pasti s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele pasti sau o data pe an e pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in pasti sau din joi in pasti, din pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de pasti (1); pasca. [Var.: paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

JOI s. f. Ziua a patra a saptamanii, care urmeaza dupa miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul³ pastilor. ◊ Expr. De joi pana mai (de-)apoi = la nesfarsit, mereu; niciodata. din joi in pasti = din cand in cand, foarte rar. ♦ (Adverbial, in forma joia) = in cursul zilei de joi, in fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.

caloian (-ieni), s. m. – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa pasti, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenu „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romana, II, (1900), p. 94-7; DAR). Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romano-bulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohe „ploaie”.

joi¹ f. A patra zi a saptamanii. ◊ ~a mare ultima joi din postul pastilor. De ~ pana mai apoi a) la nesfarsit; mereu; b) niciodata; nicicand. [Monosilabic. art. joia] /<lat. jovis

VINERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a saptamanii, care urmeaza dupa joi. ◊ (In credinta crestina) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a pastilor) = vinerea din ajunul pastilor, in care crestinii tin post sever. Vinerea Mare = sarbatoare ortodoxa in care se praznuieste Sfanta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) In cursul zilei de vineri; (in forma vinerea) in fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].