OPOZITIE, opozitii, s. f. I. 1. Raportul dintre doua lucruri sau doua situatii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. In opozitie cu... = in contrast cu..., spre deosebire de... 2. Impotrivire, opunere, rezistenta. ◊ Loc. vb. A face opozitie = a se opune, a se impotrivi. 3. (Fil.) Notiune a dialecticii desemnand un stadiu mai inalt de dezvoltare a contradictiei decat deosebirea, stadiu in care obiectul unitar de dedubleaza in contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau intre doua judecati, astfel incat acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Pozitie a doua corpuri ceresti care, privite de pe pamant, se gasesc pe bolta cereasca diametral opuse. 5. (Jur.) Manifestare de vointa destinata sa impiedice indeplinirea unui act juridic sau sa impuna anumite conditii acestei indepliniri. ♦ Cale de atac impotriva unei hotarari in fata aceleiasi instante, in cazul cand hotararea a fost data in lipsa partilor. ♦ Cale de atac impotriva anumitor acte de executare silita. 6. (Lingv.) Diferenta, de obicei fonetica, cu sau fara valoare functionala, intre doua unitati lingvistice. II. (In tarile cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup fata de partidul la putere. [Var.: (inv.) opozitiune s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition.

ANTIPOD ~zi m. 1) Loc de pe globul pamantesc diametral opus altui loc. 2) mat. Pereche de puncte diametral opuse pe o sfera. 3) Persoana sau lucru diametral opus unei alte persoane sau unui alt lucru. /<fr. antipode

OPOZITIE s. f. I. 1. raport dintre doua lucruri sau situatii opuse, contrare; contrast. ◊ raport de excludere intre doua notiuni sau judecati. ◊ diferenta cu valoare functionala intre doua unitati lingvistice. 2. impotrivire, opunere. 3. pozitie a unui astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; (p. ext.) pozitie a doua corpuri ceresti diametral opuse pe bolta cereasca. II. grup politic potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica practicata de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)

ANTICENTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafata pamantului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru.

ANTIPODIC, -A, antipodici, -ce, adj. diametral opus. – Antipod + suf. -ic.

ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc sau punct de pe suprafata pamantului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. in totala opozitie cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode.

diametral, -A, diametrali, -e, adj. Care apartine diametrului, privitor la diametru; care trece prin centrul unui cerc. ◊ Plan diametral = plan care trece prin centrul unei sfere, al unui elipsoid etc. ♦ (Adverbial) diametral opus = cu desavarsire opus, in opozitie directa cu...; de neimpacat. [Pr.: di-a-] – Din fr. diametral.

A SE BATE ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere

REVERS ~uri n. 1) (in opozitie cu avers) Partea din dos a unui lucru (moneda, medalie, foaie etc.). 2) fig. Aspect ascuns, diametral opus celui obisnuit. /<fr. revers, lat. reversus, germ. Revers

ANTAPEX s.n. (Astr.) Punct pe cer diametral opus apexului. [< germ. Antapex].

ANTIMERIDIAN s.n. Meridian diametral opus altuia. [< fr. antimeridien].

EXTREM, -A adj. 1. Asezat, situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar in cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul si ultimul termen al unei proportii. ♦ Valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii; extremum. // s.f. 1. Margine; limita ultima. ◊ A trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa. 2. Cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. Jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -a adj. / cf. fr. extreme, lat. extremus < exterus – din afara].

ANTICENTRU s.n. Loc de pe suprafata Pamantului diametral opus epicentrului unui cutremur. [< anti- + centru].

ANTIPOD s.m. Loc de pe pamant diametral opus ca asezare fata de alt loc. ♦ (Fig.) Persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se afla in sacul embrionar al angiospermelor in partea opusa ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].

diametral, -A adj. Referitor la diametru, de diametru. // adv. diametral opus = total opus; de neimpacat, ireconciliabil. [< fr. diametral].

NADIR s.n. Punct de pe bolta cereasca diametral opus zenitului, situat la intersectia verticalei unui punct de observatie cu suprafata boltii ceresti din emisfera opusa. [< fr. nadir, cf. ar. nadir – opus].

ANTAPEX s. n. punct pe cer diametral opus apexului. (< germ. Antapex)

ANTICENTRU s. n. loc de pe suprafata Pamantului diametral opus epicentrului unui cutremur. (< fr. anticentre)

ANTIMERIDIAN s. n. meridian diametral opus altuia. (< fr. antimeridien)

ANTIPOD I. s. m. 1. loc de pe Pamant diametral opus. 2. (chim.) zi optici = substante cu aceeasi formula si aceleasi proprietati fizico-chimice, dar cu activitate optica diferita. 3. (fig.) fiinta, lucru, idee etc. in totala opozitie cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participa la fecundarea si dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

EXTREM, -A I. adj. 1. situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar in cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul si ultimul termen al unei proportii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii. 2. numaratorul primului raport si numitorul celui de-al doilea intr-o proportie. IV. s. f. 1. margine; limita ultima. ♦ a trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa; extrema dreapta (sau stanga) = grup politic care se manifesta prin idei si actiuni ultraradicale, exagerate si rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extreme, lat. extremus)

NADIR s. n. punct diametral opus zenitului, la intersectia verticalei locului cu bolta cereasca din emisfera opusa. (< fr. nadir)

ZENIT s. n. 1. punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca, diametral opus nadirului, pe verticala, deasupra locului de observatie. 2. (fig.) culme, apogeu. (< fr. zenith)

ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafata pamantului diametral opus altui loc; fig. persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.).

antipod n., pl. uri si oade (vgr. antipodos, d. anti, contra, si pū, podos, picior. V. ahtapod). Loc al pamintului opus diametral altuia. Fig. Lucru contrar: rationamentu lui e antipodu bunului simt. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipozii nostri isi au picioarele opuse cu ale noastre. Dar in realitate nefiind nici sus, nici jos in spatiu, iar josu fiind pentru toti centru pamintului, au ca si noi picioarele in jos, si capu in sus. Oceanu de la vestu Nouai Zelande e aproape antipodu Romaniii. Cind e ameaza la noi, e mezu noptii acolo. Cei vechi si cei din evu mediu nu credeau asta. De aceia Columb a reusit foarte greu sa obtina cele trei corabii pentru descoperirea Americii.

diametral, -A I. adj. referitor la diametru. II. adv. 1. de la un capat la altul; de-a curmezisul. 2. (fig.) cu totul, absolut. ♦ ~ opus = total opus; de neimpacat. (< fr. diametral)

diametral¹ adv. Cu desavarsire; in intregime; absolut; total. ◊ ~ opus a) in opozitie totala; b) de neimpacat. [Sil. di-a-] /<fr. diametral