minereuri sau formatii geologice rare, care prezinta importanta din punct de vedere stiintific. 2. Intindere redusa din teritoriul unui stat pe care este silita sa locuiasca populatia de o anumita rasa aflata pe teritoriul acelui stat. – Din fr. reservation.

DIELECTRIC, -A, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izoleaza din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constanta dielectrica = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care contine intre armaturi o substanta izolatoare si capacitatea aceluiasi condensator cand contine intre armaturi aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric si care se polarizeaza temporar cand este introdus intr-un camp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. dielectrique.

DESCRIPTIVISM s. n. Curent lingvistic care foloseste metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal si fiziologic, fara cercetarea dezvoltarii lor istorice. – Descriptiv + suf. -ism.

DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. si refl.. A face sa devina sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micsora, a scadea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.

RUBATO s. n., adv. (Muz.) 1. S. n. Executare libera din punct de vedere ritmic (potrivit intelesului cuvintelor din text), in scopul obtinerii unei mai mari expresivitati. 2. Adv. In modul de executare descris mai sus. – Cuv. it.

DECLASA, declasez, vb. I. Refl. A decadea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. declasser.

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) dezbraca in pielea goala. ♦ A (se) desfrunzi; a lasa sau a ramane fara verdeata. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prada. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curata de coaja; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicatie etc. tot ce prezinta interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urna si a numara voturile obtinute intr-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIAT, -A, despuiati, -te, adj. 1. Dezbracat, in pielea goala; p. ext. imbracat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeata. 2. Jefuit, pradat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicatie etc.) Din care s-a extras tot ce intereseaza dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat. – Var.: despoiat, -a adj.] – V. despuia.

DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; intrebuintat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ticni; a decadea din punct de vedere moral. – Din fr. detraquer.

DETRACAT, -A, detracati, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, ticnit, dezechilibrat; decazut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. detraque.

DIACRONIC, -A, diacronici, -ce, adj. (Despre o metoda de studiu, un punct de vedere etc.) Care priveste, expune, trateaza fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

SELEMET s. n. (Inv.; in expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapa de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selamet.

SEMICOLONIE, semicolonii, s. f. Stat formal independent, dar care, din punct de vedere economic si politic, depinde de un stat strain. – Semi- + colonie.

SENTIMENTALISM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendinta de a exagera rolul si valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da in mod obisnuit precadere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic in literatura aparut la sfarsitul sec. XVIII ca o reactie impotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

SPIRITUALICESTE adv. Din punct de vedere spiritual. [Pr.: -tu-a-] – Spiritual + suf. -iceste.

STARE, stari, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. Situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. Situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

STERILITATE s. f. Starea, insusirea a ceea ce este steril; incapacitatea de a procrea, de a face roade. ♦ Fig. Incapacitatea de a crea, de a produce ceva (din punct de vedere spiritual). ♦ Stare caracterizata prin absenta germenilor microbieni. – Din fr. sterilite, lat. sterilitas, -atis.

SOCIALMENTE adv. Din punct de vedere social, sub raport social. [Pr.: -ci-al-] – Din fr. socialement, it. socialmente.

STRATA, strate, s. f. Registru in care se inscriu toate operatiile economice ale unei intreprinderi, intr-o forma nesistematizata din punct de vedere contabil. – Din germ. Strazze.

STUDIA, studiez, vb. I. 1. Tranz. A depune o munca intelectuala sustinuta, sistematica, pentru insusirea de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu; a invata. 2. Tranz., refl. si refl. recipr. A (se) observa cu atentie, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta. 3. Refl. A-si impune o anumita atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci cand se stie observat, examinat de cineva. [Pr.: -di-a] – Din it. studiare.

SUBALIMENTA, subalimentez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) alimenta (sistematic) in mod insuficient din punct de vedere calitativ si cantitativ. – Sub¹- + alimenta (dupa fr. sous-alimenter).

SUBNORMAL, -A, subnormali, -e, adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic sau fizic. – Sub¹- + normal.

SUBORDONARE, subordonari, s. f. Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – V. subordona.

SUBORDONAT, -A, subordonati, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat intr-o relatie de subordonare. ♦ Propozitie subordonata (si substantivat, f.) = propozitie care depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitie, indeplinind functiunea unei parti de propozitie a regentei; propozitie secundara. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonne.

SUPRANORMATIV, -A, supranormativi, -e, adj. Care depaseste din punct de vedere calitativ un normativ. – Supra- + normativ.

SUFLETESTE adv. Din punct de vedere sufletesc; moralmente. – Suflet + suf. -este.

CULTURALICESTE adv. (Rar) Din punct de vedere cultural. – Cultural + suf. -iceste.

CULTURALIZA, culturalizez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) ridica din punct de vedere cultural; a (se) instrui. – Cultural + suf. -iza.

CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. recipr. A se casatori (religios). 2. Tranz. A declara pe miri casatoriti din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva in timpul serviciului religios al cununiei, in calitate de nas. ♦ (Despre parinti) A-si casatori (dupa ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.

ACCEPTARE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere, recunoastere. (~ unui alt punct de vedere.)

AUTONOM adj. liber, (inv. si pop.) slobod, (inv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)

LIBER adj. 1. (inv. si pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (inv. si pop.) slobod, (inv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ in aceasta seara.) 5. neinchis, neintemnitat, (inv. si pop.) slobod. (Un criminal inca ~.) 6. disponibil, neocupat, (inv. si pop.) slobod, (inv.) prisoselnic. (In ceasurile lui ~.) 7. v. necasatorit. 8. degajat. (Are mana ~.) 9. v. nestanjenit. 10. v. larg. 11. neinchiriat, neocupat. (O camera ~.) 12. gol, neocupat, (inv. si pop.) slobod. (In sala a ramas un scaun ~.) 13. v. vacant.

METODOLOGIC adj. (rar) metodic. (Din punct de vedere ~...)

OPINIE s. 1. v. parere. 2. parere, punct de vedere, (inv. si pop.) socotinta, (inv.) proces, socoata. (Care e ~ ta in aceasta problema?) 3. v. conceptie. 4. credinta, idee, judecata, parere. (Dupa ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. opinie publica = spirite (pl.). (~ era agitata.)

PARERE s. 1. consideratie, considerent, constatare, idee, observare, observatie, opinie, reflectie, reflexie, remarca. (Cateva ~ asupra ...) 2. opinie, punct de vedere, (inv. si pop.) socotinta, (inv.) proces, socoata. (Care e ~ ta in aceasta problema?) 3. v. conceptie. 4. credinta, idee, judecata, opinie. (Dupa ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. parere de rau v. regret. 7. v. impresie. 8. v. iluzie.

PROCES s. v. decizie, hotarare, opinie, parere, punct de vedere, sentinta, verdict.

punct s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (inv.) picatura, soroaca. (A pus ~ la sfarsitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.); puncte-puncte v. puncte de suspensie (pl.); punct si virgula = (Transilv.) coma punctata, (inv.) semicolon. 3. s. v. comedon. 4. s. v. articol. 5. s. v. clauza. 6. s. loc. (In diferite ~ ale orasului.) 7. s. v. faza. 8. s. v. stadiu. 9. s. punct de vedere v. parere. 10. adv. exact. 11. interj. v. ajunge!

SITUATIONAL adj. circumstantial, conjunctural. (Din punct de vedere ~.)

SOCOATA s. v. calcul, chibzuiala, chibzuinta, chibzuire, cumintenie, cumpat, cumpatare, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, opinie, parere, punct de vedere, rationament, ratiune, socoteala, socotinta, tact.

SOCOTINTA s. v. apreciere, atentie, bagare de seama, calcul, cinste, cinstire, cir-cumspectie, consideratie, gand, grija, idee, intentie, judecata, luare-aminte, minte, numarare, numarat, numara-toare, onoare, opinie, parere, plan, pre-cautie, pretuire, prevedere, proiect, prudenta, punct de vedere, rationa-ment, ratiune, respect, socoteala, stima, trecere, vaza.

ABSURD¹ n. Calitatea a ceea ce este lipsit de ratiune. ◊ Prin ~ prin admiterea unui rationament fals. Reducerea la ~ metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca oricare alt punct de vedere duce la consecinte false. /<lat. absurdus, fr. absurde

ALT alta (alti, alte) adj. Care nu este acelasi (lucru sau fiinta) cu cel de fata sau cu cel despre care este vorba. ◊ Pe de alta parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Cate alte multe. /<lat. alt[e]rum

ATITUDINE ~i f. 1) Pozitie a corpului; fel de a-si tine corpul; tinuta; poza; postura. 2) Fel de a fi sau de a se comporta; comportare. ◊ A lua ~ a-si manifesta punctul de vedere cu fermitate; a-si manifesta pozitia. [G.-D. atitudinii] /<fr. attitude, it. attitudine

A*****N ~i m. 1) Animal nascut inainte de termen. 2) fig. Fiinta insuficient dezvoltata din punct de vedere fizic; starpitura. /<fr. a*****n

BIOFIZICA f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul proceselor biologice din punct de vedere fizic. [Sil. bi-o-] /<fr. biophysique

A SE BONIFICA se bonifica intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se imbunatati. /<fr. bonifier

A CADASTRA ~ez tranz. A inscrie intr-un cadastru (determinand din punct de vedere cantitativ). ~ bunurile materiale. /<fr. cadastrer

CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ◊ A da ~ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. ~ universala. 3) muz. Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. ~ fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ◊ Pozitie-~ pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): ~ de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

A SE CHIRCI ma ~esc intranz. 1) A-si micsora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre fiinte, plante) A se opri din dezvoltare, ramanand sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); a se pipernici; a se prizari. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

CHIRCITURA ~i f. rar Fiinta dezvoltata insuficient din punct de vedere fizic. /a (se) chirci + suf. ~tura

CONSIDERENT ~e n. 1) Argument logic. 2) Pozitie intelectuala; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; parere; judecata; opinie. 3) jur. Factor care motiveaza o decizie a unui organ de jurisdictie. /<fr. considerant

CONSTIINTA ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. Mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia

COORDONARE ~ari f. 1) v. A COORDONA. 2) gram. Relatie stabilita intre propozitii sau parti de propozitie legate intre ele, fara ca una sa depinda de alta din punct de vedere sintactic. /v. a coordona

CRIMA ~e f. Infractiune grava periculoasa din punct de vedere social. /<fr. crime

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

A DEPASI ~esc tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, masuri, niveluri) A intrece sub aspect cantitativ. 3) A intrece din punct de vedere al componentei. /<fr. depasser

A SE DESAVARSI ma ~esc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfectiona. 2) (despre actiuni) A capata forma definitiva. /de + a savarsi

DESCRIPTIVISM n. Curent in lingvistica bazat pe descrierea limbilor din punct de vedere formal si fiziologic (fara a tine cont de istoria lor). /descriptiv + suf. ~ism

DEZACORD ~uri n. 1) Lipsa de acord (intre puncte de vedere, conceptii etc.); disensiune; diferend. 2) muz. Lipsa de armonie intre sunete. /<fr. desaccord

DISONANTA ~e f. 1) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care discordeaza din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanta; distonanta. 2) lingv. Succesiune de sunete sau de silabe suparatoare auzului. 3) Lipsa de acord, de proportii (intre partile componente). /<fr. dissonance, lat. dissonantia

DISTONANTA ~e f. 1) Stare distonanta; lipsa de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distoneaza din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanta; disonanta. /a distona + suf. ~anta

ECONOMICESTE adv. Din punct de vedere economic. /economic + suf. ~este

EDITORIAL² ~e n. Articol de ziar sau de revista care exprima punctul de vedere oficial al redactiei intr-o problema actuala si importanta; articol de fond. [Sil. e-di-to-ri-al] /<fr. editorial

ELECTROTEHNICA f. Ramura a stiintei care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice si magnetice din punct de vedere al aplicatiilor lor in tehnica. [G.-D. electrotehnicii] /<fr. electrotehnique

EPAVA ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. Persoana care a decazut din punct de vedere fizic si moral. [G.-D. epavei] /<fr. epave

A EPUIZA ~ez tranz. 1) A face sa se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discutii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. epuiser

A EXPLORA ~ez tranz. 1) (tari, tinuturi, regiuni necunoscute) A cerceta in scopuri stiintifice. 2) A analiza din toate punctele de vedere; a cerceta; a studia; a investiga. 3) (zacaminte minerale) A cerceta pentru a determina posibillitatile de exploatare. /<fr. explorer, lat. explorare

FIZICESTE adv. Sub aspect fizic; din punct de vedere fizic. / fizic + suf. ~este

FLUOR n. Gaz galben-deschis, cu miros intepator, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, intrebuintat, mai ales, la sintetizarea unor compusi si in industria atomica. [Sil. flu-or] /<fr. fluor

FUNCTIONARISM n. 1) Tendinta birocratica de a rezolva problemele din punct de vedere individual si nu general. 2) Atitudine indiferenta fata de munca. [Sil. -ti-o-] /<fr. fonctionnarisme

IMPERIALISM n. Politica a unui stat care are scopul de a domina alte state, supunandu-le din punct de vedere politic si economic. [Sil. -ri-a-] /<fr. imperialisme, germ. Imperialismus

INDICATOR³ ~i m. 1) chim. Substanta care, prin schimbarea culorii, semnaleaza caracterul acid sau bazic al altei substante ori sfarsitul unei reactii chimice. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. /<fr. indicateur

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

A SE INFECTA ma ~ez intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decadea din punct de vedere moral; a duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

ISTORICESTE adv. rar Din punct de vedere istoric; sub aspect istoric. /istoric + suf. ~este

IZOGAMIE f. Forma primitiva de inmultire s*****a, caracterizata prin unirea a doi gameti asemanatori din punct de vedere morfologic. /<fr. isogamie

A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi

INAPOIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, tari) Care a ramas in urma din punct de vedere al dezvoltarii politice, economice si culturale. /v. a inapoia

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

LATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care se afla pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; care este de importanta mai mica; secundar. /<fr. lateral, lat. lateralis

LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber

MATERIALICESTE adv. Din punct de vedere material; sub aspect material. [Sil. -ri-a-] /material + suf. ~iceste

MEMORANDUM ~uri n. 1) Document diplomatic in care se expune punctul de vedere al unui guvern asupra unei probleme, ce va constitui obiectul viitoarelor negocieri. 2) inv. Carnet de note. /<lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum

MINIM¹ ~a (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensitatii, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime

MORALICESTE adv. 1) Din punct de vedere moral; sub aspect moral; moralmente. 2) In conformitate cu morala; dupa prescriptiile moralei. /moral + suf. ~iceste

MORALMENTE adv. Din punct de vedere moral; sub aspect moral; moraliceste. /<fr. moralement, it. moralmente

NATRIU n. Metal alcalin, moale, alb-ar-gintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, cu diferite intrebuintari in instalatiile nucleare, in metalurgie, ca reducator; sodiu. /<fr. natrium

NORMAL² ~a (~i, ~e) 1) Care este in concordanta cu norma; conform normei; firesc; natural; obisnuit. Conditii ~e. ◊ In mod ~ de obicei; de regula. 2) (despre fiinte vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic si psihic). Copil ~. 3) si substantival : Scoala ~a scoala unde se pregatesc invatatori pentru scoala primara. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

OBSTESTE adv. Sub aspect obstesc; din punct de vedere obstesc; in ceea ce priveste obstea. /obste + suf. ~este

OPINIE ~i f. punct de vedere particular (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); parere; judecata; considerent; cuvant. ◊ A face ~ separata a nu adera la parerea altora (a majoritatii). [G.-D. opiniei; Sil. -ni-e] /<lat. opinio, ~onis, fr. opinion

ORBESTE adv. 1) In felul orbilor; ca orbii; fara a vedea; pe dibuite. 2) fig. Fara a avea un punct de vedere propriu; fara a chibzui. A se supune ~. 3) fig. Fara alegere si fara crutare. /orb + suf. ~este

ORTOGRAFIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de ortografie; propriu ortografiei. Dictionar ~. 2) Care este in conformitate cu normele ortografiei; care este corect din punct de vedere al ortografiei. /<fr. orthographique

PARERE ~i f. 1) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; judecata; opinie; pozitie; cuvant ◊ A fi de ~ a considera; a crede. A fi de alta ~ (sau a nu fi de aceeasi ~ cu cineva) a crede altfel decat cineva. ~ de bine satisfactie; bucurie. Cu ~ de rau cu regret. 2) pop. Produs al perceperii denaturate a realitatii inconjuratoare; inchipuire; iluzie. ◊ O ~ (de) ceva abia sesizabil. Intr-o ~ intr-un mod neserios. [G.-D. parerii] /v. a (se) parea

PELERINAJ ~e n. 1) rel. Calatorie facuta de credinciosi intr-un loc considerat sfant; hagealac. 2) Calatorie in locuri renumite din punct de vedere religios, istoric sau cultural. 3) Trecere continua. /<fr. pelerinage

PENALICESTE adv. Din punct de vedere penal; sub aspect penal. /penal + suf. ~iceste

A SE PERFECTIONA ma ~ez intranz. 1) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ; a apropia de perfectiune; a desavarsi. ~ un mecanism. ~ metodele de diagnosticare. 2) A-si ridica calificarea, acumuland cunostinte noi intr-un domeniu de activitate. [Sil. -ti-o-] /<fr. perfectionner

PERSPECTIVA ~e f. 1) Aspect agreabil al unui colt de natura vazut de la o anumita distanta. 2) Aspect al unui obiect vazut din departare. ~a portilor orasului. 3) Modalitate de interpretare; punct de vedere. Fenomen social cercetat in ~ istorica. 4) mat. Reprezentare tridimensionala a unui obiect, reprodusa la scara diferita pe o suprafata plana, pastrand proportia dintre dimensiunile obiectului. 5) fig. Posibilitate de dezvoltare sau de realizare in viitorul apropiat. ◊ In (sau cu) ~ in (sau cu) viitor. [G.-D. perspectivei] /<fr. perspective

A SE PIPERNICI ma ~esc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-si micsora dimensiunile; a ramane sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); a se chirci; a se prizari. /Orig. nec.

POAMA¹ ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

POLITICESTE adv. Sub aspect politic; din punct de vedere politic. /politic + suf. ~este

POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis

A PRIMA ~ez intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a detine intaietatea. /<fr. primer

PRINCIPIU ~i n. 1) Teza fundamentala; idee de baza. 2) Cauza primara. 3) punct de vedere propriu; convingere personala. ◊ Din ~ conform convingerii. In ~ in linii mari; in genere. /<lat. principium, fr. principe

PRIVINTA ~e f. : In ~a referitor la; in ceea ce priveste. Intr-o ~ dintr-un anumit punct de vedere. In toate ~ele din toate punctele de vedere. In unele ~e cat priveste unele cazuri. /a privi + suf. ~inta

PSIHOLOGICESTE adv. Sub aspect psihologic; din punct de vedere psihologic. /psihologic + suf. ~este

PUCIOASA f. pop. Metaloid de culoare galbena, cu miros specific neplacut, foarte activ din punct de vedere chimic, intrebuintat, mai ales, in tehnica si in medicina; sulf. ◊ Apa (de) ~ apa sulfuroasa. /a puti + suf. ~oasa

A SE RASUFLA ma rasuflu intranz. 1) (despre unele alimente, in special bauturi) A-si pierde taria si gustul (din cauza contactului cu aerul). 2) A-si marturisi gandurile ascunse. 3) pop. A se epuiza din punct de vedere intelectual. /ras- + a sufla

A REACTIONA ~ez intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca raspuns la o actiune sau la o e******e exterioara). 2) (despre persoane) A-si expune categoric punctul de vedere; a lua atitudine (fata de o situatie sau de o imprejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reactie

A RECONSIDERA reconsider tranz. (opere autori, evenimente etc., care au fost deja apreciate) A interpreta dintr-un nou punct de vedere; a revalorifica. ~ mostenirea literara. /<fr. reconsiderer

A REMANIA ~ez tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificari de componenta sau de structura; a modifica. 2) (materiale, masini etc.) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier

A REMEDIA ~ez tranz. A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ sau sa revina la starea de mai inainte; a imbunatati; a ameliora; a remania. [Sil. -di-a] /<fr. remedier, lat. remediare

A SE ROSTI ma ~esc intranz. rar A-si exprima punctul de vedere; a-si spune parerea; a se pronunta. /Din rost

SCADERE ~i f. 1) v. A SCADEA. 2) Micsorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea preturilor. 3) (in opozitie cu adunare) Operatie aritmetica prin care dintr-un numar (descazutul) se scot atatea unitati, cate are altul (scazatorul), calculandu-se diferenta dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahna. /v. a scadea

SCAPATAT² ~ta (~ti, ~te) fig. Care a decazut din punct de vedere moral sau fizic. /v. a scapata

SEMICOLONIE ~i f. Stat formal independent, care depinde din punct de vedere economic si politic de un alt stat. /semi- + colonie

SFANT¹ ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. Apa ~a. /<sl. sventu

A SE SITUA ma ~ez intranz. A detine un anumit loc (in spatiu, in timp sau intr-un sistem ierarhic de valori). ◊ ~ pe o (anumita) pozitie a) a lua o (anumita) atitudine; a-si expune punctul de vedere; b) a avea o parere personala. ~ pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situare

SLABICIUNE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune

SOCIALMENTE adv. Din punct de vedere social; sub aspect social. [Sil. -ci-al-] /<fr. socialement, it. socialmente

SODIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind intrebuintat in instalatiile nucleare, in metalurgie, ca reducator; natriu. /<lat., fr. sodium

SPIRITUALICESte adv. Sub aspect spiritual; din punct de vedere spiritual; sufleteste; moraliceste. /spiritual + suf. ~iceste

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. Ochiul ~. Mana ~ga. ◊ Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii. ◊ Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus

STARPITURA ~i f. Fiinta insuficient dezvoltata din punct de vedere fizic; chircitura; a*****n. /a starpi + suf. ~ura

STIMULENT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula

STRATEGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de strategie; propriu strategiei. Operatie ~ca. 2) (despre locuri, cai de comunicatie etc.) Care prezinta interes pentru strategia militara; important din punct de vedere militar. Pozitie ~ca. Drum ~. /<fr. strategique

STRICATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care pricinuieste sau face stricaciuni; daunator; pagubitor; vatamator. 2) Care strica pe cineva din punct de vedere moral; corupator. /a (se) strica + suf. ~tor

STROFA ~e f. Parte a unei opere poetice, constand din cateva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei si sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe

SUFLETESTE adv. Sub aspect sufletesc; din punct de vedere sufletesc; moraliceste. /suflet + suf. ~este

SULF n. Metaloid de culoare galbena, cu miros specific neplacut, foarte activ din punct de vedere chimic, intrebuintat, mai ales in tehnica si medicina; pucioasa. /<fr. sulf, lat. sulphur

STIINTIFICESTE adv. rar Sub aspect stiintific; din punct de vedere stiintific. [Sil. sti-in-] /stiintific + suf. ~este

TEHNICESTE adv. Sub aspect tehnic; din punct de vedere tehnic. /tehnic + suf. ~este

TEORETICESTE adv. Sub aspect teoretic; din punct de vedere teoretic. /teoretic + suf. ~este

TEREN ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai, a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga ~ a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) fig. Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain

TOPOLOGIE f. Ramura a geometriei care se ocupa cu studiul proprietatilor figurilor din spatiu din punct de vedere calitativ. [G.-D. topologiei] /<fr. topologie

TOT³ n. 1) Ansamblu complet din punct de vedere al partilor componente. Un ~ organic. 2) fig. Ansamblu de lucruri, fenomene etc. existente in realitate. 3) mai ales art. Lucru esential (in raport cu celelalte). Stiinta e ~ul. ◊ Aici e ~ul prin aceasta se explica tot; in aceasta consta tot. /<lat. totus

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

UNILATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care este situat pe o singura latura, pe o singura parte. Flori ~e. 2) Care este orientat intr-o singura directie, intr-un singur sens. Decizie ~a. 3) (despre persoane) Care judeca dintr-un singur punct de vedere, neglijand complexitatea faptelor (date); care se limiteaza la o singura latura a chestiunii. 4) (despre con-tracte) Care angajeaza, obliga la actiuni doar una din partile contractante. /<fr. unilateral

VERIFICATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana autorizata cu verificarea unor sisteme din punct de vedere tehnic, contabil sau administrativ. /<fr. verificateur

ALTERITATE s.f. (Fil.; op. identitate) Existenta, fiinta privita din punct de vedere diferit de ea insasi. [Cf. fr. alterite, it. alterita < lat. t. alteritas].

ANALOGIE s.f. Asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemanare partiala in ceea ce priveste forma sau continutul a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt; schimbarea produsa. [Gen. -iei, var. (inv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

CARACTERISTICA s.f. 1. Caracter predominant propriu unei fiinte, unui lucru, unui proces etc.; insusire tipica. 2. Partea intreaga a unui logaritm. 3. Curba reprezentand modul in care variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. ♦ Marime sau element care determina dintr-un anumit punct de vedere modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (Statist.) Caracteristica statistica = trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau a unui proces social-economic. [Cf. fr. caracteristique].

COMPLEX s.n. 1. Intreg, unitate compusa din mai multe elemente sau parti. ♦ (Constr.) Imbracaminte de etansare, formata din mai multe straturi izolate. ◊ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoaca tulburari neurocerebrale. ◊ Complex de inferioritate = stare psihica in care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus].

CONSANGVINITATE s.f. 1. Rudenie din partea tatalui; (p. ext.) Inrudire de sange. 2. Calitate a unor roci magmatice de a fi asociate din punct de vedere petrografic. [Var. consanguinitate s.f. / cf. lat. consanguinitas, fr. consanguinite].

COORDONAT, -A adj. Pus de acord; in raport de coordonare. ◊ Propozitie coordonata (si s.f.) = propozitie (principala sau secundara) care sta pe acelasi plan cu alta, fara a depinde de ea din punct de vedere gramatical. [Var. coordinat, -a adj. / cf. fr. coordonne, it. coordinato].

DECLASA vb. I. 1. refl. A decadea din punct de vedere moral si social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) intr-o categorie inferioara. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzator cerintelor intr-un scop mai putin important. [< fr. declasser].

DEPRAVAT, -A adj., s.m. si f. (Om) descompus din punct de vedere moral; d*******t, corupt; p*****s. [< deprava].

DESCRIPTIVISM s.n. 1. Manierism literar care acorda o importanta exagerata amanuntelor descriptive, nesugestive. ♦ Sistem de critica literara care, in loc de a se pronunta asupra semnificatiilor si valorii operelor, se margineste la o descriere a acestora. 2. Scoala lingvistica care foloseste metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal si fiziologic, fara cercetarea dezvoltarii lor istorice. [< descriptiv + -ism].

DESCRIPTIE s.f. (Rar) Descriere. ♦ (Log.) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. [Gen. -iei, var. descriptiune s.f. / cf. fr. description, lat. descriptio].

ECLECTISM s.n. 1. Imbinare mecanica a unor idei, conceptii, puncte de vedere eterogene si opuse. ♦ Neconsecventa in convingeri; starea celui eclectic. 2. (Arhit., arte) Imbinare necritica a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artisti consacrati. [ < fr. eclectisme].

BAMA, bame, s.f. Planta anuala cultivata, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, in stare tanara, asemanator cu o pastaie (din punct de vedere botanic o capsula), este folosit in alimentatie ca o leguma; este cunoscuta in tarile orientale ca bamia, in cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar in cele anglofone si ca lady finger.

EROS s.n. Ansamblul pornirilor s*****e, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ Ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. [< fr. eros, cf. Eros – zeul iubirii la greci].

ESEU s.n. 1. Studiu de proportii reduse, in care autorul ataca probleme de ordin filozofic, literar, stiintific etc., expunand un punct de vedere personal, fara a epuiza subiectul. 2. Incercare; proba. ♦ (Filat.) Proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite, din care se alege cea care va ramane prototipul definitiv al intregului tiraj. 3. (La rugbi) Asezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].

EXEGEZA s.f. 1. (Liv.) Interpretare, lamurire a unui text (din punct de vedere filologic, istoric etc.). 2. Interpretare critica a cartilor Bibliei. [< fr. exegese, cf. gr. exegesis – explicatie].

FIZIO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) natura” sau „(referitor la) fizic”; „(din punct de vedere) fiziologic”. [Pron. -zi-o-, var. fisio-. / < fr. physio-, it. fisio-, cf. gr. physis – natura].

FRIGE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

HIPOZOM, -A adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere fizic. [< fr. hyposome, cf. gr. hypo – sub, soma – corp].

OMOGRAF, -A adj., s.n. (Cuvant) care se scrie la fel cu un alt cuvant, dar difera din punct de vedere fonetic. [Var. h******f, -a adj. / < fr. h********e, cf. gr. h***s – asemanator, graphein – a scrie].

IZOMORF, -A adj. Care afecteaza forma insasi. ♦ (Despre substante) Care prezinta izomorfism; (despre cristale) asemanator ca forma; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamana din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -a adj. / < fr. isomorphe].

IZOGAMETI s.m.pl. (Biol.; despre gameti masculini si feminini) Identici din punct de vedere morfologic. [Sg. izogamet. / < germ. Isogameten].

LIMNOBIOLOGIE s.f. Studiul lacurilor din punct de vedere biologic. [Gen. -iei. / < fr. limnobiologie].

MATERIALMENTE adv. (Rar) Din punct de vedere material. [Pron. -ri-al-. / cf. fr. materiellement].

MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

MORGANATIC, -A adj. Casatorie morganatica = casatorie intre un barbat dintr-o familie monarhica sau princiara si o femeie de alta conditie sociala, care nu-i este socotita sotie decat din punct de vedere legal, fara a fi ridicata la rangul lui. [< fr. morganatique].

OPTICA s.f. 1. Ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, conceptie. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique].

PARLANDO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Vorbind liber din punct de vedere ritmic. [< it. parlando].

PENALMENTE adv. (Rar) Din punct de vedere penal. [Cf. fr. penalement].

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

PERSPECTIVISM s.n. Conceptie filozofica potrivit careia cunoasterea depinde de punctul de vedere personal, de perspectiva celui care cunoaste. [< fr. perspectivisme, germ. Perspektivismus].

PROTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „primul (din punct de vedere spatial)”, „primul, cel dintai (in ordinea importantei, a demnitatii)”. 2. „Preistoric”. 3. (Lingv.) „Foarte vechi”, „anterior (unui grup etnic)”. 4. (Biol.) „primitiv”, „simplu”, „de inceput”. [Var. prot-. / < fr., it. proto-, cf. gr. protos – primul].

RADIU s.n. Element radioactiv asemanator din punct de vedere chimic cu bariul, intrebuintat in fizica si medicina. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium].

SEMANTICA s.f. 1. Ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificatie; semantism. ◊ Semantica artei = ramura a semanticii care se ocupa cu intelesul cuvintelor folosite in limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generala = curent teoretic care cerceteaza limbile „naturale” din punct de vedere sociologic si pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. semantique, cf. gr. sema – semn].

SIMULTANEISM s.n. 1. Faptul de a se petrece simultan. 2. Procedeu de naratiune constand in a prezenta fara tranzitie evenimente care se desfasoara simultan in diverse locuri. 3. Tehnica de a picta care consta in a suprapune la acelasi obiect doua puncte de vedere diferite. [Pron. -ne-ism. / germ. Simultaneismus].

STATISTICA s.f. 1. Stiinta care, folosind calculul probabilitatilor, studiaza fenomenele de masa din punct de vedere cantitativ. 2. Statistica matematica = ramura a matematicii care elaboreaza notiunile si metodele specifice studiului statistic al colectivitatilor. 3. Numaratoare, socoteala, recensamant. 4. Evidenta numerica a unor fenomene izolate sau de masa. [Gen. -cii. / cf. fr. statistique, it. statistica].

SUBURBAN, -A adj. Care se afla in suburbie, in imprejurimile orasului; de (la) suburbie. ◊ Comuna suburbana = comuna situata in apropierea unui oras, de care depinde din punct de vedere administrativ. ♦ (Despre mijloace de transport) Care circula in imprejurimile orasului. ♦ (Fig.; despre limbaj, comportare) Necivilizat, grobian. [< fr. suburbain, cf. lat. suburbanus].

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

WEISMANNISM s.n. Teorie in biologie care postuleaza separarea organismului in doua parti distincte; germenul, substanta ereditara, localizata in celulele s*****e, si soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmand independenta absoluta a germenului fata de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german].

irelevant, ~a a [At: DA ms /Pl. ~ nti, ~ e / E: ger. irrelevant] 1 care nu prezinta importanta. 2-3 Neinteresant (dintr-un anumit punct de vedere).

COMBATIV, -A adj. darz, perseverent in lupta, in sustinerea unui punct de vedere, a unei idei etc. (‹ fr. combatif)

ABSURD, -A adj. Contrar gandirii logice, legilor naturii, bunului-simt sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ◊ Prin absurd = admitand un rationament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca singurul punct de vedere care se poate sustine este cel propus. [Cf. fr. absurde, lat. absurdus].

ATITUDINE s.f. 1. Pozitie a corpului, tinuta. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-si afirma cu hotarare punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine].

AVIZ s.n. 1. Instiintare, comunicare oficiala; documentul prin care se face aceasta. 2. punct de vedere, parere; sfat. ♦ Apreciere, rezolutie a unei autoritati intr-o anumita chestiune. [< fr. avis, it. avviso, cf. lat. ad – la, visus – vedere, gandire].

VARIANTA s.f. 1. Aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei actiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obisnuit, dar care vizeaza acelasi obiectiv. 2. (Lingv.) Forma a unui cuvant diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante].

VERIFICATOR, -OARE s.m. si f. Cel care verifica ceva (din punct de vedere contabil). [Cf. fr. verificateur, it. verificatore].

COLORATURA s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea intr-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprana de coloratura = soprana care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogatie de culori; colorit. [< germ. Koloratur].

COMBATIV, -A adj. Darz, perseverent in lupta, in sustinerea unui punct de vedere, a unei idei etc. [Cf. it. combativo, fr. combatif].

CONSIDERENT s.n. 1. punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotarare a unui organ de jurisdictie, cuprinzand motivarea solutiei date de acest organ. [Cf. fr. considerant].

CONTEXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere in care se incadreaza un cuvant, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de imprejurari care insotesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].

CRITERIU s.n. punct de vedere, principiu de clasificare, de apreciere, de definire etc.; norma. [Pron. -riu, pl. -ii. / < fr. criterium, cf. gr. kriterion – ceea ce serveste la judecare].

DEPRAVA vb. I. refl. A fi d*******t, decazut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. depraver, it., lat. depravare].

DISTRUS, -A adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic si moral. [< distruge].

ELECTROIZOLANT, -A adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. electroisolant].

EVOLUAT, -A adj. Care a ajuns la un stadiu superior de dezvoltare. ♦ Dezvoltat din punct de vedere intelectual. [Pron. -lu-at. / < evolua].

IERBAR s.n. Colectie de plante mici, uscate si presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapa care contine aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].

IMPRESIE s.f. Efect produs in constiinta de o cauza din afara; ganduri, imagini etc. intiparite in amintire. ◊ A face (sau a produce) impresie = a impresiona. ♦ Senzatie; parere. ♦ (la pl.) Pareri personale, puncte de vedere personale (asupra unei chestiuni, a unui fapt etc.). [Pron. -si-e, gen. -iei, var. impresiune s.f. / cf. fr. impression, it. impressione, lat. impressio].

IMUNOCHIMIE s.f. Disciplina care studiaza din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie].

INFERIOR, -OARA adj. 1. Care este asezat mai jos; de jos. ♦ (despre o parte a unui curs de apa; p. ext., despre o regiune) Situat in apropiere de punctul de varsare; departat de izvor. 2. Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate (mai) proasta; mai putin bun; mai putin frumos; mai mic decat altii. 4. Care are un grad, o functie, un rang mai mic decat altul. // s.m. Subaltern, subordonat. [Pron. -ri-or. / < lat. inferior, cf. fr. inferieur].

bei (bei), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. din punctul de vedere al administratiei otomane, era si titlu al domnitorilor din Munt. si Mold. – 2. Unghi concav la arsice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Seineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.

patologhiceste adv. (inv.) din punct de vedere patologic.

personalmente adv. (inv.) in mod personal; din punct de vedere personal.

pozni, poznesc, vb. IV (reg.) 1. a face sa pateasca sau a pati ceva rau din punct de vedere fizic; a (se) nenoroci. 2. (despre oameni) a lovi traznetul; a trazni. 3. (refl.) a se face de ras, a ajunge de pomina. 4. a face scandal mare. 5. (refl.) a se uimi, a se minuna.

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completa din punct de vedere fizic si (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Fig.) Stadiu inaintat de experienta. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desavarsita a unui organ sau a organismului intreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturite].