TRADITIE, traditii, s. f. Ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care se transmit (prin viu grai) din generatie in generatie, constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica. ♦ Obicei, uzanta; datina. ♦ Informatie (reala sau legendara) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisa pe cale orala. [Var.: (inv.) traditiune s. f.] – Din fr. tradition.

PERPETUA, perpetuez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a continua sa dureze vesnic sau vreme indelungata; a (se) transmite (din generatie in generatie, din veac in veac), a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpetuer, lat. perpetuare.

MOS ~i m. 1) (folosit si ca termen de adresare) Barbat ajuns la o varsta inaintata; mosneag. ◊ ~ Martin urs. 2) rar Barbat privit in raport cu nepotii sai; bunic. 3) pop. Frate (sau var) al unuia dintre parinti, privit in raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoana care apartine generatiilor precedente. ◊ Din (sau de la) mosi-stramosi a) din vremuri foarte indepartate; b) (transmis) din generatie in generatie. 5) la pl. (in credintele religioase) Ziua din ajunul sarbatorii pogorarii duhului sfant. ◊ Sambata ~ilor sambata dinaintea Duminicii Mari. /Din moasa

PRAVILA ~e f. inv. 1) Regula imperativa adoptata de organul legislativ al unei tari si aparata de stat; lege. 2) Carte care contine astfel de reguli. 3) rar Norma traditionala a unei colectivitati, legata de un ceremonial si transmisa din generatie in generatie; datina; obicei; randuiala. /<sl. pravilo

RANDUIALA ~ieli f. 1) v. A RANDUI si A SE RANDUI. ◊ A face ~ a face ordine. 2) Mod de desfasurare a unei actiuni. 3) Deprindere a unei colectivitati, legata de un ceremonial si transmisa din generatie in generatie. 4) inv. Operatie menita sa asigure ceva; masura. 5) inv. Denumire data unor dari pentru domnie. /a (se) randui + suf. ~eala

Sart² ~uri n. inv. Obicei care se transmite din generatie in generatie; datina. ◊ Dupa ~ dupa o regula statornicita; dupa obicei. Pe ~ intr-o anumita succesiune; pe rand. /<turc. sart

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

TRADITIE ~i f. 1) Ansamblu de datini, conceptii, legende, obiceiuri, credinte, constituite in cadrul unei comunitati sociale si transmise din generatie in generatie. A respecta ~ile. 2) Obicei statornicit de mult timp; practica uzuala. A deveni ~. [G.-D. traditiei; Sil. -ti-e] /<fr. tradition, lat. traditio, ~onis

TRADITIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credinte, cunostinte, datini etc. mostenite si transmise din generatie in generatie, constituind o trasatura specifica a unui popor sau a unui grup social. [Gen. -iei. / cf. fr. tradition, it. tradizione, lat. traditio].

EREDITATE s. f. 1. transmitere din generatie in generatie a anumitor caractere. 2. succesiune, mostenire. (< fr. heredite, lat. hereditas)

TRADITIE s. f. ansamblu de conceptii, obiceiuri, credinte, cunostinte, datini etc. mostenite si transmise din generatie in generatie, trasatura specifica a unui grup social (popor, natiune etc.). ◊ datina, uzanta, obicei. ◊ informatie privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisa oral. (< fr. tradition, lat. traditio)

HADIT (HADITH) (arab. „vorbire, naratiune”) subst. Corpus literar pastrat si transmis din generatie in generatie de un sir sau „lant” de transmitatori sau „garanti” care coboara in istorie pana la Mahomed si persoanele apropiate lui, formand un supliment sau indrumar mai detaliat al mesajului coranic. Culegerile h. s-au conturat abia in sec. 9.

GAMETOFIT, gametofiti, s. m. Una dintre cele doua generatii din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gametophyte.

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

INFUZIE, infuzii, s. f. 1. Solutie apoasa obtinuta dintr-o planta prin oparirea ei cu apa clocotita, in scopul extragerii principiilor active pe care le contine; medicament astfel obtinut. 2. Incrucisare a unei rase neameliorate cu o rasa ameliorata timp de una sau doua generatii. [Var.: infuziune s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis.

URMAS, -A, urmasi, -e, s. m. si f. 1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatiile anterioare lui); descendent, odrasla. ♦ Mostenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor intr-o demnitate, intr-o functie. 3. Continuator al unei opere, al unei traditii. – Urma + suf. -as.

ASCENDENT, -A, ascendenti, -te, adj., subst. 1. adj. Care urca, suitor. ◊ Linie ascendenta = linie genealogica ce suie de la fiu la parinti, de la nepoti la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvolta progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara. 3. S. n. (Cu determinari introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morala. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

PASOPTIST, -A, pasoptisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine pasoptismului sau pasoptistilor (2), privitor la pasoptism sau la pasoptisti. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care apartine generatiei participantilor la Revolutia de la 1848 din tarile romanesti; (persoana) care a sustinut pasoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtator al ideologiei de la 1848. – Pasopt (= patruzeci si opt) + suf. -ist.

PEDAGOGIE, pedagogii, s. f. Stiinta care se ocupa cu metodele de educatie si de instruire a oamenilor (in special a tinerei generatii). ♦ (Eliptic; fam.) Facultate care pregateste specialisti in stiinta definita mai sus. ♦ Metoda pedagogica – Din lat. paedagogia, fr. pedagogie.

SECOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit de la unitate pana la completarea sutei inclusiv); rastimp de o suta de ani (socotit de la orice data); veac. ♦ Fig. Vesnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat in desfasurarea lui; p. ext. generatiile contemporane acestor etape de desfasurare. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment sau de o personalitate exceptionala. Secolul lui Pericle. 3. (Inv.; in sintagma) Secolul de mijloc = evul mediu. [Pl. si: (inv., m.) secoli. – Var.: (inv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.

VIITORIME s. f. 1. (Inv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generatiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.

POSTERITATE s. f. 1. Succesiune de generatii viitoare; urmasi. 2. (Inv.) Succesiune de persoane care descind din aceeasi familie; urmasi, descendenti. – Din fr. posterite, lat. posteritas, -atis.

POSTPASOPTIST, -A, postpasoptisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) din generatia de dupa Revolutia de la 1848 din tarile romane. 2. Adj. Al perioadei de dupa Revolutia de la 1848 din tarile romane. – Post¹- + pasoptist.

MOSTENIRE, mosteniri, s. f. Faptul de a mosteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea altcuiva; p. restr. bun obtinut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generatie la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, insusiri care se transmit ereditar. – V. mosteni.

ORTOGENEZA s. f. Dezvoltare tot mai accentuata a unor caractere in generatiile care se succeda. – Din fr. orthogenese.

METAGENEZA s. f. (Biol.) Inmultire in care alterneaza o generatie sexuata cu alta asexuata. – Din fr. metagenese.

CLONA, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generatii. – Din clon.

CLONAT, -A, clonati, -te, adj. Care a fost selectat din clon pentru a forma o noua generatie. – V. clona.

COGENERATIONAL, -A, cogenerationali, -e, adj. (Rar) Din aceeasi generatie. [Pr.: -ti-o-] – Co + generatie + suf. -onal.

RAS- (Inaintea vocalelor si a consoanelor sonore, in forma raz-) Element de compunere care: 1. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima o imprastiere, o repetare sau o intensificare a actiunii exprimate de verbul simplu; b) formeaza, de la adjective, derivate care exprima intensificarea insusirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formeaza, de la substantive, derivate care exprima ideea de intensitate in raport cu substantivul simplu; d) formeaza, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indica generatii departate; e) formeaza, de la adverbe de timp, derivate indicand un timp mai indelungat decat cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea revenirii la o stare mai veche; b) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea modificarii (in sens negativ) a situatiei dinainte; 3. formeaza, de la verbe, substantive si adjective, derivate cu sensul mai departat de cel al cuvantului simplu. [Var.: raz-] – Din sl. ras-, raz-.

SELECTRON, selectroane, s. n. Tub electronic din prima generatie de calculatoare. – Din engl. selectron.

STRAMOS, -OASA, stramosi, -oase, s. m. si f. 1. Persoana care a trait cu cateva generatii inaintea cuiva si care apartine aceleiasi familii; (la m. pl.) generatii anterioare, inaintasi care au trait intr-o epoca indepartata; strabun (3), strabunic (2). 2. Strabun (2). – Stra- + mos.

EDUCA vb. a creste, a forma, (inv.) a pedepsi. (A ~ tanara generatie.)

EDUCARE s. crestere, cultivare, educatie, formare, (inv.) pedeapsa. (~ tinerei generatii.)

generatie s. (inv. si pop.) neam, (pop. si fam.) spita, (inv.) rod, ruda, rudenie. (Pana la a sap-tea ~.)

NEAM s. v. generatie, nastere, obarsie, origine, provenienta, s*x.

ROD s. v. avantaj, beneficiu, castig, coborator, consecinta, descendent, efect, folos, generatie, neam, odrasla, profit, progenitura, repercusiune, rezultat, scoborator, semintie, spita, t******l, urmare, urmas, vita, vlastar.

RUDA s. v. bat, categorie, clasa, coada, culme, drug, familie, fel, gen, generatie, minereu, neam, nuia, oiste, par, popor, populatie, prajina, protap, semintie, soi, specie, speta, tip, varga, varietate, vita.

RUDENIE s. v. familie, generatie, neam, popor, populatie, semintie, vita.

SPITA s. v. ceatlau, cruce, demnitate, genealogie, generatie, nastere, obarsie, origine, provenienta, rang, speteaza, sistor, titlu, treapta.

VIITOR adj., s. 1. adj. (inv.) venitor. (Generatiile ~oare.) 2. s. v. perspectiva. 3. s. posteritate, viitorime, (inv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturile noastre.)

degeneratie s. f. → generatie

generatie s. f. (sil. -ti-e), art. generatia (sil. -ti-a), g.-d. art. generatiei; pl. generatii, art. generatiile (sil. -ti-i-)

ASCENDENT² ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara. 2) mai ales la pl. Persoana care apartine generatiilor anterioare; strabun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant

BUNIC ~ci m. 1) (folosit si drept cuvant de adresare) Barbat luat in raport cu nepotii sai; tatal tatalui sau al mamei; tata-mare. 2) la pl. Parintii parintilor. 3) la pl. Persoana care apartine generatiilor precedente; stramos; strabun. /bun + suf. ~ic

A CLONA ~ez tranz. (indivizi, organisme) A izola din clon pentru a deveni cap de serie pentru noi generatii. /Din clon

CLONA f. generatie a unei plante de cultura, obtinuta prin inmultire vegetativa. /<fr. clone

DESCENDENTA ~e f. 1) Legatura de rudenie in linie dreapta intre generatii; filiatie. 2) Totalitate de descendenti; ansamblu de urmasi; posteritate. [G.-D. descendentei] /<fr. descendance

FAMILIE ~i f. 1) Grup de persoane inrudite prin casatorie sau prin sange care traiesc impreuna (sot, sotie, descendentii acestora). 2) Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos; neam; semintie. ◊ ~ de limbi grup de limbi inrudite, care provin din aceeasi limba initiala. ~ de cuvinte totalitate a cuvintelor compuse si derivate formate de la radacina aceluiasi cuvant. 3) fig. Reuniune de oameni sau de popoare legate intre ele prin interese si idealuri comune. 4) biol. Categorie sistematica superioara genului si inferioara ordinului. [Art. familia; G. D. familiei; Sil. -li-e] /<lat. familia, fr. famille

FILIATIE ~i f. 1) Legatura de rudenie in linie dreapta intre generatii. 2) fig. Succesiune logica. ~ de idei. [Art. filiatia; G.-D. filiatiei; Sil. -ti-e] /<fr. filiation, lat. filiatio, ~onis

GENEALOGIE ~i f. 1) Filiatie a membrilor unei familii, de diferite generatii, in functie de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare intr-un tablou, intr-un grafic a unei astfel de filiatii. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul diferitelor filiatii; istorie a neamului. /<fr. genealogie, lat. genealogia

generatie ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care traiesc in acelasi timp, fiind aproximativ de aceeasi varsta. 2) Totalitate a animalelor de o anumita rasa sau specie, nascute in acelasi an. 3): ~ spontanee (sau spontana) teorie naiva conform careia unele organisme vii pot lua nastere in mod spontan din substanta nevie. [G.-D. generatiei; Sil. -ti-e] /<fr. generation, lat. generatio, ~onis

GRIJA ~i f. 1) Gand ce provoaca neliniste, cauzat de o eventuala neplacere sau primejdie. 2) Atitudine binevoitoare, plina de atentie si de interes fata de cineva sau de ceva; preocupare pentru cineva sau ceva. ~a fata de generatia in crestere. ◊ A avea ~ sa..., a fi atent sa..., a baga in seama sa... A purta ~a cuiva, a purta ~ de cineva (sau de ceva), a purta cuiva de ~ a se preocupa de cineva (sau de ceva). A da (sau a lasa) in ~a cuiva (pe cineva sau ceva) a da insarcinare cuiva sa supravegheze ceva sau pe cineva. [G.-D. grijii] /<bulg. griza

INVATAMANT ~inte n. 1) la sing. Activitate social organizata de instruire si de educare a tinerei generatii. 2) la sing. Totalitate a institutiilor de instruire dintr-o tara. ~ public. ~ mediu. ~ superior. 3) Concluzie dedusa din practica vietii sociale sau individuale; invatatura; lectie. ~intele istoriei. 4) fam. Indrumare data cuiva sau primita de cineva. /a invata + suf.~amant

METAGENEZA f. biol. Inmultire in care are loc alternanta unei generatii sexuate cu alta asexuata. /<fr. metagenese

MOSTENIRE ~i f. 1) Bunuri materiale ramase de la o persoana decedata si transmise altei (sau altor) persoane ramase in viata. 2) fig. Valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generatie la alta. /v. a mosteni

PARINTE ~ti m. 1) Barbat in raport cu copiii sai. 2) la pl. Tata si mama. 3) mai ales la pl. Persoana care apartine generatiilor precedente; stramos; strabun. 4) fig. Persoana care a pus temelia unui domeniu de activitate; intemeietor; fondator. 5) fig. (folosit si ca adresare catre un preot sau un calugar) Indrumator spiritual. /<lat. parens, ~tis

PEDAGOGIE f. Stiinta care se ocupa cu studiul metodelor de instruire si de educare a tinerei generatii. [G.-D. pedagogiei] /<lat. paedagogia, fr. pedagogie

POSTERITATE f. (cu sens colectiv) 1) inv. Totalitate a urmasilor unei persoane, unui neam. 2) Totalitate a generatiilor posterioare; viitorime. /<fr. posterite, lat. posteritas, ~atis

PREDECESOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care a precedat intr-un domeniu de activitate, intr-o functie; premergator; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoana care a precedat generatia actuala; stramos. /<fr. predecesseur

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

SEMINTIE ~i f. 1) Totalitate a oamenilor de o anumita nationalitate; neam; popor. 2) Succesiune de generatii ce se trag dintr-un stramos comun; neam; familie. 3) Specie de animale; rasa. [G.-D. semintiei] /samanta + suf. ~ie

STRABUN¹ ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care apartine generatiilor precedente; privitor la generatiile precedente; din vremuri foarte indepartate; stramosesc; stravechi. Glie ~a. /stra- + bun

STRAMOS ~oasa (~osi, ~oase) m. si f. mai ales la pl. Persoana care apartine generatiei precedente; strabun. ◊ Din mosi ~i din vremuri foarte indepartate. /stra- + mos

STRAMOSESC ~easca (~esti) 1) Care apartine stramosilor; privitor la generatiile precedente; strabun; stravechi. 2) Care este transmis prin mostenire; ancestral; mostenit; ereditar. Obiceiuri ~esti. /stramos + suf. ~esc

STRANEPOT ~ti m. 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei in raport cu strabunicii. 2) la pl. Urmasi ai generatiei anterioare. /stra- + nepot

STAFETA ~e f. 1) inv. v. STAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a raspandi zvonuri, vorbe calomnioase; a barfi. 3) Proba sportiva constand din patru etape parcurse succesiv de participanti, care transmit coechipierului urmator un obiect conventional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul in aceasta proba, 5) fig. Traditie demna de urmat, transmisa de la o generatie la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafette

TANAR ~a (tineri, tinere) 1) si substantival (despre persoane) Care inca nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generatie. 2) Care exista de putin timp; aflat la inceputul existentei sau dezvoltarii. Livada ~a. Cal ~. ◊ De ~ a) din tinerete; b) de timpuriu. Tineri casatoriti (sau insuratei) soti uniti de curand prin casatorie. 3) fig. Care este la inceput de cale (intr-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ Viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

VIITORIME f. inv. 1) v. VIITOR II. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a generatiilor viitoare; posteritate. [G.-D. viitorimii] /viitor + suf. ~ime

VITA ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpina noduroasa si radacini puternice, cu frunze mari, crestate adanc, si cu fructe dispuse in ciorchini. 2) Suvita de par sau din alt material, din care se confectioneaza prin rasucire sau impletire anumite obiecte. 3) ramificatie a radacinii plantelor. 4) fig. Persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmas. 5) fig. Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; neam; semintie; familie. [G.-D. vitei] /<lat. vitis

ALTERNARE s.f. Actiunea de a alterna si rezultatul ei. ◊ (Biol.) Alternare de generatii = succesiune regulata a unei generatii sexuate cu alta asexuata. [< alterna].

CONSANGVINIZARE s.f. (Biol.) Unire a unor organisme foarte inrudite in procesul fecundatiei. ♦ Metoda de ameliorare aplicata la plantele alogene, constand in autopolenizare fortata in decursul mai multor generatii. [Var. consanguinizare s.f. / < consangvin + -iza].

DIPLOGENEZA s.f. Monstruozitate caracterizata prin reunirea a doi fetusi intr-un singur corp. [< fr. diplogenese, cf. gr. diploos – dublu, genesis – generatie].

EREDITATE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generatie la alta. 2. Succesiune, mostenire. [Var. hereditate s.f. / cf. lat. hereditas, fr. heredite].

GAMETOFITIC, -A adj. Referitor la gametofite, de gametofite. ◊ generatie gametofitica = generatie sexuata, producatoare de gameti. [< fr. gametophytique].

GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. Diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ♦ Stil personal, maniera de a compune. 3. Totalitatea lucrarilor muzicale clasificate in functie de tematica, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume neinsufletite, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietati cu trasaturi comune importante. // (Si in forma geno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) neam”, „origine”, „generatie”. [< lat. genus].

GENERATIV, -A adj. Care genereaza, care permite generarea; referitor la generatie. ◊ Gramatica generativa = gramatica bazata pe analiza regulilor de a forma fraze corecte intr-o limba. [< fr. generatif].

generatie s.f. 1. Functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ◊ (Biol.) Teoria generatiei spontanee = teorie conform careia din materia anorganica poate lua nastere in mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeasi varsta sau traiesc in acelasi timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generatiune s.f. / cf. fr. generation, it. generazione, lat. generatio].

GENERATIUNE s.f. v. generatie.

-GONIE Element secund de compunere savanta cu semnificatia „generatie”, „origine”. [Gen. -iei. / < fr. -gonie, it. -gonia, cf. gr. gonos].

METAGENEZA s.f. 1. (Biol.) Alternanta a doua generatii: sexuata si asexuata. 2. (Petr.) Faza finala a procesului de incarbonizare. [< fr. metagenese, cf. gr. meta – dupa, genesis – generatie].

POLIVOLTISM s.n. Insusire a unor categorii de viermi de matase de a produce mai multe generatii intr-un an. [< fr. polyvoltisme].

PUNALUA s.f. A doua treapta in evolutia familiei primitive, in care era interzis incestul intre generatii. [Pron. -lu-a. / < germ. Punalua(familie), cf. polinez. punalua – tovaras de viata].

SCHIZOGONIE s.f. (Biol.) Inmultire pe cale asexuata, prin diviziune multipla, la protozoare si plante inferioare. [Gen. -iei. / < fr. schizogonie, cf. gr. schizein – a desparti, gonos – generatie].

SPOROFITIC, -A adj. generatie sporofitica = generatie asexuata, care este producatoare de spori si alterneaza cu generatia sexuata. [< fr. sporophytique].

XENIE² s.f. (Biol.) Aparitie, la generatiile obtinute prin hibridare sexuata, a caracterelor organismului patern, in endospermul semintei. [Gen. -iei. / < fr. xenie, it. xenia, cf. gr. xenios – ospitalier].

ARHEGON s.n. Organ de reproducere la muschi, ferigi si gimnosperme de forma unei butelii, in care se formeaza gametii femeli. [< fr. archegone, cf. gr. arkhe – principiu, gone – generatie].

ASCENDENT, -A adj. 1. Urcator, suitor. 2. (Fig.) In dezvoltare progresiva. // s.m. si f. Ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara. // s.n. Autoritate morala, influenta (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].

GENEALOGIE s.f. Tablou care reprezinta filiatia unei familii; insiruire sistematica a stramosilor, a inaintasilor care formeaza filiatia unei familii. ♦ Disciplina care studiaza filiatia familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. genealogie < gr. genealogia < genos – generatie, logos – stiinta].

HETEROGONIE s.f. (Biol.) Formarea a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. ♦ Alternarea intre generatii cu modalitati diferite de reproducere s*****a. [Gen. -iei. / < germ. Heterogonie, cf. gr. heteros – diferit, gone – casatorie].

noime s.f. (inv.) generatie noua.

ONTOGENEZA s.f. Ontogenie. [< fr. ontogenese, cf. gr. on – fiinta, genesis – generatie].

OROGENIE s.f. 1. Orogeneza. 2. Parte a geologiei care studiaza formarea muntilor. [Gen. -iei. / < fr. orogenie, cf. gr. oros – munte, genos – generatie].

stramosi, stramosesc, vb. IV (reg.) a mosteni de la generatiile anterioare.

PARTENOGENEZA s.f. (Biol.) Reproducere la unele specii de animale inferioare (albine etc.)sexuate prin oua nefecundate. [< fr. parthenogenese, cf. gr. parthenos – fecioara, genesis – generatie].

PERPETUA vb. I. tr., refl. A face sa dureze sau a dura vesnic sau multa vreme; a (se) transmite de la o generatie la alta. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -ueaza, -ua. / < fr. perpetuer, it., lat. perpetuare].

POSTERITATE s.f. Urmasii, generatiile viitoare. [< lat. posteritas, cf. fr. posterite].

PSIHOGENEZA s.f. Parte a psihologiei care studiaza nasterea si dezvoltarea vietii psihice a omului. [< fr. psychogenese, cf. gr. psyche – suflet, genesis – generatie].

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

S*********T s.n. (Biol.) Celula de reproducere masculina care provine din ultima generatie de celule s***********i. [< fr. s**********e, cf. gr. s****a – samanta, kytos – celula].

TEOGONIE s.f. Totalitatea miturilor care au ca tema originea zeilor; genealogia zeilor. ♦ Totalitatea divinitatilor unei religii politeiste. [Gen. -iei. / < fr. theogonie, cf. gr. theos – zeu, gonos – generatie].

ALELOGENEZA s. f. succesiune a doua generatii (sporofitica si gametofitica) in ciclul de dezvoltare a anumitor plante. (< fr. allelogenese)

ALOBIOGENEZA s. f. alternanta a generatiei s*****e cu cea asexuata. (< fr. allobiogenese)

ANDROFITA s. f. planta mascula din generatia sexuata. (< fr. androphobie)

APOMEIOZA s. f. eliminare a meiozei in procesul de formare a generatiei asexuate, la plante. (< fr. apomeiose)

ASCENDENT, -A I. adj. 1. urcator, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se inalta deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) in dezvoltare progresiva. II. s. m. f. ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara. III. s. n. 1. inaltare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului in momentul nasterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la nastere. 3. autoritate morala, influenta (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)

AUTOGENEZA s. f. 1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu. 2. teorie potrivit careia din materia organica poate lua nastere, in mod spontan, un organism viu evoluat; generatie spontanee. 3. conceptie in biologie care rezolva unilateral problema dezvoltarii in natura vie, absolutizand actiunea factorilor interni ereditari si negand cu totul actiunea mediului. (< fr. autogenese)

BIVOLTIN, -A adj. (despre insecte, viermi de matase) care prezinta doua generatii pe an. (< fr. bivoltin)

CLONA vb. tr. a izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru generatii. (< engl. clone)

EDUCATIE s. f. 1. activitate sociala cu caracter fundamental de transmitere a experientei de viata, a culturii catre generatii tinere, de influentare sistematica si constienta a dezvoltarii intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei actiuni. 2. buna crestere, buna cuviinta. (< fr. education, lat. educatio)

ERITABILITATE s. f. capacitatea de a se transmite de la o generatie la alta. (dupa fr. heritage, mostenire)

GAMETOFIT s. m. 1. organism vegetal care se inmulteste prin gameti. 2. faza din ciclul vital al unei plante care produce gameti. 3. generatie sexuata avand celule cu nuclei haploizi. (< fr. gametophyte)

GENERATIV, -A adj. 1. care genereaza, care permite reproducerea; referitor la generatie (1). 2. gramatica ~a = gramatica bazata pe analiza regulilor de formare a frazelor corecte intr-o limba. (< engl. generative, fr. generatif)

generatie s. f. 1. functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteza potrivit careia organismele vii ar lua nastere in mod spontan din materia anorganica. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeasi varsta. ◊ (biol.) grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ◊ perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzand perioadelor in care tehnica se afla relativ stabilizata. (< fr. generation, lat. generatio)

GINOFITE s. f. pl. (bot.) exemplare femele din generatia sexuata. (< fr. gynophytes)

GONO-, -GON, -GONIE elem. „samanta”, „nastere”, „origine”, „generatie”. (< fr. gono-, -gone, -gonie, cf. gr. gone, gonos)

HAPLOSPORANGE s. m. sporange din generatia haploida. (< fr. haplosporange)

HETEROGENEZA s. f. 1. geneza a unor urmasi diferiti in cadrul aceleiasi specii. 2. alternanta de generatii; heterogenie. 3. teorie idealista care considera schimbarile suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern. (< fr. heterogenese)

HETEROGONIE s. f. 1. formarea a doua sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. 2. alternarea intre generatii cu modalitati diferite de reproducere sexuata. (< fr. heterogonie)

H********A s. f. totalitatea generatiilor succesive dintr-un stramos comun. (< fr. h********e)

METAGENEZA s. f. 1. (biol.) alternanta a doua generatii, sexuata si asexuata. 2. (petr.) faza finala, geochimica, a procesului de incarbonizare. (< fr. metagenese)

MONOVOLTIN, -A adj. (despre insecte, viermi de matase) care prezinta o singura generatie anuala; univoltin. (< fr. monovoltin)

PATROMORF, -A adj. (biol.; despre generatii) cu infatisare paterna. (< fr. patromorphe)

PERPETUA vb. tr., refl. a face sa dureze, a dura vesnic; a (se) transmite de la o generatie la alta. (< fr. perpeteur, lat. perpetuare)

POLIVOLTIN s. n. (despre insecte, viermi de matase) care prezinta mai multe generatii pe an. (< fr. polyvoltin)

POSTERITATE s. f. urmasii, generatiile viitoare. (< fr. posterite, lat. posteritas)

POSTPASOPTIST, -A adj., s. m. f. (scriitor) care apartine generatiei de dupa 184⁸. (< post¹- + pasoptist)

PREPASOPTIST, -A adj., s. m. f. (scriitor) care apartine generatiei dinainte de 184⁸. (< pre- + pasoptist)

PUNALUA s. f. a doua treapta in evolutia familiei primitive, in care era interzis incestul intre generatii. (< germ. Punalua/familie/)

SEGREGARE s. f. 1. izolare a minereurilor din masa rocilor si cristalizarea lor in filoane deosebite. 2. separare neomogena a componentilor unui aliaj in timpul solidificarii. 3. (biol.) separare a perechilor in gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, in meioza, cand apar indivizi cu caractere distincte. ♦ separare a ereditatii materne de cea paterna in a doua generatie hibrida. ♦ segregatie. (< segrega)

SPOROFITIC, -A adj. referitor la sporofit. ♦ generatie ~a = generatie asexuata, producatoare de spori. (< fr. sporophytique)

prasi (prasesc, prasit), vb. – A reproduce, a inmulti, a naste. Sb., slov. prasiti, bg. prasja se „a se inmulti porcii” (Tiktin). Legatura cu rodi (Cihac, II, 317) nu este probabila. – Der. prasila, s. f. (reproductie, generatie; descendent, progenitura); prasilos, adj. (prolific); prastura, s. f. (inv., iapa), in loc de prasitura; imprasili, vb. (a reproduce); praseala, s. f. (inv., reproducere).

saminta (seminte), s. f. – 1. Organ de reproducere la plante. – 2. Simbure. – 3. Semen. – 4. Rasa, generatie. – 5. Origine, cauza. – 6. Fleac, cantitate minima. – Mr., megl. siminta, istr. saminte. Lat. *sementia (Puscariu 1608; REW 7804; Iordan, Dift., 108), cf. it. semenza, prov., cat. semenca, fr. semence. Are si pl. saminturi, cu valoare colectiva. – Der. semincer, s. m. (copac salvat de la taiere, pentru reproducere; stiulete de porumb tinut pentru saminta); semintie, s. f. (rasa, casta, generatie); insaminta, vb. (a semana). Din rom. provine mag. szemuncia (Edelspacher 22).

soi (-iuri), s. n. – 1. Rasa, casta. – 2. Speta, tip, generatie. – 3. Clasa, specie, gen. – 4. Caracter, model, natura. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Seineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόi, alb., bg. soi. – Der. soi, vb. (a incrucisa, a imbunatati rasa); soios, adj. (de rasa buna).

treapta (-epte), s. f. – 1. Una din suprafetele orizontale care alcatuiesc o scara. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. generatie, grad intr-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicere (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Puscariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formatie artificiala, din sec. XIX; treptuit, adj. (inv., esalonat).

ADERCA, Felix (1891-1962, n. Puiesti, jud. Vaslui) scriitor si publicist roman. Promotor al modernismului („Fals tratat de estetica”); versuri simboliste („Reverii sculptate”); proza analitica („Domnisoara din str. Neptun”, „Omul descompus”), de observatie sociala („1916”) si de anticipatie („Orasele inecate”). Interviuri („Martutia unei generatii”).

AFIRIC, A, adj. (GEOL.) (Despre structura unei roci) In cadrul careia se disting doua generatii ale aceluiasi mineral, dar fara fenocristale.

FENOCRISTAL (‹ engl. phenocryst) s. n. Termen utilizat pentru a desemna cristalele de dimensiuni mari, de obicei evidente cu ochiul liber, care se gasesc prinse intr-o masa fundamentala, microcristalina, criptocristalina sau hialina. F. – cuartul, plagioclazii, amfibolii, piroxenii etc. – corespund unei prime generatii de cristale separate din magme si reflecta un stadiu de racire lenta a acesteia, in care s-a format un numar redus de germeni si care au atins o dezvoltare larga. F. sunt caracteristice pentru rocile cu structura inechigranulara, porfirica.

AUSTRICA adj. (GEOL.) Faza ~ = faza tectogenetica a ciclului geotectonic alpin, petrecuta spre sfirsitul Cretacicului, manifestind o intensitate deosebita in aria alpino-carpatica. Pe terit. Romaniei, a condus la formarea primelor generatii de structuri tectonice in Carpati.

AZORIN [aθorin] (pseud. lui Jose Martinez Ruiz) (1871-1967), romancier, dramaturg si eseist spaniol. Reprezentant al „generatiei de la ’98”, analist al realitatilor profunde ale Spaniei („Castilla”). Analiza penetranta a sufletului poporului spaniol; proza autobiografica („Antonio Azorin”).

BACHMANN [bahman], Ingeborg (1926-1973), scriitoare austriaca. Poezie meditativa, cu accente imnice si elegiace, exprimind incertitudinile generatiei postbelice („Timpul pasuit”, „Invocatia Ursei Mari”). Scenarii radiofonice, proza poetica.

BA JIN (1904-2005), romancier chinez. Capodopera sa, trilogia „Familia”, „Primavara” si „Toamna”, evoca conflictul dintre vechile relatii sociale si familiale si aspiratiile noii generatii in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.

BAROJA [baroha] Y NESSI, Pio (1872-1956), romancier si eseist spaniol. Reprezentant al generatiei de la ’98. Spirit pesimist, anarhic si paradoxal, a exprimat in bogata sa opera realista cultul energiei si al libertatii individuale; trilogia pamintului basc („Casa Aizgorri”, „Majoratul lui Labraz”, „Zalaican aventurierul”); descrierea lumii interlope madrilene in trilogia „Lupta pentru viata”; romanul fluviu „Memoriile unui om de actiune” (22 vol.).

BEAT [bi:t], miscarea a generatiei anilor 1950-1960, aparuta in S.U.A., caracterizata prin respingerea societatii conventionale si dorinta de regasire a obirsiilor americane prin calatorie, meditatie si experiente extatice; p. ext. prima denumire a muzicii „pop”, care acorda o deosebita importanta ritmicitatii melodiilor.

SUSTENABILITATE (‹ engl. sustainable) s. f. Calitate a unei activitati antropice de a se desfasura fara a epuiza resursele disponibile si fara a distruge mediul, deci fara a compromite posibilitatile de satisfacere a nevoilor generatiilor urmatoare. Conferinta mondiala asupra mediului de la Rio de Janeiro din 1992 a acordat o atentie deosebita acestui concept, care implica stabilirea unui echilibru intre cresterea economica si protectia mediului si gasirea de resurse alternative. Cand se refera la dezvoltarea economica de ansamblu a unei tari sau regiuni, este de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabila.

BIOGENEZA (‹ fr. {i}) s. f. Teorie (formulata de Fr. Redi, sec. 17) dupa care orice fiinta provine din alta fiinta ce i-a dat nastere; se opune teoriei generatiei spontanee.

BIRUNI (AL-BIRUNI), Abu Raihan Mohammed ibn-Ahmed (973-1048), calator, geograf, savant enciclopedist si filozof din Horezm. A scris in limba araba. Op. pr.: „Istoria Indiei”, „Monumente ale generatiilor trecute”.

BRANDO [brændəu], Marlon (1924-2004), actor american de teatru si de film. Principal reprezentant al generatiei de actori ai anilor ’50, formati la „Actors Studio”. Interpret al unor personaje nonconformiste, pline de forta expresiva („Viva Zappata”, „Pe chei”, „Nasul”, „Ultimul tango la Paris”, „Apocalipsul, acum”).

ASCENDENT², -A, ascendenti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care urca; suitor. ◊ Gama ascendenta = gama care urca de la tonuri grave la tonuri inalte. Linie ascendenta = linie genealogica care suie de la fiu la parinti, de la nepoti la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvolta progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. si f. Ruda in linie directa care face parte dintr-o generatie anterioara; (la pl. m.) stramosi. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

P₁ (GENET.), simbol pentru generatia parentala din cadrul experimentelor de incrucisare.

APRES MOI (APRES NOUS) LE DELUGE (fr.) dupa mine (dupa noi) potopul – Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour si lui Ludovic al XV-lea. Imbinare de egoism profund si nepasare pentru soarta generatiilor viitoare.

ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) si ca alergatorii (oamenii) isi trec din mana in mana faclia vietii – Lucretiu, „De rerum natura”, II, 79. Viata este o nesfarsita curgere a generatiilor.

DEAN [di:n], James (pe numele adevarat J. Byron) (1931-1955), actor american de film. Lanseaza tipul rebelului, al nonconformistului, cristalizand nelinistea si stilul de comportament al unei generatii („La est de eden”, „Rebel fara cauza”, „Uriasul”).

DAGERMAN [da:gəman], Stig (1923—1954), scriitor suedez. Opera sa ilustreaza starea de spirit specifica „generatiei anilor '40“ confruntata cu dezastrele materiale si morale de dupa razboi. Romane („Sarpele“, „Copilul ars“), nuvele („Jocurile noptii“), piese de teatru („Condamnat la moarte“).

HALEY [heili], Bill (pe numele adevarat William John C. Haley) (1925-1981), chitarist, cantaret, dirijor si compozitor american. A evoluat (impreuna cu formatia sa „The Comets”) de la muzica traditionala americana la rock-and-roll. In 1954 a devenit prima vedeta mondiala a rock-and-roll-ului. Piesa „Rock around the clock” este primul hit al genului, devenind simbolul unei generatii rebele si violente.

RIBALTA, Francisco (1565-1628), pictor spaniol, influentat de Caravaggio. Folosind efecte de lumini si umbre a desavarsit stilul „tenebros” influentand generatii de pictori spanioli. A realizat retablurile bisericilor Santiago si Porta-Coeli din Algemesi, Valencia s.a. Compozitii cu tema religioasa („Rastignirea”, „Christ imbratisandu-l pe Sfantul Bernard”, „Viziunea Sfantului Francisc”).

IAPET (IAPETOS) 1. (In mitologia greaca) Titan din prima generatie, fiul Geei si al lui Uranus. Tatal lui Atlas, Prometeu, Epimeteu. Ridicandu-se impotriva lui Zeus, a fost aruncat, impreuna cu ceilalti titani, in Tartar. Considerat adesea primul stramos al neamului omenesc. 2. Satelit al planetei Saturn, descoperit (1671) de J.D. Cassini. Al saisprezecelea in ordinea distantei fata de planeta (3.560.000 km); al doilea ca marime (diametru c. 1.460 km). Perioada de rotatie: 79,33 zile. Are indreptata aceeasi emisfera catre Saturn.

REICH [raik], Steve (n. 1936), compozitor american. Reprezentant marcant al generatiei repetitive (impreuna cu Phil Glass). Muzica bazata pe tratarea prin repetitie, imbinare, suprapunere, decalaj a unor motive cu o pulsatie ritmica foarte clara si un centru de atractie tonala („It’s Gonna Rain”, „Drumming”).

CYBULSKI [tibulschi], Zbigniew (1927-1967), actor polonez. Se afirma in filmele lui A. Wajda, imprimind personajelor interpretate o neliniste grava („Generatia”, „Cenusa si diamant”, „Inocentii fermecatori”, „Cu toata viteza inainte”).

NASTASE, Ilie (n. 1946, Bucuresti), jucator roman de tenis. Castigator a numeroase mari turnee internationale (Forest Hills, 1972; Roland Garros, 1973 si la dublu, 1970, cu Ion Tiriac; Wimbledon, dublu mixt, 1970, 1971 cu Rosemary Casals si la dublu masculin, 1975, cu Jimmy Connors). Invingator la Marele Premiu FILT (1972 si 1973), multiplu castigator al Turneului Campionilor. De trei ori finalist in Cupa Davis, jucand 130 de meciuri pentru echipa Romaniei. Declarat cel mai bun sportiv al anului (1969-1971, 1973). Unul dintre cei mai talentati tenismeni ai generatiei sale, a impus un stil de joc tehnic, variat, plin de fantezie.

Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Epimetheus si cu Prometheus. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus (v. Atlantides), si cu Hesperis (v. Hesperides). Atlas a participat la lupta dintre giganti – prima generatie de divinitati monstruoase, violente – si olimpieni. Invins de catre acestia din urma, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osindit sa poarte vesnic pe umerii sai bolta cereasca. Conform unei alte traditii, Atlas ar fi fost impietrit de catre Perseus, fiind transformat intr-o stinca la vederea chipului Meduzei (v. si Perseus).

LAMARCK, Jean-Baptiste-Pierre-Antoine de Monet, cavaler de (1744-1829), naturalist francez. Prof. la Muzeul de Istorie Naturala si la Gradina Botanica din Paris. Redactor si colaborator la „Enciclopedia franceza”. Contributii in domeniul botanicii („Flora franceza”, „Dictionar de botanica”) si al studiului animalelor nevertebrate („Istoria naturala a animalelor nevertebrate”). Fondatorul zoopsihologiei, a elaborat prima teorie evolutionista (teorie generatiei spontanee), care oferea si o explicatie stiintifica a evolutiei („Filozofia zoologica”). Creatorul primului sistem evolutionist de clasificare a animalelor si vegetalelor („Distributia naturala si metodica a vegetalelor”). In 1802, a introdus termenul de „biologie”, concomitent cu biologul german G.R. Treviranus.

RECESIV, -A (‹ fr.) adj. 1. (GENET.) (Despre o insusire determinata genetic a unuia dintre parinti) Care este mascata la urmasi de insusirea dominanta sau alternativa corespondenta de la celalalt parinte, deci nu se manifesta la heterozigoti in F₁ (prima generatie de urmasi) dar poate sa apara in generatiile urmatoare daca ambii parinti sunt purtatori ai genei respective (de ex. la om gena care determina culoarea albastra a ochilor este recesiva). 2. Care da indarat, care este pe cale de a disparea; care exista in stare latenta.

REDI, Francesco (1626-1698), om de stiinta si literat italian. Descoperiri importante in domeniul biologiei: metamorfoza insectelor, viermii intestinali, actiunea veninului serpilor. Este considerat unul dintre fondatorii parazitologiei. A combatut teoria „generatiei spontanee” a vietii pornind de la materia inerta, demonstrand (1688) ca viermii nu apar spontan in carnea putrefiata, ci sunt de fapt larve iesite din ouale de musca. Precursor al studiilor de filologie romanica si de dialectologie. Lirica („Bachus in Toscana”).

REEVES [ri:vz], Keanu (n. 1964), actor american de film. Supervedeta a generatiei sfarsitului de mileniu, apreciata pentru ambiguitatea si misterul personajelor interpretate („Un Idahoo doar al meu”, „Micul Buddha”, seria „Matrix”).

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.