KILOVOLT, kilovolti, s. m. Unitate de masura pentru tensiunea electrica sau diferenta de potential electric, egala cu o mie de volti. [Abr.: kV] – Din fr. kilovolt.

ELECTRONVOLT s.m. Unitate de masura a energiei egala cu energia castigata de un electron accelerat la o diferenta de potential de un volt. (din fr. electron-volt)

MICROVOLT, microvolti, s. m. Unitate de forta electromotoare sau de diferenta de potential, egala cu a milioana parte dintr-un volt. – Din fr. microvolt.

ELECTRON-VOLT, electron-volti, s. m. Unitate de masura a energiei, egala cu energia dobandita de un electron accelerat la o diferenta de potential de un volt. – Din fr. electron-volt.

CADRAN ~e n. 1) (la ceasuri, la aparate si instrumente de masurat) Suprafata plana, divizata si gradata, pe care se deplaseaza un ac indicand o anumita valoare (de timp, de presiune, de viteza, de diferenta de potential etc.). ◊ ~ solar dispozitiv constand dintr-un ansamblu de linii trasate pe o anumita suprafata pe care se proiecteaza umbra unei tije, pozitia si lungimea careia indica ora solara. 2) mat. Arc reprezentand un sfert de cerc. /<fr. cadran

ELECTRONVOLT ~ti m. Unitate de masura a energiei electrice egala cu energia dobandita de un electron accelerat la diferenta de potential de un volt. /<fr. electron-volt

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de masura a rezistentei electrice egala cu rezistenta unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, cand diferenta de potential la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

ELECTROLIZA s.f. (Fiz.) Migratiune a ionilor unui electrolit catre electrodul la care s-a aplicat o diferenta de potential potrivita. [< fr. electrolyse, cf. fr. electro-, gr. lysis – desfacere].

FARAD s.m. Unitate de masura pentru capacitatea electrica, egala cu capacitatea unui condensator care, incarcat cu o sarcina de un coulomb, da o diferenta de potential de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].

ELECTRONVOLT s.m. Unitate de energie folosita in fizica nucleara, egala cu energia castigata de un electron accelerat cu o diferenta de potential de un volt. [< fr. electronvolt].

MICROVOLT s.m. Unitate de forta electromotoare sau de diferenta de potential, egala cu a milioana parte dintr-un volt. [< fr. microvolt].

MILIVOLT s.m. Unitate de forta electromotoare sau de diferenta de potential, egala cu a mia parte dintr-un volt. [Pl. -ti. / cf. fr. millivolt].

SCURTCIRCUIT s.n. Legatura electrica cu rezistenta aproape nula stabilita intre doua puncte ale unui circuit electric intre care exista o diferenta de potential. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, dupa fr. courtcircuit].

BIOPOTENTIAL s. n. diferenta de potential manifestata de materia vie. (< engl. biopotential)

MICROVOLT s. m. unitate de forta electromotoare sau de diferenta de potential, a milioana parte dintr-un volt. (< fr. microvolt)

MILIVOLT s. m. unitate de forta electromotoare sau de diferenta de potential, a mia parte dintr-un volt. (< fr. millivolt)

TENSIUNE s. f. 1. stare a ceea ce este intins; intindere. ◊ (fig.) incordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al muschilor, al coardelor vocale in timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima faza a articularii unui sunet. 2. (fiz.) forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ◊ presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. ~ arteriala = presiune exercitata de fluxul sangvin asupra arterelor si asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)

BIOPOTENTIAL, biopotentiale, s. n. (Biol.) diferenta de potential (II 1) datorata concentratiei diferite de ioni existente in interiorul si in afara celulei (1). [Pr.: bi-o-po-ten-ti-al] – Din engl. biopotential.

TENSIUNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) Tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

VOLT, volti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare si a diferentei de potential, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. – Din fr. volt.

ELECTROCAPILARITATE s. f. Modificare a tensiunii dintre doua fluide prin aplicarea unei diferente de potential intre acestea. – Din fr. electrocapillarite.

ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.

ELECTROMETRU, electrometre, s. n. Instrument electrostatic pentru masurarea diferentelor de potential electric. – Din fr. electrometre.

ELECTROOSMOZA s. f. Trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub actiunea unei diferente de potential electric dintre cele doua fete ale membranei. [Pr.: -tro-os-] – Din fr. electro-osmose.

EXOSMOZA, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid printr-o membrana poroasa sub influenta unei diferente de potential electric care exista intre cele doua fete ale membranei. – Din fr. exosmose.

ELECTROMETRIE f. 1) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul metodelor de masurare a diferentelor de potential electric cu ajutorul electrometrului. 2) Metoda de analiza chimica cantitativa, in cadrul careia se foloseste un electrod cufundat in solutie pentru a indica sfarsitul reactiei. /<fr. electrometrie

ELECTROMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. /<fr. electrometre

MILIVOLT ~ti m. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare si a diferentei de potential, egala cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

TENSIUNE ~i f. 1) Stare de incordare; intindere. ~ea muschilor. 2) fig. Stare de spirit sau situatie incordata; zbucium sufletesc; incordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forta interioara care actioneaza asupra suprafetei unui spatiu inchis. 5) diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 6) med. Presiune exercitata de fluxul de sange asupra vaselor si asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension

VOLT s.m. Unitate de masura a fortei electromotoare, a tensiunii electrice si a diferentei de potential, corespunzand tensiunii electrice care, aplicata unui conductor cu rezistenta de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

VOLTMETRU s.n. Instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

ELECTROMETRIE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru masurarea diferentelor de potential; potentiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. electrometrie].

ELECTROMETRU s.n. Instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. [< fr. electrometre].

ELECTROOSMOZA s.f. Trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub influenta unei diferente de potential electric intre cele doua fete ale membranei. [Cf. fr. electro-osmose].

ELECTROSTATIC, -A adj. Care priveste electricitatea statica. ♦ (Despre instrumente de masurat) Bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. [Cf. fr. electrostatique].

TENSIUNE s.f. 1. Starea a ceea ce este intins; intindere. ♦ (Fig.) Incordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. (Med.) Presiune exercitata de fluxul sanguin asupra arterelor si asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].

BIOELECTROGENEZA s. f. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenti, ca urmare a diferentei de potential intre cele doua puncte ale structurii respective. (< bio- + electrogeneza)

ELECTROOSMOZA s. f. trecere a unui lichid printr-o membrana poroasa sub influenta diferentei de potential electric intre cele doua fete ale membranei. (< fr. electro-osmose)

ELECTROSTATIC, -A I. adj. referitor la electricitatea statica. ◊ (despre instrumente de masurat) bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza fenomenele ce insotesc sarcinile electrice aflate in repaus. (< fr. electrostatique)

POTENTIOMETRU s. n. 1. aparat din rezistente etalonate, pentru masurarea diferentelor de potential si a tensiunii electromotoare. 2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice. (< fr. potentiometre)

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.