NEVOI, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasiva) A fi silit sau constrans sa actioneze intr-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Inv. si pop.) A face eforturi; a se stradui, a se cazni. – Din nevoie.

SEMIDEPONENT, -A, semideponenti, -te, adj. (In sintagma) Verb semideponent = verb activ ca sens care are unele forme ce se conjuga dupa diateza activa, iar altele dupa diateza pasiva. – Din fr. semideponent.

PASIV, -A adj. 1. Care nu actioneaza, care nu are nici o initiativa; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu este folosita in mod curent. 2. diateza pasiva = diateza care arata ca subiectul suporta o actiune facuta de altcineva; verb pasiv = verb la diateza pasiva. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezinta fenomenul de pasivitate. [< lat. passivus < pati – a incerca, cf. fr. passif].

SEMIDEPONENT adj. verb. ~ = (in limba latina) verb activ ca sens, care se conjuga la timpurile si la modurile derivate din tema prezentului dupa diateza activa, la celelalte dupa diateza pasiva. (< fr. semideponent)

AGREA, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (In diplomatie, mai ales la diateza pasiva) A da consimtamantul, a accepta. [Pr.: -gre-a] – Fr. agreer.

PASIV s.n. 1. Totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ♦ Parte a bilantului in care sunt inscrise fondurile unei intreprinderi sau ale unei institutii la un moment dat. 2. (Gram.) diateza pasiva a unui verb. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. passivum, fr. passif, it. passivo].

patimaret, patimareata, adj. (inv.; despre diateze, conjugari, forme verbale) pasiv.

patimiv, -a, adj. (inv.; despre diateze, conjugari, forme verbale) pasiv.

SEMIDEPONENT adj.n. (In limba latina) Verb semideponent = verb activ ca sens, care se conjuga la timpurile si la modurile derivate din tema prezentului dupa normele diatezei active, in timp ce la celelalte are forme de conjugare pasiva. [< it. semideponente].

pasiv, -A I. adj. 1. lipsit de initiativa, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugari etc.) care arata ca subiectul sufera actiunea facuta de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosita in mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezinta pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc., privite sub aspectul provenientei lor la un moment dat. ◊ parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligatiilor si sarcinilor cu continut economic apartinand unei persoane (fizice sau juridice) care impreuna cu activul alcatuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

pasiv adj. 1. v. inactiv. 2. v. indiferent. 3. v. nepasator. 4. (GRAM.) (inv.) patimitiv, patimitor. (diateza ~.)