aorea si aoarea (ea, oa dift.) adv. (a 4 si oara, pl. ori). Vechi. Rar azi (Trans. Ban. Maram.). Cite odata, din cind in cind. Aorea... aorea, cind... cind.

ceac-pac si ceat-pat adv. (amestec din turc. catra-patra, a vorbi o limba mai mult ori mai putin, si cat pat, din cind in cind. Cp. si cu ung. csata-pata, csate-pate, csete-pate, tambalau, harmalaie). Fam. Putin, asa si asa, cam prost: stiu si eu ceac-pac turceste.

cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).

cite-odata (eo doua silabe sau numai una) adv. Une-ori, din cind in cind. V. avremi.

FUNGIBIL, -A, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi inlocuit cu altul de acelasi fel, de aceeasi calitate si aceeasi cantitate, in cazul cind formeaza obiectul unei obligatii. – Din fr. fongible, lat. fungibilis.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

HAIDE interj. (se foloseste pentru a exprima o porunca sau un indemn la actiune) Hai. ◊ ~ -hai incet; anevoios; cu greu. ~-~ se spune cind incercam sa imbunam pe cineva. /<turc. haydi, bg. haide

agust, s. m. – August. – Var. gust, agustru. Mr. avgustru, megl. avgust. Lat. pop. agustus, forma redusa de la augustus (Puscariu 40; Candrea-Dens., 24; REW 786; DAR); cf. alb. gust, it., sp., port. agosto, prov., cat. agost, fr. aout. Coexista in prezent cu dubletul neol. august, inainte pronuntat de asemenea avgust (‹ ngr. αὔγουστος). – Der. agustos, s. m. (varietate de struguri timpurii); gustar, s. m. (august), rezultat din contaminarea cu a gusta, etimologie populara care a interpretat numele lunii ca momentul cind se gusta si se incearca roadele culesului, si mai ales ale viei.

altita (altite), s. f. – Broderie pe partea superioara a minecii la ie sau camasa. Lat. altitia, de unde it. altezza. Se explica prin pozitia relativa a broderiei; partea inferioara a minecii, cind este brodata, nu se poate numi astfel. Dupa Cihac, Hasdeu si DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, in Ban., var. latita); este posibil insa ca cuvintul sb. sa provina din rom. Este dubletul lui alteta, s. f., din it. (sec. XIX).

arminden (armindeni), s. m. – Sarbatoare de intii mai. Exista obiceiul de a pune atunci la poarta un brad, care se ia de acolo numai cind se face prima oara piine cu griul din acel an; acest brad poarta acelasi nume ca sarbatoarea. Sl. Jeremiinu dini „ziua sfintului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII).

asmuti (asmutit, asmutit), vb. – 1. a stirni, a intarita ciinii. – 2. A stirni, a instiga, a imboldi. – Var. a(s)muta, muta, sumuti. Mr. mutare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare moderna de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gindesc la *ammotiare, de la motus, care prezinta dificultati mai mari. Pentru Seineanu, Chien, 218, cuvintul este „obscur”; Byhan 322 il identifica cu sumuta si il deriva de la rut. smutiti. Var. amuta pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Puscariu, Jb., XI, 110; Puscariu 86 si 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Daca aceste sugestii sint exacte, explicatia semantismului se bazeaza pe miscarea buzelor cind chemi un ciine, cf. sensul mr.

ba, adv. – 1. Dimpotriva (serveste la a raspunde invers). – 2. Nu. – 3. Mai mult, in plus, pe deasupra (mai ales in combinatii cu mai, inca). – 4. Sau... sau, cind... cind (exprima prin repetitie, o idee de alternanta sau de succesiune). Var. (Mold.) bai. Mr., megl. ba. V. bg. ba, de unde provin si bg., sb., ceh., pol., rut., rus. ba (Cihac; Hasdeu 2251; DAR). Var. bai provine din pol. baj. Pentru modismul care exprima contradictia, ba da, ba nu, cf. sp. que si, que no, it. maisi, maino.

ACOLISI vb. (Mold.) A se tine, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gind rau). A: cind se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deala, asa numai intr-o pizma va vrea sa-l uciga, cela insa nu se va da. PRAV. Ce sa acoliseaste Radul-Voda de cel sarac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, sora, sa nu te mai acolisasti de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. INDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekollissa (aor. al lui kollo „a (se) lipi”). Vezi si acolisitura.

bizet (bizeturi), s. n. – Garnitura ornamentala de piele la incaltaminte, cind nu este facuta din aceeAsi bucata. – Var. bezet. Germ. besatze „garnituri” (Borcea 178). Introdus in sec. XIX.

boblet (bobleata), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creatie expresiva (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusa de Korting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastica” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai putin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare sa fi venit cu o solutie mai buna, cind se refera la lat. apoplecticus. In sfirsit, Densusianu, GS, IV, 152, pleaca de la un sl. *vablec, der. de la o radacina vab- „a insela”, si atestat numai in forma vabec. In realitate este o forma reduplicata a radacinii expresive ble-, cf. bleau.

boboteaza s. f. – Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cind se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Cristos. Formatie artificiala, din sl. Bogu „Dumnezeu” si boteaza, constituita ca sl. Bogojavlenije „Boboteaza” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) si devenita pop., prin intermediul bisericii. Aceasta explicatie este traditionala de la Miklosich, dar a fost combatut constant de Puscariu, Dacor., I, 437 si DAR (cf. REW 570), care pledeaza pentru apa-boteaza, forma care se aude inca in anumite regiuni din Trans., si pe care o considera a fi cea primara. Totusi, aceasta ultima compunere cu greu ar putea fi autentica, deoarece este lipsita de sens (totdeauna s-a botezat cu apa, si nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curind o interpretare pop. a celei dinainte.

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

povelisca, povelisti, s.f. (reg.) vas in care curge mustul, cind se storc strugurii.

calcavura (calcavuri), s. f. – 1. Curea cu care cizmarii fixeaza pantofii cind ii repara. – 2. Bataie. Tc. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386).

catrafuse s. f. pl. – Numai in expresia a-si lua catrafusele, a pleca repede, a o sterge. – Var. catravase. Origine necunoscuta. Pare a fi o interpretare umoristica a lui catavasii (cf. rus. katavasija „incurcatura”), in sensul ca primul obiect pe care trebuie sa-l ia preotul cind pleaca trebuie sa fie liturghierul sau cartea de rugaciuni. Cihac, II, 488, citeaza un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialisti.

cazna (cazne), s. f. – 1. Tortura, chin, supliciu. – 2. Suferinta, durere, neliniste. – 3. Truda, munca, stradanie. Sl. kazni (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsa”, pol. kazn „pedeapsa”. – Der. cazni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se stradui; a ingriji; a avea grija, a creste, cind este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”.

chefni (-nesc, -it), vb. – A latra. Formatie expresiva. Se spune mai ales despre latratul ciinilor cind semnaleaza ca au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (latrat).

china s. f. – Coaja de chinchina. Fr. quina. Cuv. vechi (lipseste din DAR), insa a circulat in sec. XIX; cf. I. Vacarescu: de ce la doctori nu gasim vina, cind ne omoara cu iod sau china? – Der. chinchina, s. f., din fr. quinquina; chinina, s. f., din fr. quinine.

chinonic (chinonice), s. n. – Imn liturgic ce se cinta cind preotul ia impartasania. Ngr. (ἆσμα) ϰοινωνιϰόν „(cint) in comun”.

ciofai (-aesc, it), vb. – A face zgomot mincind. – Var. ciofoi, ciofani, cioflai, ciofoti. Formatie expresiva, ca clefai. – Der. ciofaiala, s. f. (zgomot produs cind se maninca neglijent); ciorofeala, s. f. (noroi, mil). Cf. cuvint din dialectul din Canare care exprima aceeasi notiune, chuchar.

ciortan (ciortani), s. m. – Crap (Cyprinus carpio); se numeste asa cind are o greutate medie de 500 la 2000 grame. Tc. cortan „tipar” prin intermediul sb. cortan „crap mic” (DAR). – Der. ciortanica, s. f. (crap de marime medie); ciortocrap, s. m. (crap mare).

cirpi (cirpesc, cirpit), vb. – A palmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentata in limbile romanice, a disparut din rom. (cf. REW 2034); aceasta pierdere „importanta” dupa Puscariu, Lr., 259, ajunge totala, data fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cirpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explica acest cuvint rom. prin asemanarea cu actiunea de a astupa gaurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeste, cind este aruncat cu putere. Asemanarea cu tig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare intimplatoare.

clefai (-aesc, -it), vb. – 1. A minca facind zgomot. – 2. A vorbi poticnit. – Var. clefeti. Creatie expresiva, care coincide cu lat. vulg. clefare (H. Mihaescu, BF, III, 23), slov. klafati, germ. klaffen (Cihac, II, 61 si Conev 56 propun un etimon sl.). – Der. clefait, s. n. (zgomot produs cind se maninca urit); clefetitor, adj. (persoana care maninca cu greu).

cuca (cuci), s. f. – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panas din pene de strut, propriu ofiterilor superiori. – 2. Boneta de catifea cu pene de strut, pe care sultanul obisnuia s-o daruiasca domnitorilor Munteniei si Moldovei, cind ii investea. Tc. (per.) kuka (Seineanu, II, 147; Lokotsch 1229).

di interj. – Serveste la a indemna caii. Creatie expresiva, cf. hi. Pare identica, in ce priveste intentia si mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care tiganii indeamna ursul dresat, cind vor sa-l faca sa danseze (dupa Tiktin si Candrea, aceasta ultima interj. ar fi abreviere de la dihanie „animal”).

epitrafil (-le), s. n. – Obiect din odajdiile bisericesti in forma de fisie lunga de stofa, cu motive religioase brodate, purtat de preoti cind oficiaza slujba. – Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrahile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). Sec. XVII.

ghiort interj. – Exprima zgomotul produs cind se inghite mincarea sau bautura. Creatie expresiva. – Der. (in)ghiortai, vb. (a inghiti, a infuleca, a indopa; a ghiolcai matele), cf. ghiorai; ghiortaitura, s. f. (inghititura mare; chioraiala).

hohoti (hohotesc, it), vb. – 1. A izbucni in ris. – 2. A plinge zgomotos. Creatie expresiva, cf. hihoti, chicoti. Se considera in general ca este der. din sl. chochotati „a ride”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Aceasta solutie este posibila, dar cuvintul sl. este tot expresiv si poate, fireste, sa coincida cu rom. Pe de alta parte, cuvintul sl. nu inseamna decit „a izbucni in ris”, pe cind in rom. ideea de „ris” sau de „plins”, pare secundara, ideea initiala fiind cea de „in chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteala, s. f. (ris), cf. chicoteala.

horp interj. – Exprima zgomotul produs cind se bea. Creatie expresiva, cf. hap, leorp. – Der. horpai (var. harpai, horpoti), vb. (a sorbi, a inghiti cu zgomot); horpaiala, s. f. (actiunea de a bea).

imbuca (imbuc, imbucat), vb. – 1. A inghiti. – 2. A gusta ceva de mincare. – 3. A infuleca. – 4. A impreuna, a uni, a cupla. – 5. (Inv.) A dispretui. – 6. (Inv.) A saruta, a imbratisa. – Mr. mbuc. Lat. *imbuccāre, de la bucca, cf. buca (Puscariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), cf. it. imboccare, fr. emboucher, sp., port. embocar. Der. de la buca, in interiorul limbii rom., pare mai putin probabila, intrucit toate sensurile lui imbuca duc la semantismul lat. „gura”, pe cind in rom. buca inseamna numai „obraz”. – Der. imbucatura, s. f. (inghititura, duminicat; mustiuc; imbinare; colt de strada); imbucaturi, vb. (a viri cuiva imbucaturile in gura).

na interj. – 1. Ia, tine (constituie o invitatie reala sau ironica cind se da ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arata surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscura, dupa Philippide, II, 725.

oara (ori), s. f. – 1. (Inv., rar) Ora, ceas. – 2. Data. – Mr., megl. oara. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puscariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. here (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-si veni in ori (Bucov., Trans., Banat, a-si veni in fire) pare sa aiba la baza acelasi cuvint. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (inv., o data; cind), cu a- adverbial, cf. alb. ahere.

pina prep. – 1. Exprima ideea de limita in timp sau in spatiu. – 2. (Conj.) Cita vreme, atita timp cit. – Var. pana. Mr. pinc(a), megl. pana, pon, istr. pire, pir. Probabil din lat. paene(ad), cf. Cipariu, Gram., 39; Puscariu 1319; Tiktin; REW 6669, dar der. nu este clara. Etimonul lat. *pro ad (Cretu 355) este improbabil. Se foloseste impreuna cu alte prep. (pina la, pina spre, pina in etc.), cind nu este inaintea unui adv. Cu rol de conj. se foloseste si in combinatie pina ce, pina cind, pina unde. Cf. Moser 439.

potas s. m. – Potasa, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Inv., introdus in sec. XVIII, cind se exportau mari cantitati in Anglia si Olanda, sub forma de cenusa de stejar. Este dubletul lui potasa, s. f. din fr. potasse si al lui potasiu, s. m., din fr. potassium.

ras- Prefix care arata ca actiunea unui verb revine la situatia dinainte (raspopi, rasgindi), se diversifica (rastalmaci) sau se intensifica (rasputea). cind se foloseste cu repetitia vb. la forma sa simpla, echivaleaza cu „o data si inca o data”. Sl. razu „des-”. In unele cazuri s-a presupus posibilitatea de a reprezenta un lat. re-ex-, care poate n-ar fi necesara, desi pref. sl. e productiv in rom. Trebuie scris raz- inainte de b si m, v, ca in sl. Cf. Miklosich, Lexicon, 781; Tiktin; Rosetti, III, 70. Nu mai mentionam der. cu repetitie, care nu au circulatie independenta si al caror numar poate creste nelimitat.

selamet (-turi), s. n. – 1. Salvare. – 2. Ruina, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. salimete. Tc. (arab.) selamet „sanatate” (Roesler 602; Seineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama. – Der. selamlic, s. n. (plecaciune, linguseala; salon in casele turcesti unde se primesc ospetii; alaiul sultanului cind merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecaciune”, din tc. selamalekim si in parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceaus, s. m. (slujbas al Portii, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam caus.

tau (ta, pl. tai, tale), adj. pos. – Indica posesia la pers. II sing. – Mr. tau, tai, -tu, megl. tǫu, ta. Lat. tuum, probabil disimulat in *toum (Candrea, Elements, 26; Puscariu 1719; REW 9020), ca suum ‹ soum, sau in *teum (Graur, Rom., LV, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; cf. vegl. to, it. tuo, prov. to, fr. ton, cat., port. teu, sp. tu. S-a redus la -tu in pozitia enclitica: fiu-tau › fiu-tu; tale se pronunta si tele in Munt., prin analogie cu mele. Gen. f. suna tale › tele, ca pl. si -tii, cind este enclitic.

tind adv. – cind. Deformatie din lat. tantus › *tando in corelatie cu quando, ca tantus quantus (Tiktin; Candrea), cf. sicil. tandu „atunci”, sard. tando.

tinjala (-jeli), s. f. – 1. Oiste de caruta care se adauga cind se foloseste un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oiste care uneste jugul la povara trasa pe boroana. Sl. tęzalo (Cihac, II, 411; Ivanescu, BF, VI, 104). – Der. tinjelar, s. n. (oiste atasata); tinjeluta, s. f. (furca terminala a oistei sau oistea atasata).

ANCLAVA s. f. Fragment dintr-o roca preexistenta prins in magma si ramas ca atare in roca ce ia nastere prin consolidarea acesteia. Pot fi xenolite (cind fragmentele provin din roci straine rocii gazda) si autolite (cind fragmentele provin din roci consolidate anterior din aceeasi magma).

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.

ARGUS (in mitologia greaca), monstru cu o suta sau o mie de ochi, din care jumatate ramineau de veghe atunci cind dormea. Insarcinat de Hera sa o pazeasca de rivala ei, Io, metamorfozata in vaca, a fost ucis de Hermes, la porunca lui Zeus. Drep recunostinta, Hera i-a mutat nenumaratii ochi pe coada paunului. Simbol al vigilentei neobosite.

ARHEOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramura specializata a stiintei istorice, avind ca obiect colectarea, ordonarea si interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoasterea istoriei (preistoriei) si a civilizatiilor antice in lipsa stirilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sint: practice (de descoperire pe teren) si teoretice (de ordonare si interpretare a materialului descoperit). A. ca stiinta s-a constituit in sec. 17, cind s-a trecut la o cercetare sistematica si la interpretarea vestigiilor antice ca marturii sau argumente in sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. In sec. 18 are loc explorarea sistematica a unor vechi centre antice, creindu-se primele santiere si scoli arheologice nationale. Primele sapaturi arheologice sistematice de pe terit. Romaniei s-au facut in sec. 19, creatorul scolii nationale de arheologie fiind. V. Parvan.

ASOCIATIA EUROPEANA A LIBERULUI SCHIMB (A.E.L.S.; in engl.: European Free Trade Association – E.F.T.A.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Geneva, creata in 1960, din initiativa Marii Britanii, ca o contramasura fata de infiintarea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.), in scopul extinderii comertului intre statele membre (Austria, Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia si Finlanda). Din A.E.L.S. au facut parte Danemarca, Irlanda si Marea Britanie, pina in 1973 si Portugalia, pina in 1986, cind s-a decis aderarea lor la C.E.E.

BANCHIZA (‹ fr.) s. f. 1. Cimp de gheata marina cu aspect de blocuri lipite, formate in marile polare (pina la 74º lat. N si 55-60º lat. S), cu grosimi de la 200 pina la 1.000 m. 2. Constructie auxiliara realizata la baza unui put de mina in curs de sapare, destinata sa sustina zidaria de deasupra pina cind aceasta face priza.

BARABA sau BARBARA (in „Noul Testament”), tilhar iudeu, capetenie de razvratiti si ucigasi. Eliberat cu ocazia sarbatorilor de Pasti, cind poporul, pus sa aleaga intre el si Hristos, a preferat ucigasul nevinovatului.

BELENUS, una din cele mai raspindite si venerate zeitati celtice pagine. Asociat cu pastoritul si celebrat prin serbari ale focului, tinute la 1 mai, cind vitele erau purificate si astfel protejate de foc.

BOCSA 1. Oras in jud. Caras-Severin, la poalele M-tilor Dognecea, pe Birzava; 22.520 loc. (1991). Constr. metalice grele (poduri rulante, macarale turn si portuare), de utilaj metalurgic, minier si agricol si de piese auto. Morarit, panificatie, subproduse de abator; cherestea. S-a format ca oras in 1960 prin unirea localit. Bocsa Romana si Bocsa Vasiovei (sau Montana). Prima mentiune documentara a com. Bocsa Romana dateaza din 1349, iar a doua din 1534 cind apare sub forma castrum Bokcha. Ruinele cetatii Cuiesti (sec. 14, distrusa in 1658). 2. Com. in jud. Salaj; 3.721 loc. (1991). Casa memoriala „Simion Barnutiu”.

BREAK (cuv. englezesc) [breic] s. n. (SPORT) 1. Comanda data de arbitrul unui meci de box atunci cind loviturile nu sint regulamentare si la care boxerii sint obligati sa faca fiecare cite un pas inapoi, pentru a se distanta unul de altul. 2. (In tenis) Ghem² cistigat pe serviciul adversarului.

CALAFAT, oras in jud. Dolj, port pe stg. Dunarii; 20.542 loc. (1991). Expl. de argile, nisipuri si pietrisuri. Filatura si tesatorie de bumbac; intreprinderi de prelucr. metalelor, electrotehnice, de mat. de constr. (prefabricate din beton, caramida), de mobila si alim. (morarit si panificatie, zahar, conserve de legume, lapte praf, unt). Mentionat documentar din 1424. Declarat oras in 1855. C. a avut rol tactic si strategic in timpul Razboiului de independenta (1877-1878), cind a devenit teatrul primelor schimburi de focuri de artilerie intre oastea romana si cea turceasca. Muzeu de istorie, de arta si etnografie. Monumentul „1877”.

CAMBRONNE [cambron], Pierre (1770-1842), general francez. Participant la toate campaniile militare din timpul Revolutiei si Imperiului. A manifestat un mare atasament fata de Napoleon. La Waterloo, pe cind comanda garda imperiala, covirsit de fortele dusmane si somat a se preda, a raspuns prin celebrele cuvinte: „garda moare, dar nu se preda”.

CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de catre unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, isi devoreaza puii dupa fatare sau unele pasari ciugulesc tesuturile vii ale altor pasari). C. se manifesta numai in anumite perioade ale vietii (c. temporar: la feline cind masculii sint mai multi decit femelele le maninca puii pentru a le forta sa reintre in calduri) sau este o trasatura specifica de comportament (c. permanent: la calugarita). 2. Consumarea carnii de om de catre popoarele primitive, determinata de insuficienta resurselor alimentare sau de credinte religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate.

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. Caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele Mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

CANTON si ENDERBURY [kæntən endəbəri], grup de ins. coraligene in Pacificul central (Arh. Phoenix) azi in Rep. Kiribati; 70 km²; c. 320 loc. Cocotieri; copra. Anexate de Marea Britanie in perioada 1889-1892, au fost inchiriate in 1939 S.U.A., devenind un condominium anglo-american, pina in 1979 cind au intrat in componenta Rep. Kiribati.

CERNAUTI, oras in Ucraina (C.S.I.), pe Prut; 257 mii loc. (1989). Ind. textila, chim., alim., de prelucr. a lemnului. Universitate (1875). Atestat documentar, pentru prima oara, ca punct de vama in 1408. La vadul de la C., Stefan cel Mare a infrint resturile armatei polone invinse in lupta de la Codrul Cosminului (1497). In evul mediu, la C. a existat o puternica cetate (Tetin sau Tetina, astazi in ruine). In 1775 C. a fost cedat, impreuna cu Bucovina, de turci Austriei, in stapinirea careia s-a aflat pina in 1918 cind s-a unit cu Romania. In 1940 in urma notelor ultimative sovietice guvernul roman a fost silit sa-l cedeze U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat la U.R.S.S. Monumente: bisericile Sf. Nicolae, ctitorie a familiei Stroescu (1607) si Adormirii, citorita de Nicolae Mavrocordat (inceputul sec. 17), biserica si resedinta mitropiltana (sec. 19).

CHANDAR [tʃandar] Krishan (1914-1977), scriitor indian. Influentat initial de Tagore, se orienteaza catre o proza realista de investigatie sociala („O suta de rupii”, „cind se trezesc ogoarele”).

CINCIZECIME (‹ cinci + zece) s. f. 1. Evenimentul si sarbatoarea pogoririi Duhului Sfint, la 50 de zile dupa invierea lui Hristos, peste apostoli si cei dintii ucenici crestini, marcind nasterea Bisericii; Rusalii, Pogorirea Duhului Sfint. 2. Una din cele trei mari sarbatori ale pelerinajului, la evrei, socotita ca ziua cind Dumnezeu i-a lui Moise „Legea”.

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

CLAUZULA (‹ fr., lat.) s. f. Partea finala, incepind cu ultima silaba accentuata, rimata sau nerimata, a unei strofe, perioade oratorice sau vers. Poate fi: c. masculina (cind ultima silaba este neaccentuata); c. feminina (specifica versului alb); c. dactilica (ultimele doua silabe sint neaccentuate).

abanos m. ca copac si n. ca materie (turc. abanos si -oz, d. pers. abnus, ar. ebenus, care vine d. vgr. ebenos, iar acesta d. ebr. eben, peatra [!]; lat. ebenus [copacu] si ebenum, it. ebano, fr. ebene fem.) Un copac din India (diospyros ebenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens si apreciat in strugarie [!], nu pluteste pe apa si cind cade, daca e in forma de bat, se fringe ca sticla. Fig. Par de abanos, par foarte negru. Adv. A raminea abanos a nu mai imbatrini (pin [!] aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezeste). – Barb. eben (dupa fr.).

abces n. pl. e (fr. abces, lat. abscessus, abcessus). Med. Buboi, unflatura dura si tuguiata din care, cind se coace, iese puroi.

abea (ea dift. Mold.), abia (Munt.) abia (Olt.), abi (Serbia) si abie (vechi) adv. (vsl. bg. abiie, indata). Indata ce, cum: abea s' a culcat, si a adormit. De putin timp: abea plecase cind am sosit. Cu greu, anevoie, dificil: abea stau de osteneala, (iron.) aceasta [!] casa, de buna ce e, abea sta sa nu se darime!

b m. A doua litera a alfabetului latin. Reprezinta un sunet labial sonor care corespunde cu p cind e soptit (ca in beltea, peltea) si cu n cind e emis pe nas (ca in grabnic, gramnic). Grecii moderni l-au prefacut in v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

babadam m. (turc. baba adam, batrin venerabil, om vrednic). Iron. De la Adam Babadam, din mosi stramosi, de cind lupu catel, de moda veche: avea un palton de la Adam Babadam.

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

absenta f., pl. e (lat. absentio). Lipsa, inexistenta in locu cuvenit: absentele unui elev de la scoala. Fig. Moment de distractiune, de neatentiune, de uitare: a avea absente (mentale). In absenta cuiva, pe cind nu e acolo. V. saracie.

absolut, -a adj. (lat. absolutus, dezlegat). Neconditionat, fara restrictiuni, dezlegat de ori-ce contingenta: adevar absolut. Perfect, deplin: intuneric absolut. Independent, suveran (care „taie si spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere [!] contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (ori pedagog) absolut, teolog (ori pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu si-a luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv ori ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozitiunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al ei si in care subiectu era inlocuit c' un participiu ori c' un adjectiv atributiv ori c' un nume predicativ in cazu genitiv la Greci ori ablativ la Romani: sole cadente, pe cind apune soarele; Cicerone consule, pe cind era (ori fiind) Cicerone consul. S. n., pl. uri. Lucru neconditionat: adevaratu absolut e Dumnezeu. Adv. In mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neaparat, negresit, numai de cit: trebuie absolut sa plec.

babita f., pl. e (sirb. babica, moasa, dim. d. baba, baba; rus. rut. pol. baba, baba, pelican). Peritonita tuberculoasa, o boala de copii cind le iese dintii. Un fel de iasca. (fomes [sau polyporus] fomentarius).

aburesc v. (d. abur). Scot abur: cimpu abureste. Se zice despre vint cind adie: vintu abureste (cp. si cu boare). V. tr. Expun aburului, acoper c' o ceata provenita din abur, ca atunci cind sufli pe sticla ochelarilor ca sa-i stergi apoi. Fig. Ametesc, imbat putin. V. refl. Ma acoper c' o ceata provenita din abur (ca geamurile). Fig. Ma infierbint, ma aprind la fata. – Vechi si aburez, de unde si aburat, ametit, beat.

balig (ma), a se baliga v. refl. (d. baliga). Se zice despre vitele mari cind scot baliga. V. tr. Magaru baliga bani (in poveste).

balotaj n., pl. e (fr. ballotage, d. ballot, balot, care vine d. balle, minge. V. bal 2 si bala 2). A doua votare care se face cind candidatii n’au avut destule voturi la prima votare (ceia ce odinioara se facea pin bile numite „baluri”).

aci (vest) si aici, aicea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). In acest loc, in opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in ainte [!] (sau in colo), de acum in ainte, incepind din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... acum, cind... cind: aci ride, aci plinge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape sa – Si acia, acie si acilea (vest).

balsamina f., pl. e (vgr. balsamine, o planta, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O planta de gradina originara din India, cu frunze lanceolate dintate, cu flori albe, rosii sau pestrite si cu fructe capsulare care se deschid subit cind le atingi (impatiens balsamina sau balsamina hortensis). – Pop. copacel (Bz.), nacil (Cov.), piersicel (Prah.), slabanog (Mold. nord) si altfel.

2) bara f., pl. e (fr. barre, drug ori manela. V. bar 1 si bareta 2). Drug, prajina de metal de 1-2 metri si groasa de 4-5 c.m. Aparat de gimnastica compus dintr’o prajina de lemn ori de fer fixata in doi stilpi verticali (Se numeste si bara fixa, rec ori fus). Bariera care-i separa pe judecatori de public si de care se reazema avocatii cind pledeaza. A aparea la bara, a te prezenta la judecata. Mare banc de nomol care se formeaza la gura unui fluviu si impedeca navigatiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.

barbeta s., pl. e (it. barbetta). Pl. Barbute (favorite) lasate la dreapta si la stinga fetei cind ai barbia rasa.

aerolit m. si n., pl. e (aer si -lit din mono- si oo-lit). Peatra [!] feruginoasa care cade din aer. – Caderea lor e insotita de lumina si zgomot. Ele-s sfarmaturi planetare pe care le atrage pamintu cind se apropie de ele. Se numesc si bolide. Poporu le zice stele cazatoare. V. stea.

barometru n., pl. e (vgr. baros, greutate, si metron, masura). Fiz. Instrument de constatat presiunea aerului si pin urmare, schimbarile atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu lui Galileu, cuprinde o coloana de mercur care se coboara cu cit te sui in atmosfera, fiindca sus e aeru mai usor. Cu el a masurat Pascal inaltimile muntilor. El anunta, pina la un oarecare punct, timpu frumos ori rau, caci aeru uscat, fiind mai usor decit cel umed, mercuru se urca atunci cind nu va ploua si se coboara in caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu cescuta, sifon sau cadran) si barometru aneroid.

baroscop n., pl. oape (d. vgr. baros, greutate, si skopeo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau ca un corp pus in aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) si se compune dintr’o balanta de care este atirnata o boamba cava si o greutate. cind incalzesti boamba, aeru din ia se face mai usor, si boamba se ridica putin. Tot asa, daca acoperi balanta c’un clopot de sticla si scoti aeru din clopot, boamba, ne mai sprijinindu-se pe aer, se lasa putin in jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer.

1) jidov, jidoafca (Mold. sud, Munt. est) si jidauca (Nord.) s. (vsl. zidovuka; rus. zid, zidovka. V. jidan). Vechi. Azi mai rar si mai ironic. Jidan: strambe cai si rele la spurcatii jidovi pururi au fost si curse (Prohodu). Jidovu ratacitor, un personaj din legendele medievale numit si Ahasverus, blestemat de Hristos sa rataceasca pina la sfirsitu lumii fiindca nu l-a lasat sa se odihneasca pe prispa lui cind isi ducea crucea.

aha! interj. de bucurie cind ai gasit ceva care-ti place (si rus. tot asa).

aist, aiasta pron., pl. aisti, aieste (ca si asta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aiasta se zice cind e singur sau dupa subst.: aista-i, omu aista, femeia aiasta mai ob. omu ista, femeia asta.

1) ajun n., pl. uri (d. ajun 2). Ziua precedenta unei sarbatori (cind nu se maninca ori se maninca de post): ajunu Craciunului (personificat in Mos Ajun). Ori-ce zi din aintea [!] alteia, fara notiunea de sarbatoare: ajunu luptei. Vechi. Trans. Post. – Fals preziua.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

albina f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, roi. V. albie). Un fel de musca imenoptera mai mare care produce miere si ceara si pe care oamenii o ingrijesc tinind-o in stup, unde ia [!] traieste cu semenele ei ca intr' o republica supt conducerea unei albine mai mari numite matca sau regina. (Trintorii is albinele masculine. In partea din apoi [!] albinele au un ac veninos, cu care impung cind is furioase si care mai tot-de-a-una ramine in impunsatura si cauzeaza o unflatura foarte dureroasa). Harnic ca o albina, foarte harnic. V. bondar, gargaun, vespie [!].

COLUMB (COLON), Cristofor (Cristobal) (1451-1506), navigator genovez. Stabilit in 1476 in Portugalia. In 1492 intra in serviciul Spaniei. Intre 1492 si 1504 a intreprins patru calatorii, descoperind majoritatea ins. din America Centrala insulara si atingind coastele Americii Centrale istmice si ale Americii de Sud. Ziua de 12 oct. 1492, cind C. a descoperit ins. Watling (San Salvador) din Arh. Bahamas, este considerata data descoperirii Americii.

alcionlan sau -onic, -a adj. (d. alcion). Zile alcioniene, cele sapte zile din ainte [!] de si dupa solstitiu de iarna, cind se zice ca marea e linistita, iar alcionu isi face cuibu.

1) batca f., pl. e sau batci (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. baba, baba, pelican). Dun. Pelican. Un fel de platica mai mica (blicca bjorkna) care, cind e mica, se numeste frunza plopului. Est. Nicovala mica pe care cosasii ciocanesc coasa ca s’o ascuta. (V. ciocirtii). Mold. Trans. Rar. Capcana de soareci sau prinzatoare de pasari (pin aluz. la ciocu pelicanului). – In vest babose, pl. i, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.

alei si elei, alelei si elelei interj. de mirare, teama si regret: Alei, Doamne, ce vorbesti! Alelei, sa nu-i lasati! Alelei pe cind eram om intreg de ma luptam! (vgr. eleleu, strigat de lupta; bg. elele, sirb. lela, rus. vsl. ole). V. si aoleo.

alesatura f., pl. i. Modu de a alege, de a desparti (a aseza) lucrurile (de ex., la alesu parului cind isi impletesc femeile coada). Pl. Flori sau podoabe la tesaturi. – Vechi alesura.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. Carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

3) alicesc v. tr. (d. alici 2). Meh. Alung vitelu cind mulg vaca.

2) alici (Meh.), interj. de alungat vitelu cind mulgi vaca. V. ceas 2.

allo interj. de chemat pe cineva la telefon. – cind Graham Bell, inventatoru primului microfon, i-a vorbit lui James Tresider, asistentu lui, care asculta la cel-lalt capat al sirmei, acesta a exclamat: Allo, cuvint pe care Graham l-a ales ca interj. de atras atentiunea celui pe care-l chemi la telefon.

alt-cumva sau altcumva adv. Ban. Trans. Buc. Rar. Alt-fel (cind e indoiala sau intrebare).

altern, -a adj. (lat. alternus. V. subaltern). Geom. Se zice despre unghiurile situate in partile opuse secantei cind doua drepte paralele is taiate de alta. Unghiuri alterne interne, situate in auntru [!] celor doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri A si B. Unghiuri alterne externe, situate afara din cele doua paralele in partea opusa secantei, cum is cele doua unghiuri C si D. (Unghiurile alterne interne is egale intre ele, si tot asa si cele alterne externe). Bot. Frunze, flori alterne, asezate de fie-care parte a ramurii, dar nu una in fata alteia.

alternativ, -a adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cind unu, cind altu. Adv. In mod alternativ. S. f. Nevoia de a alege unu din doua: era in alternativa de a raminea si a perde [!] jumatate sau de a perde cea-lalta jumatate (V. dilema). Adv. In mod alternativ.

balalaiesc (est) si bananaiesc (vest) v. intr. (var. din badadaiesc. V. dananaiesc, palalaiesc). Fam. Ma clatin fiind atirnat ori slabit de betie, de boala s.a.: niste ciobote balalaiau in vint la usa ciobotarii, lunganului ii balabaiau minile cind mergea, betivu balalaia in mers.

amiant n., pl. e si uri (vgr. amiantor, nespurcat, d. miatno, spure. V. miazma). Silicat duplu de calce si de magnezie [!], varietate de azbest filamentos si incombustibil. – Cei vechi credeau ca amiantu e un fel de [?] in care nu arde; il scarmanau, il torceau si-si faceau fete de masa si servete care se aruncau in foc cind se murdareau, si ast-fel se albeau mai mult de cit pin [!] spalare. In pinza de amiant se ardeau mortii ilustri, a caror cenusa nu trebuia sa se amestece cu a rugului. Din amiant se fac astazi fitiluri care ard in ulei fara sa se consume si hirtie pretioasa (fiind-ca nu arde). S' a uzitat la facut tunici de pompieri.

anabaptist, -a adj. si s. (vgr. anabaptistes, d. ana, iar, si baptizo, botez). Membru a unei secte protestante din Germania (1523) care-i boteza pe copii cind ajungeau mari.

analitic, -a adj. (vgr. analytikos). Care lucreaza analizind: metoda analitica. Limba analitica, care descompune cugetarea exprimind ideile si relatiunile lor pin [!] vorbe si particule izolate, cum face limba romaneasca cind zice pe altii (doua cuvinte), pe cind latina zicea alios (un cuvint), sau fr. les hommes fata de rom. oamenii. Geometrie analitica, studiata cu ajutoru algebrei. Adv. In mod analitic. V. sintetic.

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.

ance f. (fr. anche, it. ancia, d. vgerm. de sus ancha, fluier). Biziitoare, aparat compus dintr' o lama de lemn ori de alt-ceva care biziie cind sufli si care se pune la oboi, cimpoi, flautu pastoresc italian s. a. – Si ancie. V. biziitoare.

andrea (Mold. Olt. Ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.

angina f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamatiunea gitului. Angina difterica, o boala grea caracterizata pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrana alba, apoi galbie, tuse, paliditate si ameteala. (Pop. bolfe si sopirlaita). cind se intinde la faringe e si mai grava. (Se mai numeste si crup si guster). – Ob. anghina.

anoda adj. f. (vgr. ana, in sus, si odos, drum). Fiz. Placa anoda, se cheama asa o placa pusa intr' o butelie vida legata de un fir electric. cind vidu nu e complet, ia [!] emite o lumina rosie violeta care merge descrescind spre placa catoda.

antipod n., pl. uri si oade (vgr. antipodos, d. anti, contra, si pū, podos, picior. V. ahtapod). Loc al pamintului opus diametral altuia. Fig. Lucru contrar: rationamentu lui e antipodu bunului simt. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipozii nostri isi au picioarele opuse cu ale noastre. Dar in realitate nefiind nici sus, nici jos in spatiu, iar josu fiind pentru toti centru pamintului, au ca si noi picioarele in jos, si capu in sus. Oceanu de la vestu Nouai Zelande e aproape antipodu Romaniii. cind e ameaza la noi, e mezu noptii acolo. Cei vechi si cei din evu mediu nu credeau asta. De aceia Columb a reusit foarte greu sa obtina cele trei corabii pentru descoperirea Americii.

1) apar m. (d. apa). Mold. Aducator de apa cu cofele sau cu caldarile. (Celebrii apari din Iasi au disparut incepind din anu 1911, cind s' a adus pe tevi apa de la Timisesti). Vechi. Corabier. Astr. Varsatoru (lat. aquarius), o constelatiune. V. sacagiu.

apostrofa f., pl. e (vgr. apostrophe). Ret. Figura pin [!] care te adresezi direct prezentilor, viilor, mortilor sau lucrurilor: apostrofa lui Cicerone contra lui Catilina („Pina cind in sfirsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra?”)

april m., gen. al lui (lat. aprilis, d. aperire, a deschide, ca si aprig). A patra luna a anului. – Ob. Aprilie (ngr. Aprilios). V. prier. – Odata, calendaru gregorian incepea la 1 April, si atunci, in Francia, se trimeteau daruri. La 1564, Carol al 11 fixa inceputu anului la 1 Ianuariu. cind sosi ziua de 1 April, cei obisnuiti cu aceasta zi continuara sa trimeata daruri supt forma de pacaleli. Asa s' a nascut obiceiu de a spune minciuni la 1 April.

apropii, a -a v. tr. (lat. appropiare). Eu apropii, tu apropii). Duc mai aproape: a apropia masa de parete [!]. Fig. (Vechi). Ma apropii (in timp): apropie opt ani de cind domneste. Fac sa semene: aceste calitati te apropie de el. V. refl. Armata, razboiu, ziua se apropie.

apus n., pl. e. Apunere, disparitiune: apusu vietii. Occident, vest: corabia merge spre apus. Punctu c******l (regiunea) spre care apune soarele (occidentu, vestu): corabia merge spre apus. Tarile din partea spre care apune soarele: ce a scos din voi Apusu cind nimic nu e de scos (Em.)?

beldie f. (var. din bold). Est. Nuia de batut ori de imboldit vitele la mers. Cotoarele care ramin dupa cosit ori secerat si care te inteapa cind mergi sau cind te culci pe ele. Vest. Prajina (de sprijinit fringhia de rufe s.a.). V. jerdie si palita.

1) arina f., pl. inuz. e si i (lat. arena. V. arena). Vechi. Nisip. Azi. Est. Anina, pamint amestecat cu apa care, cind sapi un put, apare in ainte [!] de a aparea apa curata.

berbinta (sud) si barbinta si brabinta (nord) f., pl. e (ung. berbence si borbonce, butoias; rut. berbenicea). Putinica de pus brinza, lapte s.a. Prov. cind e brinza, nu-i berbinta, cind ai una, n’ai alta, totdeauna iti lipseste ceva. Butoias (de vin, de rachiu). Mold. Vechi. Taxa pe care o platea cel ce vrea sa intre in breasla ciobotarilor.

beril n., pl. uri (vgr. beryllos). Min. Un fel de smaragd incolor, rosiatic, galben ori albastriu. cind e verde albastriu, se numeste apa marina.

armonica f., pl. i si e (rus. garmonika, d. germ. harmonika). Un instrument compus din lame de sticla acordate pe semitonuri sau din lamele de metal care vibreaza si scot sunete cind sufli cu gura (armonica de gura) sau cu' n foi sau burduf incretit simetric. Armonica chimica, sunete produse de o flacara care arde intr' un tub mobil.

art si hart n., pl. uri, si (mai vechi) arti si harti m. pl. (prescurtat din Artivur si -urt, numele cinelui [!] caruia, dupa credinta poporului, se inchina Armenii si porecla data Armenilor, d. ngr. Artzivurtzi, mgr. Artzivurion, iar acesta d. arm. aracayork, timpu din aintea [!] postului mare. A minca de frupt Mercurea si Vinerea „ca un cine [!]” inseamna „a te spurca”, ca adoratorii cinelui). Munt. Timpu cind se maninca carne si Mercurea, si Vinerea, ca' n saptamina a zecea inainte de Paste, a brinzei (cind nu se maninca carne, dar, se maninca lapte si oua), a Pastelui, a Rusaliilor si de la Craciun pina la Boboteaza: A minca hart ori de hart, a nu tinea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Saptaminii albe sau a brinzei ii precede o saptamina in care se maninca vristat; aceasta saptamina se cheama hirta. In aintea hirtei e cirneleaga. Tot cirneleaga e si saptamina intiia dupa Craciun. cind cislegile tin numai cinci saptamini, avem saptamina intiia cirneleaga, a doua hirta, a treia cirneleaga, a patra hirta, iar a cincea a brinzei”. – Vechi si hirt, pl. uri. In Mold. hirta, pl. e.

ascult, a -a v. tr. (lat. auscultare, pop. ascultare, it. ascoltare, pv. ascoutar, vfr. ascouter, nfr. ecouter, vsp. ascuchar, pg. escutar). Is atent, aud: ascult ce spui. Trag cu urechea, pindesc ca sa surprind vorba: a asculta la usa. Ajut cind cere: a asculta un nenorocit. Iau in sama: nu-l asculta ce spune. Examinez: a asculta un elev. Ma supun: asculta de lege, de mine, de sfaturile mele. Ia asculta, ia asculta-ma, vorba energica adresata cuiva, amenintare: Ia asculta: nu te obraznici, ca te dau afara!

asa si (mai vechi) asi adv. (lat. eccum sic, iaca asa. V. si). Ast-fel, in acest fel: cum iti vei asterne, asa vei dormi. Asemenea, ast-fel de: la asa oameni (unor asa oameni) nu le dau voie. Asa de, ast-fel de, atita de: era asa de intuneric, in cit nu se vedea nimic. (Mai putin bine fara de: asa prost ma crezi?). Asa si asa sau nici asa, nici asa (fam.), potrivit, modest: o casa asa si asa. Cam asa, aproape asa: cam asa s´a intimplat. Iaca asa (fam.), formula de incheiere a unei povestiri: iaca asa, mai baieti! Asa dar, deci, pin [!] urmare, vrea sa zica: asa dar, ne-am inteles. Azi asa, mini [!] asa, se zice cind povestesti despre un fapt repetat: azi asa, mini asa (de ex., fura), pina cind a fost prins. Se intrebuinteaza si cind nu vrei sau nu poti da un raspuns precis: De ce nu vrei sa mergi? – Asa! – In nord. barb. dupa germ. so ein: asa un om, asa o casa. Rom. corect asa om, asemenea om, ast-fel de om.

aschie f., pl. aschii si aschii (lat. assula, astula si astla, pop. ascla, aschie, surcica [dim. d. assis, scindura], de unde si it. ascola, vpv. cat. ascla, pg. acha; alb. askia, ngr. askla. Cp. cu puschea, vechi, aclaz, cocleala). Surcea, bucatica de lemn care se desprinde cind tai cu cutitu sau cu toporu. Prov. Aschia nu sare departe de trunchi, copiii seamana cu parintii. – In Munt. si haschie.

asez, a -a v. tr. (lat. ad-sediare, d. sedium, scaun, sediu, d. sedere, a sedea. – El aseaza, sa aseze. V. asediu). Pun cu rinduiala: a aseza copiii la masa, lucrurile in dulap. Intemeiez: a aseza un sat. Instalez: a aseza pe cineva in functiune, pe tron. V. refl. Ma pun cu rinduiala (indiferent daca in picioare sau sezind pe scaun): s´a asezat la dreapta lui. (cind e vorba de masa, de a ocupa loc la masa, nu se zice corect romaneste de cit a se pune la masa si nici de cum a se aseza la masa, cum pretind unii semidocti de rau gust). Ma stabilesc: a te aseza intr´un oras. Ma depun: drojdia s´a asezat. Fig. Ma potolesc: gurile s´au asezat.

astezau (din ajute Dumnezeu). Interj. care se adreseaza unei femei cind urzeste pinza (Munt. s. a.).

ataxie f. (vgr. ataxia, dezordine). Med. Dezordine in miscarile corpului (cind nu mai esti stapin pe miscari): ataxie locomotrice. Sec. 18. (d. ngr.). Abatere morala: ataxia unui preut [!].

bicas n., pl. e si uri (ung. beka-so, cuart, propriu zis „sarea broastei”). Trans. Mold. Cuart. Nisip alb p. fabricarea sticlei (CL. 1924, 518). Mai rar. Cremene. S.m. Bulgare (petricica) de cuart: a arunca cu bicasi. – Si bicaz (de unde si numele satului din judetu Neamtu), pl. ji (cind e vorba de bulgari). – Dim. -sel, -jel, pl. ei, petricica, bobita. Pop. ghi-. – In Trans. si beica (ung. beka-), pl. i, cuart.

atrepsie f. (gr. medical atrepsia, vgr. athreptos, nenutrit, d. trepho, nutresc). Med. O boala grea a copiilor de tita cind maninca mult si tot slabesc din cauza ca li s´a stricat stomahu [!] dindu-li-se prea devreme hrana solida. – Pop. boala cineasca [!], socote, sohote si zalezit.

a***t n., pl. uri (d. a a***ta; lat. abortus. V. abortiv). Lepadare, perdere [!], nastere prematura cind pruncu nu poate trai.

a*****z v. intr. si tr. (fr. a*****r). Lepad, perd, nasc prea devreme, cind pruncu nu poate trai. Fig. Triv. Nu reusesc. V. fat.

azima si azma f., pl. e (ngr. azyma, turte coapte nedospite, d. azymos, nedospit). Pine [!] nedospita. Turta. Varza azima (Rar), varza cruda, nemurata. – Jidanii numesc azima turtele pe care le prepara de Paste, ca amintire a pinii pe care zic ei c´au mincat-o stramosii lor cind au fost alungati din Egipt. Aceasta zi se cheama sarbatoarea azimelor. Catolicii cred ca Hristos s´a servit tot de azima la cina cea de taina, si de aceia o obisnuiesc la impartasanie, pe cind ortodocsii se servesc de pine dospita. V. hostie si lipie.

2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).

cabanita f., pl. e (bg. kabanica, sirb. kabanica [dim. d. kaban, mantie], de unde si turc. kapanica si kabanyca. V. cabana 1. Vechi. Mantie blanita cu samur si ornata cu fir de aur si sponci cu diamante pe care sultanu o daruia domnilor romanesti impreuna cu cuca, sangeacu, topuzu si sabia cind le acorda tronu. (Aceasta investitura a durat pina la 1832, cind cabanita a fost inlocuita cu hervaneaua). Manta boiereasca in general. Azi. Ban.(cabanita si cabanita). Manta taraneasca (zeghe, chebe, zabun).

cabula f., pl. e (d. cabul). Munt. Pop. Superstitiune la lucruri mici: are cabula ca pierde la joc cind vorbesti cu el.

caftan n., pl. e (turc. kaftan, d. pers. haftan, caftan; ngr. kaftani, bg. sirb. rut. rus. pol. kaftan. Cp. cu chepeneag). Un fel de mantie ornata cu fir de aur si de argint si cu minicile [!] lungi pina la pamint pe care sultanu o daruia vizirilor, pasilor hanului Crimeii, principilor Ardealului si domnilor romanesti cind intrau in functiune ori ca rasplata p. un serviciu sau chear [!] p. o veste buna. (La rindu lui, domnu daruia si el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalti erau numiti pin [!] pitac. Toti curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perzindu-si [!] insemnatatea onorifica, caftanu disparu din moda pastrindu-l numai Jidanii batrini). Fig. Boierie: in domnia lui Caragea toate slujbele si caftanele se dau pe parale (Ghica, 36). Iron. Rar. Bataie [!], trinteala: na si tie un caftan!

caleidoscop n., pl. oape (vgr. kalos, bun, frumos, eidos, vedere, si scop din micro-scop). Un tub care contine doua oglinzi plane si are in auntru [!] niste piese de diferite colori [!] si marimi care, cind il intorci, prezenta [!] o infinitate de imagini.

binecuvintez v. tr. Invoc favoarea lui Dumnezeu asupra cuiva: a binecuvinta armata. Glorific, laud: binecuvintati pe Domnu! Recompensez, daruiesc cuiva toate bunatatile: Dumnezeu ii binecuvinteaza pe cei harnici. – Si -vintez -ezi, -eaza, sa -vintez, -ezi, -eze (cind in silaba urmatoare e un e sau ea).

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

canicula f. (lat. canicula, catea, d. canis, cine [!], catea). Astr. Numele constelatiunii Cinelui Mare. Epoca cind ia [!] rasare si apune odata cu soarele si cind e foarte cald (22 Iuliu – 22 Aug.). Fig. Arsita: ce canicula!

bis num. adv. (lat. bis V. bi-). A doua oara, de doua ori: numaru 10 bis (mai bune numaru 10 A, B, C s.a.). cind se striga artistilor „bis”, inseamna ca-s rugati sa repete pasagiu. Prefix care arata duplicarea: (uneori redus la bi-): biconvex, biconcav, bioxid, bisaunal. V. di-.

cap-intortur m., pl. cap-intorturi (d. cap 2 si intortur, adj., d. lat. intortulus, dim. d. intortus, intors, intort [!], sucit). Mold. s. a. Un fel de ciocanitoare cinepie mare cit ciocirlanu (iynx torquilla). Isi face cuibu pin [!] scorburi si, cind o prinzi, isi intoarce capu´n apoi [!] si se preface moarta. De aceia, e amestecata in farmecele vechilor Greci. – Gresit scris cap-in-tortur ori cap-in-tortura: un cap-in tortura striga in agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaie.

capricorn m. (lat. capricornus, d. capra, capra, si cornu, corn). Un fel de semn al zodiacului in care soarele intra in solstitiu de iarna (21 Decembre), cind soarele pare ca urmeaza linia numita tropicu capricornului (V. ecliptica). Un fel de gindac (insect [!]).

bisez v. tr. (fr. bisser, d. lat. bis, de doua ori). Repet dupa cerea publicului, cind striga bis: romanta a fost bisata. – Fals bizez.

carbonic, -a adj. (d. lat. carbo, carbune). Chim. Se zice despre un acid care rezulta din combinatiunea carbunelui cu oxigenu, cum se intimpla in ardere, fermentatiune ori respiratiune. Acidu carbonic e un gaz incolor, mai greu de cit aeru si asfixiant. cind te scobori intr´un beci ori put si vezi ca ti se stinge luminarea, e semn ca e acid carbonic, si deci trebuie sa te retragi.

bihlesc (ma) v. refl. (din mai raru bahnesc, d. bahna). Mold. Se zice despre apa cind stagneaza si se cam impute: apa bihlita.

carimb m. (cp. cu calapod si scalimb 2 si mai ales cu litv. karābas, cornet). Acea parte a cizmei ori a ciorapului care cuprinde pulpa (mold. tureatca, iar carimb numai cind e teapan). Fie-care din cele doua lemne lungi si ratunde [!] pe care se sprijina rascoalele carului. V. car.

CORDAITES (‹ fr.; {i} Corda) subst. Gimnosperme fosile, arborescente (20-30 m inaltime)m ramificate numai catre virf, cu frunze mari (1 m lungime), care prin cadere lasau pe ramuri cicatrice rombice alungite transversal. Au aparut in Devonianul mediu, avind maximul dezvoltarii in Carbonifer cind au format bogate zacaminte de carbuni. Dispar in Cretacic.

bilticii, a -i v. intr. (d. biltic si ruda cu vsl. bultati, rus. bultyhati si boltati, a bilticii. V. bildibic, hilticii si heltiuga). Fam. Se zice despre zgomotu apei cind cade ceva greu in ia si face bildibic ori despre picioare cind calca pin apa si fac biltic. Clatin un lichid in vasu lui (hilticii). V. refl. Apa se bilticiie in butoi.

castana f., pl. e (ngr. si vgr. kastanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castanea). Fructul castanului, un simbure carnos c´o coaja cafenie deschisa acoperita, cind e in arbore, de alta coaja verde cu ghimpi. Castana de balta. V. coltan.

birlog n., pl. oage (vsl. birlogu, brulogu, ascunzatoare [sirb. brlog, cocina, vizuina, gunoi; rus. berloga, birlog], de unde si ung. barlang, pestera [Bern. 1, 120]. Cp. si cu turluc). Vechi. Ingraditura, staul. Azi. Vizuina de urs. Fig. Iron. Casuta, culcus: iaca si birlogu meu! Olt. Loc dosit la munte unde ciobanii, cind se lasa toamna cu turmele la ses, isi ingroapa uneltele si le dezgroapa cind revin primavara (BSG, 1932, 160). V. crov.

cas n., pl. uri, si rar m. (lat. caseus si caseum, cas, brinza; it. cacio, sard. l. kasu, sp. quejo, pg. queijo; germ. kase). Brinza dulce nescursa de zer, asa cum se afla in zagirna sau dupa ce o scoti de acolo (V. telemea). Dunga galbena pe care o au puii de pasari la incheietura ciocului. Fig. A avea cas la gura, a fi cu casu la gura, a fi inca copil. Casu popii, un fel de nalba mica care creste ca o tufusoara si pe ale carei fructe le maninca copiii (malva rotundifolia). – Casi se zice cind e vorba de bucati de cas. Dar si in acest caz se poate zice casuri.

cataracta f., pl. e (vgr. kataraktes). In biblie, stavilarele care tineau apa si carora li s´a dat drumu cind a fost potopu. Cascada, cadere de apa: cataractele Nilului. Un fel de albeata la ochi, opacitatea cristalinului sau a membranei lui.

1) caz n., pl. uri (lat. casus, d. cadere, a cadea, a se intimpla. V. incident). Intimplare: caz extraordinar. Exemplu: medicina citeaza multe cazuri de vindecare pin [!] sugestiune. Imprejurare: ce sa fac in asemenea caz? Teol. Caz de constiinta, imprejurare grea in care religiunea permite sau opreste actiunea ta. Gram. Diferitele forme ale aceluiasi numar la un cuv. declinabil: cele sase cazuri ale limbii latine. A face caz de, a da atentiune, a te alarma. In acest caz, atunci, in aceste conditiuni. In ori-ce caz, in tot cazu, ori-ce s´ar intimpla, ori-cum ar fi. – La caz ca, barb. ild. „in cazu cind, daca”.

blajin, -a adj. (vsl. blazinu, blazinyi, bun, si blazenu, fericit, part. d. blaziti, a ferici, adica „a face bun”, d. blagu, bun). Bun si blind: om blajin. Adv. A vorbi blajin. M. pl. Mold. Niste oameni buni si evlaviosi care, dupa credinta poporului, traiesc undeva departe, pe linga apa Simbetei, la marginea lumii. Pastele lor cade Lunea dupa Duminica Tomii, iar despre asta el nu afla decit atunci cind ajung la ei cojile de oua rosii, pe care poporu inadins le arunca pe riuri, ca sa ajunga si la ei vestea invierii lui Hristos. In Buc. se numesc Rocmani.

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

calarita f., pl. e. Un joc cu mingea, cind baietii sed calare unu pe altu.

calavie f. (var. din coliva). Munt. Mold. Prescura in forma de cruce sau de trifoi cu patru foi, numita si cap, capat si capetel, care se stropeste cu vin si se presara cu zahar si se maninca de ai casei cind e mortu pe catafalc. – In Trans. calaie, un fel de turta de faina de griu, lapte si oua. V. colac, naporojne.

caldarusa f., pl. i si e. Caldare mica, mai ales aceia in care preutu [!] ortodox poarta agheazma cind merge din casa in casa la ziua intiia a lunii. O planta renunculacee, toporas, cinci-coade (aquilegia [nigricans si vulgaris]).

caltunas m. Caltun mic. Conduru doamnei (V. condur). Mold. (coltunasi). Un fel de piroste mici triangulare [!] oparite cu unt. (cind is prajite, se numesc ghioziomele)

calus n., pl. uri si e (dim. d. cal, iar genu ca la cocos-cocoase ori tap-tapuri). Partea friului care se pune in gura calului. Bucatica de lemn ori alt-ceva care se pune in gura cuiva ca sa nu poata striga ori musca (V. protap). Bucatica de lemn despicata de prins rufele pe fringhie. (Azi se face din doua bucatele care prind rufa pintr´un [!] resort). Scaun de care se sprijina coardele viorii. Cavalet. Prajina de sprijinit pusca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umaru drept al uniformei soldatilor ca sa n´alunece cureaua pustii cind e purtata pe umar. S. m. (ca si bumb si nasture). Un fel de nasture lungaret la tunicile cu gaitane (ale cavaleriii). – Si scalus.

capusa (est) si -use (vest) f., pl. i (d. cap cu sufixu -usa, adica „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cipusa, capusa, capsuna. D. rom. vine alb. kapusa, sirb. krpusa, bg. kapus. V. capsuna). Un arahid (ixodes ricinus) care se prinde de vite si de alte animale (mai ales pe la urechi) si se desprinde greu. (cind e flamind, e turtit ca o foaie; cind e satul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichirita. 2). Mugur (mai ales la vita): i-a dat capusa. Fig. Ce are´n gusa, si´n capusa, ce are´n inima, are si pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. capusesc.

cararat, -a adj. (d. carare). Munt. Vargat, dungat cind ar trebui sa fie omogen (vorbind de o stofa).

cararuiesc (ma) v. refl. Se zice cind se face carare pe unde-a trecut: acum e zapada prea mare si nu putem iesi pina ce nu se va cararui.

caruta f., pl. e (lat. carrucea, d. carruca si carrucha, caruta; it. carrozza). Ghioci, car mai mic (c´un cal sau cu doi) p. oameni sau marfa. Trasura ordinara. Trasurica postala. Continutu unei carute: o caruta de nisip. Prov. Nici in car, nici in caruta, nici in teleguta, se zice cind cuiva nu-i place ceva in nici un fel. Scirba mea si patru bani si-o caruta de Jidani, se zice ironic in loc de „atita paguba, nu-mi pasa”! V. brisca, daradaica.

boala f., pl. e si (est) boli (vsl. boli, bolnav; sirb. bol, durere, rus. boli, durere. V. bolesc, bolesnita, bolnav). Stricarea sanatatii, starea fiintei ori plantei bolnave, ca atunci cind sufera de friguri, holera, oftica, dalac, malura, taciune s.a. (V. epidemie, diateza). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politicii. Persoana nesuferita, ciuma, scirba: cine-i ciuma asta? Epitet injurios cu care taranu se adreseaza vitei: hais, boala! A baga in boala sau in boale, a ingrozi, a emotiona grozav. A baga rufele’n boala, a le murdari spalindu-le rau. Boala copiilor, epilepsie. Boala cineasca, socote, unflarea pintecelui la copii cind ii intarca si maninca fara sa se sature. Boala uscata, consumare, stingere, marazm.

cearsaf n., pl. uri (turc. carcaf si carsaf, d. pers. carseb [car, pinza, si seb, noapte]; alb. carcaf, bg. sirb. carsaf si carsav. V. gear si siboi). Munt. Prostire, pinza alba suptire [!] asternuta pe saltea si de pe care ridici [!] macatu cind te culci. – Rar cearceaf. V. lepedeu.

cel-lalt, cea-lalta pron., pl. cei-lalti, cele-lalte (cel si lalt, din cel, al sau al si alt, adica cel cel alt. Sa se observe ca are doua accente, ca si cind ai pronunta cel lat, cel lung. Gen. celui-lalt, celei-lalte, celor-lalti, celor-lalte). Altu din doi, urmatoru din doi. – Vechi si alalt (adica al-alt, al-lalt). Rar si urit cela-lalt, cela-lalt s. a.

boboteaza f. pl. eze (poate din Apa-boteaza, cum s’ar mai zice pin Ban., Hateg, Maram., daca nu din Bogboteaza, dupa vsl. bogoiavlenie, id., ori d. po- si botez. V. po-). Ziua de 6 Ianuariu, cind e Botezu Domnului. Geru Bobotezei, mare ger.

central, -a adj. (lat. centralis, d. centrum, centru. V. con-centric si cp. cu epi-scopal fata de micro-scopic). Care e in centru. Principal: oficiu central. Foc central, foc presupus odinioara in centru pamintului. Cartuse cu foc central, care se aprind cind le lovesti in mijlocu fundului lor, unde e capsa.

cenusar si (est) -ser m. Copist care odinioara incepea functiunea punind cenusa pe hirtiile scrise ca sa se usuce cerneala pe cind nu era sugatoare. Un copac cu flori puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea in care cade cenusa la o soba, la o masina. Pinza care contine cenusa p. lesie. Scrumelnita.

bocanet (var. din boghinet, buchinet, chichinet). Nord. Aluat nedospit si uscat. Prajitura proasta, chilimot (cum fac copiii cind se joaca). Un fel de prajitura taraneasca compusa din legume invalatucite intr’o foaie de aluat. Un fel de colac.

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

chefnesc v. intr. (imit ca si scheun, tifnesc s. a.). Se zice despre cine [!] ori despre lup cind scheauna de bucurie ca vinatu e aproape ori (cinele) de bucurie c´a venit stapinu lui: lupanii s*******u chefniri rare dupa iepuri (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de ris. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.

bogat, -a adj. (vsl. bg. rus. bogatu). Care are multa avere: om bogat. Abundant, imbelsugat: tara bogata. Mult, des: par bogat. Limba bogata, fecunda in cuvinte si intorsaturi. Rima bogata, cind se potriveste sunetu mai sus de accent ca: nulitate, calitate. V. baib.

chepeneag n., pl. ege (ung. kopenyeg, turc. kepenek, de unde si bg. kepenieg si rut. [d. rom.] kepeneag. V. cabana 1, caftan, capot). Vechi. O haina de parada strinsa pe corp. Azi. Trans. Munt. Manta de ploaie (cu gluga). Dupa ploaie chepeneag, se zice cind vii cu un lucru dupa ce nu mai este nevoie de el. – Si chipineag. In Trans. si capeneag (d. ung.). V. ipingea, caciula, felon, pelerina.

cherlai, a -i v. intr. (imit. ca si chirai). Vest. Se zice despre cini [!] cind latra [!] de necaz ca nu pot prinde ceva.

boiama si buiama f. (turc. boiama, boia, basma brodata cu aur; bg. boiama). Mun. Mod. Rar azi. Basma, testemel. Lelea cu buiamale si badea cu durligele goale, se zice ironic cind nevasta e prea bine imbracata, iar barbatu prea rau imbracat. V. bariz, boccea, dermea, naframa.

chibrit n., pl. uri si rar e (turc. ar. kibrit, pucioasa, chibrit). Betisor care are lipita la un capat putina substanta chimica care se aprinde pin [!] frecare. – Rar si cribit (ca sp. alcribite si alcrebite, din aceiasi orig.). In Trans. si lemnus si catranita. – Chibritu a fost inventat de chimistu German Frederic Kammerer la 1833. La 1832, el se afla inchis ca revolutionar. Directoru inchisorii ii permise sa-si faca un laboratoriu. Aci, dupa multe incercari, reusi sa faca chibrituri din fosfor galben, care se aprind pin [!] simpla frecare. Dupa eliberare, vru sa se foloseasca de inventiunea lui infiintind o fabrica de chibrituri. Dar nu gasi capital, iar autoritatile germane, supt [!] pretext ca asta ar provoca incendii, l-au oprit de a-si pune in practica inventiunea. Ruinat si descurajat, Kammerer muri intr´un spital de nebuni tocmai cind in Germania incepuse a sosi chibrituri din alte tari, care adoptase [!] aceasta inventiune (Chimistu Ungur Irinyi, considerat si el ca inventator, n´a fabricat chibrituri de cit la 1836).

chiftea, cheftea si chioftea f., pl. ele (turc. [d. pers.] kofte, pop. kufte). Turtisoara de carne tocata prajita in unt (numita in Mold. si pirjoala). cind aceste turte is mici si puse in sos se numesc chiftele marinate. – In Munt. piftea, vulgarizm [!] de rau gust. V. perisoara.

chilimot n., pl. oate (var. din galamoz). Mold. Placinta proasta, cozonac prost, bot, cum s´apuca sa faca copiii cind ii vad pe cei mari facind: niste chilimoate de placinte! – Si chilimbot, chilomot si golomot. V. latunoi.

chindie si (Mold. si) achindie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doi, timpu de dupa ameaza [!], namazu de la mijlocu acestui timp). Timpu de pe la 4 dupa ameaza: pe la chindie sau pe la chindii. Un dans popular cu miscari foarte rapezi [!]. Melodia acestui dans. Tabulhana (cintarea muzicii domnesti pe la 4 dupa ameaza in timpu Turculor): bateau chindie in toate zilele (N. Costin). Toba mare (imbracata in postav ros) care facea parte din instrumentele meterhanelei. La curtile domnesti si boieresti, turn de straja de unde se vestea cu tobe si surle timpu chindiii, cind toti oamenii se adunau la cina, si portile curtii se inchideau. (Si la Tirgovistea [!] era un asemenea turn, care odinioara era mai inalt, dar acum n´are de cit vre-o 28 de metri).

chinonic n., pl. e (ngr. kinonikon, [vgr. koinonikon] [subint. asma, cintec], d. koinos, comun. V. cenobiu). Priceasna, troparu pe care-l cinta coru cind preutu [!] se impartaseste (ia cuminecatura) in altar la liturghie. – Si che-.

chiorai si -iesc, ghiorai si -iesc, a -i v. intr. (imit. d. chior-chior, ghior-ghior, huietu matelor goale; ung. korogni. V. cirii, chirai, cherlai. Se zice despre mate, care fac chior-chior cind ti-e foame. Se zice si despre curci cind tipa facind chior-chior. – In Trans. a corai.

chiostec n., pl. uri si e (turc. kostek, pedica [!] la picioarele cailor, lant de ceasornic. V. chistoc). Vechi. Pedica la picioarele cailor: cind te uiti la el si trece. Par´ca este in chiostece (Pan). Gaitan gros de purtat o haina pe umeri. Azi. Fam. Retevei, baston scurt. Muc de tigara. V. tureac.

chiot n., pl. e (ild. chiuat, d. chiu). Strigat, sunetu care se aude cind chiui.

1) chir m. fara pl., gen. al lui (ngr. kyr ild. kyrios, domn. V. chira). Odinioara, titlu dat boierilor si mitropolitilor. Astazi, titlu dat Grecilor de conditiune mai joasa (cind is de conditiune mai inalta, li se zice ca tuturor: domnule). Fam. Titlu dat ori-cui ild. domnu: te-am prins, chir Vasile! V. cilibiu.

chirai si -iesc, a -i v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcile, puii de gaina, vrabiile cind fac a ploaie s. a. Cp. cu cherlai, chiorai, tirii s. a.). Olt. A striga ca curcile, ca puii de gaina, ca vrabiile s. a. Fig. Tip, strig (de durere).

chisai n., pl. uri (cp. cu chisav). Bz. Nomol [!], nisip moale in care se ingroapa picioru sau caru si de care se feresc oamenii cind trec pin [!] vad (V. susai si pufar). Ml. (Cod.) Pamint bun de lucrat. V. cifai.

2) chita f. (d. chitesc). Est. Chita mea (ta, lui s. a.), bucuria mea, e tocmai ceia ce chitesc eu: gisca, cind da de apa, chita ei! – Im Ml. cu chita, cu gind rau.

chitai si -iesc, a -i v. intr. (d. chit-chit cum fac soaricii [!]). Se zice despre guzgani si soarici cind tipa. – Si chitcai si chitcui.

cimber n., pl. e (turc. cember, tulpan, basma, d. pers. cember, lucru invalatucit; bg. cumber, sirb. cember, ngr. tzemberi, iasmac). Munt. Tulpan dirmea. – Si cimbel, cimbir si ciumber. In Trans. cimbir, gimbir si giumbir, tulpanu de borangic al mireselor si al femeilor maritate, peste care, cind iese in lume, pun „cirpa” (barisu). V. fachiol.

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

cinetoscop n., pl. oape (cineto- ca in cinetic si scop ca in telescop). Fiz. Un aparat optic inventat de Edison. Se compune dintr´o vacalie de ciur care are niste deschizaturi pin [!] care se vad niste imagini facute in interioru vacaliii. cind se invirteste, produce impresiunea cinematografului. Se numeste si fenacistiscop. V. cinematograf.

ciobota f., pl. e (rut. cobit, gen. cobota; rus. ceboty, ciobote de marochin, d. tat. cabata, care vine d. pers. [de unde si turc.] cabatan, ciobote mari; it. ciabatta, incaltaminte uzata, pv. sabata, fr. savate, picard chavate, sp. zapata). Mold. Cizma, incaltamint care acopere [!] picioru pina la genunchi. Fig. Iron. Om igno-rant [!], tureatca. (Pina pe la 1848, mai toti bar-batii [!] purtau ciobote. Azi poarta mai mult taranii, jidanii batrini, soldatii calari si mai rar cei pe jos. In Ungaria si partile ve-cine [!] ei, poarta si tarancele. Orasenii poarta ghete, pe care le vira in galosi cind e noroi si in sosoni cind e zapada sau numai ger). In Mold. nord. cibota si ciubota. In Munt. cioboata, cizma sau gheata grosolana.

Aborigines, cei mai vechi locuitori ai Italiei. cind Aeneas a sosit in Latium, ei s-au amestecat cu troienii alcatuind poporul latin de mai tirziu. Acest neam isi tragea numele de la regele lor, Latinus.

cioc-boc, interj. care arata sunetu repetat al ciocanului sau al altor corpuri izbitoare. cind e mai prelung, se zice cioca-boca (cp. cu ung. csonka-bonka, ciung). De unde sa stie el ce-i cioca-boca, de unde sa stie el cum sa procedeze in asemenea afacere?

ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.

ciofai sau cioflai si -iesc v. intr. (imit. dupa huietu buzelor si al limbii la porc si la oamenii neciopliti cind maninca). Vest. Clefaiesc.

ciolpan (sud) si ciorcan (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stingaci). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). Isi cunoaste cioara ciolpanu, se zice despre un om cind trage la teapa [!] ori despre un copil cind se arata vrednic de tata-su. Fig. Iron. Om inalt si slab, cocirla. V. butuc, ciump, hasca.

ciortac m. (d. ciot si infl. de cuvinte ca ciortan s. a.). Lemn strimb: Ce nu faci dintr´un fag slodun? Pe cind dintr´un ciortac, ce s´alegi? (Sov. 113).

circovi m. pl. (bg. cerkova, biserica, d. gr. kyriaki, Duminica, de unde si numele de Chiriac si Chiric. V. Ciurica si tircovnic). Munt. s. a. Numele unor sarbatori populare in onoarea unor zei a caror amintire s´a sters: Circovii de vara, ai Marinii (martira Marina) la 15-17 Iulie; Circovii de iarna la 17-18 Ianuarie, cind se asteapta zile viforoase, numite si „fulgeratoare”. – Si Cercovi.

circumciziune f. (lat. circumcisio, -onis). Taiere imprejur. (Se zice despre o anumita operatiune pe care o executa hahamii si hogii asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E si o sarbatoare crestineasca la 1 Ianuariu, cind Iisus Hristos a primit numele). – Si -izie.

citric, -a adj., pl. f. e (d. vgr. kitron, lamiie. V. chitru). Chim. Acid citric, acidu extras din lamii, portocale, mandarine, chitre s. a. Se topeste la 100°, iar cind perde [!] apa, la 153°. Preparat de Scheele la 1784.

ciugulesc v. tr. (ung. csokolni, a saruta. V. cioc, pigulesc). Se zice de pasari cind apuca cu ciocu grauntele. Maninc putin de colo si de colo, apuc putina mincare: ia ciuguleste si tu putin! V. refl. Se zice despre pasari cind se curata cu ciocu sau cind se alinta una pe alta si (ironic) despre inamorati cind se saruta.

ciulesc v. tr. (nsl. culiti, sirb. culiti, id. V. ciul). Se zice despre cai si alte animale care intorc urechile inainte (ori si´napoi) cind aud un zgomot neobisnuit. Fig. Fam. Ascult cu atentiune: ciuliti urechile, mai! Ma rasucesc (ma ciuciuletesc), vorbind de frunze cind e arsita. Mold. sud. Se zice despre poame cind incep sa se coaca. V. pirguiesc.

CROMATIDA s. f. (GENET.) Fiecare dintre cele doua segmente rezultate prin diviziunea longitudinala a unui cromozom, in cursul mitozei sau meiozei, si care se separa total, ulterior, pentru a da nastere cromozomilor-fii; sint numite si c. surori, cind referirea se face la acelasi cromozom sau c. omologe, cind este vorba de cromozomi omologi.

cindai adv. (d. cind cu un sufix -ai ca si´n incai). Vechi. Cumva, poate, doara: ca nu cindai sa cadz (Cant.), cindai sa nu fie (ca nu cumva sa fie), ca nu cindai va fi (ca nu cumva sa fie), sa nu cindai au fost (ca nu cumva sa fi fost), cindai sa nu him gresit (ca nu cumva sa fi gresit noi), cindai doara l-are tamadui (doara cumva l-ar tamadui). Conj. Daca cumva: cindai navaleaste vr´o fiara (Moxa, la Acad.). – La Cant. si cindailea.

cintat n. pl. uri. Actiunea de a cinta dese-ori: a cistiga bani cu cintatu, a venit pe la cintatu cocosilor (cind cintau cocosii, in zori).

cintator, -oare adj. Care cinta. Fig. Cocos. Pe la cintatori, cind cinta cocosii, noaptea spre dimineata.

circii, a -i, v. intr. (vsl. kurkati, bg. kurkam. V. circ, circota). Se zice despre gaina cind circiie in ainte [!] de a oua si-si cauta loc. – Rar si chercanesc (Munt.).

1) botez n., pl. uri (d. a boteza). Primu din cele sapte sacramente ale bisericii si care sterge pacatu original. – Acest cuvint inseamna „cufundare” cum se si face botezu la ortodocsi, pe cind catolicii (mai practici) il fac pin stropire. In vechime, botezu nu era conferit decit la o etate inaintata si dupa lungi probe impuse neofitilor, numiti si „catecumeni”. Botezu unui clopot, unui vapor, inaugurarea unui clopot, unui vapor. Botezu de singe al unei armate, intrarea in foc si perderea unor soldati. Botezu tropicului, o ceremonie comica in care, cind o corabie trece tropicu si mai ales ecuatoru, se uda cu apa de mare calatorii care trec aceste linii intiia oara.

cirii, a -i v. intr. (d. cir. V. circii). Se zice despre strigatu gainii cind o prinzi ori inainte de a face ou. (dupa ce-l face, cotcodaceste). Se zice si despre strigatu ciorilor. Iron. Vorbesc prea mult: ce tot cirii pe aici? Vorbesc in argot [!]. V. tr. Critic, iau in ris, atac: in politica e greu sa nu te ciriie cineva.

cirn, -a adj. (vsl. krunu, cu nasu sau urechile taiate. V. chirnog). Cu nasu turtit ori prea mic: acest om e cirn, are nasu cirn. Prov. De aceia n´are cirna nas si ursu coada, se zice cind unu are pretentiuni prea mari (de ex., cind un cersitor [!] ar refuza sa manince pine [!] si ar cere cozonac). V. calina.

cislegi f. pl. (d. cas si a lega, ca cirneleaga, d. carne si a lega). Carnaval, timpu de la Craciun pina la lasatu secului de brinza (sau si de carne), cind e permis a minca carne.

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

claca f., pl. aci (vsl. sirb. tlaka, d. tlaciti, a izbi, tlesti-tlukon, tluknonti, a bataturi [!]; bg. tluka, rut. toloka si klaka, claca, toloaca, tolociti, a calca iarba. D. rom. vine ung. kalaka, kolaka. V. toloaca, tologesc, stilcesc). Vechi. Corvada [!], munca gratuita pe care taranii si serbii o datorau domnului, boierilor sau minastirilor: in Tara Rom. 12 zile pe an, in Mold. 24, (numita si boieresc si lucru, iar in Trans. robota). La 1864, supt [!] Cuza, fiind improprietariti taranii, s´a desfiintat claca. Azi. Ajutor mutual intre tarani la seceris, la dezghiocat fasole s. a., cind se aduna in casa celui care are nevoie de ajutor si care le da in schimb mincare si bautura, si ast-fel e sinonim cu sezatoare. Lucru de claca, lucru gratuit si (fig.) fara tragere de inima, deci prost. Vorba de claca, vorba desearta [!], seaca. V. beilic, furcarie, govie, nedeie, zbor 3, ghiulus.

Ach(a)emenides, unul dintre insotitorii lui Odysseus, abandonat de catre erou, cind acesta a parasit in graba Insula Ciclopilor. Traind ascuns, Achaemenides a reusit sa scape teafar pina cind, mai tirziu, a fost salvat de catre Aeneas.

Actaeon, vinator vestit, fiul lui Aristaeus si al Autonoei. Odata, pe cind se afla in padure la vinatoare, a zarit-o pe Artemis care se imbaia in apa unui riu, impreuna cu nimfele ei. Minioasa, zeita l-a transformat in cerb. Sub aceasta infatisare, nefericitul vinator a fost sfisiat de catre proprii sai ciini pe muntele Cithaeron.

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

Aeetes, fiul lui Helios si al lui Perse, frate cu Circe si tatal Medeei. Domnind in Colchis pe vremea cind argonautii, condusi de Iason, au sosit acolo sa caute Lina de Aur, el le-a fagaduit-o cu conditia ca Iason sa iasa biruitor intr-o serie de incercari. Spera ca in felul acesta va reusi sa se sustraga fagaduielii facute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit insa toate greutatile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci in mod deschis, Iason, impreuna cu Medeea, au furat Lina de Aur. Pentru a scapa apoi de urmarirea lui Aeetes, ce venea dupa fugari, Medea – care-l luase cu ea si pe Absyrtus – si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in mare (v. si Absyrtus).

Aegeria (sau Egeria), in mitologia romana, una dintre camene (v. si Musae). Era considerata drept sotia regelui Numa, sfatuitoarea si totodata indrumatoarea lui. cind Numa a murit, Aegeria a varsat atitea lacrimi incit a fost transformata de Diana intr-un izvor.

clampanesc v. intr. (vsl. sirb. klapati, a clampani; germ. klappen, a flecari, klimpern, a clampani; ung. kalampalni, a clampani, kolompolni, a balangani. V. clamp). Se zice despre huietu lucrurilor de lemn s. a. cind se izbesc unele de altele. (Cele de metal clantanesc si zanganesc): barza clampaneste din cioc, papucii clampanesc in picioare. Ma clatin in mers: a clampani de batrineta [!]. A vorbi mult si in desert: ia nu mai clampani, mai! A clampani din piano, a cinta prea mult (si mai ales prost), a zdrangani. V. tr. A clampani o carte, a o inchide rapede [!] ca sa faca clamp. V. refl. Ma izbesc de colo colo: fereastra se clampaneste de vint. Ma vintur, ma fitii: ce te tot clampanesti pe aici? – Si clempanesc (nord).

clei n., pl. uri (vsl. bg. rus.). Substanta care serveste la lipit lucrurile intre ele, la prins pasarile s. a. Substanta pe care o secreteaza urechile si care se numeste mai mult ceara. Substanta pe care o secreteaza unii arbori pin [!] crapaturile cojii. Adv. Fam.: Clei!, ioc, tufa, nimica: Eu ma asteptam sa gasesc ceva. cind colo, clei! V. si hlei.

clempus n., pl. e si uri (ruda cu cleampa, clampa; rus. kleapys, un fel de clempus. V. sclimpus). Mold. Foraibar, zavoras format dintr´un surub indoit si latit la capatu care ramine afara si se intoarce dupa voie. Bucatica de fer [!] pe care se sprijina ratezu cind e usa inchisa.

Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

Agenor 1. Fiul lui Poseidon si al nimfei Libya. S-a casatorit cu Telephassa, cu care a avut patru copii: Cadmus, Cilix, Phoenix si Europa. cind aceasta din urma a fost rapita de catre Zeus, Agenor si-a trimis fiii in cautarea ei (v. si Cadmus). 2. Erou troian, fiul lui Antenor.

clocotici m., pl. tot asa (sirb. klococika). Un copacel stafilaceu al carui fruct e o capsula membranoasa unflata [!] care suna sau „clocoteste” cind o scuturi (staphylea pinnata). O buruiana scrofulariacee care creste pe la munte (rhinantus [sau alectorolophus] alpinus, major si minor).

clor n. (vgr. hloros, galben verziu). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 si numit asa de G*y-Lussac. Se gaseste si liber, si combinat, ca´n sarea de bucatarie, care e o clorura de sodiu. Gazos sau disolvat [!] in apa, din cauza afinitatii sale pentru idrogen [!], distruge partea cloranta a materiilor vegetale si animale si produce singerare cind il respiri. Cu el se albesc pinzele, se sterge scrisu de cerneala si se distrug miazmele.

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea cind Odysseus, in drum spre casa, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe tarm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit si gazduit in palatul acestuia. In cursul unui ospat, Odysseus povesteste toate peripetiile prin care a trecut. La sfirsit, Alcinous ii ofera o corabie cu care sa se poata intoarce in Ithaca. In ciclul argonautilor, Alcinous impreuna cu sotia sa Arete sint infatisati ca protectori ai Medeei si ai lui Iason impotriva urmaritorilor acestora.

cloridric, -a adj. (clor si idric). Chim. Acid cloridric [!] (HCl), acid rezultat din combinatiunea clorului cu idrogenu [!]. cind e disolvat [!] in apa se numeste muriatic.

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

brinza f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a facut zagirna, torba de pus brinza la scurs, iar pe de alta zbirna, apoi brinza, de unde si ung. brindza, slovac. si rut. bryndza, pol. brendza. Tot asa: rus. dial. paner, brinza, it. „paner”; lat. mantica, desag., sp. manteca, unt; rom. ghiveci, oala si „un fel de mincare”, sau canura care la inceput insemna „teava”, apoi „firu infasurat pe aceasta teava”. Cp. si cu sfarog si sifon.). O substanta alba consistenta care se scoate din lapte (cind lasi laptele crud doua zile zile intr’o oala, se formeaza la suprafata smintina. Dupa ce iei smintina cu lingura si ajungi la zer, pui oala sa se’ncalzeasca linga foc, dar nu sa fearba. Astfel, brinza se intareste. Luind oala si rasturnind-o intr’o pinza zeru se scurge, si ramine brinza curata). Fig. Iron. A nu face brinza intr’o afacere, a nu reusi. A strica brinza pe cineva, a te certa, a rupe relatiunile cu el. Nu e nici o brinza de capu lui (ori de el), nu valoreaza nimic. V. cas, urda, telemea.

coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.

cobesc v. tr. si intr. (d. cobe, cobie; sirb. kobiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a rau, fac a rau: cucuveaua i-a cobit moarte (ceia ce e o credinta falsa, caci ia [!], cind cinta, anunta vreme buna). Gaina asta cobeste a cutit, a stricat ceva ori ma plictiseste cu cotcodacitu si trebuie s´o tai.

cobila f., pl. e (bg. kobila, sirb. kobila, vsl. rus. kobyla, iapa, d. lat. caballa, iapa. V. cal). Vest. Pl. Cele doua lemne unite (numite si iepe) pe care se tiraste plugu cind e transportat. Est. Cobila (rus. kobyla), scaunoaie, tejghea, banca oe care lucrezi cu cutitoaia. Trunchi pus pe picioare pe care se cioplesc diferite unelte ale casei (rev. I. Crg. 8, 220). Suportu nicovalei. Epitet ironic unei vite sau unei femei inalte si slabe.

cocioc n., pl. oace si uri (orig. nest.). Sud (Ant. I)). Insula de plaur plutitoare, numita si coscova si mogildan (Dun.): pestele sa [!] baga la cocioace, pescarii pitesc racii pin [!] cocioace (VR. 1927, 5, 156), pin ce [!] cociocuri se nutreau (niste vulturi) stia sfintu [!] (Chir. CL. 1912, 1202). Balta de apa stagnanta cu anii care nu se primeneste de cit cind vine unda mare.

Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.

coclet m. (var. din goglet, gogleaza). Fir drept care are un lat pin [!] care trec firele urzelii si care, unindu-se cu alte fire, formeaza ita. Greseala la navadit cind firu trece pintre [!] ita si spata si formeaza ochiuri (noduri, inele). Fig. A cauta cuiva cocleti, a cauta nod in papura, a-i cauta defecte. – In Trans. coclet, corlet si coglet, n., pl. e; in Mold. nord. si cotlet. – P. int. de „diareie”, V. coleti, crimpita.

coconas m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boier sau boierilor, egal cu domn. Epitet ironic in gura orasenilor, egal cu „domnisor”: mai, da coconas te-ai mai facut de cind ai cistigat la loterie! – Mai fam.: conasu Petru ild. coconasu Petru. – In est cu-.

cocor m. (ngr. kokkori si kokkoras, cocos [V. cocos si Bern. la kokora]). O pasare calatoare cenusie de aceiasi forma cu barza, dar ceva mai mare (grus cinerea). cind calatoresc, cocorii zboara asezati in forma de unghi. – In est cocoara, f., pl. e.

brotac si broatec m. (ion. brotahos, at. batrahos, broasca, de unde si alb. bretak. V. broasca si batracian). O broscuta verde care traieste pin cimpuri si gradini si care cinta cind e timpu a ploaie (hyla [viridis ori arboreal]). – Si brotacel, pl. ei (Mold., Munt.), buratic (Mold., dupa bura) si brostac (Bz.). V. racanel.

Amphitrite, fiica lui Nereus si a lui Doris si una dintre nereide. Intr-o zi, pe cind se juca impreuna cu surorile ei in apropiere de insula Naxos, a fost rapita de Poseidon, cu care a avut mai tirziu un fiu, pe Triton, o alta divinitate marina. Amphitrite era considerata regina marii.

Amycus 1. Fiul lui Poseidon si regele bebricilor. Avea o statura uriasa si era vestit prin indeminarea sa la pugilat si in luptele cu cestul. cind argonautii au sosit in regatul lui, Amycus l-a provocat pe Pollux la lupta. Cu toata forta sa, a fost invins de abilitatea eroului, care l-a iertat insa, lasindu-i viata in schimbul juramintului ca pe viitor avea sa-si crute oaspetii. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas.

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

bruma f., pl. e (lat. bruma, iarna, contras din brevima, din brevissima [dies], cea mai scurta [zi], apoi si „bruma”, dupa pruina, bruma; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Roua inghetata (care acopere natura ca o haina alba si suptire). Un fel de praf albicios care acopera unele poame (prunele, strugurii). Abur depus pe lucrurile netede si reci cind sufli pe ele. – Fig. Iron. Spoiala, pospai, mai nimic: o bruma de invatatura.

Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.

cojoaca f., pl. e (d. cojoc). Iron. Blana, pele [!] (vorbind de cazu cind se intimpla ceva rau unui neastimparat): joaca sparge cojoaca (Prov.).

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

colectivitate f., pl. ati (d. colectiv; fr. collectivite). Calitatea de a fi colectiv. Adunare, societate: colectivitate sociala. Epitet ironic partidului liberal (de cind Eugeniu Statescu a zis in camera „noi sintem o colectivitate”).

colesesc v. tr. (d. coleasa; rus. vest kulesic. V. coflesesc). Terciuiesc, molesesc ca coleasa (cind ferb [!] ceva prea mult). V. refl. Ma molesesc. Fig. Perd [!] puterea.

Archemorus (sau Opheltes), fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. cind cei sapte eroi porniti impotriva cetatii Thebae au trecut Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, sa le arate drumul. Punind un moment copilul jos linga o fintina, pe iarba, ca sa-i poata indruma, Hypsipyle l-a gasit la intoarcere mort, muscat de un sarpe. Grecii au vazut in moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, dupa ce l-au plins pe Archemorus si au instituit in amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei si-au continuat expeditia.

Argus 1. Monstru fabulos, nascut din Agenor (sau Arestor). Avea o suta de ochi, din care, atunci cind dormea, se inchideau doar o parte, ceilalti raminind deschisi. A fost pus de Hera s-o pazeasca pe Io (v. si Io), care fusese metamorfozata in vaca. Ca sa-si scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe temutul ei paznic. Dupa o legenda, Argus ar fi fost omorit de o piatra aruncata de la distanta de Hermes; dupa alta, i s-ar fi taiat capul, dupa ce zeul l-a adormit mai inainte cintindu-i cu fluierul lui Pan. Dupa moarte, se spunea ca Hera a semanat cei o suta de ochi ai lui Argus pe coada paunului, pasare care ii era dedicata. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. si Argo).

Ariadne, fiica regelui Minos si a Pasiphaei. cind Theseus a sosit in Creta pentru a se lupta cu Minotaurul (v. si Theseus), Ariadne, care se indragostise de erou, l-a ajutat sa iasa din coridoarele intortocheate ale labirintului calauzindu-se dupa un fir care i-a aratat calea de intoarcere. Ca sa o scape de minia lui Minos, Theseus i-a fagaduit Ariadnei s-o ia cu el la Arhenae. A parasit-o insa pe drum, in insula Naxos, unde, dupa o varianta, a fost ucisa de Artemis. Dupa o alta legenda, Dionysus, care trecea pe acolo, s-ar fi indragostit de tinara fata si ar fi luat-o in casatorie. Ca dar de nunta el i-a oferit o coroana de aur, faurita de Hephaestus, coroana care mai tirziu a fost transformata intr-o constelatie.

Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

buburuzez si -tez (ma) v. refl. Ma acoper cu buburuji (de ex., laptele cind il bati si apar bobitele de unt). V. brobonez.

Asteria, fiica titanului Cocus si a Phoebei si sora cu Leto. S-a casatorit cu Perses si a avut, la rindu-i, o fiica, Hecate. Ca sa scape de urmarirea lui Zeus, care se indragostise de ea, Asteria, luind infatisarea unei prepelite, s-a aruncat in mare. A fost metamorfozata intr-o insula, numita initial Ortygia si devenita ulterior insula Delos, singurul colt de uscat din lume care i-a oferit ospitalitate Letonei atunci cind trebuia sa-i nasca pe Apollo si pe Artemis (v. si Apollo).

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. Drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

bucurie f. (alb. bukurt, frumuseta). Emotiune placuta pe care o simte sufletu cind dobindeste ori spera ca o va dobindi ceia ce-i place: a fost o mare bucurie pe noi cind am vazut c’ai scapat de moarte. Bucuria mea (ta, lui s.a.) simt, am simtit o mare bucurie: cind ninge, bucuria copiilor! V. chita 2.

Britomartis (supranumita si Dictynna) era o nimfa din Creta. Fiind indragita de Minos, ea s-a aruncat in mare ca sa scape de urmarirea lui, dar a fost prinsa intr-o plasa de catre un pescar, care a dus-o in Egina. Acolo a trait retrasa in salbaticia unui munte, pina cind zeii au luat-o in imparatia lor, facind-o nemuritoare.

Calchas, fiul lui Thestor, era un prezicator vestit din cetatea Mycanae, care i-a insotit pe greci la Troia. Printre altele a prezis ca cetatea Troiei va fi cucerita dupa zece ani de asediu si numai cu concursul lui Achilles (v. si Achilles). La rindul sau, lui Calchas i s-a prezis ca va muri atunci cind va intilni un prezicator mai priceput decit el. Intilnindu-l in apropiere de Colophon in persoana lui Mopsus, care s-a dovedit a fi mai iscusit decit el in arta prezicerii, Calchas a murit de necaz.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

Celeus, fiul lui Eleusis si rege in tinutul cu acelasi nume. Avea doi fii: pe Demophon si pe Triptolemus (v. si Demopho(o)n, Triptolemus). Atit Celeus cit si sotia sa, Metanira, au primit-o si au gazduit-o bine pe Demeter atunci cind zeita ratacea, cuprinsa de desperare, in cautarea fetei ei Persephone, rapita de catre Pluto. Se spunea ca inainte de a se intoarce in Olympus, Demeter l-ar fi initiat pe Celeus in tainele cultului sau.

buhai m., pl. tot asa (rut. buhai, rus. bugai, d. turc. buga, id. buhac, bufnita; bg. buga; ung. [d. rom.] buhay. V. buha). Taur (V. bic). Popusoi care nu rodeste (adica care se deosebeste din multime ca „tauru’ntre boi”). S.n., pl. uri sau e. Stup care nu roieste intr’o vara. (V. paroi). Cofa ori putinica astupata c’o pele intinsa de care atirna o codita de par de cal si care, cind e trasa cu mina uda si bine spalata, vibreaza imitind mugetu taurului (Cu asta, in Mold. si aiurea, baietii merg din casa’n casa in ultima zi a anului tragind de coada buhaiului, sunind dintr’un clopot si recitind „plugusoru”): a umbla cu buhaiu. Bucoi (Olt., Munt.). – In Ial. si buga (bg. turc.), m., pl. bugi, taur. V. duba.

Charites, in mitologia greaca, personificari ale gratiei si frumusetii feminine. Romanii le numeau Gratiae – gratii. Erau fiicele lui Zeus si ale Eurynomei, trei la numar: Aglaia, Euphrosyne si Thalia. Salasluiau in Olympus, unde traiau alaturi de muze si erau deopotriva protectoarele poetilor. Erau socotite cind insotitoarele lui Apollo, cind ale Athenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysus.

conac n., pl. e (turc. konak, popas, d. konmak, a minca, a poposi; ngr. konaki, alb. bg. konak). Statiune, popas, loc de oprire (han, statiune postala [odinioara] s. a.). Rezidenta unui vizir sau unui pasa (V. beilic). Rezidenta unui ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boierului la mosie (sud). Timpu zilei pe la 9 dimineata si pe la 2 dupa ameaza [!] (cind lucratorii de la cimp se odihnesc). Distanta intre doua conace (loc sau timp): cale de trei conace, ziua de munca are trei conace (de la 4-9, de la 9-2 si 2-7). A face conac, a poposi. V. mansiune.

Chryses 1. Tatal lui Chryseis si preot al lui Apollo. cind Agamemnon a refuzat sa-i inapoieze fiica, Chryses l-a rugat pe Apollo sa raspindeasca o molima in rindul grecilor. Zeul i-a implinit ruga. Constrins de greci Agamemnon a eliberat-o pe Chryseis, care s-a inapoiat la tatal sau (v. Chryseis). 2. Fiul lui Chryseis cu Agamemnon, numit astfel in amintirea bunicului sau, Chryses.

concentrare f. Actiunea de a concentra. Exercitii militare facute cu rezervistii la fie-care regiment (pe cind manevrele se fac cu mai multe trupe): acest soldat a facut multe concentrari. – Rar concentratiune sau -atie.

C*****s, rege din Sicilia, care l-a gazduit pe Daedalus cind acesta a fugit cu aripile lui improvizate din labirintul regelui Minos. Vazindu-se silit sa-l predea in cele din urma pe Daedalus lui Minos, care pornise pe urmele sale, C*****s, pentru a nu-si trada oaspetele, isi indeamna fetele sa-l ucida pe Minos (v. si Minos).

Codrus, rege din Athenae, pe vremea cind cetatea a fost atacata de heraclizi. Cum un oracol prezisese ca sortii razboiului vor inclina in favoarea acelora care-si vor pierde regele in lupta, Codrus s-a lasat de bunavoie ucis de dusmani, pentru a-si salva, in felul acesta, patria.

concret, -a adj. (lat. con-cretus, d. con-, impreuna, si crescere, a creste). Dens, condensat: ulei concret. Gram. Termin concret, care exprima o calitate unita cu subiectu, pe cind abstract nu arata de cit calitatea singura: casa alba (concret), albeata (abstract). Aritm. Numar concret, al carui fel de unitate e hotarit, ca: 10 metri. Adv. In mod concret.

2) condac n., pl. e (ngr. kondaki [scris -ntaki], patu pustii, d. vgr. kontax, un fel de sulita; turc. kondak, patu pustii). Pe la 1800. Baioneta. Azi. Est. Patu pustii. Lovitura data cu patu pustii: i-a tras un condac. Mineru ferastraului, piesa de care-l tii cind tai.

condescind, -ins, a -inde v. intr. (lat. condescendere, d. con-, impreuna, si descendere, a descinde). Cedez dorintei cuiva cind l-as putea refuza.

bumbacel n., pl. uri (dim. d. bumbac). Ata de bumbac de brodat si (cind e mai gros) de impletit. V. tiriplic.

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

Cyrene, una dintre nimfe, fiica lui Hypseus, regele lapitilor. Priceputa in ale vinatorii, Cyrene traia in paduri, in salbaticie. Intr-o zi, pe cind se lupta cu un leu, Apollo a vazut-o si, plin de admiratie pentru curajul tinerei, s-a indragostit de ea. El a luat-o cu sine in Africa, in tinutul Libyei, unde Cyrene i-a daruit un fiu, Aristaeus (v. si Aristaeus).

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

burcut n., pl. uri (ung. borkut, care nu e compus din bor, vin si kut, izvor, ci vine d. rut. borkut si burkut, borviz, d. burkati, a clatina, a clocoti [ca apa cind izvoraste], burhati, a tisni, ruda cu bircii. V. bircii). Mold. Sud. Butelie de un litru (fiindca apele minerale unguresti se aduceau in butelii care se intrebuintau foarte mult pe urma, ca si azi). Trans. nord. Maram. Borcut, borviz. V. clondir.

confisc, a -a v. tr. (lat. con-fiscare, a confisca, d. fiscus, fisc). Adjudic [!] in folosu fiscului cind cineva comite o crima sau o contraventiune. Iau de la un scolar o carte ori un obiect interzis.

Demodocus 1. Aed lasat de catre Agamemnon – cind a plecat in razboiul troian – ca s-o indrume si s-o ocroteasca pe Clytaemnestra. N-a putut-o feri insa de dragostea pentru Aegisthus. 2. Aed care a cintat in palatul lui Alcinous, in prezenta lui Odysseus.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

Dictynna („Fata din plasa”), denumire purtata de Britomartis, in urma faptului ca, atunci cind s-a aruncat in valuri a fost prinsa in plasa unui pescar (v. si Britomartis).

bureaza v. intr. impers. (d. bura). Se zice despre ploaie cind incepe sau cind e slaba. – In Olt. burniteaza.

burhaiaza v. intr. (d. burhai). Munt. est. Se zice cind e ceru neguros si ploua foarte marunt.

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

contabilitate f. (fr. comptabilite). Stiinta de a tinea [!] socotelile in regula. In special, tinerea socotelilor unei administratiuni. Birou in care se fac aceste socoteli. Contabilitate simpla, cind negustoru nu stabileste de cit contu furnisorilor [!] sau cumparatorilor lui, iar dupla atunci cind contu furnisorilor sau cumparatorilor e balantat in conturile pe care le tine si furnisoru in acelasi timp.

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

Eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii Eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. Vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe Eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele Eleusine.

Elpenor, unul dintre insotitorii lui Odysseus. A fost preschimbat de Circe in porc. Recapatindu-si infatisarea lui de om, s-a imbatat de bucurie in ajunul plecarii lui Odysseus si s-a culcat pe acoperisul palatului lui Circe. cind si-a adunat tovarasii, Odysseus l-a strigat si pe Elpenor care, ametit de bautura, a sarit de pe acoperis si a murit pe loc. Mai tirziu, cind Odysseus a coborit in Infern el s-a intilnit acolo cu umbra lui Elpenor.

Elpis, la greci, zeita Sperantei, identificata cu Spes din mitologia romana. cind Pandora a desfacut cutia in care erau inchise toate relele si le-a dat drumul in lume, speranta singura, uitata la fund, le-a ramas muritorilor.

Epimetheus, unul dintre titani. Era fiul lui Iapetus si al Clymenei si frate cu Atlas, Menoetius si Prometheus (v. si Prometheus). Atunci cind Prometheus l-a infruntat pe Zeus, acesta s-a servit de Epimetheus ca sa se razbune. El i-a daruit-o pe Pandora – cu care Epimetheus a avut si o fiica, Pyrrha – abatind in felul acesta asupra oamenilor toate relele (v. Pandora).

Erigone 1. Fiica unui atenian, pe nume Icarius. A fost iubita de zeul Dionysus, care i-a daruit un fiu, Staphylus. Aflind de moartea tatalui ei, ucis cu ciomegele de niste ciobani (v. si Icarius), Erigone, deznadajduita, s-a spinzurat de un copac. Ca sa razbune moartea ei, Dionysus le-a luat mintile fetelor din cetatea Athenae, facindu-le sa se spinzure de crengile copacilor. Minia lui nu s-a potolit decit atunci cind atenienii i-au pedepsit pe ciobanii ucigasi. Erigone a fost dupa moarte transformata in constelatia numita a Fecioarei. 2. Fiica lui Aegisthus si a Clytaemnestrei si sora lui Aletes.

convin, a -veni v. intr. (lat. con-venire, a se intilni; fr. convenir, a conveni. V. de- si pre-vin). Ma invoiesc, consimt: a conveni sa te duci, a conveni pentru suma cutare. Admit, marturisesc: convin ca e asa. Sint convenabil, plac: aceasta casa imi convine. Ma potrivesc: amicitia e usoara cind gusturile convin.

copacel m., pl. ei. Copac mic. Balsamina (Bz.). A sta copacel, a sta pop, in picioare (vorbind de copii cind incep sa stea in picioare).

Eris, la greci, zeita vrajbei, corespunzatoare Discordiei din mitologia romana. Eris era fiica zeitei Nyx (Noaptea). Ea a fost izgonita din ceruri de catre Zeus, pentru ca semana neintelegere printre zei. Nefiind poftita la nunta zeitei Thetis cu Peleus, cind petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care era scris „celei mai frumoase”, iscind astfel rivalitatea dintre Aphrodite, Athena si Hera. Marul aruncat de zeita Eris a fost daruit Aphroditei in urma judecatii unui muritor, Paris (v. si Aphrodite, Paris).

Erymanthis, denumire purtata de Callisto, de la numele muntelui pe care se afla atunci cind a fost metamorfozata in ursoaica (v. Callisto).

dalb, -a adj. P.P. (cind precede o vocala). Alb: florile dalbe. V. codalb.

dalmatica f., pl. e si i (lat. dalmatica, adica „din Dalmatia”). Tunica alba a imparatilor romani. Vesmintu alb fara minici al diaconilor, sub-diaconilor si episcopilor catolici cind oficiaza.

copilet m. (d. copil). Vlastar, mladita, copacel rasarit din altu. (Se zice mai ales despre cuiburile de papusoi cind rasar prea multi la un loc si trebuie copiliti ca sa ramiie [!] fire putine, dar puternice).

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

corb m., voc. corbule, vechi si coarbe, azi rar (Sez. 4, 219) corbe (lat. corvus, it. corbo, corvo, vfr. cat. corb [nfr. corbeau], pv. corp, sp. cuervo, pg. corvo). O pasare neagra mai mare de cit cioara si care traieste pin [!] paduri si maninca si mortaciuni cind gaseste: a navali ca corbii la cadavru. Corb la corb nu scoate ochii, tilhar la tilhar nu face rau. Zilele corbului, zilele de 19-24 Febr., cind poporu crede ca crapa ouale corbului de ger. Corb de noapte, bitlan de noapte (ardea nycticorax). Negru corb (sau ca corbu sau ca pana corbului), foarte negru, vorbind de par. V. porumb 3.

coriandru m. (ngr. si vgr. koriandron, de unde si vsl. koriandru). O planta umbelifera aromatica (coriandrum sativum) ale carei seminte, cind is proaspete, put a plosnita, iar cind is uscate devin aromatice si se intrebuinteaza ca condiment. (E ruda cu picioacna). – Si coli- (ngr. koli-). Vechi si coriand si coliandres.

2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. Vreau, da nu pot. Multi, da prosti. Da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? Da lasa-ma’n pace! Da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! Da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).

Ganymedes, tinar de o frumusete fara seaman, originar din Phrygia. Era fiul lui Tros si frate cu Assaracus, cu Cleopatra si cu Ilus. Se spunea ca, orbit de frumusetea lui neobisnuita, parintele zeilor s-ar fi indragostit de el. Odata, pe cind se afla pe munte unde pastea oile tatalui sau, Ganymedes a fost rapit de catre Zeus, care luase infatisarea unui vultur, si dus in Olympus. Acolo el a devenit paharnicul zeilor, luind locul zeitei Hebe care le turnase pina atunci nectarul in cupe.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

datorie f. (d. dator). Ceia ce se datoreste in bani: a face datorii si a nu le plati e o hotie sau o cersetorie. Obligatiune: datoria cetateanului e sa moara pentru patrie cind e nevoie. Pe datorie, pe credit, cu conditiunea de a plati mai tirziu: a da, a vinde marfa pe datorie; a lua, a cumpara pe datorie. V. veresie.

2) corn n., pl. coarne (lat. cŏrnu, it. pg. corno, pv. vfr. cat. corn, nfr. cor, sp. cuerno). Un fel de virf dur si ascutit care creste in fruntea boilor si a altor rumegatoare. (La cerbi e in forma de ramuri). Fie-care din cele doua minere cu care indrepti plugu la arat. Fie-care din cele doua colturi ale lunii noi. Aripa (flanc) a frontului (Cost. 1, 271). Iron. Bucata de pergament cu versuri religioase (filacterii) pe care Jidanii si-o leaga in frunte si la bratu sting cind se inchina si provoaca sarcazmu [!] Romanului (V. avgar si habotnic). Fam. Cu coarne, distins, breaz, priceput: par´ca tu esti mai cu coarne de cit el? Minciuna cu coarne, mare minciuna, minciuna gogonata. Cel cu coarne, d***u. Coarne de mare (nord), roscove. S. n., pl. uri. Trimbita, cornet, goarna, mai ales facuta dintr´un corn de bou (V. goarna). Chifla, franzeluta in forma de semiluna sau alt-fel. Un fel de ploscuta de tinut prafu de pusca la vinat pentru pustile care se incarcau pe la gura.

datornic, -a s., pl. i si e Dator, debitor: Erau acolo trecuti datornicii cu numaru meselor de cind si pina aveau de platit (J. Bt. Dat. uit. 69). De la un datornic rau te multumesti si c’un sac pe paie. L.V. Vinovat, care a gresit. Creditor: parindu-i-se niscariva datornici, s’a ascuns in podul casii (Mag. ist. 1, 351).

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

1) cos m. si n., pl. uri (lat. cossus, larva, ca adj. „zbircit”; it. cosso, cos, acneie). O boala a pielii care se iveste mai ales in tinereta [!] din cauza linfatizmului [!], artritizmului si dispepsiii si e caracterizata pin [!] niste bubulite pline de puroi (care apar mai ales pe fata) sau pin niste firicele de grasime inegrite la capatu exterior si care iese ca niste vermisori cind le storci. – In med. acneie.

Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus intemeietor al cetatii Gordium. De mult, intr-o vreme cind Phrygia era macinata de neintelegeri interne, un oracol prezisese ca ele vor lua sfirsit daca va fi ales rege primul om care va urca cu carul sau la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu taran. El a fost ales rege si, drept multumire, i-a inchinat lui Zeus carul sau. Oistea acestui car era legata cu un nod atit de complicat, incit nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reusit s-o faca i s-a fagaduit, in dar, regatul Asiei. Se spunea ca mai tirziu, Alexandru Macedon l-a taiat cu sabia, indeplinind, in felul acesta, oracolul.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

Haemon 1. Fiul lui Creon, regele cetatii Thebae, si logodnicul Antigonei. cind a aflat de hotarirea tatalui sau de a o inchide pe Antigone de vie in mormintul labdacizilor, Haemon s-a sinucis (v. si Antigone). 2. Fiul lui Polydorus si nepotul lui Cadmus. 3. Tatal lui Thessalus. De la numele lui tinutul Thessalia se numea in vechime Haemonia.

Hebe, zeita vesnicei tinereti, fiica lui Zeus si a Herei. Le turna zeilor la masa nectar in cupe, pina in ziua cind a fost inlocuita cu Ganymedes. S-a casatorit cu Heracles dupa apoteozarea eroului. In mitologia romana Hebe purta numele de Iuventas.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.

Heliades, fiicele lui Helios si ale Clymenei si surorile lui Phaethon. cind Phaethon a fost ucis de trasnetul lui Zeus, surorile lui l-au plins atit incit lacrimile lor s-au transformat in ambra si ele insele au fost metamorfozate in plopi.

cotrobaiesc si -oiesc v. intr. (cp. cu ung. kotorogni, kodorogni si koborogni, a rataci, si cu rom. cotropesc si cotelesc, iar p. int. cu bircii). Fam. Scotocesc, cotelesc, cociobaiesc: hotii au cotroboit pin [!] casa, dar n´au gasit banii. – Mai rar si tr.: A cotroboi lucrurile. In nord cutruzuiesc v. tr. (ung. kotorazni, id.): ascunsese burdufu (de brinza) ca-l cutruzuia mama cind o palea suca de baut; cutruzuiau toata casa (Sez. 30, 197 si 200). V. bodicai.

cozmic, -a adj. (vgr. kosmikos, d. kosmos, lume). Relativ la univers: fenomen cozmic (ca apusu soarelui): Se zice si despre rasaritu si apusu unei stele cind se intimpla odata cu al soarelui: rasarit cozmic.

Hermaphroditus, fiul lui Hermes si al Aphroditei. A fost crescut de nimfe pe muntele Ida pina la virsta de cincisprezece ani, cind a pornit sa cutreiere prin lume. O data, pe cind se scalda in apele unui lac, nimfa lacului Salmacis s-a indragostit de frumosul tinar si a vrut sa se uneasca cu el. Hermaphroditus a respins-o. Atunci ea l-a cuprins in brate cu sila si, fiindca tinarul se zbatea sa scape din strinsoare, Salmacis s-a rugat fierbinte zeilor sa le uneasca trupurile pentru totdeauna. Zeii i-au implinit voia: in locul tinarului si al nimfei a aparut o singura fiinta, avind ambele sexe. Hermaphroditus se numara printre insotitorii lui Dionysus.

1) crai m., pl. tot asa (vsl. bg. sirb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel Mare al Francilor, care i-a invins de multe ori pe Slavi; ceh. kral, pol. krol, rus. koroli, ung. kiraly, alb. krali, turc. kyral, kral, mgr. kralis, principele Serbiii, Bulgariii sau Ungariii. Cp. cu tar). Vechi. Rege sau domn. Riga, popa (la cartile de joc). Azi. Berbant, strengar, craidon. Cei trei crai de la rasarit, magii care au venit sa se inchine lui Hristos cind s´a nascut.

1) crap m. (sirb. krap, rut. korop, rus. karp, d. germ. karpfen, mlat. carpa; fr. carpe; alb. krap). Un peste de apa dulce, cu solzi, mare pina la 80 c.m., foarte fecund si gustos (cyprinus carpio). – In nord si saran. – cind e mai mic de 4 kg., se numeste ciortocrap; mai mic de 2, ciortan; mai mic de 1, ciortanica.

cravasa f., pl. e (fr. cravache, d. germ. karbatsche. V. girbaci). Barb. Biciusca, varguta de batut calu cind esti calare.

deceptiune f. (lat. deceptio, -onis, d. de-cipere, a insela. V. in-cep). Actiunea de a te insela, de a te amagi singur: Credem ca acest metal e aur. cind colo, ce deceptiune! E arama! – Si -eptie. V. deziluziune, dezamagire.

decimez v. tr. (lat. decimo, -are). Pedepsesc cu moartea ucizind dupa sorti unu din zece, cum faceau comandantii romani cind soldatii nu se purtase vitejeste. Fig. Ucid in numar mare: holera decimase armata. V. zeciuiesc.

crapatura f., pl. i. Loc crapat, apertura: crapaturile pamintului cind e seceta.

creier m., uzitat si la pl., si n., pl. e cind e vorba de creier ca organ anatomic: doua creiere de gips (lat. cerebrum, crebrum, de unde s´a facut creur, apoi creier, dupa greier; it. cervello, pv. cervel, fr. cerveau d. lat. cerebellum. V. cerebel. Cp. cu ciur). Substanta nervoasa din craniu. Fig. Spirit, minte. Creierii muntilor, partea de unde inceteaza vegetatiunea si ramine stinca goala (ceia ce da impresiunea c´ai ajuns in craniu muntilor), coclauri, locuri neumblate pin [!] munti. A-ti zbura creierii (d. fr. se bruler la cervelle), a te impusca in cap. – In Banat criel.

cremene f. (vsl. kremy, gen. kremene, bg. kremeni, rus. kremeni). O peatra [!] foarte dura (silice) care face sa sara scintei din amnar cind o lovesti. Satu lui Cremene sau al lui Holbura (nume proprii), sat de zgirciti ori de hoti.

cretesc, -easca adj. (d. cret, dupa aspectu cojii cind le pastrezi). Mere cretesti, un fel de mere foarte gustoase mai mici de cit cele domnesti si care se zbircesc putin dupa cules.

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

crivala f., pl. e, ca nicovala, -le (vsl. krivalo, d. krivu, curb; sirb. krivalja, un fel de vita. V. crivea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cind treiera. Crivea, scirleica (de rasucit funiile). Un fel de stringatoare dulghereasca de forma unui patrat c´o lature [!] formata de un mare surub tot de lemn de tinut strins doua piese. O bucata de ramura mai groasa retezata si fixata in al carei virf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (in vest se numeste asa si troaca in care se pune drobu). Vest. Manivela la joagar.

crivea f., pl. ele (ruda cu crivala, crivac, crivina). Munt. Hreapca. Zatca, batu cu care se stringe pe sulu din ainte [!] pinza tesuta. O unealta cu care dogaru suceste teiu la legatu cercurilor de lemn. Scirleica, o unealta compusa dintr´un dreptunghi care se invirteste in prejuru [!] unei axe si care se intrebuinteaza la facutu funiilor. Mold. sud. Crivala, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cind treiera. V. cocirla.

cronograma f., pl.e (fr. chronogramme, d. vgr. hronos, timp, si gramma, litera). Joc de spirit in care literele (dupa numeratiunea romana) formeaza o data istorica: franCorVM tVrbIs sICVLVs fert fVnera Vesper. Aici literele numerale adunate MCCLVVVVVVII dau data de 1282, cind au fost Vesperele siciliene.

crotal m., pl. li (vgr. krotalon, zurgalau [!], geamparale; lat. krotalum, it. crotalo). Un fel de sarpe veninos din America, lung pina la doi metri si care are in coada niste solzi sonori care fac zgomot cind se misca.

cuc m. (lat. cucus, cuccus [cuculus si cuculus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasare agatatoare insectivora [!] care striga „cucu-cucu”, de unde-i si vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupaza. A-ti cinta cucu'n fata, a ti se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trai ca un cuc, izolat fara familie (caci se crede ca femeia cucului isi depune ouale in cuibu altor pasari). Beat cuc, beat crita, beat mort. E cuc de beat, de inamorat, e foarte beat, foarte inamorat. De florile cucului, de florile marului, fara folos, in zadar: a munci de florile cucului. Cit cucu, cit e cucu (Rar), nici-odata, cit e hau. Ceasornic cu cucu (adica „cu strigatu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cind se implinesc orele, striga „cucu”).

2) cuca f., pl. i (turc. [d. pers.] koka, kuka, caciula de pisla ornata cu pene pe care o purtau sefii ienicerilor, ruda cu rom. gluga, cucui, cuculion s. a. din rad. cuc, coc, gog). Caciula inalta de blana neagra acoperita cu catifea aurie si ornata cu pene de strut pe care sultanu o daruia domnului la suirea pe tron. (Era o podoaba proprie ienicerilor. Ca insigna domneasca a durat pina la 1832, cind a fost inlocuita cu fesu). V. cabanita, gugiuman, islic.

cucullon si cullon n., pl. oane (ngr, kukulion si kukuli, d. lat cucullio. V. cucui). Potcap drept pe care-l poarta calugarii simpli si calugaritele. (Il poarta si preutii [!] de lume cind au functiuni bisericesti, si atunci e de catifea), V. comanac.